2ra-676/2020 — incasarea prejudiciului cauzat

2ra-676/2020 — incasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2ra-676/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – C. Vlah

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Danilov, I. Secrieru, A. Panov

Î N C H E IERE

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iurie Diaconu

judecătorii Liliana Catan

Anatolie Țurcan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Star Bait

Company” împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 22

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul declarat de SRL „Star

Bait Company” și modificată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

09 noiembrie 2018, prin majorarea sumei percepute în calitate de prejudiciu moral,

de la suma de 63 133,44 lei, la suma de 80 000 lei,

CONSTATĂ:

în judecată împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat: să fie constatat

faptul încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei civile la acțiunea

înaintată de Toporovschi Iosif ș.a. împotriva SRL „Star Bait Company”, soldată cu

emiterea deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-116/18 din 30.05.2018; să fie

încasat din bugetul de stat în beneficiul reclamantului prejudiciul moral 100 000 lei,

pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile indicate

supra; să fie încasat din contul pârâtului în beneficiul reclamantului cheltuielile de

judecată suportate în prezenta cauză.

1

acțiune în judecată împotriva SRL „Star Bait Company” privind repararea

prejudiciului material și moral, în care a indicat că este proprietarul apartamentului

nr. 8 din str. N. Anestiadi nr. 32, mun. Chișinău și că în vara anului 2007, SRL „Star

Bait Company” ar fi demolat ilegal o parte din proprietatea sa, fiind lăsată numai o

porțiune de 40 m., exploatarea căreia în continuare nu ar fi posibilă din motivul

prejudiciilor aduse, respectiv a solicitat încasarea prejudiciul material 225 000 euro

și moral 50 000 euro.

Notează că, la 25 iunie 2008, Toporovschi Olga a înaintat acțiune în judecată

împotriva SRL „Star Bait Company” SRL (în cadrul aceluiași proces), în care a

invocat că urmare a pretinsei demolări a ap. 8 din str. N. Anestiadi nr. 32, mun.

Chișinău, al cărui coproprietar este, nu este posibilă exploatarea acestuia, în legătura

cu ce a invocat că a fost nevoită să închirieze un alt spațiu locativ, la prețul de 800

euro, lunar, solicitând astfel încasarea de la SRL „Star Bait Company” prejudiciul

material în mărime de 9600 euro.

Relevă că, la 22 septembrie 2008, SRL „Star Bait Company” a înaintat acțiune

reconvențională împotriva lui Toporovschi Iosif, Toporovschi Semion, Toporovschi

Boris și Toporovschi Olga privind declararea nulității contractului de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 08 mai 1997.

Menționează că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău, nr. 2-

254/2008 din 13 octombrie 2008, s-a respins acțiunea înaintată de Toporovschi Iosif

ș.a. împotriva SRL „Star Bait Company” privind repararea prejudiciului. Prin

hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, nr. 2-254/2008 din

16.10.2008, s-a respins acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Star Bait

Company”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, nr.2a-171/10 din 03 aprilie 2013, a fost

admis apelul declarat de Toporovschi Iosif, casată hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 13 octombrie 2008 și emisă o nouă hotărâre, prin care s-a admis

parțial acțiunea înaintată de Toporovschi Iosif, s-a respins acțiunea înaintată de Olga

Toporovschi și acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Star Bait Company”.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție, nr. 2ra-2104/14 din 16 octombrie 2013,

s-a admis recursul declarat de SRL „Star Bait Company”, s-a casat decizia Curții de

Apel Chișinău din 03 aprilie 2013 și s-a restituit cauza la rejudecare în ordine de

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, nr. 2a-4328/14 din 12 noiembrie 2014, s-

a respins apelul declarat de Toporovschi Iosif și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 13 octombrie 2008.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție, nr. 2a-707/15 din 06 mai 2015, s-a

admis recursul declarat de Toporovschi Iosif, s-a casat decizia Curții de Apel

2

Chișinău din 12 noiembrie 2014 și s-a restituit pricina la rejudecare în instanța de

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, nr. 2a-2701/16 din 16 iunie 2016, s-a

admis apelul declarat de Toporovschi Iosif, s-a modificat hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău în partea încasării de la Toporovschi Iosif ș.a. în beneficiul

SRL „Star Bait Company” a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție, nr. 2ra-2701/16 din 21 decembrie 2016,

s-a admis recursul declarat de Toporovschi Iosif, s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2016 și s-a restituit cauza la rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, nr.2a-108/17 din 27 iunie 2017, s-a admis

apelul declarat de Toporovschi Iosif, s-a modificat hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău în partea încasării de la Toporovschi Iosif ș.a. în beneficiul SRL „Star

Bait Company” a cheltuielilor de judecată. În rest, s-a menținut hotărârea primei

instanțe.

Prin Decizia Curții Supreme de Justiție, nr. 2ra-l16/18 din 30 mai 2018, s-au

respins cererile de recurs depuse de Toporovschi Iosif și SRL „Star Bait Company”,

fiind menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 emisă în cauza

respectivă.

Consideră că tergiversarea examinării cauzei de instanțele judecătorești, din

momentul depunerii cererii în instanța de fond, constituie o perioadă mai mare de 10

ani și lipsesc motive că SRL „Star Bait Company” este vinovată de durata

procedurilor.

Cu referire la complexitatea cauzei, menționează că în principiu nu a fost de o

complexitate deosebită. Mijloacele adecvate de probă au fost prezentate în principiu,

inițial. A ținut, în principiu de spiritul de organizare a magistraților de

profesionalismul și pregătirea temeinică a acestora să organizeze activitatea de

examinare în așa mod, încât să nu admită o astfel de tergiversare a examinării. În

cauză nu a fost un volum excesiv al materialului probatoriu, nu a fost un număr mare

de martori sau părți în proces, nu au fost elemente de extraneitate, nu au existat alte

proceduri paralele. Referitor la comportamentul părților, a menționat că SRL „Star

Bait Company” a avut un comportament de bună-credință în cauza în care a fost

implicată, însă ședințele de judecată se amânau pe termen excesiv de îndelungat,

fiind invocate motive formale. Instanțele de judecată au omis exercitarea

corespunzătoare a obligațiilor ce le revin cu privire la redactarea și expedierea

părților a copiilor de pe actele judecătorești emise, obligația de transmitere a

materialelor dosarului între instanțele de grad diferit, obligațiile instanțelor de a

transmite materialele organizațiilor în a căror sarcină au fost puse executarea actelor

și acțiunilor procedurale, exercitarea corespunzătoare a obligațiilor ce le revin cu

privire la stabilirea termenelor de executare a sarcinilor stabilite organizațiilor în

3

vederea executării actelor și acțiunilor procedurale necesare. A menționat, referitor

la miza (interesul) pentru SRL „Star Bait Company”, că a fost sporit în obținerea

unei soluții irevocabile, însă prin cererile depuse de membrii familiei Toporovschi,

a avut de suferit imaginea și reputația comercială a companiei, au fost întârziate

începutul lucrărilor de construcție a blocurilor locative planificate a fi construite pe

terenul atribuit, la o etapa a procesului SRL „Star Bait Company” a fost nevoită să

indisponibilizeze o sumă considerabilă de bani în vederea stabilirii unei cauțiuni în

temeiul unei hotărâri casate ulterior.

Notează că scopul art. 6 CEDO este de a asigura ca nici o persoană, realizarea

sau limitarea drepturilor căreia depinde de desfășurarea unui proces, să nu fie nevoită

să aștepte un termen nejustificat de mare până la formularea deciziei finale. Acest

principiu este atât un drept fundamental al omului, cât și o condiție pentru ca un

proces să fie considerat echitabil. Judecarea procesului într-un termen rezonabil are

ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părțile prin restabilirea, cât mai

curând posibil, a drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să

guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanție

a unui proces echitabil. Celeritatea trebuie să caracterizeze orice procedură de

soluționare a unei cauze, chiar și a celor pentru care legea nu prevede în mod expres

o procedură urgentă. Chiar dacă demersurile de amânare, suspendare sub diferite

motive au parvenit din partea participanților la proces, anume instanța de judecată

este cea care decide asupra admisibilității acestora, conducându-se sub aspectul

pertinenței chestiunilor soluționate, de prevederile legislației. Jurisprudența CEDO

atestă în acest sens că statul este responsabil pentru omisiunile autorităților cărora

le-a delegat sarcini în vederea respectării drepturilor și a libertăților fundamentale

ale omului, și care nu au întreprins măsuri prompte și adecvate în vederea executării

acestora. Statul în ultima instanță, deține pârghiile necesare pentru asigurarea

respectării dreptului la judecarea cauzei sau la executarea unei hotărâri în termen

rezonabil.

Indică că, autoritatea responsabilă de judecarea cauzei în termen rezonabil în

speță este statul Republica Moldova, care nu a întreprins toate măsurile

corespunzătoare în vederea examinării cauzei în termen rezonabil, iar reclamantului

i s-a încălcat dreptul prevăzut la art. 6 CEDO, fiind îndreptățit să fie despăgubit

moral în cuantum echitabil și proporțional încălcării admise.

Invocă că, jurisprudența CEDO stabilită prin hotărârea Price și Lowe vs

Regatului Unit, nr. 43185/98 și 43186/98, și 23, 29.07.2003 și anume că statul

urmează să stabilească mecanisme pentru a examina în termen rezonabil cauzele, fie

prin mărirea numărului de judecători, fie prin fixarea unor termene-limită sau alte

metode, iar dacă un stat permite ca procesul judiciar să continue în afara unui termen

4

rezonabil, prevăzut de art. 6 din Convenție, fără a întreprinde nimic, va fi responsabil

pentru încălcarea termenului rezonabil.

Opinează că, pe lângă termenul excesiv de examinare a cauzei, SRL „Star Bait

Company” invocă și fapte ce la caz se manifestă prin omisiunea instanțelor în

redactarea și expedierea actelor judecătorești în adresa participanților la proces,

expedierea actelor judecătorești și a materialelor dosarului altor organe în a căror

sarcini au fost puse executarea diferitor acte și acțiuni de natură procesuală,

omisiunea instanțelor în expedierea cauzei între instanțele judecătorești de grad

diferit.

Comunică că, prima instanță nu a expediat în instanța de apel cu respectarea

prevederilor legale dosarul nr. 2-254/08 în cauza civilă Toporovschi împotriva SRL

„Star Bait Company”. Instanța de apel, în cadrul primei runde, nu a respectat la fel

prevederile legale, printre care obligația expedierii în adresa tuturor participanților

la proces în termenul stabilit a deciziei integrale emisă la 03 aprilie 2013. Instanța

de recurs, în cadrul primei runde, nu a respectat obligația de solicitare a dosarului

înăuntrul termenului stabilit, obligația examinării cererii de recurs în termeni

rezonabil, mai ales având în vedere încălcările și omisiunile stabilite la emiterea

deciziei Curții de Apel Chișinău nr. 2a-171/10 din 03 aprilie 2013, prin Decizia CSJ

nr. 2ra-2104/14 din 16 octombrie 2013.

Afirmă că, în cadrul celei de-a doua runde de examinare a cauzei respective,

instanța de apel nu a respectat obligațiile pozitive de examinare a cererii de apel în

termen rezonabil, actele de procedură au fost redactate cu întârziere, nu în tot cazul

au fost efectuate actele de citare a participanților la proces în modul stabilit de lege,

nu au fost respectate obligațiile de transmitere a materialelor dosarului către organele

și instituțiile abilitate cu îndeplinirea unor acte de procedură, nici termenul de

redactare a deciziei motivate și de expediere a acesteia participanților la proces spre

cunoștință, nici obligația de transmitere a dosarului către instanțele competente,

după emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău nr. 2a-4328/14 din 12 noiembrie

2014.

Învederează că, instanța de recurs în cadrul celei de-a doua runde, nu a respectat

obligația de solicitare a dosarului înăuntrul termenului stabilit, obligația examinării

cererii de recurs în termeni rezonabil, mai ales având in vedere încălcările și

omisiunile stabilite la emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău nr. 2a-4328/13 din

12 noiembrie 2014, prin decizia CSJ nr. 2ra-707/15 din 06 mai 2015.

În cadrul celei de-a treia runde de examinare a cauzei, instanța de apel nu a

respectat obligațiile pozitive de examinare a cererii de apel în termen rezonabil,

actele de procedură au fost redactate cu întârziere, nu în tot cazul au fost efectuate

actele de citare a participanților la proces în modul stabilit de lege, nu au fost

respectate obligațiile de transmitere a materialelor dosarului către organele și

5

instituțiile abilitate cu îndeplinirea unor acte de procedură, nu a fost respectat

termenul de redactare a deciziei motivate și de expediere participanților la proces

spre cunoștință, nici obligația de transmitere a dosarului către instanțele competente,

după emiterea deciziei Curții de Apel.

cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Star Bait Company” către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la

judecarea cauzei în termen rezonabil, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată, a fost admisă parțial.

S-a constatat încălcarea dreptului Societății cu Răspundere Limitată „Star Bait

Company” la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile în perioada 02 august

2007 - 30 mai 2018, finalizată prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 mai

2018 (dosar nr. 2ra-116/18).

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Star Bait Company”, prejudiciul

moral în mărime de – 63 133,44 lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul declarat de SRL ”Star Bait

Company”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 09

noiembrie 2018 în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea prejudiciului

moral și s-a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a majorat sumei

percepute în calitate de prejudiciu moral, de la suma de 63 133,44 lei, la suma de 80

000 lei.

În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut.

4.1. Pentru a se decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond

just a concluzionat că a fost încălcat dreptul reclamantului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei civile în perioada 02 august 2007 - 30 mai 2018, finalizată prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 30 mai 2018 (dosar nr. 2ra-116/18), dispunând

încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul SRL „Star Bait Company”,

prejudiciul moral cauzat în sumă de 63 133, 44 lei, statuând că temei pentru

admiterea apelului declarat de Ministerul Justiției nu sunt stabilite.

Totodată, având în vedere termenul îndelungat de examinare a cauzei, instanța

de apel a considerat că instanța de fond, eronat a estimat prejudiciul moral în

echivalent bănesc doar în mărime de 63 133, 44 lei, ca fiind unul inechitabil.

Astfel, instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului Ministerul Justiției,

precum că instanța de fond doar parțial a apreciat raportul motivat, în condițiile în

care, din conținutul acestuia este destul de evident că durata de timp a examinării

6

cauzei s-a datorat nemijlocit comportamentului intimatului/reclamantului, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87.

Astfel, Colegiul a conchis, că instanța de fond a ținut cont de condițiile necesare

întru aplicarea prevederilor Legii nr. 87 din 21.04.2011, iar circumstanțele invocate

de pârâtul/apelantul Ministerul Justiției, nu pot avea relevanță situației descrise în

speță.

Mai mult, tergiversarea examinării cauzei de către instanțele judecătorești din

momentul depunerii cererii în instanța de fond și până la emiterea unei hotărâri

irevocabile, a constituit perioada de 10 ani și 9 luni.

Cât privește cuantumul prejudiciului moral acordat, acesta nu se află în raport

cu circumstanțele cauzei și perioada neexaminării cauzei.

Apreciind circumstanțele expuse de reprezentantul apelantului SRL „Star Bait

Company”, avocat Alexandru Savva, Colegiul a considerat ca fiind exagerată

aprecierea acestui prejudiciu la echivalentul de 100 000 lei, solicitat de reclamant,

iar suma adjudecată de instanța de fond în mărime de 63 133, 44 lei, ca fiind

insuficientă pentru compensarea echitabilă a prejudiciului moral invocat, de aceea a

admis apelul declarat de SRL „Star Bait Company”, prin majorarea cuantumul

prejudiciului moral adjudecat, până la suma de 80 000 lei, care corespunde

caracterului și gravității suferințelor suportate de apelant.

din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și solicită admiterea recursului,

casarea deciziei și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea să

fie respinsă.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului susține că:

- instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a dat o apreciere arbitrară

probelor din dosar;

- respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată naționale,

cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept

tergiversare a examinării cauzei intimatului/reclamantului. Or, pentru a fi în prezența

examinării unui litigiu de judecată în strictă conformitate cu prevederile legale, se

impune obligatoriu respectarea drepturilor și obligațiilor fiecărui participant al

procesului, dar nu numai a unui singur participant, fie reclamant, pârât, martor, sau

intervenient;

- instanța de apel la caz în mod nejustificat și neîntemeiat a dispus acordarea

prejudiciului moral în cuantum de 80 000,00 lei, în condițiile în care pricina nu a

fost examinată sub toate aspectele și s-a acordat o apreciere eronată a probelor

anexate la materialele cauzei;

7

- cuantumul prejudiciului moral este excesiv și vădit disproporțional în

corelație cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare;

- instanța de apel nu a luat în considerare și acel aspect privind importanța

unificării practicii judiciare a instanțelor naționale la acordarea despăgubirilor

morale în cazuri similare și că în anumite situații acordarea de satisfacții

pecuniare/bănești nu constituie o regulă generală, dar fiind o excepție de la această

regulă, or, potrivit art. 5 din Legea nr. 87, simpla constatare a încălcării dreptului

reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral;

- aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural de către instanța

de judecată are un efect nociv nu doar pentru societate cât și pentru cadrul legal, din

motiv că se creează un precedent care cu trecerea timpului este tot mai greu de

remediat;

- instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee preconcepută conform

căreia acțiunile înaintate prin care se pretinde încălcarea termenului rezonabil a

cauzei implică în mod obligatoriu și admiterea acțiunii, fie chiar și parțial. Pe această

categorie de acțiuni, fiind necesar de a elucida toate circumstanțele cauzei, de a

constata dacă există cu adevărat o încălcare a prevederilor legale și de a stabili prin

probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

5.1. La 11 martie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, iar la 06 aprilie 2020, reprezentantul intimatului SRL „Star Bait

Company” a depus referință, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii

de recurs depusă de Ministerul Justiției.

Curții Supreme de Justiție nr. 138 din 27 decembrie 2019 „Cu privire la constituirea

completelor de judecată pentru anul 2020”, modificată ulterior prin dispozițiile nr. 1

din 02 ianuarie 2020 și nr. 3 din 17 ianuarie 2020, în cadrul Colegiului civil,

comercial de contencios administrativ au fost constituite complete de judecată

pentru examinarea recursurilor declarate împotriva încheierilor judecătorești,

deciderea asupra admisibilității recursurilor declarate împotriva actelor de dispoziție

ale curților de apel și în vederea soluționării cererilor de strămutare, în cauzele civile

și de contencios administrativ.

Astfel, din motivul participării la judecarea cauzei care face obiectul examinării

în prezenta cerere de recurs, precum și admiterii declarațiilor de abținere a tuturor

judecătorilor Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a

Dosarelor, în temeiul art. 61 alin. (11) și art. 161 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 514 din

16 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, pct. 14 și 15 din Regulamentul

privind modul de constituire a completelor de judecată și schimbarea membrilor

acestora, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 111/5 din 5

8

februarie 2013, a fost constituit în mod aleatoriu prezentul complet de judecată,

format din judecătorii Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție pentru

examinarea cererii de recurs depuse de Ministerul Justiției.

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22

octombrie 2020, iar potrivit ștampilei aplicate pe scrisoarea de expediere a deciziei

motivate a Curții de Apel Chișinău, rezultă că Ministerului Justiției i-a fost

comunicată decizia instanței de apel la data de 26 decembrie 2019 (f.d. 93, vol. IV).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 21 februarie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

9

Totodată, completul Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție reține că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

10

procedură civilă, completul Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iurie Diaconu

Judecătorii Liliana Catan

Anatolie Țurcan

11