3ra-958/20 — Contestarea actului

3ra-958/20 — Contestarea actului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-958/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Centrul Național Anticorupție,

în cauza civilă la cererea înaintată de Violeta Ceban către Centrul Național

Anticorupție cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului restant și a salariului pentru absența forțată de la serviciu,

compensarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 05 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind

pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 10 ianuarie 2019, Violeta Ceban s-a adresat în instanță cu o cerere de chemare

în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Centrului Național

Anticorupție, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere nr.0248 din 12

februarie 2018, restabilirea în funcția deținută anterior de ofițer superior de

investigații pentru cazuri excepționale, încasarea restanței la plata salariului pentru

luna noiembrie 2018, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

serviciu începând cu data de 12 decembrie 2018 și până la pronunțarea hotărârii,

repararea prejudiciului moral în mărime de 12 614 lei și încasarea cheltuielilor

suportate pentru asistență juridică în mărime de 4 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Violeta Ceban a indicat că, la 24 iulie

2008, prin ordinul nr. 039, a fost angajată în baza contractului individual de muncă

în funcția de colaborator în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției.

La 06 decembrie 2010, prin ordinul nr.095, i s-a conferit categoria de calificare

„specialist de categoria II”, iar prin ordinul nr.011 din 24 decembrie 2012, a fost

numită în funcția de colaborator al Centrului Național Anticorupție.

1

În perioadele de la 04 noiembrie 2013 până la 09 septembrie 2016 și de la 10

septembrie 2016 până la 09 noiembrie 2018, reclamanta s-a aflat în concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

La 12 noiembrie 2018, Violeta Ceban a fost reîncadrată în serviciu prin ordinul

Centrului Național Anticorupție, ca urmare a expirării perioadei concediului pentru

îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani, totodată o fost preavizată că peste 30 zile

va fi concediată din cadrul Centrului Național Anticorupție în legătură cu reducerea

statelor de personal.

Prin ordinul nr. 0248 din 12 decembrie 2018, reclamanta a fost eliberată din

serviciu în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, cu mențiunea

respectivă în carnetul de muncă. Temei pentru emiterea ordinului de eliberare din

serviciu a servit lichidarea subdiviziunii sau reducerea statelor de funcție în cadrul

Centrului National Anticorupție - autoritatea publică își reduce efectivul de personal

sau lichidează funcția publică ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în

care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public respectiv, având la

bază prevederile art. 34 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1104-XV din 06 iunie 2002 cu

privire la Centrul National Anticorupție și art. 63 alin. (2), lit. c) din Legea nr.158-

XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Ca urmare a eliberării din funcție, reclamantei i-a fost achitată suma de

aproximativ 1 290 lei cu titlu de indemnizație de eliberare din serviciu, însă fără a-i

fi achitate careva drepturi salariale, în special salariul pentru perioada 12 noiembrie

2018 - 12 decembrie 2018.

În opinia reclamantei, ordinul de concediere nr. 0248 din 12 decembrie 2018 este

emis contrar legii, cu încălcarea procedurii de concediere în legătură cu reducerea

statelor de personal, or, reducerea statelor din cadrul Centrului Național Anticorupție

este fictivă, odată ce în continuare există alți colaboratori, care îndeplinesc aceleași

funcții de colaborator, funcție similară pe care reclamanta a deținut-o anterior

concedierii.

De asemenea, Centrul Național Anticorupție, la concedierea reclamantei, nu a

respectat condițiile impuse de legea specială, nu a ținut cont de prevederile art. 63

din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008, și anume, nu a fost preavizată cu 30 de zile

calendaristice înainte de concediere, nu i s-a redus programul de muncă cu până la

2 ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit, nu a fost transferată în altă funcție

vacantă sau temporar vacantă, deci procedura reducerii statelor de personal nu a fost

respectată de angajator.

De altfel, dacă procedura de reducere a statelor de personal nu este reglementată

de norma specială, se aplică corespunzător normele Codului muncii. Prin prisma art.

88 din Codul muncii, angajatorul urma să-i propună în scris salariatului preavizat,

un alt loc de muncă în cadrul unității respective. La caz, reclamantei nu i s-a oferit

posibilitatea de a se transfera într-o altă funcție, odată ce s-a invocat reducerea

statelor de personal, reclamanta fiind privată în acest sens de dreptul de a munci în

condițiile legii.

De asemenea, reclamanta a mai indicat că nu beneficiază de indemnizație de

șomer, astfel nu este clar dacă angajatorul a respectat cerințele impuse prin art. 88

alin. (1), lit. c), d), e) și h) din Codul muncii, prin urmare ordinul privind concedierea

urmează a fi anulat, pe motiv că acesta este ilegal, emis contrar procedurii prevăzute

2

de lege în materia reducerii numărului sau a statelor de personal și ca rezultat al

anulării ordinului aceasta urmează a fi restabilită în funcția deținută anterior.

Potrivit reclamantei, prin acțiunile Centrului Național Anticorupție au fost

încălcate principiile de bază ale raporturilor de muncă, și anume, interzicerea

discriminării în domeniul raporturilor de muncă, asigurarea dreptului fiecărui

salariat la condiții echitabile de muncă, inclusiv acordarea concediului anual de

odihnă, asigurarea egalității salariaților, fără nici o discriminare, luându-se în

considerare productivitatea muncii, calificarea și vechimea în muncă, precum și

formarea profesională, asigurarea dreptului salariaților la apărarea onoarei,

demnității și reputației profesionale în perioada activității de muncă.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu, începând cu data de 12 decembrie 2018, Violeta Ceban a indicat că aceasta

este o pretenție secundară în raport cu pretenția de bază privind anularea ordinului

de concediere și restabilirea în funcție, deci aceasta urmează a fi admisă. A mai

invocat întrunirea în speță a temeiurilor pentru repararea de către angajator a

prejudiciului moral suportat în legătură cu faptul că a fost privată de posibilitatea de

a munci.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat instanței de judecată: anularea

ordinului de concediere nr. 0248 din 08 decembrie 2018, emis de Centrul Național

Anticorupție cu privire la eliberarea din serviciu a Violetei Ceban; restabilirea

Violetei Ceban în funcția anterior deținută, până a fi eliberată prin ordinul nr. 0248

din 08 decembrie 2018 emis de Centrul Național Anticorupție; încasarea din contul

Centrului Național Anticorupție în beneficiul Violetei Ceban a restanței la plata

salariului de funcție pentru luna noiembrie 2018 în sumă de 5 572,16 lei, a salariului

pentru perioada absenței forțate de la serviciu în mărime de 12 614 lei/lunar,

începând cu data de 08 decembrie 2018 și calculat până la pronunțarea hotărârii de

judecată; încasarea prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu lunar în sumă

de 12 614 lei; încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 05 iunie 2019, cererea de

chemare în judecată înaintată de Violeta Ceban împotriva Centrului Național

Anticorupție s-a respins ca neîntemeiată.

La 27 iunie 2019, avocatul Nicolae Chiriac, acționând în interesele apelantei

Violeta Ceban, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 05 iunie 2019, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2019, a fost respins apelul

declarat de Violeta Ceban împotriva hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

din 05 iunie 2019.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 mai 2020, a fost admis recursul

declarat de Ceban Violeta, fiind casată decizia Curții de Apel Chișinău din 27

noiembrie 2019, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea

din 05 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind pronunțată o nouă

hotărâre de admitere parțială a acțiunii. S-a anulat ordinul Centrului Național

Anticorupție nr. 0248 din 08 decembrie 2018 „Cu privire la eliberarea din serviciu

Centrului în legătură cu reducerea efectivului de personal sau lichidarea funcției”.

3

S-a restabilit Ceban Violeta în funcția de ofițer superior de investigații pentru cazuri

excepționale al Secției „I” a Direcției generale asigurare operativă. S-a încasat din

contul Centrului Național Anticorupție în beneficiul Violetei Ceban: salariul pentru

perioada absenței forțate de la serviciu începând cu data de 12 decembrie 2018 până

la 22 iulie 2020; prejudiciul moral în mărime de 12 000 lei (doisprezece mii lei);

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4000 lei (patru mii lei). Pretenția de

încasare a salariului de funcție pentru luna noiembrie 2018, s-a respins ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, la emiterea ordinului nr. 0248

din 08 decembrie 2018 de eliberare a apelantei din serviciu, în legătură cu reducerea

efectivului de personal sau lichidarea funcției, angajatorul a dat apreciere greșită

normelor legale ce reglementează procedura respectivă de concediere a salariatului

din motivul enunțat. În același context, Colegiul a menționat că Legea impune în

obligațiile angajatorului în cadrul procedurii de concediere în legătură cu reducerea

statelor, respectarea în totalitate a exigențelor legale și a drepturilor și intereselor

prioritare ale salariatului, normele sus-invocate având caracter imperativ, astfel încât

nerespectarea acestora denotă nulitatea de drept a măsurilor subsecvente, respectiv

a deciziilor de concediere.

Cu privire la opinia angajatorului precum că apelanta nu corespundea exigențelor

aferente funcțiilor din cadrul Centrului, instanța de apel a reținut că, în contextul în

care art. 13 alin. (1) al Legii cu privire la Centrul Național Anticorupție instituie

cerința respectivă doar pentru angajarea colaboratorilor Centrului, situație în care nu

se afla apelanta, angajatorul a interpretat eronat hotărârea Parlamentului nr. 35 din

11 martie 2016, în condițiile în care anexa nr. 1 la aceasta, stabilește pentru efectivul

de ofițeri inferiori cerințe specifice minime pentru ocuparea funcției de specializare

în domeniul juridic, economice sau în domeniul specific de activitate. Mai mult decât

atât, Legea instituie o procedură specială de constatare a necorespunderii

colaboratorului funcției deținute, expusă la art. 27 alin. (6) al Legii cu privire la

Centrul Național Anticorupție, eliberarea din funcție în cazul dat fiind realizabilă în

ordinea prevăzută de art. 34 alin. (2) lit. h) al Legii indicate, condiție nerealizată în

speță.

Totodată, angajatorul a omis să specifice dacă persoana care a ocupat temporar

funcția deținută de reclamantă până la inițierea concediului de materinitate și de

îngrijire a copiilor până la vârsta de 3 ani, a fost sau nu menținută în funcțiile noului

stat de personal, circumstanță relevantă în condițiile în care ocuparea de către

persoana respectivă a funcției apelantei cu titlu temporar, instituia dreptul prioritar

al apelantei de a fi transferată în funcția corespunzătoare celei deținute de apelantă

față de persoana care deținea funcția respectivă temporar.

La 11 august 2020, Centrul Național Anticorupție a contestat cu recurs decizia

din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, înregistrând o cerere de recurs

nemotivată, iar la 15 septembrie 2020 a fost depus și recursul motivat.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

4

Astfel, Centrul Național Anticorupție a solicitat admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și menținerea

hotărârii din 05 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs. Iar conform art. 245 alin. (1) din același cod, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul nemotivat declarat de Centrul Național Anticorupție, a fost

înregistrat la 11 august 2020 (f.d. 244-245, vol. I), copia dispozitivului deciziei fiind

recepționată de către acesta la 22 iulie 2020 (f.d. 242, vol. I). Recursul motivat a fost

înregistrat la 15 septembrie 2020 (f.d. 6-13, vol. II), copia deciziei motivate fiind

recepționată la 22 august 2020 (f.d. 15, vol. II), astfel, recursul a fost declarat în

termenul stabilit de lege.

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, iar fondul cauzei a fost

examinat inclusiv prin prisma Legii contenciosului administrativ nr. 793- XIV din

10 februarie 2000, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului declarat de Centrul Național Anticorupție, în

raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că recursul declarat de Centrul Național Anticorupție nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În această ordine de idei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul

XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere

a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume

dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în

mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de

procedură civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

6

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul declarat de Centrul Național Anticorupție.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ și

art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Centrul Național Anticorupție, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Ala Cobăneanu

7