2rac-156/20 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-156/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S.Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Bulgac, V.Buhnaci, V.Sîrbu)

Î N C H E I E R E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Universitatea de Stat de

Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Universitatea

de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Mic-Tan”, intervenient accesoriu Banca Comercială

„Fincombank” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 4 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 8 mai 2018, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Mic-Tan”, intervenient accesoriu Banca Comercială

„Fincombank” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 2 februarie 2015 s-a petrecut licitația

publică nr. 14/02433 cu privire la achiziționarea reactivelor, materialelor utilizabile

de laborator și materialelor parafarmaceutice.

În rezultatul licitației, la 30 martie 2015 între Universitatea de Stat de Medicină

și Farmacie „Nicolae Testemițanu” și Societatea cu Răspundere Limitată „Mic-Tan”

a fost încheiat contractul nr. 45 de achiziționare a bunurilor, înregistrat la Agenția

Achiziții Publice la 14 mai 2015, obiectul căruia l-a constituit vânzarea-cumpărarea

reactivelor, materialelor utilizabile de laborator și materialelor parafarmaceutice.

Însă, din motive necunoscute până la momentul înaintării acțiunii, Societatea cu

Răspundere Limitată „Mic-Tan”, reieșind din specificațiile contractului, nu a livrat

pozițiile nr. 219, 355, 387, 483, 521, 587, 591 și 650, precum și a livrat parțial pozițiile

cu nr. 680, 701, 723, 827, 828, 835 și 856.

1

În contract, părțile au prevăzut că pentru refuzul de a vinde bunurile convenite,

vânzătorului i se va reține garanția pentru buna execuție depusă pe contul

cumpărătorului în valoare de 5% din suma totală a contractului, ceea ce constituie

suma de 61 181,18 lei. În calitate de vânzător, Societatea cu Răspundere Limitată

„Mic-Tan” a depus garanția de bună execuție nr. 010/01695 din 4 mai 2015 emisă de

Banca Comercială „Fincombank” care și-a asumat obligațiunea de a transfera suma

menționată în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către vânzător.

La data de 31 decembrie 2015 a fost emisă scrisoarea nr. 14.5-7 și la data de 5

ianuarie 2016 scrisoarea nr. 03-15 care au fost expediate în adresa Băncii Comerciale

„Fincombank” prin care s-a solicitat de a transfera suma de 61 181,18 lei, pe motivul

nelivrării mărfii de către vânzător în termenul indicat în contract. Din motive

necunoscute, banca nu a transferat suma depusă prin garanția de bună execuție.

În consecință, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” s-a adresat către Societatea cu Răspundere Limitată „Mic-Tan” cu

solicitarea transferării garanției în valoare de 5% din suma totală a contractului, la

care ultima nu a dat un răspuns.

A solicitat Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

admiterea acțiunii, încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Mic-Tan”

în beneficiul său a sumei de 61 181,18 lei și a cheltuielilor de judecată pentru plata

taxei de stat în mărime de 1 835,44 de lei.

Prin hotărârea din 1 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 4 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” și

s-a menținut hotărârea din 1 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că cumpărătorul având posibilitatea

de a solicita încasarea garanției de bună execuție, pe întreaga durată a valabilității

contractului, garanție care a expirat la data de 31 decembrie 2015, Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în acest termen nu s-a adresat

băncii în vederea avansării garanției și nu a prezentat probe care să ateste faptul

adresării în termen.

Scrisoarea nr. 14.5-7 din 31 decembrie 2015, reprezintă un act unilateral emis de

către Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” prin care

se atestă doar intenția de a solicita achitarea sumei garantate. Însă, nu au fost

prezentate probe care să demonstreze că această intenție a fost exteriorizată, adică nu

a prezentat dovada faptului că atare act a fost expediat, fie înregistrat în registrul de

evidență a corespondenței unității date, precum și faptul expedierii prin intermediul

mijloacelor de comunicare. Prin urmare scrisoarea nr. 14.5-7 din 31 decembrie 2015

nu produce careva efecte pentru participanții la proces.

La 22 mai 2020, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe.

În susținerea cererii de recurs a indicat că hotărârea primei instanțe este

nefondată din punct de vedere juridic și au fost interpretate greșit noțiunile de

„garanție pentru ofertă” și „garanția pentru buna execuție”, iar decizia instanței de

apel este una contradictorie.

2

A indicat că, universitatea în calitate de autoritate contractantă nu a avut temei

legal de a cere încasarea garanției pentru buna execuție în perioada valabilității

contractului de achiziție.

A solicitat Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 2 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința din 13 iulie 2020, Banca Comercială „Fincombank” a solicitat

respingerea cererii de recurs ca fiind una neîntemeiată și de a menține decizia instanței

de apel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în raport cu

materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 martie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 15 mai 2020 (f.d.171).

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 22 mai 2020

de către Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în

interiorul termenului legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Universitatea de Stat de

Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

3

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Universitatea de Stat

de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în cererea de recurs nu se încadrează

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu” nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

4

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu”.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că, recursul declarat

de Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Universitatea de Stat de Medicină

și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5