3ra-1072/20 — contestarea actului administrativ

3ra-1072/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1072/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Negru, E.Palanciuc)

ÎNCHEIERE

2 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Elena Pruneanu,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea în contestare depusă de

Elena Pruneanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura

Generală cu privire la anularea în tot a actelor administrative individuale

defavorabile,

împotriva hotărârii din 3 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

acțiunea în contestare depusă de Elena Pruneanu a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 13 ianuarie 2020 Elena Pruneanu a depus în temeiul art. 191

alin. (3) Cod administrativ în instanța competentă – Curtea de Apel Chișinău

cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ (acțiunea

în contestare) împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura

Generală cu privire la anularea în tot a actelor administrative individuale

defavorabile.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat că

activează în calitate de procuror în cadrul Procuraturii raionului Strășeni, iar

prin hotărârea nr.3-48/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și

etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor, ca rezultat al examinării

procedurii disciplinare intentată de către inspectorul-șef interimar din cadrul

Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale, Leonid Demidov în privința sa a

fost aplicată sancțiunea disciplinară – mustrare.

Nefiind de acord cu această hotărâre, Elena Pruneanu a contestat-o la

Consiliul Superior al Procurorilor, solicitând casarea acesteia, din motiv că

faptele sale nu constituie abatere disciplinară, însă prin hotărârea nr. 1-132/2019

din 6 decembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor a fost respinsă

1

contestația, fiind menținută hotărârea nr.3-48/19 din 18 octombrie 2019 a

Colegiului de disciplină și etică.

În opinia sa, atât hotărârea nr.3-48/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului

de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor, prin care i-a

fost aplicată sancțiunea disciplinară – mustrare, cât și hotărârea nr. 1-132/2019

din 6 decembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor de menținerea a

hotărârii nr.3-48/19 din 18 octombrie 2019 sunt ilegale și pasibile de a fi anulate

din motivul că, faptele sale nu constituie abatere disciplinară.

Astfel, pretinsa abatere disciplinară pentru care s-a dispus aplicarea

sancțiunii disciplinare-mustrare a constat în faptul precum că, dânsa și-a

îndeplinit necorespunzător obligațiile de serviciu prevăzute de art. 6 alin. (3),

lit.a) și lit.b) a Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 și

anume a aplicat necorespunzător legislația la redeschiderea procedurii de

revizuire a cauzei penale, încălcând astfel prevederilor art. 1 alin.(2), art.19

alin.(3), art.52 și art. 458-460 din Codul de procedură penală și principiul

legalității pct.6.1.1 din Codul de Etică al procurorilor, precum și art. 38 lit.a),

lit.b) și lit.e) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

Astfel, în cadrul controlului de serviciu a fost constatat că, prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 25 iulie 2018, în urma procedurii de revizuire inițiate

de procurorul în Procuratura raionului Strășeni, Elena Pruneanu și la solicitarea

acesteia, s-a dispus anularea deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 4 iunie 2018, a deciziei Colegiului penal al Curții de apel Chișinău

din 1 aprilie 2010 și a sentinței Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2008 prin care

Raisa Cușnir a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.165 alin.(2) lit. d) din Codul penal și condamnată (cu aplicarea art.79 din

Codul penal), la 6 ani de închisoare.

În rezultatul examinării procedurii de revizuire, inculpata Raisa Cușnir

(care, în baza hotărârii irevocabile din 14 iulie 2008, a început executarea

pedepsei cu închisoarea la 27 mai 2017, fiind extrădată din Federația Rusă) a

fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.220 alin. (1)

din Codul penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de

300 unităti convenționale, fiind eliberată imediat din sala de judecată la 25 iulie

2018, sentința fiind pronunțată ca rezultat al deschiderii procedurii de revizuire

în baza ordonanței din 27 aprilie 2018, emisă de procurorul Elena Pruneanu.

Anterior însă, la 16 martie 2018, procurorul în Procuratura raionului

Strășeni, Pavel Roibu, examinând cererea avocatului Iulian Grajdan, privind

deschiderea procedurii de revizuire, a dispus respingerea cererii ca vădit

neîntemeiată.

Fiind contestată ordonanța dată la judecătorul de instrucție, conform

rezoluției procurorului-șef al Procuraturii raionului Strășeni, Alexandru Rață,

citația a fost repartizată altui procuror decât cel care a emis hotărârea și anume

Elenei Pruneanu, în legătură cu delegarea procurorului Pavel Roibu în altă

procuratură teritorială.

2

Prin încheierea din 11 aprilie 2018, ordonanța din 16 martie 2018 a fost

anulată cu dispunerea unui control suplimentar, indicându-se că procurorul nu a

oferit răspuns la toate întrebările ce planează asupra pretinselor acțiuni ilegale

ale Vioricăi Bulgaru, care ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art.311 și/sau

312 din Codul penal.

La rândul său, procurorul Elena Pruneanu, primind spre examinare

procedura de revizuire nu a executat încheierea instanței și respectiv nu a

examinat acțiunile părții vătămate Viorica Bulgaru prin prisma art.311 și 312

din Codul penal, însă, la 28 mai 2018, a purces la audierea acesteia, admițând

precum că partea vătămată a făcut declarații mincinoase.

Consiliul a mai constatat că acțiunea de urmărire penală de audiere a fost

efectuată nu doar superficial, dar și tendențios, deoarece declarațiile au fost

inserate în mod selectiv pentru crearea unor temeiuri iluzorii de deschidere a

procedurii de revizuire, favorabile condamnatei Raisa Cușnir.

În argumentarea demersului din 8 iunie 2018 privind admiterea revizuirii

procesului penal, procurorul Elena Pruneanu a invocat că, potrivit procesului-

verbal din 28 mai 2018 de audiere în calitate de martor, Viorica Bulgaru a

menționat că „...Cușnir Raisa nu a avut nici o influență asupra ei, nu a

înduplecat-o cu nimic, nu i-a asigurat nici un transport, nu a amenințat-o cu

ceva, nu i-a cerut niciodată actele ei. Ea numai i-a zis o singură dată că fiica ei

lucrează în Turcia și că se poate duce cu ea împreună, pentru ca să îi fie mai

ușor ei în drum... ”.

Procurorul Elena Pruneanu, relevând declarațiile Vioricăi Bulgaru,

depuse la 28 mai 2018 a pretins că a stabilit alte circumstanțe de care instanța de

judecată nu a avut cunoștință, chiar dacă anterior Viorica Bulgaru a depus

declarații analogice la toate fazele procesului penal, care au fost confirmate și

prin spectrul probatoriu, aceste împrejurări fiind ignorate.

Astfel, în partea afirmațiilor privind comiterea infracțiunii cu participarea

învinuitei Raisa Cușnir s-a notat că la 11 ianuarie 2008, Viorica Bulgaru a depus

plângerea prin care a solicitat „... să atragă la răspundere conform legislației în

vigoare pe Raisa Cușnir și Ana Bulgaru, care prin înțelegere prealabilă m-au

recrutat și folosindu-se de starea mea de vulnerabilitate... mi-au organizat

transportarea în Turcia., pentru practicarea prostituției...”.

La 4 februarie 2008, Viorica Bulgaru a fost audiată în calitate de parte

vătămată de către procurorul în Procuratura raionului Strășeni, Dorina Croitor,

și a declarat că „... peste un timp, tot prin luna septembrie 2017, acasă la Ana

Bulgaru după serviciu în ospeție venise mama Ludmilei Dubleac, Raisa

Cușnir... Raisa Cușnir mi-a comunicat că de nenumărate ori o telefonează fiica

sa Ludmila deoarece are datorii cu Turcia pentru că a transmis bani să fie

transportată de Elena Bulgaru în Turcia însă din cauza problemelor care au avut

loc la aeroport eu sunt obligată să întorc o sumă de bani de aceea trebuie să plec

în Turcia la Ludmila și concubinul ei Sedat... ”.

3

În cadrul urmăririi penale, la 10 martie 2008, partea vătămată Viorica

Bulgaru a fost audiată suplimentar și de către procurorul în Procuratura

raionului Strășeni, Andrei Lesnic, depunând declarații analogice.

La 21 martie 2008, procurorul Andrei Lesnic a efectuat confruntarea între

partea vătămată, Viorica Bulgaru și Raisa Cușnir, unde prima a susținut

declarațiile sale, confirmând rolul Raisei Cușnir în comiterea infracțiunii.

Partea vătămată, Viorica Bulgaru, fiind audiată atât la judecarea cauzei în

instanța de fond, cât și în instanța de apel, a susținut declarațiile sale făcute în

cadrul urmăririi penale.

În detrimentul probelor indicate, procurorul Elena Pruneanu, ca temei

pentru admiterea revizuirii de către instanța de judecată, a invocat art.458

alin.(3) pct. 2) din Codul de procedură penală, și anume că „...au fost stabilite

alte circumstanțe de care instanța de judecată nu a avut cunoștință la emiterea

hotărârii, și anume faptul că Raisa Cușnir nu a recrutat-o pe Viorica Bulgaru”.

Astfel, cu ignorarea probelor care au fost apreciate ca verosimile de către

instanțele care au examinat prezenta cauză, procurorul Elena Pruneanu a dat o

altă apreciere declarațiilor Vioricăi Bulgaru și a dispus deschiderea procedurii

de revizuire, transmițând materialele cauzei în instanța de judecată.

În pofida prevederilor pct.28 din Ordinul Procurorului General nr.44/15

din 24 noiembrie 2016 cu privire la interacțiunea dintre subdiviziunile

Procuraturii Generale, procuraturile specializate și teritoriale la desfășurarea

activității de combatere a traficului de ființe umane și a migrației ilegale,

Procuratura raionului Strășeni nu a informat nici Secția combatere a traficului

de ființe umane despre deschidere a procedurii de revizuire în cauza respectivă.

În continuare, contrar pct.28 din Ordinul Procurorului General nr.2/21 din

2 ianuarie 2018 cu privire la organizarea activității procurorilor în domeniul

reprezentării învinuirii în instanțele judecătorești, care stabilește că, săptămînal,

în ultima zi lucrătoare, pînă la ora 12:00, procuraturile teritoriale și specializate

vor expedia în secția unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în

instanțele de judecată, rapoarte privind rezultatele examinării cauzelor penale în

instanțele de judecată conform anexei nr.2. Soluțiile pronunțate în cauzele

penale examinate cu sentință după ora 12:00, vor fi incluse în raportul

săptămânal ulterior, cu excepția sentințelor de achitare sau, după caz, de

încetare a procesului penal pe motive de reabilitare a inculpaților..., procurorul

Elena Pruneanu nu a informat despre pronunțarea de către Judecătoria Strășeni a

sentinței din 25 iulie 2018 în privința Raisei Cușnir.

Consiliul a concluzionat că procurorul Elena Pruneanu, în cazul descris, a

acționat prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu,

neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a legislației, cu admiterea

încălcărilor grave de lege.

Totodată, procurorul Elena Pruneanu, fiind audiată în cadrul verificării

sesizării, a declarat că a deschis procedura de revizuire după ce a fost admisă

contestația părții apărării de către judecătorul de instrucție din cadrul

Judecătoriei Strășeni, fiind declarată nulă ordonanța de refuz în deschiderea

4

procedurii de revizuire emisă de către procurorul Pavel Roibu la data de 16

martie 2018 și că toate acțiunile sale au fost coordonate cu procurorul-șef al

Procuraturii raionului Strășeni, Alexandru Rață.

În opinia Colegiului disciplinar, comiterea abaterilor disciplinare de către

procurorul Elena Pruneanu, se confirmă prin: materialele sesizării; copia

ordonanței de refuz în deschiderea procedurii de revizuire din 16 martie 2018;

copia ordonanței de deschidere a procedurii de revizuire din 27 aprilie 2018;

copia sentinței Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2008; copia deciziei Curții

Supreme de Justiție din 31 martie 2009; copia deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 1 aprilie 2010; copia deciziei Curții Supreme de Justiție

din 4 iunie 2014; copia sentinței Judecătoriei Strășeni din 25 iulie 2018; copia

plângerii lui Viorica Bulgaru din 11 ianuarie 2008; copiile proceselor verbale de

audiere a părții vătămate din 4 februarie 2008, 28 mai 2018; copia procesului-

verbal de confruntare din 21 martie 2008 și alte acte de procedură penale

anexate la cauza disciplinară.

Analizând rezultatele verificării sesizării, Colegiul disciplinar a ajuns la

concluzia că procurorul Elena Pruneanu și-a îndeplinit necorespunzător

obligațiile de serviciu prevăzute de art.6 alin.(3) lit.a) și b) a Legii nr.3/2016 cu

privire la Procuratură, prin ignorarea sau aplicarea eronată a prevederilor art.1

alin.(2), art.19 alin.(3), art.52 și art.458-460 din Codul de procedură penală la

inițierea procedurii de revizuire a cauzei penale. Concomitent, Colegiul a mai

constatat că prin aceleași acțiuni au fost încălcate prevederile pct.6.1.1, 6.1.4, și

6.2.1 din Codul de etică al procurorilor, în consecință, faptele descrise constituie

o abatere disciplinară prevăzută de art.38 lit.a), b) și e) din Legea nr. 3/2016 cu

privire la Procuratură.

Conform reclamantei, aceste constatări sunt neîntemeiate, deoarece dânsa

a acționat într-un cadru absolut legal conform normelor imperative procesuale

prevăzute la art. 460, alin. (6) Cod de procedură penală cu privire la deschiderea

procedurii de revizuire, (1) procedura de revizuire se deschide în baza cererii

adresate procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond. (6) Dacă

există vreunul din temeiurile prevăzute în art. 458 alin. (3) pct. l)—3),

procurorul, în limitele competenței sale, dă o ordonanță de deschidere a

procedurii de revizuire și efectuează cercetarea circumstanțelor sau dă o

însărcinare în acest scop ofițerului de urmărire penală. În cursul cercetării

circumstanțelor noi descoperite se pot efectua, cu respectarea dispozițiilor

prezentului cod, audieri, cercetări la fața locului, expertize, ridicări de obiecte

sau documente și alte acțiuni de urmărire penală care vor fi necesare.

Cu privire la emiterea ordonanței de deschidere a procedurii de revizuire

din 27 aprilie 2018 conform pct.3) al actului procesual menționat, a fost

informat Procurorul-Sef al Procuraturii r-lui Străseni, Alexandru Rața.

Urmare a emiterii ordonanței de deschidere a procedurii de revizuire din

27 aprilie 2018 în condițiile prevederilor art. 458 Cod de procedură penală, s-a

efectuat cercetarea tuturor circumstanțelor descrise în conținutul cerereii

5

adresate de către avocatul Iulian Grajdan în interesele condamnatei Raisa

Cușnir, inclusiv audierea părții vătămate Viorica Bulgaru.

Conform procesului-verbal de audiere a cet. Viorica Bulgaru, aceasta a

menționat că, Raisa Cușnir ,,nu a avut o influiență asupra ei, nu a înduplecat-o

cu nimic, nu i-a asigurat vre-un transport, nu a amenințat-o cu ceva, nu i-a cerut

nici o data actele ei. Ea numai i-a zis o singură data, că și fiica ei lucrează în

Turcia și că se poate duce cu ea împreună, pentru ca să-i fie ei mai ușor în

drum”.

În acest sens, reclamanta prin prisma noilor declarații date de către

Viorica Bulgaru, care au fost obținute după deschiderea procedurii de revizuire,

a efectuat cercetarea următoarelor circumstanțe:

Conform materialelor dosarului penal partea vătămată a participat la

examinarea dosarului în instanța de apel doar la data de 9 octombrie 2009, unde

a făcut declarații, însă fără a fi avertizată de răspundere penală.

Prin decizia din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău, a fost

casată sentința Judecătorie Strășeni din 14 iulie 2008, rejudecată cauza cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Raisa Cușnir a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 220 alin.(1) CP cu numirea pedepsei sub formă de amendă în

mărime de 300 unități convenționale, anume în baza declarațiilor părții

vătămate la care se face referire în sesizare.

La examinarea ulterioară a cauzei penale în ordine de apel, partea

vătămată Viorica Bulgaru nu a participat si nu a fost audiată, fapt confirmat prin

procesele-verbale ale ședințelor de judecată și certificatul care a fost prezentat

de către procuror în instanța de judecată privind lipsa pe teritoriul RM a părții

vătămate, menționându-se în certificat că este plecată peste hotarele țării.

Totodată, situația invocată de către partea vătămată în urma deschiderii

procedurii de revizuire, precum că a făcut declarații minciunoase la urmărirea

penală și în instanțele de judecată, nu a fost obiect de examinare al instanțelor

de judecată, și constituie o circumstanță nouă, care n-a fost la examinarea

anterioară de către instanțele de judecătorești.

Declarațiile făcute de partea vătămată Viorica Bulgaru în fața organului

de urmărire penală în urma deschiderii procedurii de revizuire (declarații care

dealtfel au fost date și în instanța de judecată la examinarea procedurii de

revizuire) și acele declarații date în instanța de apel, diferă în totalitate. Or,

aceasta a declarat în cadrul procedurii de revizuire că, a mințit că Raisa Cușnir a

recrutat-o, transportat-o și adăpostit-o, cu consimțămîntul ei în scop de

exploatare comercială, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este

stabilită în mod rezonabil. A indicat anterior astfel, pentru ca să nu zică că doar

Ana Bulgaru a înduplecat-o să plece în Turcia.

În situația vizată, conform temeiurilor de drept art.52, art.255, art.458

alin.(3), pct.2, art.459, art.460 alin.(l), (6) Cod de procedură penală, după

terminarea cercetării circumstanțelor noi, la data de 11 iunie 2018 către

6

Judecătoria Strășeni (sediul Central) a fost înaintat demersul privind admiterea

cererii de revizuire.

În argumentarea demersului din 11 iunie 2018 privind admiterea

revizuirii procesului penal conform dispozițiilor legale s-a invocat că s-au

constatat circumstențe de care instanța nu a avut cunoștință la momentul

emiterii hotarârii, facând trimitere la temeiul de drept prevăzut la art. 458 alin.

(3), pct. 2) Cod de procedură penală, conform prevederilor căruia, revizuirea

poate fi cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța

nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a

săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost

condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus

încetarea procesului penal este vinovat/vinovată.

Totodată, situația invocată de partea vătămată Viorica Bulgaru la

examinarea cererii de revizuire, că a făcut declarații minciunoase la urmărirea

penală și în instanțele de judecată, nu a fost obiect de examinare al instanțelor

de judecată, si constituie o circumstanță nouă, care nu a fost cunoscută la

examinarea anterioară de către instanțele judecătorești.

Prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 17 iulie 2018 s-a constatat că,

cererea/demersul de revizuire înaintat de către procuror a fost întemeiat și s-a

admis demersul procurorului Elena Pruneanu privind deschiderea procedurii de

revizuire.

Mai mult decât atât, urmare a cercetării judecătorești în urma deschiderii

procedurii de revizuire, la data de 25 iulie 2018 (dosarul nr. 1rh-2/2018) de

către judecătorul Judecătoriei Strășeni (sediul Central), a fost emisă sentința,

prin care s-a hotarât anularea deciziei Colegiului Penal al Curții Supreme de

Justiție din 4 iunie 2018, decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

1 aprilie 2010 și sentința Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2008, prin care Raisa

Cușnir Ion a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

165 alin.(2) lit. d) Cod penal și condamnată cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 6

ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip

semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare obligatorii, cu emiterea unei

hotarâri noi, prin care a fost recunoscută vinovată Raisa Cusnir Ion de săvîrsirea

infracțiunii prevăzute la art. 220 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 300 unităti convenționale, ceea ce constituie

6 000 lei, fiind eliberată de sub arest condamnata Raisa Cușnir Ion, imediat din

sala de judecată, cu aplicarea în privința acesteia a măsurii preventive obligarea

de a nu părăsi țara, până la definitivarea sentinței.

În acest sens, a menționat că partea vătămată, Viorica Bulgaru, fiind

preîntîmpinată inclusiv de către instanța de judecată de răspunderea pe care o

poartă conform prevederilor art. 312 Cod penal, a prezentat aceleași declarații

care au fost date în fața organului de urmărire penală în cadrul deschiderii

procedurii de revizuire.

7

În ședința de judecată partea vătămată Viorica Bulgaru, care a fost

avertizată de răspundere penală, a declarat că fiind audiată la urmărirea penală și

în instanțele de judecată a făcut declarații minciunoase, indicînd că și inculpata

Raisa Cusnir a înduplecat-o să plece în Turcia, situație care nu corespunde

adevărului.

La rândul său, instanța de judecată, analizând declarațiile părții vătămate

Viorica Bulgaru date în urma audierii acesteia în ședința de judecată, a

considerat că acțiunile inculpatei Viorica Cușnir urmează a fi corect încadrate în

prevederile art. 220 alin.(1) Cod penal, ca îndemnul sau determinarea la

prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe

urma practicării prostituției de către o altă persoană, dacă fapta nu întrunește

elementele traficului de ființe umane.

Conform prevederilor art. 464 Cod de procedură penală, instanța, dacă

constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărîrea în măsura în

care a fost admisă revizuirea sau hotărîrile care nu se pot concilia și pronunță o

nouă hotărîre potrivit dispozițiilor art. 382-399 și 410, care se aplică în mod

corespunzător, iar în cazul cînd consideră cererea de revizuire neîntemeiată, o

respinge. Or, procedura de redeschidere și examinare a revizuirii nu ține de acte

decizionale emise în mod unipersonal doar de către procuror, asupra temeiniciei

sau netemeiniciei cererii/demersului de revizuire urmează să decidă instanța de

judecată prin pronunțarea unei hotarîri motivate privind anularea hotărârii în

măsura în care a fost admisă revizuirea.

La acest capitol, a invocat asupra faptului că, ordonanța de deschidere a

procedurii de revizuire din 27 aprilie 2018 nu a fost contestată, fiind definitivă,

ceea ce denotă că, reclamanta, nu a admis o încălcare a legislației la

redeschiderea procedurii de revizuire în temeiul art. 458-460 Cod de procedură

penală.

În opinia sa, la examinarea cererii de revizuire s-a ținut cont de

jurisprudența CEDO, or fiind în prezența afirmației părții vătămate că a făcut

declarații minciunoase la urmărirea penală și în instanțele anterioare, procurorul

a respectat integral prevederile legale, nefiind prezentă la caz situația unei

ordonanțe sau respectiv, demers deghizat.

Totodată, îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de serviciu în cadrul

redeschiderii procedurii de revizuire a cauzei penale se confirmă inclusiv prin

admiterea de către instanță a demersului procurorului cu pronunțarea unei

sentințe motivate. Or, cauza a fost examinată de către Judecătoria Strășeni

(sediul Central) în mod echitabil constatându-se că cererea/demersul de

revizuire a fost întemeiat prin adoptarea sentinței motivate la data de 25 iulie

2018.

În speță, instanța de judecată, prin sentința pronunțată, a răspuns la toate

argumentele indicate în demersul de revizuire adresat de către procuror,

indicând motivele pe care și-a întemeiat soluția de anulare a hotărârii în măsura

în care a fost admisă revizuirea.

8

La examinarea cazului s-a ținut cont de jurisprudența CEDO, or fiind în

prezența declarației părții vătămate că a făcut declarații minciunoase la

urmărirea penală și în instanțele anterioare, s-a respectat prevederile legale

adoptîndu-se o sentință în conformitate cu prevederile legale în baza probelor

administrate în ședință.

La fel, a subliniat că nu poate fi reținut ca încălcare a legislației de către

procuror în cadrul redeschiderii procedurii de revizuire a cauzei penale inclusiv

prin prisma faptului că sentința nu a fost contestată de către părți, sentința din

25 iulie 2018, fiind una definitivă și executorie.

Respectiv, îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor de serviciu în

cadrul redeschiderii procedurii de revizuire a cauzei penale se confirmă inclusiv

prin instituția puterii lucrului judecat.

În acest context, a menționat că, scopul instituției puterii lucrului judecat

rezidă în crearea unei stabilități și bunei funcționări, fiind totodată o expresie a

principiului securității raporturilor juridice, care presupune că atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să

nu mai poată fi pusă în discuție.

Prejudicialitatea hotărârii judecătorești face imposibilă o altă apreciere

într- un alt proces al faptelor și raporturilor juridice, care au fost deja stabilite

printr-o hotărâre judecătorească. Respectarea prejudicialității contribuie la

soluționarea justă a cauzelor, exclude posibilitatea pronunțării hotărârilor

contradictorii, facilitează procesul probației.

În lumina principiului autorității de lucru judecat, instanța de judecată

urmează să rețină că o hotărâre judecătorească/sentință de condamnare

pronunțată în urma deschiderii procedurii de revizuire, prin care s-au stabilit

faptele enunțate, cât și constatările reținute în mod irevocabil, se bucură de

prezumția absolută de adevăr și nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre

pronunțate în urma examinării procedurii disciplinare. CEDO a stabilit că

instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile

judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin

alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din Convenție. Dezlegarea asupra

unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să

clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va

mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară.

Din considerentele că, redeschiderea procedurii de revizuire a cauzei

penale a avut loc în strictă corespundere cu prevederile Codului de procedură

penală, a fost depusă prezenta acțiune în contestare, Elena Pruneanu solicitând

anularea hotărârii nr.3-48/19 din 18 octombrie 2019 a Colegiului de disciplină și

etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor și a hotărârii nr.1-

132/19 din 6 decembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor.

Prin hotărârea din 3 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în

contestare depusă de Elena Pruneanu a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a constatat că Colegiul disciplinar

just a constatat că procurorul Elena Pruneanu, primind spre examinare

9

procedura de revizuire nu a executat încheierea instanței și respectiv nu a

examinat acțiunile părții vătămate Viorica Bulgaru prin prisma art.311 și 312

din Codul penal, însă, la 28 mai 2018, a purces la audierea acesteia, admițând

precum că partea vătămată a făcut declarații mincinoase, ceea ce denotă că,

acțiunea de urmărire penală de audiere a fost efectuată superficial. Or, noile

declarații date de către partea vătămată după deschiderea procedurii de

revizuire, procurorul le-a apreciat drept circumstanțe noi, care nu au format

obiect al examinării de către instanțele de judecată, iar sentința nou adoptată în

rezultatul revizuirii nu a fost contestată de către părți și are putere de lucru

judecat.

Prin urmare, procurorul a admis o eroare de fapt și de drept, apreciind

noile declarații ale părții vătămate drept „circumstane noi”, de care instanța nu

avea cunoștință la emiterea hotărârii în sensul art.458 alin.(3) pct.2) din Codul

de procedură penală.

În acest context, prima instanță a conchis că acțiunea este neîntemeiată,

iar argumentele reclamantei nu pot fi reținute, motiv pentru care a fost respinsă

acțiunea, deoarece în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudene că, atât

Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al

Procurorilor, cât și Consiliul Superior al Procuraturii a acționat în cazul dat cu

respectarea legii și procedurii, iar careva motive pentru anularea actelor

administrative individuale defavorabile care se contestă nu s-au regăsit. Or,

reclamanta, în cazul descris, a acționat prin îndeplinirea necorespunzătoare a

obligațiilor de serviciu, neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a

legislației, cu admiterea încălcărilor de lege menționate.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii enunțate, la data de 2

septembrie 2020, Elena Pruneanu a contestat-o cu recurs nemotivat, care

ulterior la data de 17 octombrie 2020 a fost completat cu motivare, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate ce constituie obiectul prezentului

recurs cu emiterea unei decizii noi, de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată anexată la dosar, suplimentar invocându-se

încălcările de procedură admise la înaintarea și înregistrarea sesizării cu privire

la fapta ce poate constitui abatere disciplinară comisă de procuror, conform

cărora a fost indicat că nici una din prevederile a art.43 alin.(1) lit.a), b), c), d),

alin. (2) din Legea RM nr.3 din 25 februarie 2016 ,,Cu privire la Procuratură”,

pct.7.1. din capitolului VII „Depunerea și Examinarea Sesizărilor” a

Regulamentului „privire la organizarea, competența și modul de funcționare a

Inspecției procurorilor” aprobat prin ordinul nr.19/35 din 29 iulie 2016, pct.42

Capitolul 6 al Hotărîrii nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016 „cu privire la

aprobarea Regulamentului privind modul de organizare și funcționare a

Colegiului de disciplină și etică” nu a fost respectat, or, Procurorul-șef al Secției

combaterea traficului de ființe umane din cadrul Direcției urmărire penală

criminalistică, Sergiu Russu nu face parte din nici una din categoriile persoanele

indicate supra, fapt neglijat atît de Colegiul de disciplină și etică, de Consiliul

10

Superior al Procurorilor, cît și de Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții de Apel Chișinău.

Totodată, a indicat încălcările de procedură admise Ia respectarea

termenului de verificare a sesizării de către Inspecția procurorilor la acțiunile

procurorului, și anume Inspecția procurorilor, la verificarea sesizării cu privire

la fapta ce poate constitui abatere disciplinară inițiată în privința sa, a depășit în

mod fraudulos termenele specificate în legea și Regulamentul indicate supra, or,

procedura disciplinară a fost inițiată la data de 22 martie 2019, fiind finisată și

remisă în adresa Colegiului de Disciplină și Etică tocmai la data de 30 mai

2019, deci peste 49 zile lucrătoare de la data inițierii, prin ce au încălcat

prevederile normelor cu 15 zile lucrătoare, nefiind prezent nici un document ce

ar demonstra prelungirea termenului dat.

La fel, s-au invocat încălcările de procedură admise la examinarea cauzei

disciplinare de către Colegiul de disciplină și etică, specificându-se că Colegiul

de Disciplină și Etică de pe lingă Consiliul Superior al Procurorilor nu a

examinat în termenul prevăzut de lege procedura disciplinară a procurorului

Elena Pruneanu, depășind termenul legal de adoptare a hotărîrii cu 3 luni și 17

zile și, respectiv, este lovită de nulitate absolută odată ce termenul de aplicare a

sancțiunii deja a fost expirat la data emiterii deciziei.

Această concluzie se deduce din următoarele circumstanțe: La data de 30

mai 2019, Inspecția Procurorilor a emis decizia de transmitere a procedruii

disciplinare către Colegiul de Disciplină și Etică de pe lîngă Consiliul Superior

al Procurorilor și tot la data de 30 mai 2019 Colegiul a recepționat materialele

procedurii disciplinare. Astfel, Colegiul urma să emită hotărârea de caz până Ia

data de 30 iunie 2019, pe când hotărârea contestată a fost adoptată și pronunțată

la data de 18 octombrie 2019.

În continuare, recurenta a subliniat lipsa probelor ce ar demonstra

vinovăția sa în săvîrșirea abaterii disciplinare incriminate acesteia.

În primul rînd, în conformitate cu prevederile pct.2 al Regulamentului

privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie

2016, Colegiul de disciplină și etică își desfășoară activitatea în conformitate cu

prevederile Constituției Republicii Moldova, Legii cu privire la Procuratură,

Codului muncii, prezentului regulament și altor acte normative ale organelor de

autoadministrare și Procuraturii. Așa, potrivit pct.74 lit.e), f) și h) din

Regulamentul menționat, hotărârea Colegiului de disciplină și etică în cazul

constatării abaterii disciplinare trebuie să conțină descrierea faptei care

constituie abatere disciplinară și încadrarea juridică a acesteia, descrierea

probelor colectate pe dosar, sancțiunea aplicată și motivele care au stat la baza

aplicării acesteia.

Cu toate acestea, în hotărârile contestate nu sunt conturate si descrise cu

exactitate fapta care constituie abatere disciplinară și încadrarea juridică a

acesteia, nu sunt specificate și descrise probele colectate pe dosarul disciplinar,

facându-se referire doar la unele concluzii și opinii pripite și subiective ale

11

inspectorului și ale Procurorului-șef al Secției combaterea traficului de ființe

umane din cadrul Direcției urmărire penală și criminalistică, Sergiu Russu,

superficiale și unilaterale asupra unor aspecte vagi ce vizează cazul dat, fără a fi

identificate cu certitudine și convingător probele ce dovedesc incontestabil

vinovăția sa și necesitatea aplicării inevitabile a sancțiunii disciplinare, or,

simpla motivare că acțiunile procurorului conțin elementele prevăzute de art.38

din Legea RM nr.3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură, sunt doar afirmații

declarative și se contrazic între ele precum și cu argumentele procurorului

examinat.

În al doilea rînd, de către Colegiul de disciplină și etică, precum și de

Consiliul Superior al Procurorilor la emiterea hotărîrilor contestate în mod

flagrand au fost încălcate prevederile art.6 § 2 CEDO și art.21 Constituției RM.

Pe cale de consecință, s-a indicat că la emiterea hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor au fost încălcate normele imperative ale legii ce

reglementează modul de desfășurare a procedurii disciplinare în privința

procurorilor, totodată au fost încălcate și principiile fundamentale consfințite

prin art.21 Constituției RM și art.6§2 CEDO, circumstanțele care prin prisma

prevederilor Codului administrativ impun necesitatea anulării actelor

administrative contestate, fapt însă neglijat de Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău.

Or, prima instanță s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă prin

lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial circumstanțele

cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și

probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii.

Prin referința depusă la 4 noiembrie 2020, Procuratura Generală a

solicitat respingerea recursului depus de Elena Pruneanu cu menținerea actului

judecătoresc recurat.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că atât recursul nemotivat depus la data de 2

septembrie 2020 (f.d.171), cât și motivarea acestuia depusă la data de 17

octombrie 2020 (f.d.173) sunt în termen, or, hotărârea instanței de fond a fost

adoptată la 3 august 2020 (f.d.142) și recepționată de recurentă la data de 16

octombrie 2020 (f.d.170).

12

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Elena Pruneanu în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs

de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și

care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după

caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă

ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

13

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea

a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Elena Pruneanu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Elena Pruneanu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

14