2ra-1227/20 — obligarea recalculării și excluderii datoriei pentru consumul de apă potabilă

Dosarul nr. 2ra-1227/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, V. Sîrbu, L. Bulgac)

ÎNCHEIERE

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Arhirii

Valentina, reprezentată de avocatul Russu Vitalie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Arhirii

Valentina împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate Nr. 51/383,

intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Infocom” cu privire la obligarea

recalculării și excluderii datoriei pentru consumul de apă potabilă,

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Arhirii Valentina, reprezentată de avocatul Russu Vitalie

și a fost menținută hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

constată:

La data de 01 noiembrie 2018, Arhirii Valentina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva APLP nr. 51/383, intervenient accesoriu ÎM „Infocom” cu privire la

obligarea recalculării și excluderii datoriei pentru consumul de apă potabilă.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 03 decembrie 1997, a încheiat în

calitate de cumpărător cu Agenția Teritorială mun. Chișinău a Ministerului Privatizării

și Administrării Proprietății de Stat, în calitate de vânzător, contractul de vânzare-

cumpărare/transmitere-predare a locuinței în proprietate privată, obiectul căruia a

constituit apartamentul cu o odaie, cu suprafața de 20 m2, amplasat în XXXXX.

A susținut că din momentul instalării în apartamentul indicat, și-a asumat pe

deplin obligațiile cu privire la achitarea tuturor serviciilor comunale, neînregistrând

datorii.

Reclamanta a menționat că de aproximativ 10-12 ani, s-a confruntat cu o situație

materială dificilă, fiind nevoită să plece peste hotarele Republicii Moldova pentru a crea

o viață decentă copiilor săi. După o perioadă de timp, în blocul unde deține în proprietate

1

apartamentul, la inițiativa locatarilor a fost constituită Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 51/383, în funcția de președinte fiind aleasă Jogot Alexandra.

A afirmat că după constituire, președintele APLP nr. 51/383 a prezentat ÎM

„Infocom” facturi sau alte informații, care însă nu i-au fost aduse la cunoștință, precum

că ar avea o datorie pentru neachitarea apei potabile în mărime de 11 578,17 lei din luna

martie a anului 2014. Astfel, conform informației-tabel despre achitarea serviciilor

comunale pentru perioada ianuarie 2011 – iunie 2018, în rubrica „apă potabilă” se

menționează despre un recalcul și o datorie în sumă de 11 578,17 lei, însă, studiind

minuțios consumul de apă potabilă pentru perioada 2014-2018, a constatat că pentru

apartamentul deținut în proprietate sumele prezentate spre achitare variază de la

25 lei - 80 lei/lunar.

Arhirii Valentina a declarat că s-a adresat de nenumărate ori la președintele

asociației cu solicitarea de prezentare a actelor confirmative și justificative în baza

cărora s-a format această datorie, însă pârâta nu a reacționat la aceste solicitări.

A mai invocat că potrivit informației deținute, ÎM „Infocom” a început a prelucra

datele și a efectua calculul plăților pentru serviciile locativ-comunale pentru APLP nr.

51/383 din luna martie 2014.

Reclamanta a indicat că din luna martie 2014 și până în prezent, a refuzat categoric

să achite nejustificat datoria pentru apă potabilă, deoarece nu are nicio datorie.

A solicitat obligarea APLP nr. 51/383 de a recalcula sumele și de a exclude datoria

din facturi pentru apă potabilă în mărime de 13 102,52 de lei pentru perioada octombrie

2015, cu stabilirea restanței spre achitare în facturi pentru apă potabilă în mărime de

1260,07 lei, pentru perioada octombrie 2015 - octombrie 2018.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

pretenția înaintată de către Arhirii Valentina cu privire la obligarea recalculării și

excluderii datoriei pentru consumul de apă potabilă, pentru perioada de până în martie

2014, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, iar pretenția

cu privire la obligarea recalculării și excluderii datoriei pentru consumul de apă potabilă

pentru perioada martie 2014 - octombrie 2018, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 05 decembrie 2019 Arhirii Valentina, reprezentată de avocatul Vitalie

Russu, a declarat apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Arhirii Valentina, reprezentată de avocatul Vitalie Russu și a fost menținută

hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că pretenția

Valentinei Arhirii privind obligarea APLP nr. 51/383 de a recalcula sumele și a exclude

datoriile din facturile pentru apă potabilă pentru perioada de până în martie 2014, a fost

depusă în instanță cu omiterea termenului de prescripție, or, deși Arhirii Valentina

cunoștea despre existența datoriei pentru apă potabilă încă din luna martie 2014, fapt

recunoscut în cererea de chemare în judecată, ultima a depus în instanță acțiune cu

privire la excluderea datoriilor acumulate până la această perioadă, abia la 01 noiembrie

2018, adică cu omiterea termenului de prescripție de 3 ani.

2

Cu referire la pretenția privind obligarea recalculării și excluderii datoriei pentru

consumul de apă potabilă pentru perioada martie 2014 - octombrie 2018, instanțele de

judecată au conchis că, Arhirii Valentina urmează să-și onoreze obligațiile referitoare

la plata serviciilor prestate, fiind obligată să achite facturile pentru apă potabilă pentru

perioada octombrie 2014 - octombrie 2018, or, materialele cauzei confirmă prestarea

serviciilor reclamantei, iar probe care să demonstreze achitarea deplină a plăților pentru

serviciile furnizate nu au fost prezentate.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, deși apartamentul nu este

debranșat de la aprovizionarea cu apă potabilă, însuși consumatorul Arhirii Valentina

prin acțiunea depusă și cererea de apel, a recunoscut că intenționat nu achită facturile

înaintate spre plată pentru apă potabilă, fapt ce denotă reaua-credință a consumatorului

final. Mai mult ca atât, după cum rezultă din declarațiile participanților în proces oferite

în cadrul ședințelor de judecată, în apartament permanent au locuit și în prezent locuiesc

persoane, în acesta nefiind însă instalat un contor care să calculeze consumul de apă.

Prin urmare, toate calculele pentru consumul de apă rece se realizează în baza datelor

notate lunar de pe contorul comun al blocului la apă rece, luându-se în considerare și

datele contoarelor la apă rece de la fiecare etaj, raportate la numărul de persoane ce

locuiesc în fiecare apartament pentru care se realizează calculele.

Suplimentar, instanțele de judecată au considerat declarative argumentele

Valentinei Arhirii cu privire la faptul că s-a aflat peste hotarele RM și nu a consumat

volumul de apă pentru care este impusă să plătească facturile, or, la materialele

dosarului nu au fost prezentate petiții, cereri sau sesizări a organelor competente despre

faptul invocat și respectiv, despre sistarea serviciului prestat, pentru care se solicită

încasarea datoriei.

La data de 09 iulie 2020 Arhirii Valentina, reprezentată de avocatul Russu

Vitalie, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei noi decizii.

În motivarea recursului, recurenta a reiterat circumstanțele de fapt și de drept

invocate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Recurenta a indicat că APLP nr. 51/383 nu a prezentat nicio probă pertinentă și

concludentă, care să demonstreze formarea datoriei sau modalitatea de calcul a acesteia,

fapt ce denotă că o astfel de datorie nici nu există.

Consideră că la calcularea pretinsei datorii, intimata a omis termenul de prescripție

de 3 ani, or, deși invocă că a cunoscut despre această datorie, care ar fi fost formată încă

din anul 2002, APLP nr. 51/383 nu a întreprins nicio acțiune prin care să solicite

achitarea acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 mai 2020.

3

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a

reprezentantului Valentinei Arhirii, avocatul Vitalie Russu, la data de 02 iunie 2020

(f.d. 150).

Astfel, recursul, declarat la data de 09 iulie 2020, este în termen.

La 29 iulie 2020, copia recursului declarat de către Arhirii Valentina a fost

expediată în adresa intimaților APLP nr. 51/383 și ÎM „Infocom”, cu înștiințarea despre

depunerea referinței (f.d. 160).

La 01 septembrie 2020, APLP nr. 51/383 a depus referință, prin care a solicitat

declararea inadmisibilă a recursului.

ÎM „Infocom” nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Arhirii Valentina,

reprezentată de avocatul Russu Vitalie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Arhirii

Valentina, reprezentată de avocatul Russu Vitalie, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Arhirii Valentina, reprezentată de avocatul Russu

Vitalie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Arhirii Valentina, reprezentată de avocatul Russu

Vitalie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5