2ra-1265/20 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1265/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Lihovețchi,

reprezentat de avocatul Petru Răileanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldovagaz” împotriva lui Andrei Haustov, intervenienți accesorii Societatea

cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” și Alexandru Lihovițchi cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” și Alexandru Lihovițchi, fiind

menținută hotărârea din 25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 14 septembrie 2017, SA „Moldovagaz” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Haustov cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că potrivit datelor din Registrul

bunurilor imobile, la situația din 07 august 2017, proprietar al bunului imobil din mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor, 13. ap. 73 este Andrei Haustov (data înregistrării: 26

noiembrie 2004). La locul de consum indicat au fost prestate servicii de livrare a gazelor

naturale, fapt confirmat prin extrasul din contul personal, potrivit căruia pârâtul a

acumulat datorii în sumă de 2029,66 lei.

SA „Moldovagaz” a relatat că potrivit pct. 34 din Regulamentul pentru furnizarea

și utilizarea gazelor naturale aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011,

persoana fizică, care a obținut cu drept de proprietate un imobil, ce nu a fost deconectat

de la rețeaua de gaze naturale, este obligată să solicite furnizorului încheierea

contractului de furnizare a gazelor naturale, fapt care nu a fost solicitat de către pârât.

Punctul 75 lit. e) din Regulament prevede obligația furnizorului de a prezenta lunar

consumatorului final factura emisă în baza indicațiilor echipamentului de măsurare

pentru plata gazelor naturale consumate, iar art. 78 indică obligația consumatorului final

de a achita integral consumul de gaze naturale în termenul indicat în factură.

Reclamanta a mai notat că, la 20 ianuarie 2017 a expediat în adresa pârâtului,

1

somația nr. 05/2-145, prin care a solicitat achitarea datoriei acumulate, însă ultimul a

ignorat-o și la situația din 01 septembrie 2017, datoria acumulată este în sumă de

2029,66 lei, fapt confirmat prin factura de plată și extrasul din contul personal al

consumatorului.

SA „Moldovagaz” a specificat că consumatorii de servicii necomunale sunt

obligați la plata pentru serviciile prestate, iar în cazul în care nu le execută în termen,

conform prevederilor legale aceștia urmează a fi supuși la executarea silită a obligației.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul lui Andrei Haustov a datoriei în sumă

de 2029,66 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei.

Prin încheierea protocolară din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantei

SRL „Chișinău-Gaz” (f.d. 101 – verso).

Prin încheierea protocolară din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a atras în proces, în calitatea de intervenient accesoriu de partea pârâtului

Alexandru Lihovețchi (f.d. 102 – verso).

Prin hotărârea din 25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis

parțial acțiunea înaintată de SA „Moldovagaz”.

S-a încasarea din contul lui Andrei Haustov în beneficiul SA „Moldovagaz” a

datoriei în sumă de 1373,55 lei, pentru consumul de gaze naturale în perioada septembrie

2014 – iulie 2017.

S-a respins capătul de cerere cu privire la încasarea sumei de 656,11 lei pentru

consumul de gaze naturale pentru perioada aprilie 2013 – august 2014, ca fiind depusă

peste termenul de prescripție.

S-a încasat din contul lui Andrei Haustov în beneficiul SA „Moldovagaz” a taxei

de stat în sumă de 182,73 lei, proporțional pretențiilor admise (f.d. 121, 131-140).

La 09 iulie 2019, SA „Moldovagaz” a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii contestate, în partea respingerii cerinței de încasare integrală a taxei de

stat, cu pronunțarea unei noi hotărâri de încasare a taxei de stat în sumă de 270 lei.

Ulterior, la 22 octombrie 2019, Alexandru Lihovețchi a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 25 iunie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu încetarea procesului, în temeiul art. 265

Cod de procedură civilă.

Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile de

apel depuse de SA „Moldovagaz” și Alexandru Lihovețchi și s-a menținut hotărârea din

25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 184-192).

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că solicitarea apelantului

Alexandru Lihovețchi cu privire la admiterea de către instanța de fond a pretenției SA

,,Moldovagaz” privind încasarea de la Andrei Haustov a datoriei pentru consumul de

gaze naturale în sumă de 1373,55 lei pentru perioada septembrie 2014 – iulie 2017,

materialele cauzei cert denotă că pârâtului/intimat Andrei Haustov, fiind proprietar al

apartamentului nr. 73 din str. Calea Ieșilor 13, mun. Chișinău în perioada de timp din

septembrie 2014 până în iulie 2017 i-au fost livrate gaze naturale, ultimul neachitând în

termen costul acestora, astfel acumulând o datorie în mărime de 1373,55 lei, fapt

constatat prin ordinele de plată anexate la dosar.

Cât privește cerința SA ,,Moldovagaz” cu privire la încasarea datoriei în sumă de

2

1373,55 lei pentru consumul de gaze naturale pentru perioada septembrie 2014-iulie

2017, întemeiat a fost admisă de instanța de fond, or, potrivit art. 572 Cod civil, temeiul

executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

La 22 iunie 2020, Alexandru Lihovețchi a declarat recurs împotriva deciziei din

20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

contestate și hotărârea din 25 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanțele judecătorești nu sunt

competente să examineze cauza dată, deoarece Andrei Haustov nu are domiciliul pe

teritoriul Republicii Moldova și mai mult de 20 de ani locuiește în Federația Rusă, însă

în apartamentul nr. 73 de pe str. Calea Ieșilor 13, locuiește Alexandru Lihovețchi.

Alexandru Lihovețchi a mai indicat că din anul 2016 a fost nevoit să plece peste

hotarele Republicii Moldova, acest fapt se confirmă și prin Actul de constatare, în care

este specificat că consumatorul final este Alexandru Lihovețchi și că la adresa indicată

mai sus a fost vizitat lunar, i-au fost lăsate avertizări la ușă, s-a discutat cu vecinii și cu

președintele casei, care a comunicat că ultimul a dispărut de mult timp și că îl caută și

poliția. Acest fapt confirmă că gazele naturale nu au fost consumate din aprilie 2016.

Recurentul a specificat că după revenirea în Republica Moldova, în august 2018

s-a adresat la SRL Chișinău-Gaz pentru a anula datoriile pentru perioada în care nu a

fost și cererea s-a a fost admisă. Ulterior, SRL Chișinău-Gaz aflându-se în litigiu cu SA

„Moldovagaz” și a anulat ilegal propria decizie.

Totodată, Alexandru Lihovețchi a relatat că contractul de livrare a gazelor a fost

încheiat cu dânsul, deoarece CCL-100, la solicitarea SRL Chișinău-Gaz a expediat lista

locatarilor, nu lista proprietarilor, așa cum indică în referință SRL Chișinău-Gaz și cum

se confirmă în anexa la aceasta.

La 04 august 2020, în adresa intimatei SA „Moldovagaz, lui Andrei Haustov și

intervenientului accesoriu SRL „Chișinău-Gaz a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de către Alexandru Lihovețchi, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(vol. II, f.d. 30).

La 20 august 2020, SRL „Chișinău-Gaz a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimații

să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

recurentului prin intermediul poștei electronice, la 05 iunie 2020 (f.d. 193), însă date

despre recepționarea adecvată a actului judecătoresc contestat, la materialele cauzei

lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul în termen.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de către Alexandru Lihovețchi,

reprezentat de avocatul Petru Răileanu, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandru Lihovețchi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului despre faptul că Andrei Haustov nu își

are domiciliul în Republica Moldova și instanțele nu sunt competente să examineze

cauza dată, instanța de recurs menționează că potrivit Extrasului din Registrul bunurilor

imobile din 07 august 2017, proprietarul bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, sect.

Buiucani, str. Calea Ieșilor 13, ap. 73 este Andrei Haustov (f.d. 4).

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată de

a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă. În

atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de recurs

nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de articolul

6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile speciale

ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța, 10

decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). În

concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs Franța,

3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de față, de

vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și argumentele din

el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Alexandru Lihovețchi, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, urmează a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexandru Lihovețchi,

reprezentat de avocatul Petru Răileanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5

6