2ra-1478/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1478/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei, judecător – Iu. Malcoci

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Ciobanu,

în cauza civilă la la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Ciobanu

împotriva lui Vitalie Urecheanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 04 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Ion Ciobanu, fiind menținută hotărârea din 27 februarie

2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,

con st ată:

La 17 octombrie 2018, Ion Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vitalie Urecheanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 28 februarie 2018, dânsul s-a deplasat la

domiciliul lui Vitalie Urecheanu, unde a avut o înțelegere verbală privind încheierea

unui contract de prestări servicii. Așadar, cunoscând despre faptul că pârâtul este de

profesie șofer, i-a propus să conducă până în Federația Rusă un camion care

transporta mere. Potrivit înțelegerii verbale, reclamantul a prezentat pârâtului

clauzele esențiale ale contractului de prestări servicii și i-a comunicat că plata pentru

serviciile sale vor constitui 10 dolari SUA diurnă pentru fiecare zi și 0,10 dolari SUA

pentru fiecare km parcurs, iar pârâtul a fost de acord asupra tuturor clauzelor

contractuale.

Astfel, întru executarea contractului, la 28 februarie 2018, Vitalie Urecheanu a

venit în mun. Chișinău, unde se afla camionul. La acel moment, ținând cont de faptul

că urma să aibă loc deplasarea spre Federația Rusă, camionul avea în rezervor 500

de litri de motorină, iar în semiremorca frigorifică mai erau încă 180 litri de

motorină. Totodată, pârâtului i-a fost predată și suma de 600 de dolari SUA, sumă

care urma să fie destinată pentru întreținerea camionului în caz de forță majoră. De

asemenea, reclamantul i-a mai indicat pârâtului că urmează să preia din Federația

Rusă, cu titlul de cheltuieli de transport oferite din partea persoanei căreia i-a fost

adusă marfa, suma de 2 300 de dolari SUA, bani care urma să-i transmită

1

reclamantului la reîntoarcere în țară.

La 17 martie 2018, pârâtul a revenit în țară, deplasarea durând 18 zile

calendaristice. Potrivit reclamantului, imediat ce a ajuns la Terminalul Vamal

Chișinău, pârâtul nu a predat suma de 2 900 de dolari SUA, așa cum au convenit în

momentul înțelegerii verbale, nu a predat cheile camionului, nici actele acestuia,

lăsând doar un înscris în care a indicat toate cheltuielile avute în timpul deplasării.

Reclamantul consideră că pârâtul a indicat cheltuieli exagerate, fără a prezenta

anumite dovezi în acest sens.

Drept urmare, înțelegând că este victima unei escrocherii, reclamantul a sesizat

organele de resort, IP Sîngerei, plângerea fiind înregistrată în Registrul - R2.

Prin încheierea din 07 septembrie 2018, IP Sîngerei i-a recomandat

reclamantului să se adreseze cu o cerere de chemare în judecată pentru a recupera

suma solicitată, deoarece la caz nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Reclamantul a indicat că pârâtul a recunoscut expres că între ei a fost încheiat

un contract de prestări servicii în formă verbală (probat prin încheierea din 07

septembrie 2018, întocmită de către IP Sîngerei, precum și prin declarația acestuia

în fața comisarului - șef al IP Sîngerei).

Având în vedere prevederile art. 933 alin. (1), (2) și 970 alin. (1) din Codul

civil, reclamantul consideră că la momentul încetării contractului, pârâtul urmă să-i

predea suma de 2 900 de dolari SUA, iar dânsul să achite remunerația și costul

combustibilului pe care l-a folosit pârâtul, în acest sens, ținând cont că deplasarea a

durat 18 zile și că în această perioadă pârâtul a condus camionul pe distanța de 3 200

km, urmând să-i predea lui Vitalie Urecheanu suma de 180 de dolari SUA pentru 18

zile, câte 10 dolari/zi și respectiv, 320 de dolari SUA, câte 0,10 dolari/km.

Cu referire la cheltuielile pentru combustibil, ținând cont de faptul că pârâtul s-

a deplasat 3 200 km, iar camionul împreună cu semiremorca au un consum mediu

de 50 litri/100 km, a evidențiat că pentru întreaga deplasare s-au consumat 1 600 litri

motorină. Astfel, la începutul deplasări camionul a avut în rezervor și în

semiremorcă 680 litri de motorină, iar pentru întreaga deplasare s-au consumat 1 600

litri, prin urmare rezultă că în timpul deplasări pârâtul a mai alimentat camionul cu

920 litri de motorină, respectiv, a mai cheltuit 14 582 de lei (motorina în acea

perioadă în Republica Moldova era cotată la 15,85 lei/litru), deci 881,62 de dolari

SUA la cursul BNM din 17 martie 2018. Totodată, a susținut că motorina în

Federația Rusă era mai ieftină. Așadar, din suma totală de 2 900 de dolari SUA pe

care pârâtul a recunoscut că i-a primit, urmează a fi dedusă diurna de 180 de dolari

SUA, câte 10 dolari/zi, remunerația per km de 320 de dolari SUA, câte 0,10

dolari/km și 881,62 de dolari SUA pentru costul motorinei. În acest sens, pârâtul

urmează să restituie suma reținută injust în cuantum de 1 518,38 dolari SUA.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, încasarea

din contul lui Vitalie Urecheanu în beneficiul său a sumei de 1 518,38 de dolari SUA

cu titlu de datorie și a sumei de 771,27 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 29 august 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul stagiar Marcel Fală, și menținută

hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 05 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarant de Ion Ciobanu, casată decizia din 29 august 2019 a Curții de Apel

Bălți, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

2

judecată.

Prin decizia din 04 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Ion Ciobanu, fiind menținută hotărârea din 27 februarie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut în hotărârile sale

că, argumentele reclamantului Ion Ciobanu nu pot fi reținute în susținerea

pretențiilor sale privind încasarea sumei de 1518,38 dolari SUA de la Vitalie

Urecheanu, or, în susținerea pretențiilor sale Ion Ciobanu nu a prezentat probe

pertinente și concludente care ar confirma acordul încheiat între părți, cum ar fi

confirmarea traseului ce urma a fi parcurs de către intimat, scrisoarea de trăsură;

facturi fiscale; declarații vamale, consumul de combustibil, cantitatea de motorină

din rezervor la începutul traseului și cea restantă la revenirea în țară, adică nu au fost

prezentate probe întru stabilirea faptului că suma de 1518,38 dolari SUA este

diferența între suma remunerației și cheltuielilor de transport legate de această

deplasare, și sumele achitate în contul cheltuielilor de transport de către reclamant

și persoana care a preluat marfa în Federația Rusă.

La 01 septembrie 2020, Ion Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei din 04

iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Ion

Ciobanu inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 04

iunie 2020 și expediată participanților la proces la 01 iulie 2020 (f.d. 139), fiind

recepționată de recurent la 09 iulie 2020 (f.d. 141). Astfel, având în vedere faptul că

recursul declarat împotriva deciziei din 04 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost

înregistrat la 01 septembrie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ion Ciobanu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Ciobanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4

5