Publicat la 27 octombrie 2025 Prima cerere nr. 22760/25 Nur-Dine JEBLAOUI împotriva Belgiei, introdusă la 18 iulie 2025, comunicată la 8 octombrie 2025 CETA DE L 2025 de polițiști. În aceeași zi, reclamantul a fost pus în detenție în vederea expulzării. La 25 februarie 2025, reclamantul a depus o cerere de eliberare pe motiv că a fost arestat, în opinia sa, în lipsă de cunoaștere a principiului inviolabilității domiciliului. 2025, camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Louvain a respins cererea, considerând că consimțământul scris, chiar și semnat ulterior intrării, este suficient pentru a valida legalitatea intervenției. Camera de acuzații a instanței judecătorești din Bruxelles a stat în același sens la 20 martie 2025. Curtea de Casație a respins recursul reclamantului la 22 aprilie 2025, considerând că dispozițiile relevante ale legii din 7 iunie 1969 de stabilire a timpului în care nu se pot efectua percheziții, vizite la domiciliu sau privări de libertate, nu se referă la a intra într-o casă pe baza unui simplu consimțământ oral, în singurul scop de a explica prezența lor și de a verifica dacă un consimțământ scris poate fi obținut înainte de a îndeplini misiunea care le-a fost încredințată în temeiul Legii privind străinii, pe baza acestei autorizații scrise. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a protecției domiciliului său pentru că poliția a intrat fără consimțământ scris prealabil. De asemenea, acesta contestă valabilitatea consimțământului acordat la intrarea polițiștilor, susținând că nu ține sub control limba olandeză, ceea ce ar fi compromis înțelegerea circumstanțelor de intervenție și a consecințelor acordului său. Belgia, nr. 53069/15, §§ 41-47, 8 martie 2022) În special, reclamantul a renunțat la dreptul său la protecția domiciliului într-un mod neechivoc, pe baza unui consimțământ în cunoștință de cauză și fără constrângere Sabani, citată anterior, § 46, și a cauzelor la care se face trimitere în acest sens) În măsura în care se stabilește ingerința în dreptul la respectarea domiciliului a fost prevăzută de lege (compararea cu Sabani, citată anterior, §§ 48-58, și Ebako c. Belgia (dec.) [comitet], n 65175/19, §§ 9-11, 3 iulie 2025)? În special, având în vedere concluziile instanțelor interne și jurisprudența relevantă a Curții de Casație (a se vedea în special Hotărârea din 5 iulie 2025) octombrie 2022 (P.22.1200.F) și Hotărârea din 10 octombrie 2023 (P.23.1327.N) privind legea din 7 iunie 1969 de stabilire a timpului în care nu se pot efectua percheziții, vizite la domiciliu sau privarea de libertate, legea îndeplinește cerințele, de accesibilitate și previzibilitate în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție (a se vedea criteriile relevante, Gutsanovi c. Bulgaria, nr 34529/10, § 220, CEDO 2013 (extracturi) și L.F. c. Ungaria, nr. 621/14, § 67, 19 mai 2022) ii) a urmărit un scop legitim și a fost necesară, într-o societate democratică, în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție (compara, printre altele, cu Halabi c. Franța, n 66554/14, § 70, 16 mai 2019)
Publié le 27 octobre 2025
Requête n
o
22760/25
Nour-Dine JEBLAOUI
contre la Belgique
introduite le 18 juillet 2025
communiquée le 8 octobre 2025
La requête concerne
l’interpellation administrative du requérant, un ressortissant marocain soupçonné de se trouver en situation irrégulière sur le territoire belge, à son domicile en matinée le 27
janvier
2025 par des policiers.
Selon le procès
‑
verbal de l’interpellation, les policiers pénétrèrent dans le domicile du requérant sur la base d’un consentement oral de ce dernier. Un consentement écrit fut obtenu ultérieurement auprès de la compagne du requérant, au moyen d’un formulaire rédigé en néerlandais, une langue qu’elle allégua par la suite ne pas maîtriser. Le même jour, le requérant fut placé en détention en vue de son expulsion.
Le 25
février 2025, le requérant introduisit une demande de libération invoquant l’illégalité de son arrestation, réalisée selon lui en méconnaissance du principe de l’inviolabilité du domicile.
Le 3
mars
2025, la chambre du conseil du tribunal de première instance de Louvain rejeta la demande, ayant considéré que le consentement écrit, même signé postérieurement à l’entrée, suffisait à valider la légalité de l’intervention. La chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Bruxelles statua dans le même sens le 20
mars
2025.La Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant le 22
avril
2025, estimant que les dispositions pertinentes de la loi du 7 juin 1969 fixant le temps pendant lequel il ne peut être procédé à des perquisitions, visites domiciliaires ou privation de liberté,
n’empêchaient pas les agents de police de pénétrer dans un domicile sur la base d’un simple consentement oral, à la seule fin d’expliquer leur présence et de vérifier si un consentement écrit pouvait être obtenu avant d’exécuter la mission qui leur a été confiée dans le cadre de la loi sur les étrangers, sur la base de cette autorisation écrite.
Invoquant l’article
8 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à la protection de son domicile du fait que la police y est entrée sans consentement écrit préalable. Il conteste également la validité du consentement donné à l’entrée des policiers, alléguant ne pas maîtriser la langue néerlandaise, ce qui aurait compromis sa compréhension des circonstances de l’intervention et des conséquences de son accord.
1.
Y a-t-il eu une ingérence dans le droit du requérant au respect de son domicile, au sens de l’article
8
§
1 de la Convention (
Sabani c.
Belgique
, n
o
53069/15, §§
41-47, 8
mars
2022)
?
En particulier, le requérant a-t-il renoncé à son droit à la protection du domicile de manière non équivoque, sur la base d’un consentement éclairé et sans contrainte
(
Sabani
, précité, §
46, et les affaires auxquelles il y est fait référence)
?
2.
Dans la mesure où l’ingérence dans le droit au respect du domicile est établie
:
i)
était-elle prévue par la loi (comparer avec
Sabani
, précité, §§
48-58, et
Ebako c.
Belgique
(déc.) [comité], n
o
65175/19, §§
9-11, 3
juillet
2025)
? En particulier, eu égard aux conclusions des juridictions internes et à la jurisprudence pertinente de la Cour de cassation (voir, notamment l’arrêt du 5
octobre 2022 (P.22.1200.F) et l’arrêt du 10 octobre 2023 (P.23.1327.N)) relative à la loi du 7 juin 1969 fixant le temps pendant lequel il ne peut être procédé à des perquisitions, visites domiciliaires ou privation de liberté, la loi satisfait
‑
elle aux exigences, d’accessibilité et de prévisibilité au sens de l’article 8 § 2 de la Convention (voir, sur les critères pertinents,
Gutsanovi c.
Bulgarie
, n
o
34529/10, §
220, CEDH 2013 (extraits), et
L.F. c.
Hongrie
, n
o
621/14, §
67, 19 mai 2022)
?
ii)
poursuivait-elle un but légitime et était-elle nécessaire, dans une société démocratique, au sens de l’article
8 § 2 de la Convention (
comparer, entre autres, avec
Halabi c. France
, n
o
66554/14, §§
60
‑
70, 16 mai 2019)
?