2ra-259/19 — Încasarea indemnizatiei de concediere

Dosarul nr.2ra-259/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător: A. Braga

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: E. Clim, S. Iorgov, M. Moraru

ÎNCHEIERE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Colobanov, reprezentat

de avocatul Gheorghe Botezatu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Colobanov către ÎS

,,Moldatsa” cu privire la încasarea îndemnizațiilor de concediere în temeiul

legislației muncii și a contractului colectiv de muncă,

împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe

Botezatu, și menținută hotărârea din 01 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central de respingere a acțiunii,

constată:

La 22.03.2017, Igor Colobanov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Moldatsa” cu privire la încasarea indemnizațiilor de concediere în

temeiul legislației muncii și a contractului colectiv de muncă.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, din anul 1986 a fost

angajat la ÎS „Moldatsa”, iar, la 06 mai 2016, ÎS ,,Moldatsa” a emis ordinul nr.

245-P cu privire la concedierea lui, în legătură cu reducerea statelor de personal. În

baza acestui ordin, s-a stabilit că dânsului urmează să i se achite toate plățile ce i se

cuvin.

La 15 iunie 2016, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o cerere, prin

care a solicitat achitarea plăților - indemnizația de concediere în baza Codului

muncii pentru 2 luni, compensația pentru concediul de odihnă nefolosit și

indemnizația de concediere în baza contractului colectiv de muncă pentru anii 2013

- 2016. Astfel, în luna iunie 2016, pârâtul i-a achitat reclamantului indemnizația de

concediere pentru prima lună în baza Codului muncii în mărime de 75211,5 de lei

și compensația pentru concediu nefolosit în sumă de 13251,55 de lei.

Totodată, a mai menționat, că între angajator și salariați există un contract

colectiv de muncă pentru anii 2013 – 2016, înregistrat la Inspecția Teritorială a

Muncii Chișinău, la 02.10.2013, iar conform prevederilor pct.7.9 al contractului

menționat salariaților concediați în legătură cu reducerea numărului sau a statelor

de personal, li se achită suplimentar plata unei indemnizații de concediere egală cu

mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat în cadrul

întreprinderii.

În opinia reclamantului, pârâtul urma să-i achite indemnizația de concediere

prevăzută de Codul muncii și indemnizația de concediere prevăzută de contractul

colectiv de muncă, în aceeași sumă de 75211,6 de lei ca și indemnizația calculată

în baza Codului muncii.

Cu referire la prevederile art. 186, 30, 33 Codul muncii, este de părere că

prevederile pct. 7.7. din contractul colectiv sunt în vigoare și urmează a fi

executate de către angajator, cu achitarea indemnizației în mărime de 75211,6 de

lei.

Conform art. 186 Codul muncii, salariaților concediați în legătură cu

lichidarea unității sau cu încetarea activității angajatorului persoană fizică (art.86

alin. (l) lit. b)) sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate (art.

86 alin.(l) lit. c)) li se garantează: b) pentru a doua lună, plata unei indemnizații de

eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă persoana

concediată nu a fost plasată în câmpul muncii; c) pentru a treia lună, plata unei

indemnizații de eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar

dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice

la agenția teritorială de ocupare a forței de muncă în calitate de șomer și nu a fost

plasat în câmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul corespunzător. În baza

certificatului eliberat la, 02.09.2016, de către Agenția pentru Ocuparea Forței de

muncă a mun. Chișinău se confirmă calitatea de șomer a reclamantului.

Ordinul de concediere a reclamantului este datat cu 06 mai 2016, respectiv

pârâtul urma să-i achite și indemnizația de eliberare din serviciu pentru a doua lună

și pentru a treia lună de după concediere. Salariul mediu lunar al reclamantului

constituia 12170,13 de lei și, prin urmare, pentru a doua și a treia lună urmează a fi

încasată de la pârât indemnizația anume în această mărime pentru fiecare lună.

În consecință, a solicitat să se încaseze de la pârât suma de 75 211,5 de lei -

indemnizație de concediere în baza contractului colectiv de muncă pentru prima

lună după concediere; să se dispună încasarea în beneficiul reclamantului de la

pârât a sumei de 12170,13 de lei - indemnizație de concediere în baza Codului

muncii pentru a doua lună după concediere; să se dispună încasarea în beneficiul

reclamantului, de la pârât a sumei de 12170,13 lei - indemnizație de concediere

pentru a treia lună de după concediere.

Prin hotărârea din 01 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Gheorghe Botezatu, în interesele lui Igor Colobanov, împotriva ÎS ,,Moldatsa” cu

privire la încasarea îndemnizațiilor de concediere în temeiul legislației muncii și a

contractului colectiv de muncă.

Ne fiind de acord cu soluția dată, la 07.08.2018, avocatul Gheorghe Botezatu

în interesele lui Igor Colobanov, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

prin care a solicitat admiterea apelului și casarea integrală a hotărârii instanței de

fond cu admiterea integrală a acțiunii în sensul în care a fost formulată.

Prin decizia din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de avocatul Gheorghe Botezatu, în interesele lui Igor Colobanov, și

menținută hotărârea din 01 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că instanța de fond a examinat

cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic material litigios,

circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce

guvernează raportul juridic.

De asemenea, în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților

dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La 21.12.2018, Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, a

declarat recurs împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, la examinarea cauzei, nu a fost aplicată

legea care trebuia să fie aplicată, instanța de apel ca și prima instanță nu a analizat

aplicabilitatea pct. 7 al contractului colectiv de muncă la nivel de întreprindere care

indică că garanțiile sub formă de achitări salariaților (indemnizații) se efectuează în

cazul în care întreprinderea dispune de posibilități financiare și nu în caz că

întreprinderea se află într-o stare financiară bună.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

La 18.02.2019, ÎS „Moldatsa”, prin intermediul avocatului Vasile Josan, a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 30

octombrie 2018, expediată părților pentru cunoștință la 20.11.2018 (f. d. 209), iar

recursul a fost depus la 21 decembrie 2018. Astfel, se constată că recurentul s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 30

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Igor

Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Igor Colobanov, reprezentat de avocatul

Gheorghe Botezatu, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Igor Colobanov, reprezentat de

avocatul Gheorghe Botezatu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Igor Colobanov, reprezentat

de avocatul Gheorghe Botezatu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova