2ra-1231/20 — constatarea faptului rezilierii contractului

2ra-1231/20 — constatarea faptului rezilierii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1231/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

DECIZIE

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de Oxana Doban (Grigoriev) și de

reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Barașianț, și de Organizația Creditară

Nebancară „Finance Leasing Company” societate cu răspundere limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația

Creditară Nebancară „Finance Leasing Company” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Oxanei Grigoriev și Societății Comerciale „Grigoriox” Societate

cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea faptului rezilierii contractului de

leasing financiar începând cu 03 august 2016, confirmarea dreptului la revendicarea

automobilului din data rezilierii contractului de leasing din 03 august 2016 și

revendicarea mijlocului de transport, încasarea datoriei neachitate în baza

contractului de leasing și a cheltuielilor de judecată, și

la cererea reconvențională depusă de Oxana Grigoriev împotriva Organizației

Creditare Nebancare „Finance Leasing Company” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la constatarea faptului că contractul de leasing financiar este un

contract de adeziune, a constata unele clauze ale contractului de leasing financiar ca

fiind abuzive, cu anularea acestora, constatarea valabilității contractului de leasing

financiar în partea menținută cu repunerea părților în poziția din 01 aprilie 2016 cu

un credit al locatarului în mărimea de 19348,02 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Organizația Creditară Nebancară „Finance Leasing

Company” Societate cu Răspundere Limitată și a fost casată parțial hotărârea din 18

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 25 mai 2016 OCN „Finance Leasing Company” SRL a depus cerere de

chemare în judecată (concretizată ulterior, inclusiv potrivit pretențiilor expuse în

pledoarie) împotriva Oxanei Grigoriev și SC ,,Grigoriox” SRL prin care a solicitat

constatarea faptului rezilierii contractului de leasing financiar nr. FL-0335 din 24

ianuarie 2014, începând cu 03 august 2016, confirmarea dreptului la revendicarea

automobilului din data rezilierii contractului de leasing din 03 august 2016 și

revendicarea bunului din posesia pârâtei, încasarea datoriei restante la contract, în

sumă totală de 557392,04 lei și compensarea cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 24 ianuarie 2014 între SRL „Finance

Leasing Company” SRL, în calitate de creditor și SC ,,Grigoriox” SRL, în calitate

de garant a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. FL-033G, potrivit căruia

fidejusorul se obligă să garanteze și să execute toate obligațiile debitorului Oxana

Grigoriev, obligații ce reies din contractul de leasing nr. FL-0335 din 24 ianuarie

2014.

A mai indicat că, la 24 ianuarie 2014, între reclamant, în calitate de locator, și

Oxana Grigoriev, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar

nr. FL-0335 a automobilului de model Audi Q7, Win Code xxxxxxx, anul

producerii 2013.

În legătură cu faptul că pârâta sistematic nu-și executa obligațiile de plată a

ratelor de leasing conform contractului, reclamantul a somat pârâta prin scrisori,

mesaje și apeluri telefonice de mai multe ori, însă, deoarece încălcările contractuale

au continuat, la data de 03 august 2016, reclamantul a declarat rezilierea

contractului numit.

A susținut că potrivit condițiilor contractuale datoria locatarului față de locator

la momentul rezilierii include: valoare restantă a bunului, plățile întârziate de

răscumpărare a bunului, dobânzile de întârziere pentru plățile de leasing, dobânzile

de leasing pentru plățile întârziate, penalitatea pentru rezilierea înainte de termen,

sumele plăților de asigurare achitate de locator și nerestituite de locatar, suma

sancțiunilor de penalizare, suma cheltuielilor aferente restituirii și transportării

bunului, precum și compensarea diferenței între suma datoriei locatarului la

momentul rezilierii contractului și valoarea de piață a bunului restituit.

A invocat că pârâta nu a restituit automobilul după rezilierea contractului de

leasing, respectiv pentru perioada întârzierii din 07 august 2015, până la data

restituirii automobilului, urmează să fie aplicată rata de leasing în mărime dublă

conform art. 17 alin. (6) din Legea cu privire la leasing.

La 27 aprilie 2016 automobilul a fost restituit silit de către executorul

judecătoresc, datoria locatarului Oxana Grigoriev a constituit conform actului de

verificare corectat, dobânda de leasing pentru plata întârziată (0,1% din suma

datoriei conform art. 4.3 al contractului) - 4765,82 de lei; plățile de leasing -

186,349,46 de lei, total datoria curentă 191.115,28 de lei. Valoarea reziduală la data

de 27 aprilie 2016 – 471.754,30 de lei. Total suma datoriei conform contractului de

leasing la data de 27 aprilie 2016 (data revendicării autoturismului) – 191.115,28 +

471.754,30 = 662 869,58 de lei. Suplimentar, locatarul trebuie să compenseze

locatorului cheltuielile în sumă de 27.328,08 lei. Amenda conform pct. 4.13 a

contractului (5% din valoarea bunului 1.125.771,20 lei) – 56.288,56 de lei. Astfel,

datoria totală a locatarului la data de 27 aprilie 2016 a constituit suma de

746.486,22 de lei.

Conform raportului de evaluare, prețul de piață al automobilului constituie

28.000 de euro (echivalent a 627.664,80 lei, conform cursului BNM 22,4166 de lei

la data evaluării). Respectiv, suma datoriei calculate conform situației la data de 27

aprilie 2016 (data returnării automobilului) constituie: 746.486,22 – 627.664,80 de

lei = 118.821,42 de lei.

2

Conform pct. 7.1 a contractului de leasing financiar în cazul intrării pe contul

locatorului a plăților transferate de către locatar, suma cărora nu este suficientă

pentru acoperirea în întregime a datoriei locatarului existente în conformitate cu

prezentul contract, în primul rând se stinge majorare de întârziere (dobânda de

leasing pentru întârzierea plății), pe urmă suma sancțiunilor de penalizare, pe urmă

ratele, pe urmă comisioanele și în sfârșit suma principală a datoriei. Respectiv, suma

restantă în mărime de 118.821,42 de lei este datoria pe plățile de răscumpărare.

La 15 noiembrie 2017 Oxana Grigoriev, reprezentată de avocatul stagiar

Dionisie Blanari, a depus cerere reconvențională împotriva SRL „Finance Leasing

Company” prin care a solicitat, în baza Legii privind clauzele abuzive din

contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011, constatarea

faptului că contractul de leasing financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014 este un

contract de adeziune, a constata clauzele contractului de leasing financiar nr. FL-

0335 din 24 ianuarie 2014 stipulate la punctele nr. 2.5, 2.6, 3.3.2, 4.1, 4.2, 4.3.,

4.13, 5.1, 5.2, 5.5, 5.6, 7.1, 8.4, 8.5, 8.6, 8.7, 8.8, 9.2, 9.3, 10.1 (10.1.1-10.1.8),

10.2,10.3, 10.4, 10.5 (10.5.1-10.5.3) 10,6, 10.7, clauzele privind primele de

asigurare în mărime de 4,20% precum și clauzele privind procentul inițial de leasing

în mărime de 1,50% ca fiind abuzive, cu anularea acestora, a constata valabilitatea

contractului de leasing financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014 în partea

menținută, cu repunerea părților în poziția din 01 aprilie 2016 cu un credit al

locatarului în mărime de 19.348,02 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, în perioada anului 2014,

părțile au respectat prevederile contractului de leasing, însă, la 19 ianuarie 2015,

locatorul, fără acordul locatarului a formulat un nou contract de leasing cu nr. FL-

0335/M1, fiind modificat graficul de achitări stabilit anterior cu locatarul. Tot fără

acordul locatarului, locatorul a formulat și graficul de achitări, prin care locatorul a

majorat nejustificat plata de leasing. Neștiind de modificările efectuate, locatarul a

continuat să-și execute obligațiile sale contractuale, până când la data de 28 aprilie

2016, executorul judecătoresc, Guțu Vitalie, în temeiul ordonanței nr. 2p/o-

744/2015 din 06 noiembrie 2015, emise de Judecătoria Rîșcani, a ridicat silit de la

Oxana Grigoriev automobilul de model Audi Q7, n/î xxxxx, cheile, alarma,

pașaportul tehnic nr. 148200581 în original, iar prin încheierea nr. 2p/o-737/2015

din 11 mai 2016 Judecătoria Rîșcani a admis obiecțiile Oxanei Grigoriev și a anulat

ordonanța din 2015 privind revendicarea de la debitorul Oxana Grigoriev a

automobilului.

A susținut că prin ordonanța judecătorească nr. 2p/o-176/2016 din 31 mai

2016, menținută de Curtea de Apel Chișinău prin decizia nr. 2r-2348/l6 din 24

octombrie 2016, a fost dispusă întoarcerea executării ordonanței nr. 2p/o-744/2015

din 06 noiembrie 2015, cu revendicarea de la SRL „Finance Leasing Company” și

transmiterea în posesia și folosință Oxanei Grigoriev a automobilului de model

Audi Q7 cu n/î xxxxxx. Tot la 31 mai 2016, Judecătoria Rîșcani, prin încheierea nr.

2p/o-176/2016, a dispus aplicarea interdicției de înstrăinare asupra automobilului în

litigiu, care prin decizia din 14 iulie 2016 Curții de Apel Chișinău a fost anulată.

A considerat că acțiunea depusă de SRL „Finance Leasing Company” este

absolut neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar acțiunea reconvențională, respectiv

urmează a fi admisă din următoarele motive.

3

Reclamanta a susținut că la 03 august 2015, a reziliat contractul din motivul

nerespectării graficului de achitări de către pîrîtă. Pretinsa nerespectare a graficului

de achitări se datorează faptului modificării unilaterale a graficului de achitări

precum și majorarea ilegală a ratei de leasing de către locator fără a informa

locatara, ultima continuând să achite ratele de leasing conform graficului inițial.

Conform pct. 14.1 din contractul de leasing financiar nr. FL-0335 din 24

ianuarie 2014, toate corectările, modificările și completările la contract sânt valabile

și obligatorii pentru părți doar în cazul dacă acestea sânt formulate în formă scrisă

ca anexă la contract și sânt semnate de ambele părți contractante.

În așa mod, reclamanta a încălcat prevederile contractuale generând astfel

perturbări în graficul de achitare a ratelor de leasing. Sumele la care pretinde

reclamanta sânt exagerate și bazate pe niște clauze contractuale abuzive.

A mai indicat Oxana Grigoriev că făcând o simplă analiză a contractului de

leasing se constată că acesta este un contract de adeziune, astfel în sensul art. 3 din

Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, prin contractul de adeziune se înțelege contractul în care

clauzele sânt formulate în prealabil de una dintre părți (în cazul concret de către

SRL „Finance Leasing Company”), cealaltă parte doar poate să accepte încheierea

contractului în condițiile impuse ori să renunțe la încheierea lui. Conform aceluiași

articol, prin clauză abuzivă se înțelege clauză contractuală care, nefiind negociată în

mod individual cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din

contract, creează, în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-

credință, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care

decurg din contract.

Astfel, în sensul Legii nr.256 din 09 decembrie 2011, sânt abuzive clauzele

contractuale prevăzute la: pct. 2.5 privind obligația locatarului de a transmite

locatorului o cheie de la automobilul transmis în leasing. Atât timp cât toate

riscurile, inclusiv pieirii bunului, sânt pe seama locatarului nimeni altcineva nu

poate avea acces și/sau posibilitatea de a deschide sau de a se deplasa cu bunul

transmis în leasing; pct. 2.6 privind plata amenzii în mărime de 1% din valoarea

bunului, pentru neexecutarea pct. 2.5 (care este abuzabil); pct. pct. 3.3,2, 4.1, 4.2,

4.3, 4.13, 5.1, 5.2, 5.5, 5.6, 7.1, 8,4, 8.5, 8.6, 84, 8.7, 8.8, 9.2, 9.3, 10.1 (10.1.1-

10.1.8), 10.2, 10.3, 10.4, 10.5 (10.5.1-10.5.3), 10.6. 10.7; clauzele privind primele

de asigurare în mărime de 4.20%; clauzele privind procentul inițial de leasing în

mărime de 1,50%.

Prin încheierea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost respinsă cererea reprezentantului reclamantului privind accelerarea procedurii

de judecare a cauzei date, ca neîntemeiată.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată, atât acțiunea inițială depusă de SRL „Finance

Leasing Company”, cât și acțiunea reconvențională depusă de Oxana Grigoriev.

La 27 decembrie 2018, prin intermediul serviciului poștal, SRL ,,Finance

Leasing Company”, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea parțială a acesteia, cu admiterea acțiunii depuse de SRL ,,Finance Leasing

Company”.

La 04 ianuarie 2019 Oxana Grigoriev, reprezentată de avocatul Marian Babără,

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu

4

pronunțarea unei noi hotărâri, de admitere integrală a acțiunii reconvenționale

depuse de Oxana Grigoriev și SC „Grigoriox” SRL.

Prin încheierea din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 368

alin. (1) Cod de procedură civilă, nu a fost dat curs cererilor de apel depuse, fiindu-

le comunicat apelanților despre necesitatea prezentării cererii de apel întocmite în

conformitate cu exigențele Legii și dovada de plată a taxei de stat, acordându-le

pentru aceasta termen, calculat din momentul recepționării încheierii. Totodată, li s-

a comunicat că în caz dacă nu vor lichida neajunsurile indicate în încheiere în

termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele

anexate va fi restituită.

Prin încheierea din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

restituită cererea de apel declarată de Oxana Grigoriev, reprezentată de avocatul

Marian Babără, din motivul neînlăturării, în interiorul termenului acordat de

instanță, a neajunsurilor indicate în încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de

apel.

Prin încheierea din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

acceptată pentru examinare cererea de apel depusă de SRL ,,Finance Leasing

Company” și intentată procedura în apel.

Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Oxana Doban (Grigoriev), reprezentată de avocatul Mariana

Barașianț, și a fost menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie

2019.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită

intimatei SC ,,Grigoriox” SRL apelul incident, ca fiind depus în afara termenului

legal, iar partea nu a solicitat repunerea în termen.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit

intimatei Oxana Grigoriev, apelul incident, ca fiind depus în afara termenului legal,

iar partea nu a solicitat repunerea în termen.

Prin decizia din 19 martie 2020 a fost admis apelul declarat de OCN „Finance

Leasing Company” SRL, a fost casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii

pretențiilor OCN „Finance Leasing Company” SRL cu privire la încasarea sumei

restante la contractul de leasing și a plăților aferente cu compensarea cheltuielilor de

judecată și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată depusă de OCN „Finance Leasing Company”

SRL împotriva Oxanei Grigoriev și SC ,,Grigoriox” SRL, privind încasarea, în mod

solidar, a sumelor contractuale datorate. A fost încasat, în mod solidar, din contul

Oxanei Grigoriev și SC ,,Grigoriox” SRL în beneficiul OCN „Finance Leasing

Company” SRL datoria contractuală în sumă totală de 557.392,04 lei. Au fost

încasate, în mod solidar, din contul Oxanei Grigoriev și SC ,,Grigoriox” SRL în

beneficiul OCN „Finance Leasing Company” SRL cheltuielile de judecată suportate

în instanța de fond și în instanța de apel compuse din: taxa de stat achitată la

depunerea acțiunii, în sumă de 16.721,76 de lei; taxa de stat achitată la depunerea

cererii de apel, în sumă de 12.541,32 de lei; taxa pentru eliberarea extrasului de

către ASP în sumă de 115 lei și taxa pentru executarea citării publice în sumă de

572 de lei. În rest, hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani a fost menținută.

5

La 03 iunie 2020, Oxana (Grigoriev) Doban, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima

instanță.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel o consideră neîntemeiată deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea și instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

A menționat că potrivit pct. 14.1 a contractului de leasing financiar nr. FL-

0335 din 24 ianuarie 2014 toate corectările modificările și completările la contract

sunt valabile și obligatorii pentru părțile doar în cazul dacă acestea sunt formulate în

formă scrisă ca anexă la contract și sunt semnate de ambele părți. Astfel, urma să fie

aplicate art. 513 Codul civil în redacția pînă la 01 martie 2019 (bună-credință și

diligență și art. 668 Codul civil în redacția pînă la 01 martie 2019, forța obligatorie a

contractului.

Astfel, anume OCN „Finance Leasing Company” SRL a încălcat prevederile

contractuale în mod arbitrar și ilegal a modificat graficul de achitări prin

introducerea sumelor exagerate și nefondate în mod abuziv.

Totodată, a considerat că cauza a fost examinată în absența unui participant la

proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, precum și nu

a fost interpretat corect faptul nedepunerii de către SRL „Grigoriox” a cererii de

intervenire în proces.

A indicat că intimatul a încheiat un alt contract de leasing cu SRL

„Agrodinamic”, căruia prin procesul dat îi sunt direct afectate drepturile și

interesele, însă în acest caz SRL „Agrodinamic” nu a fost atras în proces.

La 03 iulie 2020 Oxana (Grigoriev) Doban, reprezentată de avocatul Mariana

Barașianț, a depus cerere de recurs suplimentară, prin care a indicat că odată ce în

speță nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod

eronat legea și instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au

fost implicate în proces, ceea ce conform art. 432 alin. (2) lit. a) și c), alin. (3) lit. d)

CPC constituie temei pentru casare a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Totodată a suplimentat argumentele recursului prin următoarele.

În decizia criticată se invocă că recurenta a trebuit să cunoască despre

modificarea unilaterală a contractului încheiat între părți și acesta permite astfel de

modificare.

Pe lângă faptul că nu a fost apreciat faptul că această modificare nu a fost cel

puțin notificată recurentei, a considerat că nu au fost aplicate inclusiv următoarele

prevederi legale relevante speței și situației de modificare unilaterală a contractului,

și anume prevederile art. 513, 516 Codul civil. Astfel, chiar și aplicând logica

expusă în decizie precum că intimatul nu ar fi avut dreptul la modificarea

unilaterală a contractului, atunci recurenta urma cel puțin să fie informată despre

acest fapt înainte și chiar dacă astfel de obligație de informare nu este prevăzută în

contract.

A menționat că în instanța de apel a fost comunicat că automobilul -obiectul

cauzei, a fost revendicat deja de intimat și transmis spre păstrare persoanei terțe.

6

Recurenta susține că nu-l deține și nu cunoaște unde se află, însă este impusă să

achite prețul exagerat și calculat în mod arbitrar.

La 21 iulie 2020 OCN „Finance Leasing Company” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel în partea pretențiilor respinse cu emiterea în această parte a unei

noi hotărâri cu privire la admiterea pretenției cu privire la constatarea faptului

rezilierii contractului de leasing financiar începând cu data de 03 august 2016,

confirmarea dreptului la revendicarea automobilului din 03 august 2016 și

revendicarea automobilului.

În motivarea recursului a indicat că își manifestă dezacordul cu soluția

instanței de apel, o consideră neîntemeiată în partea respingerii pretențiilor,

deoarece instanțele ierarhic inferioare nu au soluționat integral, obiectiv și

multiaspectual pretențiile înaintate de reclamant.

Concluzia instanței de apel precum că contractul poate fi reziliat doar prin

acordul părților sau hotărârea instanței de judecată nu corespunde prevederilor

legale.

Astfel, Codul civil, în vigoare la data semnării și rezilierii contractului de

leasing, prevede expres că contractul se reziliază prin declarația părții îndreptățite

adresate celeilalte părți. Constatările Curții de Apel Chișinău precum că contractul

se reziliază prin acordul părților sau prin hotărârea instanței de judecată fiind

necesară formularea cererii de reziliere a contractului, contrazic direct normele

legale. Mai mult, contractul de leasing financiar prevede expres dreptul la rezilierea

unilaterală a contractului de leasing în cazul încălcării obligațiilor contractuale.

Cu referire la pretenția privind revendicarea bunului din posesia locatarului, a

considerat că instanța de apel a examinat cauza superficial și nu a intrat în esența

problemelor prezentate de reclamant, legîndu-se neîntemeiat de formularea

acestora.

Totodată, instanța de apel a stabilit greșit și nemotivat că părțile au rămas în

relații de leasing, nu a luat în considerare faptul că contractul a expirat de drept la

data de 30 ianuarie 2018. Respectiv, chiar dacă contractul nu a fost reziliat la data

de 03 august 2016, cerința privind revendicarea automobilului oricum urmează a fi

admisă din cauza expirării termenului contractului de leasing, or, instanța a

confirmat existența datoriilor pe contractul de leasing, fapt care impune

revendicarea automobilului după expirarea termenului contractului.

La fel, sunt viciate și concluziile instanței de apel precum că contractul nu este

considerat reziliat pentru că apelantul a continuat să calculeze plățile de leasing și

după data de 03 august 2016. În acest sens, a menționat că conform art. 17 alin. (6)

din Legea cu privire la leasing, daca nu restituie obiectul leasingului sau nu-l

restituie la timp, locatarul plătește locatorului, pentru perioada de întârziere, în

mărimi duble toate ratele de leasing și alte sume prevăzute de contractul de leasing.

Prin notificarea din 28 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursurilor și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 11 septembrie 2020 OCN „Finance Leasing Company” SRL și SRL

„Agrodinamic” au depus referință, prin care au solicitat respingerea recursului

declarat de Oxana (Doban) Grigoriev cu menținerea deciziei instanței de apel.

7

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie

2020 a fost expediată părților prin intermediul oficiului poștal și adresa electronică

la 16 iunie 2020.

Astfel, recursurile declarate la 03 iunie 2020 și 03 iulie 2020 de către Oxana

Doban (Grigoriev) și de reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Barașianț, și la

21 iulie 2020 de către OCN „Finance Leasing Company” SRL, sunt depuse în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul declarat de OCN „Finance Leasing Company” SRL și de a admite recursul

declarat de Oxana Doban (Grigoriev) și de reprezentantul acesteia, avocatul Mariana

Barașianț, de a casa decizia instanței de apel în partea admiterii pretențiilor cu

privire la încasarea sumei restante la contractul de leasing și a plăților aferente și

încasarea cheltuielilor de judecată cu menținerea în această parte a hotărârii primei

instanțe, în rest decizia instanței de apel de menținut, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că OCN „Finance Leasing Company”

SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Grigoriev și SC

„Grigoriox” SRL privind constatarea faptului rezilierii contractului de leasing

8

financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014 începând cu 03 august 2016,

confirmarea dreptului la revendicarea automobilului din data rezilierii contractului

de leasing din 03 august 2016, încasarea sumei de 516 499,96 de lei, ce se compune

din datoria conform actului de returnare din 12 iunie 2016 fără venit ratat

(13 664,87 de lei) în sumă de 122 929,34 de lei și 350 de euro, plățile suplimentare

calculate reieșind din aplicarea de leasing în mărime dublă pentru perioada 07

august 2015-03 octombrie 2016 în sumă de 47501,09 lei și a cheltuielilor de

judecată, precum și taxa de stat în mărime de 16 845 de lei și 850,5 euro.

De asemenea, din materialele dosarului reiese că Oxana Grigoriev a depus

cerere reconvențională împotriva OCN „Finance Leasing Company” SRL prin care

a solicitat constatarea faptului că contractul de leasing financiar nr. FL-0335 din 24

ianuarie 2014 este un contract de adeziune, a constata clauzele contractului de

leasing financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014 stipulate la pct. 2.5,2.6, 3.3.2,

4.1, 4.2, 4.3, 4.13, 5.1, 5.2, 5.5, 5.6, 7.1, 8.4, 8.5, 8.6, 8.7, 8.8, 9.2, 9.3, 10.1 (10.1.1-

10.1.8), 10.2, 10.3,10.4, 10.5 (10.5.1 – 10.5.3), 10.6, 10.7, clauzele privind primele

de asigurare în mărime de 4.20%, precum și clauzele privind procentul inițial de

leasing în mărime de 1,50%, ca fiind abuzive, cu anularea acestora, a constata

valabilitatea contractului de leasing financiar nr. N FL-0335 din 24 ianuarie 2014 în

partea menținută, cu repunerea părților în poziția din 01 aprilie 2016 cu un credit al

locatarului în mărime de 19 348,02 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia

respingerii ca fiind neîntemeiate atât a acțiunii inițiale depuse de OCN „Finance

Leasing Company” SRL, cât și a acțiunii reconvenționale depuse de Oxana

Grigoriev.

În motivarea soluției sale, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de

leasing financiar nr. FL-035/M1 și graficul de plăți din 10 ianuarie 2015, contractul

de leasing financiar nr. FL-035/R1 și graficul de plăți din 01 august 2015, conform

cărora a fost majorată dobânda de leasing, acestea nu au fost semnate de către

ambele părți, adică de către Oxana Grigoriev, respectiv, cum reiese din pct. 14.1 al

contractului de leasing financiar inițial, nr. FL-0335, nu sunt valabile și obligatorii

pentru părți. Totodată, instanța de fond a relevat că, încheierea actelor enumerate nu

poate fi atribuită cazurilor specificate în pct. 5.6 al contractului, deoarece instanței

nu i-au fost prezentate careva probe privind situația economică și notificările

locatarului în cel puțin 14 zile calendaristice până la intrarea în vigoare a ratelor noi,

astfel cum se stipulează în pct. 5.6 al contractului.

Referitor la anularea clauzelor abuzive ale contractului de leasing financiar

prevăzute în pct. pct. 2.5, 2.6, 3.3.2, 4.1, 4.2, 4.3, 4.13, 5.1, 5.2, 5.5, 5.6, 7.1, 8.4,

8.5, 8.6, 8.7, 8.8, 9.2, 9.3, 10.1 (10.1.1-10.1.8), 10.2, 10.3, 10.4, 10.5 (10.5.1-

10.5.3),10.6, 10.7, clauzele privind primele de asigurare în mărime de 4.20%

precum și clauzele privind procentul inițial de leasing în mărime de 1,50%, invocate

de Oxana Grigoriev, instanța de fond a constatat netemeinicia acestor cerințe, din

motivul neaprobării lor.

Instanța de apel judecând apelul OCN „Finance Leasing Company” SRL, a

casat parțial hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretențiilor OCN

„Finance Leasing Company” SRL privind încasarea sumei restante la contractul de

leasing și a plăților aferente și compensarea cheltuielilor de judecată și a emis în

această parte o nouă hotărâre de admitere a acțiunii, fiind încasat, în mod solidar, de

9

la Oxana Grigoriev și SRL „Grigoriox” în beneficiul OCN „Finance Leasing

Company” SRL datoria contractuală în sumă de 557392,04 lei, a cheltuielilor de

judecată suportate în instanța de fond și în instanța de apel compuse din: taxa de stat

achitată la depunerea acțiunii, în sumă de 16.721,76 de lei; taxa de stat achitată la

depunerea cererii de apel, în sumă de 12.541,32 de lei; taxa pentru eliberarea

extrasului de către Agenția Servicii Publice în sumă de 115 lei și taxa pentru

executarea citării publice în sumă de 572 de lei. În rest, instanța de apel a menținut

hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a reținut că OCN „Finance Leasing

Company” SRL este îndreptățită legal de a pretinde și cere încasarea de la intimații

Oxana Grigoriev și SC ,,Grigoriox” SRL plățile restante, calculate în condițiile

contractului de leasing și contractului de fidejusiune.

La capitolul respectiv, Colegiul instanței de apel a accentuat, că nici Oxana

Grigoriev și nici SC ,,Grigoriox” SRL nu s-au opus acestor concluzii ale instanței de

fond, nu le-au contestat și nu au prezentat careva probe, care să combată aceste

concluzii, privind existenta restanțelor la plata de leasing și, corespunzător,

existența obligației de plată a acestor restanțe și a plăților derivate, aferente, apărute

urmare a întârzierilor admise la îndeplinirea și efectuarea plăților de bază a ratelor

de leasing. Astfel, a concluzionat despre admiterea pretențiilor, conform poziției

finale expuse de reclamanta/apelantă în susținerile verbale (pledoariile) din instanța

de fond (vol. I, f.d. 240-242) și a dispus încasarea sumei restante la contractul de

leasing în mărime totală de 557.392,04 lei.

Instanța de apel a conchis drept neîntemeiate pretențiile reclamantei-apelante

OCN „Finance Leasing Company” SRL privind constatarea rezilierii contractului și

a dreptului său de a revendica bunul în litigiu din posesia intimatei Oxana

Grigoriev, deoarece instanța nu poate constata rezilierea contractului de leasing ce

constituie obiect al acestei acțiuni, or, părțile contractante îl pot rezilia prin

semnarea unui acord amiabil sau pot cere rezilierea lui în instanță, dar nu

constatarea rezilierii.

La caz, instanța de apel a atestat că părțile litigante nu au înaintat în instanță

nici pretenții privind rezilierea contractului, deoarece pretenția privind constatarea

rezilierii contractului nu echivalează cu o eventuală pretenție de reziliere a

contractului, acestea fiind diferite atât după normele de drept material ce

reglementează raportul juridic, cât și după situația faptică.

Subsecvent acestei concluzii, instanța de apel a conchis că prima instanță

corect a respins și pretenția privind dreptul locatorului de a revendica bunul din

posesia locatarului, or, contractul de leasing nu este reziliat, produce efecte juridice,

fiecare parte urmând în continuare să-și execute obligațiile asumate prin semnarea

acestui contract.

La acest capitol Colegiul instanței de apel a accentuat, că însăși apelantul, într-

o oarecare măsură se contrazice în pretențiile sale or, apelanta a solicitat constatarea

rezilierii contratului de leasing începând cu data de 03 august 2016 și, concomitent,

solicită încasarea plăților în temeiul acestui contract, plăți calculate până la finele

anului 2016.

Astfel, instanța de apel a reiterat despre corectitudinea soluției instanței de

fond pronunțată în această parte, situația care nu privează partea interesată de a se

adresa repetat în instanță, în condițiile în care raportul juridic între părțile vizate

10

continuă, deoarece contractul de leasing este valabil și produce în continuare efecte

juridice pentru toate părțile contractante.

În consecință, situația constată de instanța de apel indică cert și fără dubii la

existența obligațiilor de plată neexecutate de către locatarul/debitor Oxana

Grigoriev, obligații care urmează a fi executate solidar de ultima și de fidejusorul

SC ,,Grigoriox” SRL.

Astfel, instanța de apel a admis apelul declarat de OCN „Finance Leasing

Company” SRL, cu pronunțarea unei noi soluții, de admitere parțială a acțiunii

depuse de OCN „Finance Leasing Company” SRL, în rest hotărârea primei instanțe

a fost menținută.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

cererile de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

administrate la actele pricinii, pe când, în speță, prima instanță a emis o concluzie

legală și întemeiată reieșind din următoarele.

Conform art.572 Codul civil, în vigoare până la 01 martie 2019, temeiul

executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 602 Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019, în cazul în

care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru

prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este

imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă. Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau

prin o altă executare necorespunzătoare a obligației nu-1 eliberează pe debitor de

executarea obligației în natură, cu excepția cazurilor cînd, datorită unor

circumstanțe obiective, creditorul pierde interesul pentru executare.

Conform art. 923 Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019, prin contractul

de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părți (locatar), să asigure

posesiunea și folosința temporară a unui bun, cumpărat sau produs de locator,

contra unei plăți periodice (rate de leasing). În lipsa unor prevederi contrare, dreptul

de alegere a bunului și/sau a vînzătorului aparține locatarului. La expirarea

contractului de leasing, locatorul va respecta dreptul de opțiune al locatarului de a

cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile

contractuale. Contractului de leasing i se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile

privind contractul de locațiune în măsura în care prezentul capitol sau legea cu

privire la leasing nu prevede altfel.

Conform art. 929 din Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019, locatarul

și locatorul răspund pentru obligațiile lor potrivit contractului de leasing și în

conformitate cu legea.

Conform art.12 al Legii cu privire la leasing nr.59 din 28 aprilie 2005 locatorul

are dreptul: c) să ceară achitarea integrală și înainte de termen a ratelor de leasing

ori să rezilieze contractul, cu reparația pagubelor și/sau cu restituirea bunului, în

cazul în care locatarul încalcă în mod esențial clauzele contractului. Locatorul

poartă răspundere, în condițiile prezentei legi și ale Codului civil, pentru

neexecutarea sau executarea neadecvată a contractului de leasing.

11

Conform art. 735 Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019, o parte poate

rezolvi contractul dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți.

Pentru determinarea neexecutării esențiale, în special se iau în considerare

următoarele circumstanțe: a) neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce

acesta se aștepta de la executarea contractului, cu excepția cazului cînd debitorul

demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul

scontat; b) executarea întocmai a obligațiilor ține de esența contractului; c)

neexecutarea este intenționată sau din culpă gravă; d) neexecutarea dă temei

creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.

Conform art. 737 din Codul civil, rezoluțiunea contractului operează prin

declarație scrisă față de cealaltă parte. Dacă prestația este oferită cu întîrziere sau nu

corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de

rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care

a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

Iar, art. 738 alin. (1) Codul civil prevede că, în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sînt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Din actele cauzei rezultă că, la 24 ianuarie 2014 reclamantul OCN „Finance

Leasing Company” SRL, în calitate de locator, și pîrîta Oxana Grigoriev, în calitate

de locatar, au încheiat contractul de leasing financiar nr. FL-0335, conform căruia:

-locatorul OCN „Finance Leasing Company” SRL s-a obligat, la cererea

locatarului, să-i asigure posesiunea și folosința temporară a bunului procurat la

cererea locatarului de la persoana terță în schimbul ratelor de leasing achitate de

către locatar în conformitate cu graficul de achitare a plăților;

-locatarul Oxana Grigoriev s-a obligat să transfere la contul de decontare al

locatorului plățile inițiale conform contractului în conformitate cu graficul de

achitare a plăților nu mai târziu de 5 zile calendaristice de la semnarea contractului

și pe perioada de valabilitate a contractului - să achite ratele de leasing în

conformitate cu graficul de achitare a plăților, care constituie parte integrantă a

contractului (f.d.9-13,184-188, vol. I).

Reieșind din circumstanțele de fapt și de drept enunțate, Colegiul lărgit

consideră că prima instanță a constatat cu certitudine că obiectul litigiului dedus

judecății prin cererile înaintate de reclamanți constituie raporturile juridice rezultate

din contractul de leasing, în temeiul prevăzut de art. art.art.572, 602 Codul civil, a

Legii cu privire la leasing nr.59 din 28.04.2005 și Legii privind clauzele abuzive din

contractele încheiate cu consumatorii nr.256 din 09 decembrie 2011, invocate de

către reclamanți.

Din actele cauzei rezultă cu certitudine faptul că, în perioada anului 2014,

părțile au respectat prevederile contractului de leasing, însă, la 01 august 2015

locatorul, fără acordul locatarului a formulat un nou contract de leasing cu nr. FL-

0335/M1, fiind modificat graficul de achitări stabilit anterior cu locatarul. Tot fără

acordul locatarului, locatorul a formulat și un alt grafic de achitări conform

contractului de leasing cu nr. FL-0335/M1 din 01 august 2015, prin care locatorul a

majorat nejustificat ratele de leasing. Neștiind de modificările efectuate, locatarul a

continuat să-și execute obligațiile sale contractuale pînă cînd la data de 28 aprilie

2016, executorul judecătoresc, Guțu Vitalie, în temeiul ordonanței nr. 2p/o-

744/2015 din 06 noiembrie 2015 emise de Judecătoria Rîșcani, a ridicat silit de la

12

Oxana Grigoriev automobilul de model Audi Q7, n/î xxxxxx, cheile, alarma,

pașaportul tehnic nr. 148200581 în original. Iar prin încheierea nr. 2p/o-737/2015

din 11 mai 2016 Judecătoria Rîșcani a admis obiecțiile Oxanei Grigoriev și a anulat

ordonanța din 06 noiembrie 2015 privind revendicarea automobilului de la debitorul

Oxana Grigoriev.

Din actele cauzei mai rezultă că prin ordonanța judecătorească nr.2p/o-

176/2016 din 31 mai 2016, menținută de Curtea de Apel Chișinău prin decizia nr.

2r-2348/16 din 24 octombrie 2016, a fost dispusă întoarcerea executării ordonanței

nr. 2p/o-744/2015 din 06 noiembrie 2015, cu revendicarea de la OCN „Finance

Leasing Company” SRL și transmiterea în posesia și folosința Oxanei Grigoriev a

automobilului de model Audi Q7 cu n/î xxxxxx.

Tot la 31 mai 2016, Judecătoria Rîșcani, prin încheierea nr. 2p/o-l76/2016, a

dispus aplicarea interdicției de înstrăinare asupra automobilului menționat, care prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2016 a fost anulată.

Conform pct. 14.1 din contractul de leasing financiar nr. FL-0335 din 24

ianuarie 2014, toate corectările, modificările și completările la contract sînt valabile

și obligatorii pentru părți doar în cazul dacă acestea sînt formulate în formă scrisă ca

anexă la contract și sînt semnate de ambele părți contractante.

Astfel, anume reclamantul a încălcat prevederile contractuale generând astfel

perturbări în graficul de achitare a ratelor de leasing prin introducerea sumelor

exagerate în mod abuziv.

De asemenea, din actele cauzei și din susținerile părților rezultă că OCN

„Finance Leasing Company” SRL a încheiat un alt contract de leasing financiar la

data de 03 octombrie 2016 cu SRL „Agrodinamic”, și prin urmare prima instanță

temeinic și legal a concluzionat că compania de leasing nu a respectat prevederile

pct. 14.1 din contractul de leasing financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014, iar

contractul de leasing financiar semnat ulterior, precum și graficele de achitare nu

sunt valabile și nu produc efecte juridice.

În rezultatul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că sunt neîntemeiate

concluziile instanței de apel în partea casării hotărârii primei instanțe și emiterii

unei noi hotărârii de încasarea a sumelor contractuale datorate în mărime de

557392,04 lei.

Instanța de recurs menționează că prin caracterul inteligibil al normelor

prevăzute la art.733, 737, 747 Codul civil, instanța de judecată nu este în drept să

declare rezilierea contractului, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, deoarece

desființarea contractului ține exclusiv de voința părților contractului, aceasta fiind

doar în drept să controleze, dacă s-au întrunit condițiile pentru reziliere și să

confirme faptul, că contractul este reziliat, fie să constate că nu se întrunesc

condițiile pentru reziliere și să soluționeze litigiul dintre părți, fără a ține cont de

declarația de reziliere a contractului.

Sintetizând cele expuse și procedând la analiza condițiilor de reziliere a

contractului de leasing financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014, invocate de către

OCN „Finance Leasing Company” SRL, instanța de recurs consideră că prima

instanță just a aplicat prevederile art.12 al Legii cu privire la leasing nr.59 din

28.04.2005, care stipulează, că locatorul are dreptul: c) să ceară achitarea integrală

și înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze contractul, cu reparația

13

pagubelor și/sau cu restituirea bunului; în cazul în care locatarul încalcă în mod

esențial clauzele contractului, iar potrivit pct.4.13 al contractului de leasing

financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014, în cazul neexecutării sau nerespectării a

dispozițiilor art.4 a prezentului contract, locatorul va avea dreptul să solicite de la

locatar plata penalității în sumă de 5 % din valoarea bunului și/sau să solicite

rezilierea contractului cu obligarea locatorului la plata cheltuielilor asociate.

Conform pct.10.1 al contractului de leasing financiar, locatorul are dreptul să

rezilieze unilateral, fără notificarea prealabilă în următoarele cazuri: locatarul nu

achită în termen și/sau în întregime prima rată și/sau plata de asigurare conform

contractului de asigurare și/sau orice rată de leasing conform graficului de rate;

precum și în cazul în care locatarul nu execută obligațiile contractuale asumate și

nu înlătură încălcările în termenul indicat în avertizare respectivă a locatorului.

Pornind de la prevederile legale și contractuale citate mai sus, temeinic și legal

prima instanță a reținut, că rezilierea contractului este condiționată de unele motive,

și anume: există o neexecutare esențială a obligațiunilor contractuale din partea

celeilalte părți, pentru determinarea căreia urmează să se i-a în considerare anumite

circumstanțe și declarația scrisă față de cealaltă parte privind rezilierea contractului,

în cazurile prevăzute de pct. 4.13 al contractului și fără notificare prealabilă în

cazurile indicate în pct.10.1 al contractului, dar cu avertizarea respectivă.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit a Curții

Supreme de Justiție reține că pe parcursul examinării cauzei reclamantul OCN

„Finance Leasing Company” SRL nu a prezentat nici în prima instanță și nici în

instanța de apel careva probe în sensul respectării prevederilor legale menționate.

Din actele cauzei rezultă că OCN „Finance Leasing Company” SRL a

expediat Oxanei Grigoriev notificările prealabile de reziliere a contractului de

leasing din 18 septembrie 2014, 11 decembrie 2014, 11 mai 2015, 13 iulie 2015, și

notificarea din 03 august 2015, unde reclamantul a notificat rezilierea unilaterală a

contractului, însă toate notificările, inclusiv din 03 august 2015, nu au fost

recepționate de către Oxana Grigoriev, circumstanțe ce denotă lipsa respectării

prevederilor contractuale de către reclamant la notificarea rezilierii unilaterale a

contractului.

Având în vedere continuitatea celor expuse, atât prima instanță, cât și instanța

de apel just au reținut că reclamantul nu poate rezilia contractul fără notificare,

deoarece, cum reiese din notificarea din 03 august 2015, aceasta a fost întemeiată în

baza pct. 4.13, care, cum se indică mai sus, prevede că locatorul va avea dreptul să

solicite rezilierea contractului, adică reclamantul urma să notifice pîrîta despre

rezilierea contractului.

Prin urmare, este întemeiată concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire

la respingerea pretenției privind constatarea faptului rezilierii contractului de leasing

financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014 începînd cu 03 august 2016, deoarece,

reieșind din legislația în vigoare, contractul se va considera desființat, din momentul

în care declarația de reziliere a parvenit celeilalte părți. Însă, o astfel de declarație,

recepționată de către pîrîtă, lipsește la actele cauzei.

Ca urmare a celor relatate, în situația respingerii pretenției privind constatarea

faptului rezilierii contractului de leasing financiar FL-0335 din 24 ianuarie 2014

începând cu 03 august 2016, prima instanță just a respins ca fiind neîntemeiate și

pretențiile subsecvente, având în vedere că solicitările reclamantului sunt drept

14

consecință de reziliere a contractului, adică privind confirmarea dreptului la

revendicarea automobilului din data rezilierii contractului de leasing din 03 august

2016, încasarea sumei de 561 499,96 de lei, ce se compune din datoria conform

actului de returnare din 12 iunie 2016 fără venit ratat (13 644,87) în sumă de 122

929,34 de lei și 350 de euro, plățile suplimentare calculate reieșind din aplicarea

ratei de leasing în mărime dublă pentru perioada 07 august 2015 – 27 aprilie 2016 în

sumă de 228 530,35 de lei, pentru perioada 18 noiembrie 2016 – 31 decembrie 2016

în sumă de 74 539,18 lei, penalitate contractuală pentru perioada 18 noiembrie 2016

– 31 decembrie 2016 în sumă de 88 000 de lei, venit ratat pentru perioada 28 aprilie

2016 – 03 octombrie 2016 în sumă de 47 501,09 lei.

Mai mult ca atât, Colegiul lărgit atestă și faptul, că sunt diferite consecințele de

reziliere a contractului, reieșind din prevederile pct.4.13 și pct. 10.1,10.3 și 10.4 al

contractului de leasing financiar nr. FL-0335 din 24 ianuarie 2014, dar reclamantul

chiar și în notificarea din 03 august 2016, cât și în cererea de chemare în judecată, a

solicitat practic executarea tuturor prevederilor contractuale, pe când urma să se

conducă de temeiurile rezilierii stipulate la pct.4.13 și pct. 10.1 al contractului.

Instanța de recurs mai consideră că nu pot fi reținute nici argumentele

recurentului OCN „Finance Leasing Company” SRL cu privire la constatarea

rezilierii contractului și a dreptului său de a revendica bunul în litigiu din posesia

Oxanei Grigoriev, reieșind din următoarele.

În primul rând, Colegiul lărgit menționează că obiectul litigiului nu constituie

o acțiune în constatare și, cu atât mai mult, instanța nu poate constata rezilierea

contractului de leasing ce constituie obiect al acțiunii deoarece, părțile contractante

îl pot rezilia prin semnarea unui acord amiabil sau pot cerere rezilierea lui în

instanță, dar nu constatarea rezilierii. În acest sens Colegiul ține să specifice, că

situația în care părțile contractante au dat acordul la rezilierea contractului (ceia ce

nu există în actuala speță), contractul de jure se consideră reziliat, fără a exista

necesitatea confirmării sau constatării acestui fapt juridic de instanța de judecată. În

cazul în care un asemenea acord lipsește, partea interesată sau îndreptățită poate

cere rezilierea contractului de instanța de judecată, prin înaintarea acțiunii civile

corespunzătoare.

În actuala speța dedusă judecății nu există nici una din situațiile descrise,

deoarece nu există un acord al părților la rezilierea contractului și nici una din părți

nu s-a adresat cu cerință de reziliere a contractului. Instanța de recurs ține să

accentueze, că deși ambele părți a contractului de leasing la o anumită etapă au

înaintat declarații de reziliere a contractului, un acord scris în acest sens, care să

conțină și condițiile rezilierii nu există. La fel, Colegiul lărgit atestă că părțile

litigante nu au înaintat în instanță nici pretenții privind rezilierea contractului,

deoarece pretenția privind constatarea rezilierii contractului nu echivalează cu o

eventuală pretenție de reziliere a contractului, acestea fiind diferite atât după

normele de drept material ce reglementează raportul juridic, cât și după situația

faptică. Astfel, în situația în care obiectul litigiului dedus judecății nu constituie

cerința de reziliere a contractului, fiind înaintată o cerință de constatare a rezilierii

contractului, instanța fiind obligată a examina litigiul în limitele pretențiilor

înaintate, moment clar expus la art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă. Prin

urmare, soluția instanței de apel în acest sens de menținere a hotărîrii primei

instanțe este întemeiată și legală.

15

Subsecvent acestei concluzii, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel just a

menținut soluția primei instanțe și în partea respingerii pretenției cu privire la

dreptul locatorului de a revendica bunul din posesia locatarului, or, prin ordonanța

judecătorească nr.2p/o-176/2016 din 31 mai 2016, menținută de Curtea de Apel

Chișinău prin decizia nr. 2r-2348/16 din 24 octombrie 2016, a fost dispusă

întoarcerea executării ordonanței nr. 2p/o-744/2015 din 06 noiembrie 2015, cu

revendicarea de la OCN „Finance Leasing Company” SRL și transmiterea în

posesia și folosința Oxanei Grigoriev a automobilului de model Audi Q7 cu n/î

xxxxx, iar contractul de leasing nu este reziliat, produce efecte juridice, fiecare parte

urmând în continuare să-și execute obligațiile asumate prin semnarea acestui

contract. La acest capitol Colegiul lărgit reține, că însăși recurentul OCN „Finance

Leasing Company” SRL, într-o oarecare măsură se contrazice în pretențiile sale și

motivarea expusă în necesitatea admiterii celor două pretenții. Or, OCN „Finance

Leasing Company” SRL a solicitat constatarea rezilierii contratului de leasing

începând cu data de 03 august 2016 și, concomitent, a solicitat și încasarea plăților

în temeiul acestui contract, plăți calculate până la finele anului 2016.

În consecință, instanța de recurs respinge argumentele recurentului OCN

„Finance Leasing Company” SRL în ceea ce privește admiterea integrală a acțiunii

inițiale, ca fiind neîntemeiate, lipsite de suport juridic și probatoriu.

Din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de OCN „Finance Leasing Company” SRL, de a admite recursul

declarat de Oxana Doban (Grigoriev) și de reprezentantul acesteia, avocatul

Mariana Barașianț, de a casa decizia instanței de apel în partea admiterii pretenției

cu privire la încasarea datoriei contractuale și de a menține în această parte hotărîrea

primei instanței, iar în rest, decizia instanței de apel de menținut.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Organizația Creditară Nebancară „Finance

Leasing Company” societate cu răspundere limitată.

Se admite recursul declarat de Oxana Doban (Grigoriev) și de reprezentantul

acesteia, avocatul Mariana Barașianț.

Se casează parțial decizia din 19 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația Creditară

Nebancară „Finance Leasing Company” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Oxanei Grigoriev și Societății Comerciale „Grigoriox” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la constatarea faptului rezilierii contractului de

leasing financiar începând cu 03 august 2016, confirmarea dreptului la revendicarea

automobilului din data rezilierii contractului de leasing din 03 august 2016 și

revendicarea mijlocului de transport, încasarea datoriei neachitate în baza

contractului de leasing și a cheltuielilor de judecată, și la cererea reconvențională

depusă de Oxana Grigoriev împotriva Organizației Creditare Nebancare „Finance

Leasing Company” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea

16

faptului că contractul de leasing financiar este un contract de adeziune, a constata

unele clauze ale contractului de leasing financiar ca fiind abuzive, cu anularea

acestora, constatarea valabilității contractului de leasing financiar în partea

menținută cu repunerea părților în poziția din 01 aprilie 2016 cu un credit al

locatarului în mărimea de 19348,02 lei și încasarea cheltuielilor de judecată, în

partea admiterii pretenției Organizației Creditare Nebancare „Finance Leasing

Company” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei

contractuale și a cheltuielilor de judecată și se menține în această partea hotărârea

din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În rest, decizia din 19 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

17