2ra-1257/20 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1257/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Tatiana Celac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana

Celac împotriva Teatrului Dramatic Rus de Stat „A. Cehov” și lui Constantin Haret

cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tatiana Celac și a fost menținută hotărârea din 12

noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 08 august 2019 Tatiana Celac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Teatrului Dramatic Rus de Stat „A. Cehov” și lui Constantin Haret cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 26 martie 2019 i-a fost cauzată

o vătămare medie a sănătății, fiindu-i prejudiciată demnitatea sa profesională în

calitate de angajat, în urma comportamentului agresiv și amoral din partea

directorului teatrului, Constantin Haret, care din motive necunoscute a creat o

atmosferă de conflict.

A menționat că, incidentul a avut loc în timpul exercitării atribuțiilor sale de

serviciu, în timpul orelor de muncă și, ca urmare, a fost chemat serviciul de

ambulanță după o agravare bruscă a sănătății în rezultatul unui stres puternic și a fost

internată în spital.

A susținut că, totul a început, cînd după ieșirea unui colaborator al teatrului

din cabinetul directorului, după ușă s-a auzit cum directorul a început să strige,

folosind cuvinte necenzurate, se auzea zgomotul de la căderea obiectelor. După

aceasta directorul a ieșit din cabinet în anticameră și a început într-un mod grosolan

cu strigăte și cuvinte necenzurate să-i dea ordine, care nu erau de competența sa.

A afirmat că, la rugămintea sa, de a se opri și de a înceta comportamentul

anormal, el a reacționat sarcastic, cu batjocură, iar la atenționarea că va depune o

plângere împotriva comportamentului său, a început o isterie și mai mare cu

amenințări în adresa sa.

1

A relevat că, directorul teatrului a început să mototolească documentele de pe

masa sa de lucru. Ca urmare a conflictului, ea s-a simțit rău și a ieșit din anticameră,

însă directorul striga din urma sa cu cuvinte necenzurate și cerea în mod grosolan ca

să se întoarcă la locul său de lucru și o amenința.

A invocat că, colaboratorii de pe etaj au auzit isteria directorului și au chemat

serviciul de ambulanță, care a transportat-o în spital. Pe parcursul efectuării

tratamentului staționar, a decis să dimisioneze din funcția de consultant juridic și

traducător.

A declarat că, în urma acțiunilor ilegale ale angajatorului în persoana

directorului, i-a fost cauzat prejudiciul material și moral.

A notat că, asemenea acțiuni din partea directorului față de colaboratorii

teatrului anterior au mai existat, acesta își permitea să strige, să folosească cuvinte

necenzurate, să vorbească grosolan cu unii colaboratori în prezența altor

colaboratori, răspândea zvonuri despre persoanele cu care el avea conflicte, reprima

pe cei care nu se subordonau prin concediere. Se ajungea și pînă la aplicarea

violenței fizice, ce constituie o înjosire a colaboratorilor, cu excepția unora,

majoritatea colaboratorilor nu se plîng din cauza că se tem de concediere.

A menționat că, în secretariatul teatrului sunt înregistrate plângeri și

documente cu privire la sesizarea instanțelor de judecată și a autorităților competente

în scopul apărării drepturilor încălcate.

A susținut că, față de sine, în calitate de angajat, atacurile au început după ce

ea a scris cererea privind achitarea procentului pentru vechimea în muncă stabilită

prin lege și care nu i-a fost achitată din ziua angajării.

A afirmat că, la angajare a încheiat contractul individual de muncă pentru

funcția de traducător, dar, de fapt, exercita funcțiile traducătorului, secretarului și

cancelariei, unele atribuții ale juristului, precum și obligațiile altor secții. Astfel, au

fost create condiții de muncă defavorabile în calitatea sa de angajat.

A solicitat încasarea din contul Teatrului Dramatic Rus de Stat „A. Cehov” a

sumei de 10965,18 lei, cu titlu de prejudiciu material și moral, atragerea lui

Constantin Haret la răspundere contravențională și încasarea de la pârât a taxei de

stat în sumă de 329 de lei.

Ulterior, Tatiana Celac a depus o cerere, prin care a solicitat majorarea sumei

prejudiciului moral pînă la 10000 de lei (f. d. 54).

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a fost respinsă acțiunea depusă de către

Tatiana Celac ca neîntemeiată.

La 19 noiembrie 2019 și 07 februarie 2020 Tatiana Celac a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Tatiana Celac și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a stabilit că, la caz nu se

atestă vinovăția directorului Teatrului Dramatic Rus de Stat „A. Cehov”, Constantin

Haret, or, la materialele cauzei nu a fost prezentat nici un înscris, din care ar rezulta

vinovăția ultimului constatată în producerea pretinsului prejudiciu.

Cu referire la argumentele apelantei precum că, nu urmează de luat în

2

considerare pct. 2 din Regulamentul pentru determinare gradului de gravitate a

vătămării corporale nr. 199 din 27 iunie 1993, din motiv că, i-a fost cauzată o

vătămare a sănătății, afectându-i integritatea morală și psihică, instanța de apel le-a

respins ca fiind neîntemeiate, or, apelanta nu a demonstrat faptul că, pretinsele

suferințe psihice i-au fost cauzate prin acțiunile intimatului Constantin Haret,

corespunzător în acest sens lipsește legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat că, criticile apelantei asupra

argumentelor instanței cu privire la prevederile pct. 2 din Regulamentul pentru

determinare gradului de gravitate a vătămării corporale nr. 199 din 27 iunie 1993

sunt neîntemeiate, or, această normă se referă la condițiile stabilirii gradului de

gravitate a vătămării corporale, având în vedere că, ultima a pretins că ar fi suferit o

vătămare medie a sănătății, însă în acest sens nu a adus nici un înscris, care ar atesta

acest prejudiciu. Astfel, în contextul celor enunțate, este cert și fără echivoc că, în

prezenta speță lipsește faptul comiterii unei faptei ilicite de către intimatul

Constantin Haret față de apelanta Tatiana Celac, cât și vinovăția acestuia în raport

cu drepturile personale patrimoniale și nepatrimoniale.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, în condițiile în care apelanta

nu a prezentat probe admisibile și pertinente vis-a-vis de comiterea delictului de

către intimatul Constantin Haret, este întemeiată și legală soluția primei instanțe, or,

la materialele cauzei nu este anexată nici o probă admisibilă și pertinentă, care ar

demonstra faptul că, Constantin Haret a comis în privința apelantei careva acțiuni

culpabile.

La 16 iulie 2020 Tatiana Celac a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată

și ilegală, deoarece concluziile instanței de apel, expuse în decizie, sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța de apel a aplicat legea care nu trebuia

să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat

legea.

A menționat că, hărțuirea salariaților la locul de muncă de către Constantin

Haret a fost constatată la 23 iunie 2010 de către Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității. În același timp, multiple abateri

financiare, cu încălcarea drepturilor angajaților au fost constatate în actul de

verificare din 18 februarie 2020 a Inspecției financiare din subordinea Ministerului

Finanțelor.

A susținut că, din certificatul de adresare la spital și din extrasul din fișa

medicală rezultă că, boala a apărut în urma incidentului, care a avut loc la locul de

muncă ca rezultat al unui stres puternic.

A afirmat că, în cazul dat nu pot fi aplicate prevederile Regulamentului pentru

determinarea gradului de gravitate a vătămării corporale nr. 199 din 27 iunie 1993.

A relevat că, referitor la incapacitatea temporară de muncă, s-a bazat pe

prevederile Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și

de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, ale pct. 5 lit. a) din

3

Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 1361 din 22 decembrie 2005 și ale art. 327 și 328 din

Codul muncii.

A notat că, Agenția Națională de Integritate a inițiat procedura de revocare a

lui Constantin Haret din funcția de director, cu decăderea din dreptul de a exercita o

funcție publică pe o perioadă de 3 ani, din motivul încălcării regimului juridic al

conflictelor de interese.

La 18 august 2020 Teatrul Dramatic Rus de Stat „A. Cehov” și Constantin

Haret, reprezentați de către avocatul Nicolae Frumosu, au solicitat declararea

recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 11 iunie 2020 (f. d. 108).

Astfel, recursul declarat la 16 iulie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

4

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Tatiana Celac nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Tatiana Celac, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Tatiana Celac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Tatiana Celac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5