3ra-152/19 — anularea refuzului, obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă

Dosarul nr. 3ra-152/19

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Buiucani (jud. L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, O. Cojocaru, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Mihail Murzac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea refuzului și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 11 iulie 2017, Mihail Murzac a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea refuzului și obligarea

recalculării pensiei pentru vechime în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada 1 august 1979 – 25 iunie

2001 a activat în organele procuraturii în diferite funcții, iar în anul 2000, fiind în funcția

de adjunct al Procurorului General, șef al Direcției urmărire penală a Procuraturii

Generale, i s-a stabilit pensie pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul

mediu lunar, cu respectarea principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a

salariului lunar al procurorului în exercițiul funcției respective, în baza art.45 din Legea

cu privire la Procuratură nr.902 din 29 ianuarie 1992, beneficiind de toate înlesnirile

pentru judecători conform Legii nr.554 din 20 iulie 1995 „Cu privire la statutul

judecătorului”.

A menționat că, până în anul 2011 a beneficiat de recalculare a pensiei conform

salariului funcției deținute, iar prin Legea nr.37 din 7 martie 2013 „Pentru modificarea și

completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în

sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, recalcularea fiind efectuată

începând cu 1 ianuarie 2013.

1

Reclamantul a explicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

neîntemeiate l-a lipsit de dreptul dobândit legal în anul 2000 la recalcularea pensiei,

stabilind mărimea acesteia cu aplicarea mecanismului general de indexare la 1 aprilie a

fiecărui an și cu achitarea doar a 50% din mărimea stabilită de Parlament.

A relatat că, la 25 mai 2017 s-a adresat cu cerere prealabilă Casei Naționale de

Asigurări Sociale întru restabilirea dreptului de a beneficia de principiul recalculării

pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, însă la data de 17 iunie

2017 a recepționat răspunsul nr.M-931/17 din 13 iunie 2017 prin care i s-a refuzat în

admiterea cerințelor.

În opinia reclamantului, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a determinat corect

raportul juridic, nefiind luate în considerare circumstanțele importante pentru

soluționarea litigiului.

A afirmat că, la momentul stabilirii pensiei sale în anul 2000, Legea cu privire la

Procuratură nr.902 din 29 ianuarie 1992, art.45 prevedea expres că salariul procurorilor și

anchetatorilor se stabilește în funcție de post, grad de clasificare și de vechime în muncă

și corespunde salariilor judecătorilor instanțelor judecătorești, de gradul de clasificare

respectiv, cu o deviere în limita de 5 procente, procurorii și anchetatorii au dreptul la

toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele, prevăzute de judecători. Art. 32

din Legea cu privire la Procuratură nr.118 din 14 martie 2003, ajustată la Legea nr.544

din 20 iulie 1995 „Cu privire la statutul judecătorului”, stipulează că judecătorul are

dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat”, iar Legea cu

privire la Procuratură nr.294 din 25 decembrie 2008, stabilește că procurorul în demisie,

deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute

pentru judecători.

Totodată, Curtea Constituțională în hotărârea nr.9 din 30 martie 2004, pct.4

menționează că modificările de calculare a cuantumului pensiei legiuitorul are obligația

de a ține cont de faptul că asigurările sociale stabilite anterior nu pot fi anulate fără a fi

substituite prin măsuri echivalente, noile prevederi legale se vor aplica numai pentru

viitor și numai față de persoane care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora

în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior, or, hotărârea

Curții Constituționale nr.4 din 21 ianuarie 2000 prevede că, la adoptarea unor legi noi și a

altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului, consfințit în legea cu privire la statutul judecătorului, astfel, Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei fixate nu poate

fi suspendat printr-un act normativ adoptat ulterior.

A mai relevat că, prin hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și a altor

plăți sociale pentru unele categorii de salariați, Curtea a declarat neconstituționale

articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III din Legea nr.56 din 9 iunie 2011 „Pentru

modificarea și completarea unor acte legislative”, în partea referitoare la art.46/1 al Legii

nr.156- XIV din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”, în

partea ce ține de situația procurorilor pensionați până la 1 ianuarie 2004, Curtea

Constituțională în pct.80 din hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale

pentru unele categorii de salariați, își menține ferm concluziile expuse în hotărârea nr.9

din 20 martie 2004 privind declararea parțial neconstituțională a Legii nr.358 din 31 iulie

2

2003, apreciind ca inadecvată o paralelă între Legea nr.358 din 31 iulie 2003, parțial

declarată neconstituțională prin hotărârea Curții nr.9 din 30 martie 2004 și legile

contestate în prezenta cauză.

Reclamantul a afirmat că, Legea nr.358 din 31 iulie 2003, prin dispozițiile sale anula

și pensiile aflate în plată ale unor categorii speciale de angajați, vizate și în sesizările care

fac obiectul litigiului în cauză, astfel, Legea nr.358 din 31 iulie 2003 aduce atingere unor

drepturi de proprietate dobândite - pensiile aflate în plată, respectiv, dreptul lui cu

aplicarea principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în

exercițiu este menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv

constituit unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare, legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art.6

din Codul civil.

A invocat că, Casa Națională de Asigurări Sociale prin refuzul de a-i recalcula pensia

îi încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit de către aceasta la momentul stabilirii

pensiei și care nu poate fi restrâns pe viitor, toate modificările operate ulterior în actele

legislative care reglementează modul de calculare a pensiilor procurorilor au efect doar

pentru persoanele (procurorii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a

modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, conform regulilor

generale de acțiune a legii în timp, sau, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu

poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, conform regulii generale,

legea nouă nu modifică regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau înlocui

cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a

instituit dreptul respectiv și efectele lui.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat recunoașterea ilegalității

deciziei nr.M-931/17 din 13 iunie 2017, repunerea în dreptul lezat, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i achita pensia pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului Procurorului General, șef al

Direcției urmărire penală, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie,

recalcularea urmează a fi efectuată de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și va

fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani

acțiunea depusă de către Mihail Murzac a fost admisă. S-a recunoscut ca fiind ilegal

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.M-931/17 din 13 iunie 2017 prin care a

fost respinsă cererea lui Mihail Murzac de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă.

S-a repus Mihail Murzac în dreptul lezat privind recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă și s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite lui

Mihail Murzac pensia pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar

achitat adjunctului Procurorului General, șef al Direcției urmărire penală a Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 20

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 21 noiembrie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

3

În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia contestată neîntemeiată,

deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a analizat multilateral actele normative

și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost stabilite

circumstanțele considerate de instanțele de judecată stabilite.

Totodată, a menționat că nu pot fi reținute argumentele intimatului și a instanței de

fond precum că, prin refuzul de recalculare a pensiei Mihail Murzac a fost lipsit de un

drept garantat de lege, deoarece prin instituirea de către legislator a unor noi prevederi de

asigurare socială, drepturile procurorului la asigurare socială este garantat și în

continuare. Deși, noile prevederi legale au exclus posibilitatea recalculării pensiei

procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă, în acest sens prin faptul că

pensia procurorilor se indexează anual la data de 1 aprilie, precum prevede art. 13 din

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza prevederilor art. 30 din

Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, art. 429, 430, 431,

432, 434, 436, 437, 445 din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cerere de chemare în judecată să

fie respinsă integral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de două luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 octombrie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 21 noiembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b ) a aplicat o lege care a fost declarată

1

neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia

legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

4

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5