2r-588/20 — încetarea proprietătii

2r-588/20 — încetarea proprietătii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2r-588/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. R. Pascari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, E. Palanciuc, V. Buhnaci)

DECIZIE

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Elena Zop,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Zop

împotriva lui Gheorghe Zop cu privire la încetarea proprietății pe cote-părți și

recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva încheierii din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost restituită cererea de apel depusă de Elena Zop, reprezentată de avocatul

Veronica Pascal,

c o n s t a t ă:

La 8 august 2014 Elena Zop a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Gheorghe Zop cu privire la încetarea proprietății pe cote-părți și recunoașterea

dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 27 mai 2005 de către OSC

Botanica a fost desfăcută căsătoria cu pârâtul.

Reclamanta a menționat că în timpul căsătoriei a fost procurat cu titlu de

proprietate în devălmășie a soților, apartamentul nr. xxxxx.

Zop Elena a afirmat că reieșind din planificarea existentă și luând în

considerare normele și cerințele legislației în vigoare din domeniul construcției,

partajarea în natură în două părți egale a apartamentului nu a fost posibilă.

La 19 iulie 2006 a fost partajat apartamentul xxxxxx și s-a determinat cotele-

părți ale fiecăruia, a câte ½ din bunul proprietate comună în devălmășie, dobândit

în timpul căsătoriei.

Astfel, notarul a eliberat certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra

cotei-părți din proprietatea comună, iar la 29 noiembrie 2007 în Registrul bunurilor

imobile a fost înregistrat dreptul de proprietate.

Reclamanta a specificat că după partajarea bunului imobil, împreună cu

pârâtul a folosit acest apartament, dar având în vedere că se iscau certuri între ei, a

plecat cu traiul la părinți.

1

A remarcat că din anul 2008, pârâtul a plecat cu traiul în satul Varnița, iar

până în prezent apartamentul litigios a fost transmis în locațiune terțelor persoane.

Elena Zop a indicat că solicitările sale de a elibera cota-parte din bunul imobil

nu s-a soldat cu succes, astfel dânsa fiind disponibilă să achite pârâtului o sultă

bănească în schimbul la ½ cotă-parte din apartament. Or, consideră că pârâtul nu

are necesitate de acest bun imobil și proprietatea pe cote-părți urmează a fi

încetată, cu atribuirea în întregime a bunului și cu achitarea unei sulte.

Reclamanta și-a întemeiat prezenta acțiune în baza art. 357, 361 și 372 ale

Codului civil.

A solicitat, încetarea proprietății pe cote-părți asupra bunului imobil cu nr.

cadastral xxxxx, atribuirea apartamentului xxxxx, cu nr. cadastral xxxxx în

schimbul unei sulte bănești în mărime de 119 322 de lei în folosul lui Gheorghe

Zop, recunoașterea dreptului de proprietate după Elena Zop asupra ½ cotă-parte

din bunul imobil enunțat și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea depusă de Elena Zop a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 24 octombrie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Elena Zop a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin încheierea din 09 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, nu a fost dat

curs cererii de apel depuse de către Elena Zop, reprezentată de avocatul Veronica

Pascal, acordând-ui un termen de 15 zile de la recepționarea prezentei încheieri

pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel, și anume, prezentarea dovezii de

plată a taxei de stat în mărime de 2 684, 74 de lei. Concomitent, apelantei i-a fost

comunicat că în cazul neîndeplinirii indicațiilor prescrise de formă și conținut a

apelului în încheierea dată, cererea de apel va fi restituită.

La 28 februarie 2018 Elena Zop a depus cerere de scutire de la plata taxei de

stat (f.d. 132).

Prin încheierea din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

restituită cererea de apel depusă de către Elena Zop, reprezentată de avocatul

Veronica Pascal, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC (f.d.134-136).

Nefiind de acord cu încheierea emisă, la 10 aprilie 2018 Elena Zop,

reprezentată de avocatul Veronica Pascal a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii recurate și restituirea cauzei la rejudecare, pentru

examinarea apelului în fond.

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de Elena Zop, reprezentată de avocatul Veronica Pascal, și a fost

menținută încheierea instanței de apel din 28 februarie 2018.

La 10 aprilie 2018 Elena Zop a declarat recurs împotriva încheierii instanței

de apel din 28 februarie 2018, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

contestate cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de

apel, deoarece prin încheierea din 09 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu a

fost dat curs cererii de apel și a fost stabilit un termen de 15 zile din momentul

2

recepționării încheierii expediate a dovezii de plată a taxei de stat. Încheierea dată

a fost expediară doar în adresa avocatului, dar nu și în adresa sa, având calitatea de

reclamantă. A susținut că sarcina avocatului a fost depunerea cererii de apel

motivate, dar nu și achitarea plății taxei de stat, indicație a instanței de apel care a

fost executată la 14 decembrie 2017, pînă la emiterea încheierii contestate.

Mai mult, în ședința de judecată a indicat că apelul motivat a fost depus la 14

decembrie 2017, însă instanța de apel a omis acest fapt.

A mai susținut recurenta că ședința preliminară pentru soluționarea punerii pe

rol a fost fixată la 28 februarie 2018, în cadrul căreia a depus o cerere privind

scutirea de la plata taxei de stat, însă instanța de apel a restituit cererea de apel fără

a examina cererea dată , dar și fără a ține cont că apelul motivat era depus.

În contextul dat, instanța de apel a emis încheierea contestată cu încălcarea

art. 100, 105 CPC și a art. 6 & 1 CEDO.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curții de Apel Chișinău din 28

februarie 2018 a fost expediată părților la 20 martie 2018, dar date care ar confirma

recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Elena Zop la 10 aprilie 2018 se consideră a fi

depus în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Din actele cauzei s-a stabilit că, prin hotărârea din 17 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea depusă de Elena Zop a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

La 24 octombrie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Elena Zop a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, fără a anexa

dovada de plată a taxei de stat. Concomitent rezervându-și dreptul de a prezenta

suplimentar motivele de fapt și de drept a apelului.

Ca urmare, prin încheierea din 09 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu

a fost dat curs cererii de apel depuse de către Elena Zop, reprezentată de avocatul

Veronica Pascal, acordând apelantei un termen de 15 zile de la recepționarea

prezentei încheieri pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel, și anume, dovada

de plată a taxei de stat în mărime de 2 684, 74 de lei. Concomitent, apelantei i-a

3

fost comunicat că în cazul neîndeplinirii indicațiilor prescrise de formă și conținut

a apelului în încheierea dată, cererea de apel va fi restituită.

Tot din actele cauzei rezultă cert și faptul că Elena Zop a recepționat

hotărârea motivată la 03 noiembrie 2017, fapt confirmat prin avizul de recepție

semnat și anexat la materialele cauzei (f.d. 120), iar avocatul dânsei, Veronica

Pascal a recepționat încheierea din 09 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău sub

semnătură la 26 ianuarie 2018, fapt confirmat prin avizul de recepție semnat și

anexat la dosar (f.d. 128).

De asemenea, conform procesului-verbal al ședinței de judecată a instanța de

apel din 28 februarie 2018 a fost stabilit că Elena Zop a fost prezentă în ședința de

judecată și a depus cerere de scutire de la plata taxei de stat (f.d. 132), invocând că

nu este angajată în câmpul muncii și are la întreținere un copil minor, însă fără a

prezenta apelul motivat, iar prin încheierea din 28 februarie 2018 Curtea de Apel

Chișinău a restituit cererea de apel depusă de Elena Zop, reprezentată de avocatul

Veronica Pascal, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC (f.d.134-136).

În conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la

instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în

care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În conformitate cu art. 365 alin. (1) lit. d), (11), (4) CPC, în cererea de apel se

indică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Elementele cererii

de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) și h) pot fi incluse într-o cerere de apel

suplimentară depusă după data întocmirii hotărârii integrale. La cererea de apel se

anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.

Potrivit art. 368 alin. (1) CPC (în redacția din 1 iunie 2018), dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să

nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Iar, conform art. 368 alin. (1) CPC (în vigoare la momentul emiterii

încheierii) dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 365,

instanța de apel dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la

proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Reieșind din actele cauzei în raport cu criticile formulate în cererea de recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată legalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 februarie

2018, deoarece apelanta Elena Zop nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de

apel, la caz, nu a prezentat cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt și de

drept ale apelului și dovada de plată a taxei de stat în mărime de 2 684,74 de lei, în

termenul indicat de instanța de apel.

În speță, instanța de recurs reiterează că în conformitate cu art. 113 CPC,

dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului

prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului

4

atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea

nu prevede altfel.

Aderent, dispozițiile art. 14 și art. 16 CPC, în lumina interpretărilor date de

CEDO, principiului preeminenței dreptului, actele de dispoziție judecătorească, în

speță, încheierea judecătorească potrivit căreia s-a instituit obligația de a prezenta

cererea de apel întocmită în conformitate cu exigențele Legii, este obligatorie atât

pentru participanții la proces, cât și instanței de judecată, care a emis actul în

cauză, obligație care se regăsește și în principiile fundamentale a procesului civil,

art.9 și art.26 CPC, neexecutarea căreia afectează atât aparențele de imparțialitatea

obiectivă a instanței, cât și cele de echitate a procesului judiciar.

Sub acest aspect, instanța de recurs găsește drept neîntemeiate invocările

recurentei precum că, încheierea prin care nu a fost dat curs cererii de apel, i-a fost

acordat un termen pentru achitarea plății taxei de stat, care a fost recepționată la 20

februarie 2018, iar sarcina avocatului a fost depunerea apelului motivat, dar nu și

achitarea taxei de stat, aceasta deoarece reprezentantul său, a fost citat legal pentru

ședința din 28 februarie 2018, iar Elena Zop a recepționat copia hotărârii primei

instanțe la 03 noiembrie 2018 (f.d. 120, 128), dispunând de suficient timp începând

cu 03 noiembrie 2018, și respectiv 26 ianuarie 2018 și până la 28 februarie 2018 să

depună cererea de apel motivată.

În acest context, urmează de remarcat prevederile art.75 alin. (4) CPC, care

stipulează că actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele

împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care

ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei

părții.

Mai mult, nu poate fi reținută și se respinge alegația recurentei că la 28

februarie 2018, Elena Zop a depus o cerere privind scutirea de la plata taxei de stat,

însă instanța a restituit cererea de apel fără ca să se expună asupra acestei cerințe,

iar apelul motivat a fost depus la 09 ianuarie 2018, aceasta deoarece instanța de

apel în motivarea deciziei sale a menționat că într-adevăr a fost depusă cererea în

cauză, însă fără a prezenta apelul motivat, iar referitor la cerința de scutire, în timp

ce apelanta nu s-a conformat indicațiilor depășind termenul de decădere impus prin

încheierea instanței de apel, privind depunerea apelului motivat, nu poate fi

examinată.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a întreprins măsuri necesare

pentru înștiințarea Elenei Zop și reprezentantului acesteia, despre examinarea

cauzei și comunicarea actelor de procedură și corect a restituit cererea de apel

depusă de către aceasta, or, ultima nu s-a conformat dispozițiilor încheierii Curții

de Apel Chișinău din 09 ianuarie 2018 și nu a prezentat instanței cererea de apel

motivată și dovada de plată a taxei de stat, în termenul stabilit.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că nedepunerea cererii de apel motivate și dovezii de

plată a taxei de stat, în termenul acordat de instanța de apel, nu este decât o evitare

5

a Elenei Zop de a beneficia de drepturile sale, garantate atât de legislația națională,

cât și cea internațională.

Totodată, instanța de recurs consideră necesar de menționat și faptul că Elena

Zop, fiind conștientă că a depus încă la 24 octombrie 2017 cererea de apel fără

indicarea motivelor de fapt și de drept a apelului și fără a anexa dovada de plată a

taxei de stat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum

sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11

septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini

cerințele legale, fapt, însă, ignorat de aceasta.

În asemenea împrejurări Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată drept temeinică soluția

instanței de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece apelanta Elena

Zop nu a înlăturat neajunsurile stabilite de instanța de apel prin încheierea din 09

ianuarie 2018, și nu a prezentat instanței de apel cererea de apel motivată și dovada

de plată a taxei de stat, circumstanțe ce atrag consecințele dispozițiilor art. 369

alin. (1) lit. a) CPC.

Iar, în astfel de circumstanțe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale

la emiterea încheierii, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentei la un proces

echitabil, garantat de art. 6 § 1 al CEDO.

La caz, prezintă relevanță și dispozițiile art. 27 alin.(1) CPC, conform cărora,

disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în

primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de

interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale,

de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că argumentele invocate în

cererea de recurs, indică direct la nerespectarea de către Elena Zop a drepturilor

sale procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura

stabilită de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de

recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.

Față de cele ce preced și având în vedere că toate criticile formulate în recurs

sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea

încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Elena Zop.

Se menține încheierea din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Zop împotriva lui

Gheorghe Zop cu privire la încetarea proprietății pe cote-părți și recunoașterea

dreptului de proprietate.

Decizia este irevocabilă.

6

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7