2ra-1461/20 — Restabilirea la locul de muncă

2ra-1461/20 — Restabilirea la locul de muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1461/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.A.Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O.Cojocaru, V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

4 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Iuri Ivanov, reprezentat

de avocatul Alla Lupareva,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Iuri Ivanov

împotriva Întreprinderii de Stat „Moldatsa” cu privire la anularea refuzului,

ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 4 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 7 mai 2019, Iuri Ivanov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Moldatsa” cu privire la anularea refuzului,

ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că de la data de 2 ianuarie 2013 a activat în

cadrul Întreprinderii de Stat pentru utilizarea spațiului aerian și deservirea traficului

aerian „Moldatsa” în calitate de controlor de trafic aerian.

La 28 ianuarie 2019, s-a adresat către angajator cu o cerere prin care a solicitat

suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de 6 luni în

legătura cu urmarea unui curs de formare profesională în Statele Unite ale Americii,

începând cu data 18 februarie 2019 până la 20 iulie 2019.

Prin răspunsul nr. 115 din 14 februarie 2019 a Întreprinderii de Stat

„Moldatsa”, i s-a refuzat în satisfacerea cererii.

Având în vedere că Iuri Ivanov deja a încheiat un contract cu instituția de

învățământ din SUA, a achitat pentru efectuarea cursului de formare profesională

o sumă mare de bani și a procurat bilete de avion pentru a pleca în SUA, ultimul

1

era impus să plece la data de 17 februarie 2019 pentru a începe studiul în cadrul

cursului de formare profesională susmenționat.

Prin ordinul nr. 83-P din 15 martie 2019 a Întreprinderii de Stat „Moldatsa”

Iuri Ivanov Iuri a fost concediat începând cu data de 17 februarie 2019, fiind

invocat drept temei art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii.

A considerat că refuzul de a suspenda contractul individual de muncă și

ordinul cu privire la concedierea salariatului sunt ilegale și pasibil de a fi anulate

din următoarele considerente.

A declarat că conform pct. 6 lit. a), b) din cap. I al contractului individual de

muncă nr. 13/13, încheiat la data de 2 ianuarie 2013 între Iuri Ivanov și

Întreprinderea de Stat „Moldatsa”, salariatul are dreptul la încheierea, modificarea,

suspendarea și desfacerea contractului încheiat, în modul stabilit de Codul muncii;

precum si dreptul la formare profesională, reciclare și perfecționare, în

conformitate cu Codul muncii și cu alte acte normative.

Angajatorul se obligă să respecte legile și alte acte normative, să respecte

clauzele contractului semnat și să îndeplinească alte obligații stabilite de Codul

muncii, de alte acte normative, de convențiile colective, de contractul colectiv de

muncă și prezentul contract (pct.9 lit. a), b), r)).

A relevat că potrivit Titlului III al contractului menționat, suspendarea

contractului poate interveni inclusiv și la inițiativa uneia din părți în conformitate

cu prevederile art. 78 din Codul muncii.

A menționat că contrar prevederilor art. 78 alin. (1) lit. c), art. 213 alin. (1) și

(5) și art. 214 alin. (1) - (3) Codul muncii, pârâtul a refuzat ilegal suspendarea

contractului individual de muncă, încheiat între părți, prin ce a încălcat grav

drepturile salariatului Iuri Ivanov, ocrotite prin prevederile legislației în vigoare.

Ordinul de concediere a fost emis cu încălcarea normelor legale care

reglementează procedura de concediere a unui salariat, or în cazul dat salariatul Iuri

Ivanov, având dreptul la formare profesională și suspendarea contractului

individual de muncă, a fost eliberat nelegitim din serviciu.

A solicitat Iuri Ivanov admiterea acțiunii, anularea refuzului din 14 februarie

2019 privind suspendarea contractului individual de muncă, anularea ordinului nr.

83-P din 15 martie 2019 privind concedierea lui Iuri Ivanov, restabilirea la locul de

muncă, obligarea Întreprinderii de Stat „Moldatsa” de a suspenda contractul

individual de muncă pentru perioada 18 februarie 2019 – 20 iulie 2019 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 4 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Iuri Ivanov și s-a menținut hotărârea din 7 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

În favoarea acestei soluții instanțele ierarhic inferioare au reținut că, normele

legale nu impune angajatorul de a admite solicitarea salariatului de a participa la o

formă de formare profesională, această fiind la discreția angajatorului.

La caz, Întreprinderea de Stat „Moldatsa” a constatat în mod întemeiat că, în

urma cursului de formare profesională solicitat de către Iuri Ivanov, salariatul nu

v-a acumula noi cunoștințe nemijlocit în domeniul activității controlorului de trafic

2

aerian, fiindcă tematica abordată în cadrul cursului de formare profesională:

legislație aeronautică și proceduri ATC; performante umane; meteorologie;

comunicații; principiile zborului; proceduri operaționale; performante și

planificarea zborului; cunoașterea generală a aeronavei; navigație - nu constituie

obiectul activității nici a Întreprinderii de Stat „Moldatsa” unde activa salariatul

Iuri Ivanov și nici nu se includ în atribuțiile de serviciu ale ultimului.

În urma investigațiilor efectuate de Întreprinderea de Stat „Moldatsa”, s-a

constatat o necorodantă dintre atribuțiile de serviciu curente ale salariatului Iuri

Ivanov și domeniul în care ultimul urma să obțină calificare. Astfel, Întreprinderea

de Stat „Moldatsa”, a decis că dat fiind faptul necorespunderii domeniului de

formare profesională cu atribuțiile de serviciu ale salariatului, acordarea

permisiunii de a urma instruirea nu a fost oportună.

Instanța de fond și cea de apel au constatat cert și fără echivoc că Iuri Ivanov,

timp de 4 ore consecutive, fără a ține cont de pauza de masă, în timpul zilei de

muncă a lipsit fără motive întemeiate de la lucru, fapt care se confirmă prin

procesele-verbale privind constatarea faptului absenței salariatului de la lucru din

18 februarie 2019, din 19 februarie 2019 și din 20 februarie 2019, semnate de un

reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților. Despre motivul

neprezentării la serviciu, Iuri Ivanov nu a informat pe conducătorul de zboruri, nici

conducerea Direcției Deservirea Traficului Aerian, iar prin scrisoarea nr. 27 din 5

martie 2019 a Centrului de Medicină a Aviației Civile se confirmă că Iuri Ivanov

nu se află în concediu medical și nu s-a adresat la medicul de familie.

Concedierea salariatului Iuri Ivanov, a fost întemeiată și realizată cu

respectarea tuturor garanțiilor procedurale prevăzute de lege, motiv din care, nu pot

fi luate în considerare alegațiile referitoare la demiterea acestuia cu încălcarea

normelor legale care reglementează procedura de concediere a unui salariat.

La data de 3 septembrie 2020, Iuri Ivanov, reprezentat de avocatul Alla

Lupareva a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs a indicat că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, s-a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, s-a interpretat în mod eronat legea,

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară iar erorile

comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

A solicitat Iuri Ivanov, reprezentat de avocatul Alla Lupareva admiterea

cererii de recurs, casarea integrală a deciziei din 4 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 7 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

3

La 15 septembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 15 octombrie 2020, Întreprinderea de Stat „Moldatsa”, reprezentată de

avocatul Vasile Josan a depus referință prin care a solicita de a declara ca fiind

inadmisibil recursul declarat de Iuri Ivanov.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată

de Iuri Ivanov în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 iunie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 22 iulie 2020 (f.d.141).

Astfel, calea de atac în ordine de recurs demarată la data de 4 septembrie 2020 de

către Iuri Ivanov, este în interiorul termenului legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Iuri Ivanov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Iuri Ivanov în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

Curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

4

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor

încălcări esențiale sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Iuri Ivanov nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său

cu soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Iuri Ivanov.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor

5

care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că,

recursul declarat de Iuri Ivanov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iuri Ivanov, reprezentat de

avocatul Alla Lupareva.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6