2ra-259/19 — Încasarea indemnizatiei de concediere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea indemnizatiei de concediere
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-259/19 — Încasarea indemnizatiei de concediere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2ra-259/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător: A. Braga Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: E. Clim, S. Iorgov, M. Moraru ÎNCHEIERE 20 februarie 2019 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Svetlana Filincova examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Colobanov către ÎS ,,Moldatsa” cu privire la încasarea îndemnizațiilor de concediere în temeiul legislației muncii și a contractului colectiv de muncă, împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, și menținută hotărârea din 01 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central de respingere a acțiunii, constată: La 22.03.2017, Igor Colobanov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Moldatsa” cu privire la încasarea indemnizațiilor de concediere în temeiul legislației muncii și a contractului colectiv de muncă.
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, din anul 1986 a fost angajat la ÎS „Moldatsa”, iar, la 06 mai 2016, ÎS ,,Moldatsa” a emis ordinul nr. 245-P cu privire la concedierea lui, în legătură cu reducerea statelor de personal. În baza acestui ordin, s-a stabilit că dânsului urmează să i se achite toate plățile ce i se cuvin. La 15 iunie 2016, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o cerere, prin care a solicitat achitarea plăților - indemnizația de concediere în baza Codului muncii pentru 2 luni, compensația pentru concediul de odihnă nefolosit și indemnizația de concediere în baza contractului colectiv de muncă pentru anii 2013 - 2016. Astfel, în luna iunie 2016, pârâtul i-a achitat reclamantului indemnizația de concediere pentru prima lună în baza Codului muncii în mărime de 75211,5 de lei și compensația pentru concediu nefolosit în sumă de 13251,55 de lei.
Totodată, a mai menționat, că între angajator și salariați există un contract colectiv de muncă pentru anii 2013 – 2016, înregistrat la Inspecția Teritorială a Muncii Chișinău, la 02.10.2013, iar conform prevederilor pct.7.9 al contractului menționat salariaților concediați în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, li se achită suplimentar plata unei indemnizații de concediere egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat în cadrul întreprinderii. În opinia reclamantului, pârâtul urma să-i achite indemnizația de concediere prevăzută de Codul muncii și indemnizația de concediere prevăzută de contractul colectiv de muncă, în aceeași sumă de 75211,6 de lei ca și indemnizația calculată în baza Codului muncii.
Cu referire la prevederile art. 186, 30, 33 Codul muncii, este de părere că prevederile pct. 7.7. din contractul colectiv sunt în vigoare și urmează a fi executate de către angajator, cu achitarea indemnizației în mărime de 75211,6 de lei.
Conform art. 186 Codul muncii, salariaților concediați în legătură cu lichidarea unității sau cu încetarea activității angajatorului persoană fizică (art.86 alin. (l) lit. b)) sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate (art. 86 alin.(l) lit. c)) li se garantează: b) pentru a doua lună, plata unei indemnizații de eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă persoana concediată nu a fost plasată în câmpul muncii; c) pentru a treia lună, plata unei indemnizații de eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice la agenția teritorială de ocupare a forței de muncă în calitate de șomer și nu a fost plasat în câmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul corespunzător.
În baza certificatului eliberat la, 02.09.2016, de către Agenția pentru Ocuparea Forței de muncă a mun. Chișinău se confirmă calitatea de șomer a reclamantului. Ordinul de concediere a reclamantului este datat cu 06 mai 2016, respectiv pârâtul urma să-i achite și indemnizația de eliberare din serviciu pentru a doua lună și pentru a treia lună de după concediere. Salariul mediu lunar al reclamantului constituia 12170,13 de lei și, prin urmare, pentru a doua și a treia lună urmează a fi încasată de la pârât indemnizația anume în această mărime pentru fiecare lună.
În consecință, a solicitat să se încaseze de la pârât suma de 75 211,5 de lei - indemnizație de concediere în baza contractului colectiv de muncă pentru prima lună după concediere; să se dispună încasarea în beneficiul reclamantului de la pârât a sumei de 12170,13 de lei - indemnizație de concediere în baza Codului muncii pentru a doua lună după concediere; să se dispună încasarea în beneficiul reclamantului, de la pârât a sumei de 12170,13 lei - indemnizație de concediere pentru a treia lună de după concediere. Prin hotărârea din 01 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Gheorghe Botezatu, în interesele lui Igor Colobanov, împotriva ÎS ,,Moldatsa” cu privire la încasarea îndemnizațiilor de concediere în temeiul legislației muncii și a contractului colectiv de muncă.
Ne fiind de acord cu soluția dată, la 07.08.2018, avocatul Gheorghe Botezatu în interesele lui Igor Colobanov, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului și casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu admiterea integrală a acțiunii în sensul în care a fost formulată. Prin decizia din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de avocatul Gheorghe Botezatu, în interesele lui Igor Colobanov, și menținută hotărârea din 01 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central. Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că instanța de fond a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic material litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic.
De asemenea, în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. La 21.12.2018, Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, a declarat recurs împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că, la examinarea cauzei, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, instanța de apel ca și prima instanță nu a analizat aplicabilitatea pct. 7 al contractului colectiv de muncă la nivel de întreprindere care indică că garanțiile sub formă de achitări salariaților (indemnizații) se efectuează în cazul în care întreprinderea dispune de posibilități financiare și nu în caz că întreprinderea se află într-o stare financiară bună. Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii. La 18.02.2019, ÎS „Moldatsa”, prin intermediul avocatului Vasile Josan, a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie considerat inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 30 octombrie 2018, expediată părților pentru cunoștință la 20.11.2018 (f. d. 209), iar recursul a fost depus la 21 decembrie 2018. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în termen. Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de către Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Igor Colobanov, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Svetlana Filincova
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.