2ra-1567/20 — constatarea încălcării dreptului

2ra-1567/20 — constatarea încălcării dreptului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1567/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Frunze)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Sîrbu, V. Mihaila)

DECIZIE

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de Vasili Novacov și Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasili Novacov

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Vasili Novacov și de Ministerul Justiției și a fost

menținută hotărârea din 27 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 01 aprilie 2019 Vasili Novacov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei civile, repararea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii a menționat că s-a adresat Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău cu cererea de chemare în judecată nr. de intrare 6243 din 22 decembrie

2012 cu privire la restabilirea la locul de muncă și încasarea prejudiciului moral și

material cauzat în urma concedierii ilegale.

A indicat că cererea de chemare în judecată a fost examinată cu încălcarea

prevederilor art. 354 Codul muncii.Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost respins apelul declarat de Vasili Novacov și a fost menținută

hotărârea din 12 noiembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, prin care a

fost respinsă acțiunea depusă de Vasili Novacov. Iar prin încheierea Curții Supreme

de Justiție nr. 2ra-2041/18 din 24 octombrie 2018 a fost considerat inadmisibil

recursul declarat de Vasili Novacov.

A solicitat reclamantul încasarea din contul Ministerului Justiției a sumei de

7000 de lei cu titlu de prejudiciu material (cheltuieli pentru prezentarea în instanță și

pentru întocmirea plîngerilor) și suma de 60 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 20 decembrie 2019 reclamantul Vasili Novacov a depus prin intermediul

cancelariei Judecătoriei Chișinău, sediul Centru o cerere privind concretizarea

pretențiilor sale față de Ministerul Justiției.

Astfel, prin cererea depusă, Vasili Novacov a solicitat încasarea din contul

Ministerului Justiției a sumei de 264 896 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma

în mărime de 7000 de lei cheltuieli de judecată, în total suma de 271 896 de lei și a

sumei de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 27 decembrie 2019 reclamantul Vasili Novacov a depus în ședința de

judecată o cerere privind concretizarea pretențiilor sale față de Ministerul Justiției al

RM.

Astfel, prin cererea depusă, Vasili Novacov a solicitat constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile de restabilire în funcție

de către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău și încasarea din contul bugetului de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției a sumei de 271 896 de lei cu titlu de

prejudiciu material și a sumei de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Vasili Novacov a fost admisă parțial, a fost constatat încălcarea

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile intentate la acțiunea

înaintată de Vasili Novacov împotriva ÎCS ,,Red Union Fenosa” SA cu privire la

anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea

prejudiciului moral, a fost încasată de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Vasili Novacov suma de 3000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 02 ianuarie 2020 Vasili Novacov a depus apel nemotivat și la 11 martie

2020 a depus apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii și emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 17 ianuarie 2020 Ministerul Justiției a depus apel nemotivat și la 05 martie

2020 a depus apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Vasili Novacov privind emiterea

unei hotărâri suplimentare.

Prin decizia din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Vasili Novacov și de Ministerul Justiției și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

La 15 septembrie 2020 și suplimentar la 18 septembrie 2020 Vasili Novacov a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu concluzia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece la emiterea soluției instanțele de judecată

au interpretat în mod eronat normele de drept material și procedural.

2

A susținut că prin cererea de chemare în judecată a solicitat repararea

prejudiciului material în mărime de 271 896 de lei și prejudiciul moral în mărime de

100 000 de lei. Atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au cercetat pretenția

privind repararea prejudiciului material, dar aplicând prevederile art. 118 CPC au

considerat că urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel nu a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe și nu a ținut

cont de faptul că judecarea litigiului de muncă a durat o perioada de 5 ani 10 luni și

2 zile, pe când Codul muncii prevede examinarea litigiului în termen de 30 de zile.

A susținut că în această perioadă i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil

prin imposibilitatea de a se angaja la lucru, și prin urmare, instanțele de judecată

trebuiau să admită integral și cererea cu privire la repararea prejudiciului moral.

La 16 septembrie 2020 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a interpretat în mod eronat legea și a aplicat eronat normele de drept

material, aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară.

A susținut că concluziile instanței de apel derivă parțial din aprecierea eronată

a normelor de drept material ce reglementează examinarea acțiunilor privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei.

În acest sens a reținut că Statul răspunde eventual patrimonial pentru

prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la judecarea în terme rezonabil

a cauzei, iar elucidarea cazurilor și condițiilor de răspundere patrimonială se face în

temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

A reținut că la emiterea deciziei din 07 iulie 2020, instanța de apel a apreciat

arbitrar poziția participanților la proces și nu a luat în considerație argumentul

invocat de către Ministerul Justiției în ce privește nedepunerea de către intimat în

instanța de judecată a cererii de urgentare a examinării cauzei în conformitate cu art.

192 CPC, în condițiile în care ultimul susține că i-a fost încălcat termenul rezonabil

de examinare a cauzei. Astfel, comportamentul intimatului din speța principală

confirmă în mod direct că a abrogat în mod tacit toate acțiunile întreprinse de

autoritatea judecătorească și participanții la proces, ca ulterior să depună în temeiul

Legii nr. 87, prezenta acțiune civilă.

A menționat că instanța de apel a apreciat parțial raportul motivat nr. 21684

din 17 decembrie 2019, în condițiile în care din conținutul acestuia este destul de

evident că factorii care au complicat examinarea acțiunii civile din speța principală

se datorează în mod direct comportamentului participanților procesului, precum și

circumstanțelor neprevăzute care au survenit pe parcursul examinării acțiunii

intentate, fapt ce obligă nemijlocit instanța de judecată de a acționa prin prisma

legislației în vigoare pentru a nu prejudicia interesele altui participant la proces.

În ceea ce ține de constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen

rezonabil, a considerat ca fiind o pretenție nejustificată în condițiile în care nu sunt

careva temeiuri de a se invoca tergiversarea examinării cauzei exclusiv din vina

autorității statului. Or, însăși respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor

de judecată naționale, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces

3

nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei, motiv din care nu pot fi

reținute argumentele reclamantului în acest sens.

A subliniat că prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul în

mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana nu a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca instanța să

motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei reparații, aceasta să nu

fie teoretică și iluzorie. Astfel a reținut că instanța de apel la emiterea deciziei nu a

ținut cont de cerința fundamentală față de despăgubirea prejudiciului moral, ce

constă în faptul că la determinarea despăgubirilor care acordă o satisfacție echitabilă

părții în proces, obligatoriu se vor lua în considerare toate circumstanțele relevante

ale pricinii.

Mai mult, instanța de apel nu a luat în considerare și dispozițiile art. 192 alin.

(2) CPC, de unde rezultă faptul că alte categorii de pricini civile urmează să fie

judecate întru-un termen rezonabil. După care la determinarea termenului rezonabil

se va ține cont de complexitatea cauzei, comportamentul participanților la proces,

conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante, precum și importanța

procesului pentru cel interesat.

A susținut că instanța de apel la emiterea deciziei nu a apreciat corespunzător

principiul de bază privind sarcina probării prejudiciului moral și anume că această

sarcină nu poate fi pusă pe seama reclamantului, dar urmează a fi apreciată

individual pentru fiecare caz, luîndu-se în considerație în mod obligatoriu

argumentele ambelor părți în proces și excluzîndu-se pretenții excesive și vădit

exagerate. Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei și de comportamentul

participanților la proces, a considerat că simpla constatare a încălcării dreptului

reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat.

Prin notificarea din 30 septembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursurilor și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia din 23 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată părților la 15 iulie 2020, dar la actele cauzei lipsesc date,

prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți. Astfel, recursurile

declarate la 15 septembrie 2020 și 16 septembrie 2020 de către Vasili Novacov și

respectiv, Ministerul Justiției, sunt considerate a fi depuse în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

4

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și de a admite recursul declarat de

Vasili Novacov, cu modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul și să modifice

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

Din materialele dosarului s-a constatat că Vasile Novacov prin acțiunea

formulată solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei și încasarea din bugetul de stat a prejudiciului material în mărime de 271

896 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei cauzat sub aspectul

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, la cererea de

chemare în judecată depusă de Vasili Novacov împotriva ÎCS „Red Union Fenosa”

SA cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior

deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea

prejudiciului moral. Or, după cum susține acesta, de la depunerea cererii de chemare

în judecată în instanța de judecată și pînă la finalizarea procesului a trecut 5 ani, 10

luni, și 2 zile (22 decembrie 2012 – 24 octombrie 2018).

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii depuse de Vasili Novacov.

Instanța de apel judecînd cauza în ordine de apel a fost de acord cu soluția

primei instanțe.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel au constatat încălcarea

dreptului lui Vasili Novacov la judecarea în termen rezonabil a cauzei și au dispus

încasarea prejudiciului moral în mărime de 3000 de lei, sumă care, în opinia

instanțelor, constituie o satisfacție echitabilă suficientă prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, iar în rest, acțiunea în partea reparării

prejudiciului moral și material a fost respinsă a fiind neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție verificând legalitatea deciziei recurate constată că

circumstanțele de fapt indicate supra au fost reținute și apreciate corect de prima

instanță și instanța de apel.

În acest sens, instanța de recurs remarcă că Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la art. 6 paragraful 1, statuează

că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și

într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin

lege, care va hotărî fie asupra încălcării dreptului și a obligațiilor cu caracter civil,

fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

5

Conform art. 14 alin. (1) Codul civil, persoana lezata într-un drept al ei poate

cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea cu privire la repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în

care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a

depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, în sensul dispozițiilor citate

este de înțeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea menționată, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea

prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și

cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

În conformitate cu art. 192 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pricinile

civile se judecă în primă instanță în termen rezonabil. Criteriile de determinare a

termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanților la

proces, conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante, importanta

procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a

pricinii se asigură de către instanță.

La caz, este de menționat faptul că termenul rezonabil trebuie raportat la

fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretențiilor,

complexitatea procesului, comportamentul autorităților competente și al părților,

dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanței, precum și exercitarea căilor

de atac.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa a

instituit anumite criterii de apreciere a noțiunii de termen rezonabil (a se vedea

cauzele Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137) și anume: complexitatea

cauzei, care se apreciază după caz și individual (se va ține cont de natura obiectului

litigiului, precum și faptul dacă acțiunea a cuprins doar un singur obiect sau a fost

conexate mai multe obiecte și/sau cereri, inclusiv ale unor persoane terțe);

comportamentul părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului.

Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părților implicate în proces, inclusiv

existența unor întârzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate, consecutivitatea

ședințelor, planificarea unei ordini a ședințelor cu pauze îndelungate etc.

La fel, trebuie luat în considerație și comportamentul autorităților (a instanțelor

de judecată sau a organelor abilitate implicate în proces); miza (interesul) pentru

6

reclamant, care relevă importanța sau scopul pentru persoana care pretinde violarea

dreptului său la un termen nerezonabil.

Prin urmare, Colegiu susține că atît prima instanță, cît și instanța de apel corect

au constatat încălcarea dreptului Vasili Novacov la examinarea cauzei în termen

rezonabil a acțiunii civile intentate de către Vasili Novacov împotriva ÎCS „Red

Union Fenosa” SA cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în

funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și

repararea prejudiciului moral.

Astfel, Colegiul apreciază critic argumentele Ministerului Justiției al RM,

precum că reclamantul Vasili Novacov nu a depus cerere de urgentare a examinării

procesului, deoarece orice cauză urmează să fie examinată de către instanța

instituită prin lege într-un termen rezonabil, iar faptul că Vasili Novacov nu a depus

cerere de accelerare a examinării pricinii nu justifică încălcarea de către instanța de

judecată a termenului rezonabil de judecare a cauzei.

Însă, instanța de recurs constată că suma prejudiciului moral dispusă spre

încasare în mărime de 3000 lei este una infimă.

În materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, vine jurisprudența

CEDO în cazul SRL „Deservire” vs Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de

prejudiciu moral suma de 600 euro pentru violarea art. 6 paragraful 1 în ceea ce

privește durata procedurilor timp de 6 ani și în cazul Cravcenco vs Moldova, unde

Curtea a acordat suma de 3000 euro pentru 10 ani.

Astfel, Colegiul menționează că cuantumul prejudiciului moral pretins de către

Vasili Novacov în sumă de 100 000 de lei este vădit disproporțional și excesiv în

raport cu criteriile stabilite la caz, iar suma acordată de instanțele ierarhic inferioare

cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 3000 de lei este una diminuată în coraport

cu practica stabilită pe cazuri similare.

Mai mult ca atît, obiectul litigiului în care s-a încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei constituie repararea prejudiciului cauzat în rezultatul

încălcării dreptului lui Vasili Novacov la examinarea cauzei în termen rezonabil și

anume pe o perioadă de 5 ani 10 luni și 2 zile.

În contextul dat, Colegiul reține că unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația

trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se

traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel,

încît acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele

daunelor.

În consecința celor relatate și avînd în vedere principiile compensării echitabile

și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și

frustrare cauzate lui Vasili Novacov, instanța de recurs apreciază că în cauză sunt

motive de a majora cuantumul prejudiciului moral stabilit de prima instanța și

instanța de apel în beneficiul recurentului – reclamant de la 3000 de lei până la 20

000 de lei, sumă care, în opinia instanței de recurs, poate fi considerată ca o

compensare ce ar aduce la o satisfacție echitabilă persoanei vătămate, la caz lui

Vasili Novacov și este una corelativă cu practica judiciară pe cazuri analogice.

7

Respectiv, nu poate fi reținut argumentul lui Vasili Novacov privind încasarea

prejudiciului moral în mărimea de 100 000 de lei pentru încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, deoarece în opinia instanței de recurs este o

sumă excesivă și vădit exagerată, nefiind proporționale cu sumele atribuite în

aceleași condiții pe cauze similare.

Mai mult, cuantumul despăgubirilor se stabilesc în raport cu criteriile de

apreciere instituite la fiecare caz în parte. La fel, se ia obligatoriu în considerație

principiul general al echității și faptul că suma nu trebuie să fie vădit

disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană și/sau instanțele naționale

în cazuri similare, excluzîndu-se în consecință pretenții excesive și vădit exagerate.

De asemenea, nu pot fi reținute argumentele recurentului-reclamant Vasili

Novacov cu privire la aceea că instanțele ierarhic inferioare nu s-au pronunțat

asupra pretenției cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 217 892

de lei, or, corect au stabilit instanțele de judecată că în conformitate cu art. 118 alin.

(1) și (3), 130 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, reclamantul nu a prezentat

careva înscrisuri sau alte probe concludente, pertinente și verosimile ce ar confirma

faptul cauzării prejudiciului material în cuantumul solicitat prin cererea de chemare

în judecată. Prin urmare, instanța de recurs reține ca întemeiată concluzia primei

instanțe și a instanței de apel, prin care au respins ca fiind neîntemeiată cerința

enunțată.

Alte argumente invocate de recurenți, în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra și se

axează asupra circumstanțelor care au fost constatate și elucidate pe deplin de prima

instanță și instanța de apel, avînd la bază cumulul de probe, care au fost

administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de

normele de drept material.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că circumstanțele pricinii au

fost constatate de către prima instanță și instanța de apel, iar verificarea

suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul declarat de Ministerul Justiției, de a admite recursul declarat de

Vasili Novacov și de a modifica decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe

cu majorarea sumei încasate cu titlu de prejudiciul moral cauzat în urma încălcării

dreptului lui Vasili Novacov la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile, la

cererea de chemare în judecată a lui Vasili Novacov împotriva ÎCS „Red Union

Fenosa” SA cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția

anterior deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru și repararea

prejudiciului moral, iar în rest de a menține decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției.

Se admite recursul declarat de Vasili Novacov.

8

Se modifică decizia din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 27 decembrie 2019, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vasili Novacov împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului

material și moral, în partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral,

după cum urmează:

Se majorează cuantumul sumei prejudiciului moral încasat din contul bugetului

de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Vasili Novacov de la 3000 (trei mii) de lei până la 20000 (douăzeci

mii) de lei.

În rest, decizia din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 27

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9