2ra-1351/20 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-1351/20 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1351/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

DECIZIE

18 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Natalia Gavriila (Timbur), reprezentată de

avocatul Ion Cerga

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Finance-Leasing Company” împotriva Nataliei Timbur și Pietro Summa

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Natalia Timbur, reprezentată de avocatul Ion Cerga și

menținută hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 22 aprilie 2016, SRL „Finance-Leasing Company” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Nataliei Timbur și Pietro Summa cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 29 octombrie 2013, între SRL „Finance-

Leasing Company”, în calitate de locator și Natalia Timbur, în calitate de locatar, a

fost încheiat contractul de leasing financiar nr. FL-0256, potrivit căruia

SRL „Finance-Leasing Company” a transmis pârâtei în posesie și folosință

temporară autoturismul „Porsche Panamera” de culoare albă, cu numărul de

înmatriculare XXXXX.

Potrivit clauzelor contractuale, Natalia Timbur s-a obligat să achite ratele de

leasing conform graficului de plăți semnat de ambele părți, iar în scopul garantării

executării obligațiilor de către Natalia Timbur, cu Pietro Summa a fost încheiat

contractul de fidejusiune FL-0256G din 29 octombrie 2013.

1

A menționat că pârâta nu-și executat obligațiunile de plată a ratelor de leasing,

astfel, în adresa acesteia au fost expediate mai multe somații.

A precizat că la 9 iunie 2014, Natalia Timbur a acumulat o datorie în mărime

de 4 655,21 de euro.

Prin notificarea nr. 1014 din 9 iunie 2014, ținând cont de prevederile

contractului de leasing și a contractului de fidejusiune, SRL „Finance-Leasing

Company” a declarat rezilierea unilaterală a contractului de leasing financiar și a

solicitat pârâtei și copârâtul ca în termen de 3 zile din momentul recepționării

notificării să achite datoria, însă nici până la momentul actual, nu au fost îndeplinite

solicitările din notificarea de reziliere, nu a fost restituit automobilul menționat, nu

a fost achitată valoarea reziduală a acestuia și nu a fost achitată datoria conform

graficului contractului de leasing.

La 30 octombrie 2014, datoria totală a pârâților a constituit suma de

105 971,40 de euro, formată din suma de 15 144,53 de euro ratele de leasing,

neachitate pentru perioada 30 aprilie 2014 - 30 octombrie 2014 în mărime de 1

395,33 de euro, dobânda de întârziere pentru neachitarea în termen a ratelor de

leasing calculate pentru perioada din 29 octombrie 2013 - 30 octombrie 2014 în

temeiul pct. 4.3. din contractul de leasing, 5 600 de euro amenda pentru încălcarea

art. 4 din contractul de leasing în mărime de 5 % din valoarea automobilului (112 000

de euro) în temeiul pct. 4.13 din contractul de leasing, 252 000 de lei - a câte 2 000

de lei pe zi, pentru 126 zile (26 iunie - 30 octombrie 2014) în temeiul pct. 10.4 din

contract, 763,39 de euro, dobânda de leasing pentru rezilierea înainte de termen a

contractului de leasing în mărime de 1 % din valoarea reziduală a automobilului la

ziua rezilierii 23 iunie 2014 în temeiul pct. 10.3 din contract, 70 725,04 de euro

valoarea reziduală a automobilului conform graficului ratelor de leasing.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii cu privire la leasing,

art. 576, 602 Cod civil, art. 166-168, 238-241 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din contul Nataliei

Timbur și Pietro Summa a datoriei totale în mărime de 105791,40 de euro și a

cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat.

Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Finance-Leasing Company” a depus

cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea în mod solidar din

contul Nataliei Timbur și Pietro Summa a datoriei totale în mărime de 90610,48 de

euro și a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 43 348 lei, din care 35 000 de lei

taxa de stat, 348 de lei pentru publicarea anunțului în Monitorul Oficial al RM și

8 000 de lei cheltuieli pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 3 august 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată în mod solidar din contul Nataliei Timbur și Pietro Summa în

beneficiul SRL „Finance-Leasing Company” datoria formată în baza contractului de

leasing financiar nr. FL-0256 din 29 octombrie 2013 în sumă totală de 78 474,34 de

euro sau echivalentul sumei în lei conform cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii, penalitatea în sumă de 252 000 de lei și cheltuielile de judecată formate

din taxa de stat în sumă de 35 000 de lei, cheltuieli pentru citare publică în sumă de

2

348 de lei și cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 4 000 de lei, iar în total

suma de 39 348 de lei.

A fost încasată în mod solidar din contul Nataliei Timbur și Pietro Summa în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 15 000 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Natalia Timbur, reprezentată de avocatul Vasile Efros, casată

hotărârea din 3 august 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cu restituirea

pricinii la rejudecare, în alt complet de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Finance-Leasing Company” a mai

depus o cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea în mod solidar

din contul Nataliei Timbur și Pietro Summa în beneficiul SRL „Finance-Leasing

Company” a datoriei totale în mărime de 41 880,02 de euro, a penalității în mărime

de 252 000 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 39 443 de lei, precum

și consemnarea în dispozitivul hotărârii despre achitarea dobânzii de întârziere de

către pârâți în conformitate cu art. 619 Cod civil, pe care urmează să o achite

copârâții în mod solidar chiar și în lipsa vinovăției dacă hotărârea nu va fi executată

în termen de 90 zile de la data devenirii acesteia definitive.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost admisă acțiunea.

A fost încasată în mod solidar de la Natalia Timbur și Pietro Summa în

beneficiul SRL „Finance-Leasing Company” datoria în mărime de 41 880,02 de

euro, în valută națională conform cursului BNM la momentul executării hotărârii,

penalitatea în mărime de 252 000 de lei și cheltuielile de judecată în valoare de

39 443 de lei.

A fost încasată în mod solidar de la Natalia Timbur și Pietro Summa în

beneficiul statului taxa de stat în sumă 15 000 de lei.

Prin decizia din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Natalia Timbur, reprezentată de avocatul Ion Cerga și menținută

hotărârea primei instanțe.

La 12 august 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Natalia Gavriila

(Timbur), reprezentată de avocatul Ion Cerga a declarat recurs împotriva deciziei din

3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii ca fiind tardivă și neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le contrare legislației în vigoare, neîntemeiate și nefondate și urmează

a fi casate.

Referitor la scoaterea de pe rol a acțiunii potrivit prevederilor art. 267 lit. a),

d) și 268 alin. (1) CPC, instanțele de judecată ierarhic inferioare doar formal au

expus soluția, favorizând argumentele intimatei, or în materialele cauzei lipsește

dovada primirii notificării de către ea, fiind anexat la materialele cauzei doar avizul

poștal semnat de Pietro Summa.

3

În ceea ce ține de dublă examinare, instanțele de judecată ierarhic inferioare

s-au expus fără a dispune de probe, reclamantul a format acțiunea în mod identic atât

în instanța penală, cât și în instanța civilă și în prezenta pricină, SRL ,,Finance-

Leasing Company” doar a identificat suma de 252 000 de lei cu titlul de amendă

pentru restituirea cu întârziere a bunului.

Cu referire la suma de 41 880 de euro, SRL ,,Finance-Leasing Company” nu

a identificat statutul sumei (nu a divizat suma), explicând (prin acțiunea

suplimentară din 3 iunie 2019) că a depus o acțiunes uplimentară din 22 iulie 2016,

în care a solicitat spre încasare suma de 140 610,48 de euro, penalitatea de 252 000

de lei și cheltuielile judecătorești în sumă de 43 248 de lei, iar având achitarea de

către ea a sumei de 86 594,32 de euro, achitată în baza sentinței penale, a solicitat în

final suma de 41 880 de euro, penalitatea în mărime de 252 000 de lei și cheltuielile

de judecată în sumă de 39 443 de lei.

Totodată, nici SRL ,,Finance-Leasing Company”, nici instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au specificat din ce pretenții constă suma de 140 610,48 de

euro și cum se justifică suma de 41 880 de euro, după scăderea sumei de 86 594,32

de euro.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus cu referire la încetarea

procesului în baza art. 169 alin. (1) lit. b) CPC, cerința fiind ignorată integral.

A relevat că din suma solicitată de către SRL ,,Finance-Leasing Company” în

cadrul procesului penal de 105 791,40 de euro (suma egală cu pretenția înaintată

inițial în procesul civil), a fost admisă parțial acțiunea în sumă de 86 594,32 de euro,

deci pretențiile invocate în procesul penal și în procesul civil sunt identice.

Prin urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să se expună la

acest capitol în vederea respectării drepturilor ei.

La fel, instanța de apel a respins formal fără a lua în considerație

circumstanțele cu referire la omiterea termenului de prescripție pentru a înainta

cerința legată de încasare a penalității.

Așadar, SRL ,,Finance-Leasing Company” a solicitat încasarea penalităților

în sumă totală de 22 139,86 de euro și 252 000 de lei pentru perioada

29 octombrie 2013-30 octombrie 2014, acțiunea fiind depusă la 26 aprilie 2016.

Careva rectificări prin acțiuni suplimentare la capitolul perioada încasării

penalităților, SRL ,,Finance-Leasing Company” nu a înregistrat în fața instanțelor

judecătorești.

Acest argument instanța de apel l-a respins,aplicând prevederile art.185 și art.

1861 CPC, excepția de tardivitate, care însă nu pot fi aplicate, având în vedere că

acțiunea a fost depusă la 26 aprilie 2016, iar prezenta normă juridică a intrat în

vigoare la 1 iunie 2018.

Astfel,instanța de apel a evitat să aplice prevederile art. 11 lit. h) și 268 lit. a)

Cod civil, care limitează dreptul participantului de a înainta pretenții legate de

penalități cu 6 luni.

Totodată, instanța de apel, având lipsa unei notificări față de ea, nu a aplicat

prevederile art.1160 Cod civil, în redacția de până la 1 martie 2019, or în lipsa

confirmării primirii notificării, SRL ,,Finance-Leasing Company” urma să

4

folosească alte metode admise de legislator prin prevederile art. 6 Cod civil, art.100

și 102 CPC.

La fel, a considerat că în lipsa unei identificări sau divizări a sumei de 41 880

de euro (dispusă spre încasare), a fost încălcat dreptul ei de a apărare, deoarece nu

este cunoscut din care pretenții constă suma de 41880 de euro și prin ce se justifică.

A remarcat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au dat dovadă de o

examinare superficială, deoarece la materialele cauzei lipsește referința depusă din

numele ei. Or, dânsa nu a fost auzită, iar în actele judecătorești contestate lipsește o

apreciere a argumentelor expuse prin referința depusă de către reprezentantul ei.

La 26 august 2020, în adresa SRL ,,Finance-Leasing Company” a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Natalia Gavriile (Timbur), cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 71 vol. II), fiind recepționată la 7 septembrie

2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 73).

La data de 30 octombrie 2020, SRL ,,Finance-Leasing Company” a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursul declarat de către Natalia Gavriila

(Timbur), reprezentată de avocatul Ion Cerga.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

4 iulie 2020 la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatului Ion Cerga,

fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 59

vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 12 august 2020 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționareagreșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei, SRL „Finance-Leasing Company” înaintând

acțiunea în judecată împotriva Nataliei Timbur și Pietro Summa, cu ulterioarele

5

concretizări, a solicitat încasarea în mod solidar din contul Nataliei Timbur și Pietro

Summa în beneficiul SRL „Finance-Leasing Company” a datoriei totale în mărime

de 41 880,02 de euro, a penalității în mărime de 252 000 de lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 39 443 de lei, precum și consemnarea în dispozitivul hotărârii

despre achitarea dobânzii de întârziere de către pârâți în conformitate cu art. 619

Cod civil, pe care urmează să o achite copârâții în mod solidar chiar și în lipsa

vinovăției dacă hotărârea nu va fi executată în termen de 90 zile de la data devenirii

acesteia definitive.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din

19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a admis acțiunea și a

încasat în mod solidar de la Natalia Timbur și Pietro Summa în beneficiul

SRL „Finance-Leasing Company” datoria în mărime de 41 880,02 de euro, în valută

națională conform cursului BNM la momentul executării hotărârii, penalitatea în

mărime de 252 000 de lei și cheltuielile de judecată în valoare de 39 443 de lei,

totodată, a încasat în mod solidar de la Natalia Timbur și Pietro Summa în beneficiul

statului taxa de stat în sumă 15 000 de lei.

Judecând apelul declarat de către Natalia Timbur, reprezentată de avocatul Ion

Cerga, instanța de apel prin decizia din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a

respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de

către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

În susținerea acestei concluzii se vor reține prevederile art. 130 alin. (1) și

(2) CPC, care stipulează că instanța judecătorească apreciază probele după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii

de apel, ale referințelorșiobiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în

primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțeleși

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțatăși din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că contrar acestor

prevederi legale, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Astfel, se constată că instanța de apel judecând apelul declarat de către Natalia

6

Timbur, reprezentată de avocatul Ion Cerga, a reținut în linii generale ca temei de

admitere a acțiunii SRL „Finance-Leasing Company”, faptul că Natalia Timbur nu

și-a executat obligațiunile contractuale și nu a achitat datoria acumulată în legătură

cu contractul de leasing financiar nr. FL- 1256 din 29 octombrie 2013, încheiat cu

SRL „Finance-Leasing Company”, înregistrând o datorie în mărime de 41880,02 de

euro.

Ajungând la o astfel de concluzie și constatând că în baza sentinței penale

nr. 249 din 27 ianuarie 2016 a Judecătoriei sec. 4 București, prin care Natalia Timbur

și Pietro Summa au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii de înșelăciune

privind asigurările conform art. 245 alin. (1) Codul penal al României, în care

OCN ,,Finance Leasing Company” SRL a fost recunoscută în calitate de parte

vătămată, Natalia Timbur a achitat benevol drept daune materiale suma de 50000

de euro precum și suma de 36594,32 de euro, motiv din care SRL „Finance-Leasing

Company” și-a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând încasarea solidară de la

Natalia Timbur și Summa Pietro doar a datoriei în mărime de 41880,02 de euro, a

penalității în mărime de 252000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 39 443

lei, instanța de apel nu a dat o apreciere clară și exhaustivă argumentelor Nataliei

Timbur din cererea de apel, precum că litigiul dintre aceleași părți, cu privire la

același obiect și aceleași temeiuri a fost examinat în cadrul cauzei penale intentată

în privința Nataliei Timbur și lui Pietro Summa (f. d. 1-4 vol. II).

Astfel, instanța de apel într-un mod neînțeles a stabilit că instanța de judecată

din România a examinat cauza penală de învinuire a Nataliei Timbur și a lui Pietro

Summa și a emis la data de 27 iunie 2016 o sentință de condamnare, fiind executată

suma care constituie costul mijlocului de transport, sustras de Natalia Timbur, cauză

care este distinctă de instituția raportului obligațional derivat din contractul de

leasing financiar nr. FL-1256 din 29 octombrie 2013 potrivit căruia, pe lângă costul

propriuzis al automobilului, Natalia Timbur împreună cu fidejusorul Pietro Summa

și-a asumat obligații de achitare a ratelor de leasing financiar și dobînzile de

întîrziere rămase neachitate.

Or, constatând că Natalia Timbur și fidejusorul Pietro Summa nu au executat

obligațiunile contractuale de achitare a contravalorii autoturismului prin ratele de

leasing conform graficului de plăți semnat de ambele plăți, în termenii stabiliți, din

care motive s-au format și penalități, amenzi, dobânzi contractuale, instanța de apel

a lăsat incert faptul că în cadrul cauzei penale de învinuire a Nataliei Timbur și a lui

Pietro Summa, OCN ,,Finance Leasing Company” SRL a depus o acțiune civilă prin

care a solicitat încasarea de la Natalia Tîmbur și Summa Pietro a daunei materiale în

temeiul contractului de leasing financiar nr. FL-1256 din 29 octombrie 2013, în sumă

de 105791,40 de lei.

Iar prin sentința penală nr. 249 din 27 ianuarie 2016 a Judecătoriei sec. 4

București, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de OCN ,,Finance Leasing

Company” SRL și obligați inclupații Natalia Tîmbur și Summa Pietro în mod solidar

la plata sumei de 86594,32 de euro, cu titlu de daune materiale, formate din 76339,11

de euro – valoarea reziduală a bunului, 4655,21 de euro-ratele de leasing neachitate

7

și 5600 de euro – penalitatea pentru reziliere anticipată conform pct. X din contract

(f. d. 86 verso).

Astfel fiind, instanța de apel avea obligația de a stabili dacă solicitările

OCN ,,Finance Leasing Company” SRL din prezenta cerere de chemare în judecată

nu se contrapun cu solicitările din acțiunea civilă înaintată de către OCN ,,Finance

Leasing Company” SRL în cadrul dosarului penal de învinuire a Nataliei Tîmbur și

a lui Pietro Summa.

Așadar, întru soluționarea justă a cauzei, instanțele de judecată ierarhic

inferioare urmau să stabilească cu certitudine din ce constă suma datoriei în mărime

de 41880,02 de euro, solicitată de OCN ,,Finance Leasing Company” SRL în

acțiune, în situația în care prin prin sentința penală nr. 249 din 27 ianuarie 2016 a

Judecătoriei sec. 4 București, a fost încasată în beneficiul OCN ,,Finance Leasing

Company” SRL din contul inclupațior Natalia Tîmbur și Summa Pietro suma de

86594,32 de euro, cu titlu de daune materiale, în temeiul contractului de leasing

financiar nr. FL-1256 din 29 octombrie 2013.

Împrejurările descrise urmau a fi cercetate minuțios de către instanța de apel,

în vederea stabilirii certe și definitive a circumstanțelor relevante pentru soluționarea

justă a cauzei.

De altfel, soluția instanței de apel în sensul adoptat este cu atât mai

inexplicabilă, cu cât aceasta într-un mod confuz întru netemeinicia argumentelor

Nataliei Timbur din cererea de apel privind aplicarea prescripției extinctive față de

cerința OCN ,,Finance Leasing Company” SRL cu privire la încasarea penalității, a

aplicat prevederile art. 185 și art. 186 1 CPC, invocând că excepția poate fi ridicată

în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare și se examinează până la

examinarea fondului, însă la caz, o astfel de cerere nu există.

Și asta deoarece, concluzionând astfel, instanța de apel a trecut cu vederea că

cererea de chemare în judecată a fost depusă de către SRL „Finance-Leasing

Company” la data de 22 aprilie 2016, adică până la modificările operate prin Legea

nr. 17 din 5 aprilie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin

care au fost introduse prevederile art. 1861 CPC privind excepția de tardivitate, în

vigoare din 1 iunie 2018.

În conexiunea celor sus relatate, se stabilește că soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care

s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante

în speță, respectiv,instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

8

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Natalia Gavriila (Timbur), reprezentată de

avocatul Ion Cerga.

Se casează decizia din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Finance-

Leasing Company” împotriva Nataliei Timbur și Pietro Summa cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei pentru rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

9