2ra-2245/18 — încasarea sumei

2ra-2245/18 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-2245/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: D. Chistol)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: E. Palanciuc, A. Malîi, Vl. Clima)

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători: Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând cererea de recurs declarată de către Tatiana Begleț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Begleț

împotriva Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing” cu privire la încasarea sumei

împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul depus de Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing”, s-a casat hotărârea

din 15 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre

privind respingerea acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 22 martie 2016, Tatiana Begleț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin hotărârea din 19 decembrie

2012 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, care a fost menținută prin decizia din 25

iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-au anulat contractele de leasing financiar și

anume: contractul de leasing financiar nr. FL1-1321 din 7 martie 2008, contractul

de leasing financiar nr. FL1-1321/R1 din 1 iulie 2008, contractul de leasing financiar

nr. FL1-1321/M1 din 24 februarie 2009, încheiate între Tatiana Begleț și Societatea

pe Acțiuni „MAIB-Leasing” cu aducerea părților în poziție inițială.

Reclamanta a considerat că în rezultatul declarării nulității contractelor de

leasing financiar, Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing” urmează să-i restituie

suma de 282 838,99 lei, achitată în baza contractelor declarate nule.

În acest context, reclamanta a indicat că automobilul care a constituit obiectul

al contractelor de leasing financiar a fost restituit Societății pe Acțiuni „MAIB-

Leasing” la 12 ianuarie 2010, conform actului de restituire a patrimoniului.

1

Astfel reclamanta a menționat că la 11 februarie 2016 a depus cerere prealabilă

în adresa Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing”, prin care a solicitat achitarea sumei

de 282 383,99 lei, însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită Tatiana Begleț încasarea din contul Societății pe Acțiuni „MAIB-

Leasing” în beneficiul său a sumei de 282 383,99 lei.

La 12 iulie 2016, Tatiana Begleț a depus cerere de concretizare a cerințelor,

solicitând încasarea din contul Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing” în beneficiul

său a sumei de 282 383,99 lei (f.d. 34).

Prin hotărârea din 15 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis acțiunea depusă de Tatiana Begleț, s-a încasat din contul Societății pe Acțiuni

„MAIB-Leasing” în beneficiul Tatianei Begleț suma achitată conform contractelor

de leasing financiar în mărime de 282 838,99 lei. S-a încasat din contul Societății pe

Acțiuni „MAIB-Leasing” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 8485,16 lei

(f.d. 61, 65-69).

Prin decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

depus de Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing”, s-a casat hotărârea din 15 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care

acțiunea depusă de Tatiana Begleț s-a respins ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din

contul Tatianei Begleț în beneficiul Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing” taxa de

stat achitată la depunerea apelului în sumă de 6363,87 lei. S-a încasat din contul

Tatianei Begleț în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 8485,16 lei (f.d. 100-

106).

La 8 mai 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 107).

La 25 iulie 2018, Tatiana Begleț a depus recurs împotriva deciziei din 28 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Tatiana Begleț, în motivarea recursului, a indicat că instanța de apel

la adoptarea deciziei contestate, a aplicat și interpretat eronat normele dreptului

material aplicabile raportului juridic litigios.

Recurenta a menționat că acțiunea a fost înaintată în baza hotărârii din 19

decembrie 2012 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, care a fost menținută prin

decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, potrivit căreia s-a anulat

contractele de leasing financiar și anume: contractul de leasing financiar nr. FL1-

1321 din 7 martie 2008, contractul de leasing financiar nr. FL1-1321/R1 din 1 iulie

2008, contractul de leasing financiar nr. FL1-1321/M1 din 24 februarie 2009

încheiate între Tatiana Begleț și Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing” cu aducerea

părților în poziție inițială.

Astfel recurenta consideră că instanța de apel urma să se conducă de prevederile

art. 16 alin. (1) Codul de Procedură Civilă, care prevede că hotărîrile, încheierile,

ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile,

delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sînt obligatorii

pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile

și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Tatiana Begleț a accentuat că nu poate nega aplicarea excepțiilor stabilite de

Lege în cazul raporturilor de locațiune ce reiese din contractele de leasing, însă

2

aceste excepții nu au fost invocate la examinarea cauzei cu privire la declararea

nulității contractelor de leasing financiar.

La 1 octombrie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Societății pe

Acțiuni „MAIB-Leasing”, informându-o că referința se depune în termen de o lună

de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată

în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 30 octombrie 2018, Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing” a depus

referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen recursul

declarat de Tatiana Begleț la 25 iulie 2018, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 28 martie 2018 a fost expediată în adresa părților la 8 mai 2018

(f. d. 107), însă la materialele cauzei nu există dovada recepționării efective a

acesteia de către participanții la proces. Totodată, recurentul a susținut că a

recepționat decizia instanței de apel la 12 iunie 2018 (f.d. 112).

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces liber la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei

contestate (8 mai 2018), instanța de judecată a constatat că recursul declarat de

Tatiana Begleț este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris

și să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

3

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Tatiana Begleț este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării

deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei spre

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecători, pentru motivele ce

succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de judecată notează că, prin prisma art. 432 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, are obligația pozitivă, instituită de legislator, de a controla din

oficiu decizia contestată din punct de vedere al respectării normelor de drept

procedural.

Astfel, conform art. 432 alin. (3) din legea citată, se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei.

Această situație poate apărea atunci când, la examinarea cauzei, instanța de

judecată a încălcat prevederile articolului 49 din Codul de procedură civilă sau au

existat temeiurile prevăzute la articolele 50 și 51 din același cod, însă judecătorul ori

completul de judecată nu s-au abținut de la judecată.

În plus, articolul 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

impune ca un tribunal care intră în sfera sa de aplicare să fie independent și imparțial.

De regulă, imparțialitatea se definește prin lipsa oricăror preferințe sau atitudini

părtinitoare și poate fi analizată în diverse moduri. Conform jurisprudenței constante

a Curții, existența imparțialității în sensul art. 6 parag. 1 trebuie să se stabilească în

funcție de: (I) un test subiectiv, în cadrul căruia trebuie să se țină seama de

convingerile personale și comportamentul unui anumit judecător într-o anumită

cauză; și (II) un test obiectiv, în cadrul căruia se stabilește dacă instanța în sine și,

printre alte aspecte, componența acesteia, au oferit garanții suficiente pentru

excluderea oricărui dubiu legitim în legătură cu imparțialitatea acesteia (a se vedea,

inter alia, Fey v. Austria, 24 februarie 1993, parag. 28 și 30, Wettstein v. Elveția, 21

decembrie 2000, parag. 42, Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, parag. 104).

Cu toate acestea, în unele cauze, în care poate fi dificilă obținerea unor probe

care să infirme prezumția de imparțialitate subiectivă a judecătorului, cerința privind

imparțialitatea obiectivă oferă o garanție suplimentară importantă (a se vedea Pullar

v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, parag. 32).

Aplicând criteriile de evaluare a imparțialității unei instanțe în speță, dar și

argumentele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel a

judecat prezenta cauza cu încălcarea articolului 432 alin. (3) lit. a) din Codul de

procedură civilă, ceea ce contravine, în mod flagrant, articolului 26 alin. (3) din

4

Codul de procedură civilă, implicit și dreptului la un proces echitabil, garantat de

articolul 6 parag. 1 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de recurs constată că, la 26 aprilie 2011, Tatiana Begleț a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing” cu privire

la anularea contractului de leasing financiar nr. FL1-1321 din 7 martie 2008,

contractului de leasing financiar nr. FL1-1321/R1 din 1 iulie 2008, contractului de

leasing financiar nr. FL1-1321/M1 din 24 februarie 2009, încheiate între Tatiana

Begleț și Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing”.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

acțiunea a fost admisă, fiind anulate contractele de leasing financiar și anume:

contractul de leasing financiar nr. FL1-1321 din 7 martie 2008, contractul de leasing

financiar nr. FL1-1321/R1 din 1 iulie 2008, contractul de leasing financiar nr. FL1-

1321/M1 din 24 februarie 2009, încheiate între Tatiana Begleț și Societatea pe

Acțiuni „MAIB-Leasing” cu aducerea părților în poziție inițială (f.d. 7-10).

Astfel prin decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing” și s-a menținut hotărârea

din 19 decembrie 2013 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău (f.d. 11-17).

Colegiul lărgit notează că cauză civilă enunțată mai sus a fost examinată, în

prima instanță, de către judecătorul Ecaterina Palanciuc (f. d. 7-10).

În aceeași ordine de idei, colegiul menționează că la 22 martie 2016, Tatiana

Begleț a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe

Acțiuni „MAIB-Leasing”, prin care a solicitat încasarea din contul Societății pe

Acțiuni „MAIB-Leasing” în beneficiul său a sumei de 282 383,99 lei (f.d. 43).

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea din

15 mai 2017, a admis acțiunea și a dispus încasarea din contul Societății pe Acțiuni

„MAIB-Leasing” în beneficiul Tatianei Begleț suma achitată conform contractelor

de leasing financiar în mărime de 282 838,99 lei (f.d. 61, 65-69).

La 2 iunie 2017, Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing” a depus cerere de apel

nemotivată, iar ulterior a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei

instanțe (f.d.63, 77-78).

Prin urmare, instanța de apel a hotărât că sunt întemeiate cerințele Societății pe

Acțiuni „MAIB-Leasing”, a admis cererea de apel, a casat hotărârea primei instanțe

și a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Colegiul lărgit notează că prezenta cauză civilă a fost examinată, în ordine de

apel, în următoarea componență: președintele ședinței, judecătorul Vladislav Clima

și judecătorii, Ecaterina Palanciuc și Ala Malîi (f. d. 100-106).

Ansamblul celor relatate, denotă că preocupările instanței de recurs cu privire

la imparțialitatea judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ecaterina Palanciuc au

provenit din faptul că judecătorul a fost implicat anterior în procedura de examinare

în prima instanță a cauzei civile dintre aceleași părți cu adoptarea hotărârii din 19

decembrie 2012, în temeiul căreia reclamanta a depus prezenta cerere de chemare în

judecată.

În subsidiar, Colegiul remarcă că Tatiana Begleț a depus prezenta cerere de

chemare în judecată, invocând în susținerea pretențiilor înaintate hotărârea din 19

decembrie 2012 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, care a fost adoptată de către

judecătorul Ecaterina Palanciuc.

5

Această situație ar putea ridica dubii cu privire la respectarea dreptului

recurentei la un proces echitabil în partea analizată supra.

La acest capitol, instanța de judecată consideră că aceste îndoieli depind, în

mod concret, de circumstanțele cauzei și trebuie cercetate de la caz la caz. În special,

este necesar să se analizeze dacă legătură dintre problemele de fond din cauzele

civile indicate mai sus sunt atât de apropiate, încât să existe dubii cu privire la

imparțialitatea judecătorilor care participă la luarea deciziilor finale (a se vedea, inter

alia, Indra v. Slovacia, 1 februarie 2005, parag. 53 sau Hit D.D. Nova Gorica v.

Slovenia, 5 iunie 2014, parag. 40).

În primul rând, instanța reține, în baza proceselor – verbale ale ședințelor de

judecată din 14 martie 2018 și 28 martie 2018 (f. d. 91, 98-99), că judecătorul

Ecaterina Palanciuc nu și-a luat abținere, dar nici participanții la proces nu au depus

declarație de recuzare împotriva acesteia.

Totuși, colegiul învederează că conform recursului declarat, Tatiana Begleț a

accentuat faptul că hotărârea din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, în temeiul căreia a depus prezenta acțiune a fost adoptată de către

judecătorul Ecaterina Palanciuc.

În acest context, colegiul menționează că orice judecător în privința căruia

există un motiv legitim de lipsă de imparțialitate trebuie să se retragă. Or, chiar și

aparențele pot avea o anumită importanță sau, cu alte cuvinte, „nu trebuie doar să se

facă dreptate, ci trebuie să se vadă că se face dreptate”. Este în joc încrederea pe care

instanțele dintr-o societate democratică trebuie să o inspire publicului (a se vedea

De Cubber v. Belgia, 26 octombrie 1984, para. 26). În consecință, sintetizând cele

menționate, instanța opinează că lipsa abținerilor și declarațiilor de recuzare este

importantă, dar nu este decisivă, iar ceea ce este esențial dacă aceste temeri pot fi

considerate justificat obiective (a se vedea, inter alias, Micallef v. Malta, 15

octombrie 2009, parag. 96).

Instanța de judecată opinează că, în lumina celor prezentate, există fapte

pertinente și obiective care ar putea genera îndoieli justificate în ceea ce privește

imparțialitatea completului Curții de Apel Chișinău, fiind încadrate în temeiul

prevăzut la art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Din această

perspectivă, rezultă că participarea judecătorului Ecaterina Palanciuc era imposibilă

la examinarea cauzei în ordine de apel, iar motivele constatate supra ridică dubii în

partea ce ține de obiectivitatea și nepărtinirea acesteia.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel în contradicție cu

normele de drept procedural a purces la examinarea acestuia în fond. Mai mult,

eroarea judiciară enunțată nu poate fi corectată de către instanța de recurs, fiind unul

din temeiurile de trimitere a cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

Pe baza celor prezentate, dar și având în vedere că normele de drept procedural

au un caracter absolut și imperativ pentru instanțele de judecată, iar încălcarea

acestora atrage după sine casarea deciziei, instanța de recurs nu va analiza

argumentele invocate în cererea de recurs, care vizează fondul cauzei.

6

Această împrejurare, în sine, reprezintă o garanție împotriva unei eventuale

prejudicieri a imparțialității și independenței instanțe, care urmează să judece cauza

în ordine de apel.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Tatiana Begleț, de a casa decizia instanței de apel din 28 martie 2018 și de a trimite

cauza spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii este necesar de ținut cont de cele expuse și în dependență

de cele obținute de emis o hotărâre legală, respectând dreptul părților la un proces

echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Tatiana Begleț.

Se casează integral decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Begleț împotriva

Societății pe Acțiuni „MAIB-Leasing” cu privire la încasarea sumei, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

7