2ra-1215/20 — partajarea bunului imobil prin vânzarea la licitatie

Dosarul nr. 2ra-1215/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, I. Dutca, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mircea Colpajiu,

reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă,

în cauza civilă, la acțiunea oblică depusă de către Mircea Colpajiu împotriva lui

Petru Rusu și Silviei Sorocovi, intervenient accesoriu Tudor Marfescu cu privire la

partajarea bunului imobil prin vânzarea la licitație,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 octombrie 2017, Mircea Colpajiu a depus acțiune oblică împotriva lui Petru

Rusu și Silviei Sorocovi, intervenient accesoriu Tudor Marfescu cu privire la

partajarea bunului imobil prin vânzarea la licitație.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău nr.2-1248/14 din 20 iunie 2014, s-a încasat de la Petru Rusu în

beneficiul lui Tudor Marfescu suma de 231 822,71 de lei. Prin decizia Tribunalului

Chișinău nr.2a612/2002 din 21 februarie 2002, s-a încasat de la Petru Rusu în

beneficiul lui Mircea Colpajiu suma de 13 100 de dolari SUA și 2 150 de lei. Prin

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău nr.1125/08 din 5 decembrie 2008, s-a

încasat de la Petru Rusu în beneficiul lui Mircea Colpajiu suma de 1 305,91 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău nr. 1125/08 din 5 decembrie 2008

s-a încasat de la Petru Rusu în beneficiul lui Mircea Colpajiu suma de 430 530,37 de

lei.

A menționat că, în rezultatul măsurilor de executare silită întreprinse de

executorii judecătorești, datoria debitorului Petru Rusu a fost parțial stinsă și restanța

față de Tudor Marfescu constituie suma de 155 352,71 de lei, iar față de Mircea

Colpajiu constituie suma de 10 042,06 dolari SUA și 2 150 de lei, invocând că, din

momentul intentării procedurii de executare silită în baza documentului executoriu

2a-612/2002 din 21 februarie 2002, au fost întreprinse un șir de măsuri de executare,

inclusiv urmărirea cotei-părți ce aparține cu drept de proprietate debitorului Petru

Rusu din apartamentul nr. xxxxx mun. Chișinău, prin expunerea la licitație a acesteia,

1

însă din diferite motive licitațiile nu au avut loc și astfel documentul executoriu

rămâne fără executare.

Reclamantul a specificat, că drept urmare a imposibilității întreprinderii altor

măsuri de executare silită, prin încheierea Oficiului de Executare sectorul Rîșcani,

Chișinău din 5 ianuarie 2007 a fost transmis creditorului Mircea Colpajiu în contul

achitării datoriei, o cameră cu suprafața de 10,8 m2 din ap. xxxxx mun. Chișinău,

fiind estimată la prețul de 9 127,59 de dolari SUA, restanța debitorului Petru Rusu

față de Mircea Colpajiu ,conform documentului executoriu nr. 2a-612/2002 din 21

februarie 2002, a fost stabilită la suma de 914,47 de dolari SUA și 2 150 de lei.

A afirmat că în contul stingerii datoriei i-a fost transmis lui Mircea Colpajiu

camera cu suprafața de 10,8 m2 din ap. xxxxx, mun. Chișinău, care are suprafața

totală de 75,9 m2 ce aparține cu drept de proprietate debitorului Petru Rusu, însă

reclamantul nu a avut posibilitatea de a intra în posesia camerei și înregistra dreptul

de proprietate asupra acestui imobil la Oficiul Cadastral Teritorial, nefiind executată

încheierea privind transmiterea bunului în contul achitării datoriei din 5 ianuarie

2007, astfel din motivul eschivării debitorului, documentul executoriu rămâne

neexecutat mai mult de 15 ani, iar de Tudor Marfescu mai mult de 3 ani.

A relatat că acțiunea oblică este definită ca fiind mijlocul juridic prin care

creditorul poate exercita drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta

refuză sau neglijează să le exercite, creditorul nu exercită acțiunea în numele său, dar

în numele debitorului, iar odată cu partajarea în natură a apartamentului nr. xxxxx

mun. Chișinău, care constituie proprietate comună în devălmășie a pârâților Petru

Rusu și Silvia Sorocovici, fiecare parte împărțită nu va avea destinația și valoarea

anterioară, acest imobil doar nepartajat are destinație și valoare de apartament, o

eventuală împărțire a acestuia, o parte va rămâne în folosință comună-baia, veceul,

bucătăria, antreul, respectiv acest bun nu este comod partajabil. Indiferent de faptul

că în contul achitării datoriei a fost transmis creditorului Mircea Colpajiu o cameră

din imobilul în litigiu, datoria nu a fost stinsă integral. Alte bunuri care ar putea fi

urmărite în scopul stingerii datoriei față de creditori nu au fost stabilite, iar careva

acțiuni în acest scop debitorul Petru Rusu nu întreprinde.

Reclamantul a notat că pârâtul Petru Rusu este în incapacitate de plată a obligației

și cunoscând că este urmărit, nu are interesul și refuză să convingă pârâta Sorocovici

Silvia pentru vânzarea întregului apartament nr. xxxxx mun. Chișinău, cu achitarea

sultei în beneficiul acesteia în mărime de ½ cotă parte din prețul obținut ¼ din preț în

beneficiul reclamantului ca coproprietar, iar restul ¼ din sumele obținute după

vânzare să fie distribuite ultimului și altor creditori existenți, conform normelor

stabilite de art. 144-146 Cod de executare, reiterând că reclamantul este de acord ca

bunul imobil - apartamentul nr. xxxxx mun. Chișinău, să fie atribuit integral

coproprietarului Silvia Sorocovici în situația în care ultima va semna la contul

executorului judecătoresc Roman Talmaci până la emiterea hotărârii a unei sulte în

mărime de ½ din valoarea de piață a apartamentului.

Mircea Colpajiu a solicitat partajarea bunului imobil – apartamentul nr. xxxxx

mun. Chișinău ce aparține cu drept de proprietate pârâților și înstrăinarea acestuia

prin expunerea la licitație cu distribuirea sumelor obținute creditorilor și pârâtei Silvia

Sorocovici, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă integral acțiunea Mircea Colpajiu.

2

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de avocatul Dumitru Barbăscumpă în interesele lui Mircea Colpajiu și s-a

menținut hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că admiterea acțiunii

oblice în situația în care nu întrunește condițiile de înaintare a unei astfel de acțiuni,

pârâților li se încalcă dreptul la proprietate garantat de art. 46 din Constituție, art. 1

Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 501 Cod civil, considerând astfel

întemeiate argumentele părții pârâte că una din condițiile obligatorii cerute de lege

pentru înaintarea acțiunii oblice este faptul că creanța să fie certă, în speță nefiind

probată datoria debitorială lui Petru Rusu față de Mircea Colpajiu, ținând cont că

camera din apartamentul nr.xxxxx a fost transmisă la prețul de 118 111 lei,

echivalentul a 9 127,59 de dolari.

Instanțele inferioare au notat că proprietatea este în condițiile legii inviolabilă,

dreptul de proprietate fiind garantat, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa,

decât pentru o cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire,

constatând că, partajarea la cererea lui Mircea Colpajiu a apartamentului nr. xxxxx

prin vânzarea la licitație fără acordul proprietarilor Petru Rusu și Silvia Sorocovici ar

constitui o expropriere a acestora, iar modul de urmărire a bunurilor proprietate

comună în vederea executării documentelor executorii este prevăzut de art. 95 Cod de

executare și nu poate fi exercitată prin acțiune oblică.

La data de 10 iulie 2020, Mircea Colpajiu, reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă a declarat recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, instanțele inferioare la respingerea

acțiunii s-au axat în mare parte pe aspectul dacă acțiunea lui Mircea Colpajiu conține

sau nu elementele unei acțiuni oblice, însă fără a lua în considerare aspecte de fond și

de drept care sunt aplicabile litigiului respectiv indicate de apelant, care, au rămăs

necombătute.

A menționat că este proprietar copărtaș al apartamentului litigios, din care cauză

instanțele inferioare nu puteau să ignore următoarele prevederi legale, ce urmau a fi

aplicate la speță – art. 353, 361 Cod civil. Din sensul normelor de drept rezultă cert că

Mircea Colpajiu în calitatea sa de coproprietar este în drept să pretindă divizarea cotei

acestuia prin vânzarea apartamentului în întregime.

A afirmat referitor la caracterul indivizibil al acestui bun imobil, instanța de fond

neîntemeiat a respins cererea de numire a expertizei judiciare solicitată , iar în felul

respectiv a încălcat dreptul la un proces contradictoriu.

Prin referința depusă la data de 3 septembrie 2020 Petru Rusu a solicitat ca

recursul declarat de Mircea Colpajiu, reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă

să fie considerat inadmisibil.

Prin referința depusă la 19 august 2020 Silvia Sorocovici, reprezentată de

avocatul Mihail Scrob a solicitat ca recursul declarat de Mircea Colpajiu, reprezentat

de avocatul Dumitru Barbăscumpă să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

3

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 6 martie 2020 (f.d.209, Vol. I), însă careva date ce

ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul din 10 iulie 2020, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Mircea Colpajiu, reprezentat de

avocatul Dumitru Barbăscumpă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mircea Colpajiu,

reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Mircea Colpajiu, reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mircea Colpajiu, reprezentat

de avocatul Dumitru Barbăscumpă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5