2r-520/20 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2r–520/20

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, (jud. C. Babără)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Examinând recursul declarat de către Gherghelaș Octavian, reprezentat de

avocatul Melnic Eduard,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Gherghelaș Valentina împotriva lui Gherghelaș Octavian cu privire la încasarea

pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor,

împotriva încheierii din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și

restituită cererea de apel depusă de Gherghelaș Octavian împotriva hotărârii din 02

aprilie 1999 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 06 martie 1997, Gherghelaș Valentina a înaintat o cerere de chemare în

judecată către Gherghelaș Octavian cu privire la încasarea pensiei alimentare pentru

întreținerea copilului minor.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 aprilie 1999, a fost

admisă acțiunea și a fost încasată de la Gherghelaș Octavian Alexandru în folosul

Gherghelaș Valentinei pensia alimentară în mărime de 1/4 din venituri pentru

întreținerea copilului minor, lunar, până la majorat, începând cu 06 martie 1997.

A fost încasată de la Gherghelaș Octavian taxa de stat în folosul statului de 150

lei.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 30 iulie 2018, Gherghelaș

Octavian, a declarat apel asupra hotărârii instanței de fond din 02 aprilie 1999,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 02 aprilie 1999, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. La fel,

1

Gherghelaș Octavian a solicitat repunerea în termen al apelului.

În motivarea cererii de repunere în termen a apelului, a indicat că cu

dispozitivul hotărârii a luat cunoștință la 27 iulie 2018 în procesul executării silite a

documentului executoriu, eliberat de executorul judecătoresc Marianciuc Evelina,

dovada fiind cererea din 30 iulie 2018 adresată executorului judecătoresc

Marianciuc Evelina, care, prin încheierea din 24 ianuarie 2006 a dispus intentarea

procedurii de executare.

Prin încheierea din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită cererea

de apel depusă de Gherghelaș Octavian împotriva hotărârii 02 aprilie 1999 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 17 septembrie 2020, Gherghelaș Octavian, reprezentat de avocatul Melnic

Eduard, a declarat recurs împotriva încheierii din 09 septembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii recurate și restituirea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului declarat a menționat că, examinarea cererii de repunere

în termen a fost examinată în lipsa lui, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil și

dreptul la apărare, or a solicitat prin cerere amânarea ședinței pe motiv întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 09

septembrie 2020, iar recursul a fost declarat la 17 septembrie 2020, instanța de recurs

consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în

termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data

și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul

actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și

alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia,

hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08

noiembrie 2016, § 33 – 34).

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

2

de Gherghelaș Octavian, reprezentat de avocatul Melnic Eduard, urmează a fi

respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 27836 al Codului de procedură civilă (în redacția legii

din 26 decembrie 1964, în vigoare la momentul emiterii hotărârii), termenul de apel

este de 15 de zile de la comunicarea hotărîrii dacă legea nu dispune altfel..

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data comunicării hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău, a fost pronunțat la 02 aprilie 1999.

La fel, este cert și faptul că, dispozitivul hotărârii a fost pronunțat în ședință

publică, la care Gherghelaș Octavian, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, a fost prezent.

Recurentul Gherghelaș Octavian, a depus cererea de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, la 30 iulie 2018, adică peste 19 ani după pronunțare, respectiv cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 27836 al Codului de procedură civilă (în

redacția legii din 26 decembrie 1964, în vigoare la momentul emiterii hotărârii). Or,

din interpretarea corectă a prevederilor normei legale citate, este de înțeles că

termenul de 15 zile pentru declararea apelului curge de la comunicării hotărârii.

Deși, recurentul a invocat precum că, a aflat de hotărârea contestată de la

executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare, or nu a fost citat pentru

ședința de judecată și nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii, solicitând repunerea

în termenul de declarare a apelului, instanța de apel însă a respins această cerere ca

neîntemeiată.

Așadar, alegațiile lui Gherghelaș Octavian referitoare la faptul că, declararea

apelului peste 19 ani se datorează absenței la ședința de judecată în prima instanță,

ceea ce în opinia lui îl îndreptățește de a solicita repunerea în termenul de atac, se

3

apreciază critic de către Colegiu, or este incontestabil faptul că recurentul a fost

prezent la ședința din 02 aprilie 1999, în cadrul căreia a fost pronunțată public

hotărârea în cauza ce-l vizează, iar termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii

de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul comunicării hotărârii.

După cum a fost reiterat supra, cunoscând despre o hotărâre defavorabilă lui,

recurentul nu a livrat nici un argument plauzibil din care cauză a așteptat mai bine

de 19 ani pentru a-și exercita dreptul de a contesta hotărârea.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la proces

de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale, Gherghelaș Octavian urma

să depună cererea de apel în conformitate cu exigențele legii în termenul stabilit de

lege.

Cu privire la argumentul recurentului precum că i-au fost încălcate drepturile

la un proces echitabil și la apărare prin faptul că ședința de examinare a cererii de

repunere în termen a fost petrecută în lipsa lui, instanța de recurs îl apreciază, la fel,

critic și îl consideră neîntemeiat.

Astfel, cererii de amânare a ședinței depusă de reprezentantul recurentului i-a

fost dată o valență juridică, instanța de apel considerând posibilă examinarea cererii

în lipsa părților, or Gherghelaș Octavian a prezentat desfășurat motivele pentru care

a solicitat repunerea în termen și avea posibilitate reală de a le completa dacă era

cazul, iar prezența lui în ședință nu a fost necesară.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod

principiul securității raporturilor juridice.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza Popov 2 vs. Moldova, hotărâre din

06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006),

Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de repunere în termenul de

prescripție constituie o violare a art. 6 § 1.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Gherghelaș Octavian, reprezentat de avocatul

Melnic Eduard.

Se menține încheierea din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău emisă

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Gherghelaș Valentina împotriva lui Gherghelaș Octavian cu privire la încasarea

pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5