2ra-1677/20 — restituirea sumei

Dosarul nr. 2ra-1677/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Anton, O.Cojocaru, V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Devciolu Ana, reprezentată

de avocatul Alexei Tighinean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Devciolu Ana

împotriva Băncii Comerciale ,,Moldindconbank” Societate pe Acțiuni cu privire

la restituirea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 octombrie 2018, Devciolu Ana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Băncii Comerciale ,,Moldindconbank” Societate pe Acțiuni cu privire

la restituirea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii înaintate reclamanta a invocat că, la 21 august 2009

BC ,,Moldindconbank” SA a încheiat cu SRL „EcoTurNova” contractul de credit

nr. 3/09, în baza căruia a acordat acesteia un credit în sumă de 59000 euro, cu

termenul final de rambursare la 21 februarie 2011. Pentru asigurarea rambursării

în termen a creditului acordat SRL „EcoTurNova”, Devciolu Ana în calitate de

debitor ipotecar, a ipotecat în beneficiul pârâtei apartamentul nr.XXXXX cu

suprafața de 48,90 m.p.

A relatat reclamanta că la 07 decembrie 2010 pârâta s-a adresat în instanță

cu o cerere de chemare în judecată împotriva Anei Devciolu cu privire la

deposedarea forțată de bunul ipotecat și evacuarea fără acordarea spațiului locativ,

acțiune admisă prin hotărârea Judecătoriei Rîscani mun.Chișinău din 18 martie

2011, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012 și

încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2013.

A mai indicat reclamanta că la 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Chișinău

a emis o hotărâre, prin care a considerat stinse creanțele neexecutate ale SRL

„EcoTurNova” și s-a dispus lichidarea acesteia, cu radierea din Registrul de stat

1

al persoanelor juridice, hotărâre ce a fost menținută prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 22 ianuarie 2014.

A susținut reclamanta că în decizia Curții Supreme de Justiție din 22 ianuarie

2014 s-a indicat că este stinsă datoria SRL „EcoTurNova” față de BC

„Moldindconbank” SA în sumă de 58540 euro, ce rezultă din contractul de credit

nr. 3/09 din 21 august 2009.

A declarat reclamanta că la 28 octombrie 2015, pârâta a încheiat contractul

de vânzare-cumpărare nr. 5441, prin care a fost vândut apartamentul nr. XXXXX,

la prețul de 26 000 euro. Din considerentele expuse, deoarece la moment

exercitarea dreptului de ipotecă și vânzare a bunului ipotecat, creanța creditorului

ipotecar a fost stinsă, reclamanta considera că este îndreptățită de a pretinde

restituirea sumei de 26000 euro, încasată de pârâtă în urma comercializării

apartamentului nominalizat.

Prin prisma art.493 Cod civil (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019)

și art. 120 din Constituția Republicii Moldova, reclamanta a solicitat încasarea din

contul pârâtei în beneficiul său a sumei de 26000 euro și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 30 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Devciolu Ana și s-a menținut hotărârea din 30 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că lichidarea debitorului

SRL „EcoTurNova” nu degrevează intimata de dreptul de exercitare a dreptului

de ipotecă asupra bunului ipotecat de apelantă în condițiile în care la data

comercializării bunului ipotecat creanța intimatei nu a fost executată. Subsecvent,

se constată lipsa în speță a temeiurilor legale ce ar institui obligația intimatei,

conform exigențelor art.514 și 572 alin. (1) Cod civil (în redacția în vigoare la

data înaintării acțiunii), de a restitui apelantei prețul bunului ipotecar

comercializat.

Din aceste considerente, instanța de apel a notat ca fiind nefondate

argumentele apelantei cu trimitere la dispozițiile art. 493 Cod civil, art. 120 al

Constituției Republicii Moldova, art. art. 14 și 16 Cod de procedură civilă, precum

și la jurisprudența CtEDO, deoarece apelanta nu a probată că prin suma încasată

de către intimată în urma comercializării bunului ipotecat intimata ar fi reținut o

sumă mai mare decât creanța garantată prin gaj în condițiile în care la data

realizării bunului ipotecat datoria față de bancă, garantată prin ipoteca instituită

de intimată nu era achitată, iar hotărârile judecătorești emise în cadrul procesului

de insolvabilitate a debitorului, invocate de apelantă, nu pot fi reținute ca temei

de instituire a obligației intimatei de restituire a sumei pretinse de apelantă pentru

motivele expuse supra.

Această concluzie este fortificată și prin aceea că obligația apelantei de

stingere din contul bunului ipotecat a creanței garantate prin ipoteca instituită

rezidă din hotărârea Judecătoriei Rîscani mun. Chișinău din 18 martie 2011,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2012 și

încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2013, executarea cărora a și

dus la încasarea de către intimată a sumei pretinse de apelantă, motiv pentru care

2

în cadrul prezentului proces instanța nu este îndreptățită de a anula efectele acestor

hotărâri judecătorești.

La 15 octombrie 2020 Devciolu Ana, reprezentată de avocatul Alexei

Tighinean a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît

instanța de apel a ignorat prevederile art.493 alin.(1) Cod civil.

A relatat că prin nerestituirea sumei a fost încălcat dreptul recurentei

Devciolu Ana la proprietate ce se consideră o încălcare a protocolului nr.1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A menționat că nerespectarea hotărârii din 30 septembrie 2013 a Curții de

Apel Chișinău și decizia din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție este o

încălcare gravă a legislației naționale, astfel a fost creată o situație de insecuritate

juridică prin care o hotărâre judecătorească este definitivă, dar nu poate fi

executată.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

decizia din 11 iunie 2020, însă la materialele dosarului lipsește dovada

recepăționării deciziei recurate (f.d.175). Astfel cererea de recurs declarată la 15

octombrie 2020 de către Devciolu Ana, reprezentată de avocatul Alexei Tighinean

este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 01

noiembrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.186), iar conform avizului de recepție

BC ,,Moldindconbank” SA a recepționat cererea de recurs la 05 noiembrie 2020.

Până la data examinării recursului referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Devciolu Ana, reprezentată de

avocatul Alexei Tighinean.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Devciolu Ana, reprezentată de

avocatul Alexei Tighinean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5