3ra-1056/20 — contestarea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei

Dosarul nr.3ra-1056/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Murzacov Iurie,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Murzacov Iurie împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 aprilie 2019, Murzacov Iurie a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității

răspunsului nr. M-679/19 din 26 martie 2019, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a recalcula pensia pentru limită de vârstă, cu includerea în perioada totală a

stagiului de cotizare a perioadei de la 15 februarie 1995 – 15 iulie 1998, perioadă în care

a activat în calitate de director al unității de producție „Contact” a SA „Uzina de

Echipament Tehnologic”.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, începând cu 30 iunie 2017 a fost

beneficiar de pensie pentru limită de vârstă. La 01 iunie 1993 prin transfer, a fost angajat

în cadrul SA „Uzina de Echipament Tehnologic”, în funcția de șef de producție, unde a

activat până la 15 iulie 1998, dată când s-a concediat și a fondat o societate cu răspundere

limitată, în cadrul căreia a deținut funcția de administrator. În baza ordinului nr. 35 din

08 decembrie 1994 la SA „Uzina de Echipament Tehnologic” a fost creată, în cadrul

întreprinderii o unitate de producție individuală „Contact” și Murzacov Iurie a fost numit

în funcția de director al acestei unități, unde a activat până la 15 iulie 1998, dată la care

s-a concediat.

După ce a făcut cunoștință cu materialele dosarului personal de pensionare,

reclamantul a constatat că perioada 15 februarie 1995 - 15 iulie 1998, în care acesta a

activat ca director al unității de producție „Contact” al SA „Uzina de Echipament

Tehnologic”, nu a fost luată în considerare la calculul pensiei din motive necunoscute.

Astfel, la 12 martie 2019 reclamantul a înaintat cerere împotriva Casei Naționale

de Asigurări prin care a solicitat recalcularea pensiei, cu includerea în stagiul de cotizare

a perioadei de timp 15 februarie 1995 – 15 iulie 1998, perioadă în care a activat în calitate

de director al unității de producție „Contact” al SA „Uzina de Echipament Tehnologic”.

1

A relatat reclamantul că prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-

679/19 din 29 martie 2019, a fost informat că cererea sa a fost respinsă, motivând că,

petițiile adresate a doua oară nu se reexaminează.

Reclamantul a susținut că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, este ilegal

și urmează a fi anulat, deoarece, prin răspunsurile a căror număr au fost indicate au fost

oferite răspunsuri la una și aceeași cerere, lucru total irelevant or, respectivele răspunsuri

au fost oferite la alte cereri cu privire la alt obiect și circumstanțe, iar cel mai important

este faptul că, aceste răspunsuri au fost contestate și prin hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 09 ianuarie 2019, au fost recunoscute ca ilegale, fiind

anulate.

A invocat că, refuzul organului de asigurări sociale de a include în stagiul total de

muncă perioada de timp 15 februarie 1995 - 15 iulie 1998, în interiorul căruia a activat

ca director al unității de producții „Contact” al SA „Uzina de Echipament Tehnologic”,

este neîntemeiat or, în această perioadă, reclamantul a activat, a realizat un venit stabil,

din care au fost calculate și achitate contribuții, iar neluarea în considerare a acestei

perioade pe motive formale, este o ilegalitate absolută. A încercat să obțină acte cu

privire la data concedierii, înaintând mai multe cereri, inclusiv și Direcției de Arhivă a

mun. Chișinău și la fostul angajator, însă prin toate răspunsurile a fost informat că nu

sunt astfel de acte.

Prin hotărârea din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată înaintată de Murzacov Iurie împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ, obligarea recalculării

pensiei, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Murzacov Iurie împotriva hotărârii din 18 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel instanța de apel reținut că stagiul de cotizare a persoanei până

la 01 ianuarie 1999 s-a stabilit de organul de asigurări sociale în baza carnetului de

muncă, sau în baza unui alt act eliberat în conformitate cu legea. În cazurile în care

carnetul de muncă include înscrieri incorecte și imprecise sau lipsesc înscrisurile

respective despre anumite perioade de activitate, pentru confirmarea stagiului se iau în

considerare adeverințele, extrasele din ordine, contul personal al angajatului în care se

reflectă salariul calculat lunar, schema de încadrare și alte documente ce conțin

informații referitoare la perioada de muncă.

Astfel, la dosarul cauzei nu au fost administrate adeverințe, extrase din ordine,

contul personal al angajatului în care ar fi reflectat salariul calculat lunar, schema de

încadrare sau alte documente, ce ar conține informații referitoare la perioada de muncă

15 februarie 1995 – 15 iulie 1998, a lui Murzacov Iurie în cadrul SA „Uzina de

Echipament Tehnologic”.

Curtea de Apel Chișinău a desconsiderat argumentele apelantului care a susținut

faptul că activitatea în cadrul SA „Uzina de Echipament Tehnologic” se confirmă prin

certificatul privind calcularea și declararea contribuțiilor de asigurări sociale pentru

perioada 1991 – 1998 or, acest certificat confirmă doar parțial stagiul de cotizare al lui

Murzacov Iurie, și anume, a stagiului care a fost luat în considerare de către Casa

Naționale de Asigurări Sociale la stabilirea pensiei.

La 08 septembrie 2020, Iurie Murzacov, a depus recurs împotriva deciziei din 17

iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală

2

a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că au fost aplicate eronat normele

dreptului material și procedural, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată,

aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, aprecierea probelor a fost arbitrară și

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

A invocat recurentul că instanțele inferioare au făcut abstracție de prevederile

legale menționate și au pronunțat hotărâri de respingere a cererii, dând o apreciere

eronată probelor și o interpretare greșită a legii.

În cadrul cercetării judecătorești s-a constat că, conform deciziei pentru stabilirea

pensiei pentru limita de vârstă din 11 august 2017, emisă de Casa Naționale de Asigurări

Sociale sect. Buiucani mun. Chișinău, Murzacov Iurie a devenit beneficiar al pensie

pentru limita de vârstă. Prin răspunsul CNAS s-a comunicat că Murzacov Iurie, începând

cu data de 30 iunie 2017 beneficiază de pensia parțială pentru limita de vârsta, pentru

un stagiu de 16,8 ani realizat pană la 01 ianuarie 1999 și 1,6 ani realizat după 01 ianuarie

1999 în total 18,4 ani. În stagiul de cotizare au fost incluse perioadele de activitate

confirmate prin carnetul de muncă și prin contul personal de asigurări sociale. Conform

înscrisurilor din carnetul de muncă, pentru perioada de activitate la SRL ,,Uzina de

echipament tehnologic”, Murzacov Iurie a fost angajat la data de 01 iulie 1993, însă

înscrierea cu privire la eliberarea din serviciu lipsește.

Susține recurentul că instanța de judecată la constatarea și confirmarea stagiului de

cotizare a făcut trimitere la informația din certificatul despre salariu nr. 02 din 01 martie

2017 eliberat de SRL ,,Uzina de echipament tehnologic” unde se indică salariu pe

perioada iulie 1993 până în februarie1995. De asemenea instanța a făcut trimitere la

decizia privind stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, potrivit căreia perioada cuprinsă

în intervalul 15 februarie 1995 – 15 iulie 1998 nu este inclusă în perioada de asigurare.

A relatat recurentul că în cadrul cercetării judecătorești s-a constat că, referitor la

subdiviziunea „Contact” în arhiva SRL ,,Uzina de echipament tehnologic” există doar

ordinul nr. 35 din 08 decembrie 1994. Potrivit acestui ordin a fost creată unitatea de

producție ,,Contact” în cadrul SA ,,Uzinei de echipament tehnologic”, iar ca director a

fost numit Murzacov lurie.

Astfel, prin răspunsul Direcției de Arhivă Chișinău, s-a informat că documentele

personalului SRL ,,Uzinei de echipament tehnologic”, nu au fost transmise la păstrarea

Direcției de Arhivă Chișinău, fapt care face imposibilă eliberarea ordinului de angajare

și de eliberare din funcție, pentru anii 1993 – 1998, pe numele lui Murzacov Iurie.

Menționează recurentul că instanța de recurs urmează să rețină faptul că, prin

certificatul privind calcularea și recalcularea contribuțiilor de asigurare socială de stat

pentru perioada anilor 1991–1998 eliberat de Casa Națională de Asigurări Sociale

sectorul Rîscani, lui Murzacov Iurie i-au fost calculate și achitate cotizații în calitate de

salariat al SA ,,Uzina de echipament tehnologic” pentru perioada anilor 1993-1998.

Susține recurentul că din circumstanțele de fapt și de drept s-a constat faptul că

Murzacov Iurie a fost angajat la SA ,,Uzina de echipament tehnologic” în perioada anilor

1993-1998, fiindu-i calculate și achitate de către angajator cotizații sociale.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

3

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată, în lipsa

participanților la proces, la data de 17 iunie 2020. Decizia motivată a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților și recepționată de către recurent la data de 13

august 2020 (f.d. 138).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Murzacov Iurie, s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul la 08 septembrie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 12 octombrie 2020 în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale, a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 23 octombrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință la

cererea de recurs depusă de Murzacov Iurie, prin care a solicitat respingerea recursului

cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

4

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Murzacov Iurie este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Murzacov Iurie se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5