2ra-1258/20 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

2ra-1258/20 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1258/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ghenadie Danciuc și

Vasile Cebotari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari, fiind menținută

hotărârea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 22 aprilie 2019, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la 12 iulie 2013, Ghenadie

Danciuc a încheiat cu SRL „Norelit Investgrup”, contract de investiție în

reconstrucția blocului locativ și construcția apartamentului nr. 47, costul acestuia

fiind de 47000 euro, iar termenul de finisarea a construcției și dare în exploatare a

fost anul 2014. Obligațiile de plată, conform contractului, au fost executate acesta,

însă SRL „Norelit Investgrup” nu și-a executat obligațiile. Ulterior, la 29 octombrie

2014 și Vasile Cebotari a încheiat cu SRL „Norelit Investgrup”, contract de investiție

în reconstrucția blocului locativ și construcția apartamentului nr. 55, costul fiind de

29035 euro, cu termen de finisare și dare în exploatare în semestrul II al anului 2014.

La fel, obligațiile de plată, conform contractului, au fost executate de către Cebotari

Vasile, iar SRL „Norelit Investgrup” nu și-a executat obligațiile.

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au notat că potrivit certificatului de

urbanism pentru proiectare nr. 343i/12 din 20 iunie 2012 s-a certificat elaborarea

documentației de proiect pentru reconstrucția cu extinderea pe orizontală și verticală

a blocului locativ existent nr.1 din str. Academician Andrei Saharov, mun. Chișinău,

regimul de înălțime maximal fiind P+5E+M. În baza certificatului de urbanism și

1

documentația de proiect nr. 114, elaborată de către AO „Tecton-Z” SRL, la 03

octombrie 2012, de către Primăria mun. Chișinău a fost eliberată autorizație de

construcție nr. 608 (înregistrată cu nr. 1120 din 08 octombrie 2012). Durata

executării lucrărilor nu ar fi trebuit să depășească 24 de luni.

Reclamanții au mai relatat că în virtutea faptului că a fost pornită o cauză penală

pentru o infracțiune de escrocherie, era evident că organul de urmărire penală trebuia

să verifice dacă factorii de decizie ale SRL „Norelit Investgrup” aveau toate actele

și documentația de proiect necesară pentru începerea și finisarea construcției,

deoarece SRL „Norelit Investgrup” a construit cu 2 etaje mai mult decât permite

regimul maximal de înălțime, fără a obține un alt certificat de urbanism și autorizație

de construcție. Realizând lucări neautorizate și periclitând recepția construcției

conform Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996 și punând în pericol posibilitatea

transmiterii dreptului de proprietate către cumpărători, au creat riscul declarării

nulității actelor juridice încheiate, deoarece o construcție ilicită nu poate constitui

obiectul material al niciunui act juridic sau drept real, circumstanțe care nu au fost

verificate de către organul de urmărire penală.

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au specificat că etajele construite

neautorizat pot afecta trăinicia și stabilitatea blocului locativ din str. Academician

Andrei Saharov 1, mun. Chișinău, constituind un pericol pentru viața și sănătatea

oamenilor, deoarece potrivit raportului de expertiză tehnică, se permite executarea

regimului maximal de înălțime din P+5E+M, întrebare la care trebuie să răspundă

expertiză tehnică în construcție, circumstanțe care nu au fost verificate de organul

de urmărire penală.

Totodată, reclamanții au menționat că factorii de decizie ale SRL „Norelit

Investgrup” nu s-au preocupat din timp de întocmirea proiectelor pentru conectarea

blocului la sistemul de gazificare, electricitate, apeduct și canalizare, instalarea

rețelelor de alimentație cu apă, electrificare, gazificare pentru fiecare apartament în

parte, lipsesc proiecte pentru sistemul de ventilare, etc, circumstanțe care nu au fost

verificate de către organul de urmărire penală. Aceste constatări clar indică faptul că

factorii de decizie ale SRL „Norelit Investgrup” nu au avut intenția de a finisa blocul

locativ. Or, întreprinderea a fost înregistrată în anul 2012, asociați/fondatori fiind

Ruslan Pulbere, Serghei Molceanov, Norbertas Andriușchevicius, administrator

fiind Roman Gumeniuc.

Mai mult, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au indicat că în vara anului

2015, asociații au vândut lui Igori Grossu - 99% și lui Petru Vișnevschi - 1 % din

capitalul statutar al întreprinderii, administrator a fost desemnat Igori Grossu.

Persoanele indicate sunt considerate factorii de decizie ale SRL „Norelit

Investgrup”, care nu au fost audiați în cauza penală.

Reclamanții au notat că potrivit controalelor efectuate de Inspecția de Stat în

Construcție și actelor de reacționare întocmite, blocul locativ a fost construit cu

grave încălcări la capitolul calitatea de construcție, au fost întocmite actele de

reacționare cu sistarea lucrărilor de construcție, circumstanțe care nu au fost

verificate de către organul de urmărire penală. De asemenea, există încălcări

depistate din partea SA „Chișinău-Gaz”, referitor la construcția blocului pe țeava

magistrală de alimentație cu gaze naturale de presiune medie (motiv pentru care a

fost deconectată alimentarea cu gaze naturale a blocului locativ existent de 2 etaje),

2

circumstanțe care, la fel nu au fost verificate de către organul de urmărire penală.

Suplimentar, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au menționat că blocul

locativ nu a fost finisat, sunt necesare de a fi efectuate mai multe lucrări, dintre care

repararea și finisarea fațadei casei, scara blocului, lucrări de zidărie, amenajarea

teritoriului, sunt necesare lucrări de proiectare, expertizare, înlăturarea încălcărilor

depistate. Toate apartamentele din blocul locativ sunt vândute, pentru care deja

s-a achitat, însă nici aceste circumstanțe nu au fost verificate de către organul de

urmărire penală. Totodată, întreprinderea în afară de faptul că nu a finisat blocul

locativ, din bani acumulați din contractele de investiții, a acumulat datorii de peste

2 milioane de lei, oficial constatate în contabilitatea întreprinderi. Pe lângă aceasta

mai sunt datorii care nu au fost contabilizate în modul stabilit (cu întocmirea

ordinului de încasare a numerarului și cu eliberarea chitanțelor) de către

administratorul întreprinderii, banii fiind însușiți de către acesta.

Reclamanții au relatat că, la 29 iunie 2016 s-au adresat cu plângere la CNA

privind atragerea la răspundere a factorilor de decizie ale SRL „Norelit Investgrup”.

În cadrul examinării plângerii a fost audiat administratorul SRL „Norelit

Investgrup”, Igori Grossu, iar alte acțiuni nu au fost efectuate. Plângerea a fost

expediată după competență teritorială la Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău,

iar de către procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău plângerea a fost remisă

Inspectoratului de Poliție sect. Rîșcani, mun. Chișinău. În cadrul examinării plângeri

de către ofițerul de urmărire penală Adam I., au fost luate explicații doar de la 5

persoane, victime ale infracțiunii, iar alte acțiuni nu au fost întreprinse. Inspectoratul

de Poliție de două ori a propus procurorului neînceperea urmăriri penale, fără a

efectua o cercetare obiectivă, completă și sub toate aspectele.

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au adăugat că, la 13 septembrie 2016,

împreună cu alte persoane s-au adresat repetat cu plângere deja Procurorului mun.

Chișinău, d-lui Igor Popa, privind atragerea la răspundere penală a persoanelor care

au fondat și gestionat SRL „Norelit Investgrup”. La 21 septembrie 2016, de către

Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, în baza art.190 alin. (5) Cod penal a fost

pornit dosar penal, pe faptul că în perioada anilor 2012-2016, factorii de decizie ale

SRL „Norelit Investgup” intenționat, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretext de a construi apartamente, au dobândit ilicit mijloace financiare de la

cumpărători, însă nu și-au onorat obligațiunile, blocul locativ nefiind finalizat și dat

în exploatare.

Reclamanții au susținut că cauza penală a fost expediată pentru efectuarea

urmăririi penale, secției de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție sect.

Rîșcani, mun.Chișinău care nu a întreprins nicio acțiune de urmărire penală.

Totodată, prin ordonanța procurorului mun. Chișinău, Igor Popa, cauza penală a fost

retrasă de la Procuratura mun. Chișinău, sediul Rîșcani și transmisă Procuraturii

mun. Chișinău. Efectuarea urmăriri penale a fost atribuită Direcției de Poliție mun.

Chișinău, fiind recunoscuți și audiați în calitate de părți vătămate: Ghenadie

Danciuc, Vasile Cebotari și alte persoane. De către procuror a fost recunoscut și

audiat în calitate de învinuit Igori Grossu, administratorul SRL „Norelit Investgrup”.

În cadrul acțiunilor efectuate s-a stabilit că suma pagubei cauzate de către factorii de

decizie ale SRL ,Norelit Investgrup” depășește 5000 unități convenționale, care

conform art. 2701 alin.(3) Cod de procedură penală este de competența Procuraturii

Anticorupție a Republicii Moldova. Astfel, în baza art. 2701 alin. (3) Cod de

3

procedură penală, prin ordonanța Procurorului General, cauza penală a fost preluată

de către Procuratura Anticorupție conform competenței materiale.

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au mai menționat că, la 06 iulie 2017, a

fost pornită cauza penală în baza art. 191 alin. (5) Cod penal. Prin ordonanța

Procurorului General, cauzei penale i-a fost atribuită competența efectuării urmăriri

penale Procuraturii Anticorupție și a fost conexat cu precedentul dosar, însă în

prezent, cauza penală a fost expediată iarăși spre efectuarea urmăriri penale conform

competenței teritoriale Procuraturii mun. Chișinău, sediul Rîșcani, pentru

exercitarea urmăririi penale. Astfel, pe cauza penală au lucrat 5 procurori și mai

mulți ofițeri de urmărire penală, însă fără nicio finalitate.

Mai mult, reclamanții au comunicat că, la 31 iulie 2017, de către partea

vătămată Ghenadie Danciuc a fost depusă cerere de accelerare a urmăriri penale,

care a fost respinsă de către instanța de judecată. La 11 ianuarie 2019, la cererea

privind comunicarea rezultatelor urmăriri penale, Procuratura Anticorupție a

comunicat că au fost audiate doar 35 persoane (din 49), s-au ridicat rulajele bancare,

a fost efectuată verificarea de către Inspecția de Stat în Construcție a deficiențelor în

construcție și a menționat că sunt necesare de efectuat alte acțiuni conform planului

de acțiuni. Despre acțiunile planificate de urmărire penală se menționează că este

necesar dispunerea efectuării expertizei, stabilirea implicării persoanelor

administratori din perioada anului 2014, etc, însă din răspunsul parvenit de la

Procuratura Anticorupție reiese că până în prezent nu toate părțile vătămate au fost

audiate; despre expertiza tehnică în construcție pentru așa gen de infracțiuni nici nu

se amintește, care poate fi unicul mijloc de probă prin care se poate stabili volumul

și valoarea cheltuilelilor lucrărilor de construcție efectuate, starea tehnică a

construcției în cazul supraetajării și efectuarea lucrărilor necalitative; procuratura a

luat în considerație doar administratorii întreprinderii, ca factori de decizie, fără a-i

stabili și audia asociații întreprinderii care sunt de fapt factori de decizie ale

întreprinderii conform Legii privind societățile cu răspundere limitată, Legea cu

privire la antreprenoriat și întreprindere, deoarece toate deciziile le i-au

asociații/fondatorii, iar administratorii sunt persoane angajate care execută deciziile

asociaților și răspund față de aceștia, mai ales că unele apartamente au fost procurate

de asociați și rudele acestora, ulterior fiind vândute.

În continuare, reclamanții au notat că la plângerea lui Vasile Cebotari împotriva

inacțiunii procurorului, adresată procurorului Anticorupție, până în prezent nu a

primit niciun răspuns. La 04 aprilie 2019, a fost depusă cerere de accelerare, care a

fost respinsă prin încheierea judecătorului de instrucție, care nu poate fi contestată.

Astfel, de către organul de urmărire penală a fost dispusă efectuarea inspectări

financiare a întreprinderii. Potrivit rezultatelor inspectării financiare la SRL „Norelit

Investgrup”, s-a constatat că societatea a încheiat 49 de contracte de investiții în

construcția apartamentelor, din care au fost acumulate 21777300 lei. Acești bani au

fost încasați în anul 2012 - 88400 lei, în anul 2013 - 6649600 lei, în anul 2014 -

10059600 lei, în anul 2015 - 2996500 lei și în anul 2016 - 1983200 lei.

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au mai afirmat că până la momentul

depunerii cererii de chemare în judecată nu au fost efectuate careva expertize.

Efectuarea expertizei este precedată de efectuarea unor acțiuni premergătoare

(prezentarea ordonanței, cunoștință cu obiectul expertizei, formularea întrebărilor la

care trebuie să răspundă expertul, formularea obiecțiilor, solicitarea modificării sau

4

completării întrebărilor, dreptul de a numi un expert recomandat) la care niciuna din

părțile vătămate nu au fost chemate. Pentru investigarea unor asemenea infracțiuni

este necesar de efectuat expertiza tehnică în construcție, pentru a stabili gradul de

finisare și valoarea cheltuielilor lucrărilor de construcție efectuate și nefinisate,

despre starea tehnică a construcției, corespunderea construcției datelor din proiectul

de execuție. Pentru efectuarea expertizelor, expertului urma de a fi prezentate

documentele ridicate din contabilitatea întreprinderii SRL „Norelit Investgrup”, care

nu s-a ridicat până în prezent. De asemenea, organul de urmărire penală nu a solicitat

din Registrul bunurilor imobile informația despre dreptul asupra apartamentelor

nr.9-57 din blocul locativ nr. l din str. Academician Andrei Saharov, mun. Chișinău

pentru perioada 2012-2016.

Reclamanții au considerat că datorită faptului că până în prezent procuratura nu

a adoptat nicio hotărâre definitivă și legală, depășind orice limită și orice termen, le-

au fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, fapt care necesită

a fi constatat printr-o hotărâre judecătorească. Interesul părților vătămate în acest

proces este prioritar, deoarece prin atragerea la răspundere penală a factorilor de

decizie ale SRL „Norelit Investgrup” va fi restabilită ordinea de drept și drepturile

și interesele persoanelor.

În concluzie, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au notat că prin

tergiversarea examinări cauzei atât ei, cât și rudele acestora, au fost lipsiți de

posibilitatea de a avea în posesie și folosință apartamentele procurate din mijloacele

financiare agonisite de o viață, prin muncă cinstită, iar suferința psihică a fost

cauzată prin faptul că posibilitatea de viață familială și socială au fost alterate. Lipsa

spațiului locativ propriu le creează un disconfort, pierderea dreptului de proprietate,

frustrări și insuficiențe materiale. Astfel, sunt nevoiți să locuiască la alte persoane

sau chiar să închirieze, suportând cheltuieli suplimentare, ceea ce le creează un

disconfort și îi determină să sufere de situația socială în care se află, pe parcurs a trei

ani, timp în care se examinează pricina, simțind în acest sens insuficiențe materiale,

incomodități, stres, frustrări considerabile, mustrări de conștiință din cauza

concursului său și vinovăției pentru această situație.

Reclamanții au solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în

termen rezonabil și încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui Vasile Cebotari a

prejudiciului moral în sumă de 100000 lei și în beneficiul lui Ghenadie Danciuc a

sumei de 100000 lei.

Prin încheierea protocolară din 05 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu Procuratura mun.

Chișinău (f.d. 106-107).

Prin hotărârea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari

(f.d. 114, 118-125).

La 13 decembrie 2019, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au declarat apel

împotriva hotărârii din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de către Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari și s-a menținut hotărârea

din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 160-177).

5

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că nu pot fi reținute ca

întemeiate alegațiile invocate în cererea de apel precum că, alegerea experților și

controlul efectuării în termen a expertizei este obligația organului de urmărire

penală, deoarece responsabil de încălcarea termenului rezonabil de efectuare a

urmăriri penale este procurorul, conform legii procesual penale. Astfel, până în

prezent expertiza judiciară nu a fost finisată din vina statului, indiferent care instituții

și organe administrative îl reprezintă, or, deși principala responsabilitate pentru

întârzierea opiniilor experților este, în cele din urmă, a statului, totuși nu poate fi

pusă în sarcina organelor procuraturii asigurarea prezentării la timp a rapoartelor.

Totodată, Colegiul a menționat că nu pot fi reținute nici argumentele invocate

precum că, organul de urmărire penală nu a ținut cont de încheierea Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) din 02 septembrie 2019, prin care a fost obligat organul

de urmărire penală – Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, de a examina cauza

penală nr. 2016022108 într-un termen mai restrâns, cu informarea petiționarului

despre soluția adoptată (f.d.71-72), or, este întemeiată concluzia prime instanțe

precum că instanța de judecată atestă că prin încheierea nominalizată nu s-a constatat

încălcarea termenului rezonabil, dar a fost admisă cererea de accelerare a urmăririi

penale, pentru a evita riscul încălcării termenului rezonabil.

Mai mult, instanța de apel a relatat că este cert că autoritatea responsabilă de

judecarea cauzei în termen rezonabil, este statul Republica Moldova, care însă în

speță a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea examinării cauzei într-

un termen rezonabil, or, prin cumulul criteriilor în dependență de care se apreciază

rezonabilitatea termenului de examinare a acțiunii civile în cadrul dosarului penal,

perioada de referință de examinare a acțiunii civile în cadrul dosarului penal nu

depășește limita rezonabilității, deoarece cauza penală este complexă, în care

figurează mai mult de 50 părți vătămate și martori, fiind necesar de a efectua mai

multe acțiuni de urmărire-penală, iar aflarea dosarului timp de 3 ani la expertiză,

precum și neefectuarea expertizei timp de 3 ani s-a datorat insuficienței experților în

domeniu și volumul mare de lucru din cadrul laboratorului. Prin urmare,

circumstanțele invocate nu pot fi imputate organului de urmărire penală,

procurorului, etc.

La 27 iulie 2020, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au declarat recurs

împotriva deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei contestate și a hotărârii din 10 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii.

În motivarea soluției recurenții au invocat prevederile art. 432 alin. (2), lit. c)

Cod de procedură civilă, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au

admis o satisfacție echitabilă pentru reclamanți.

Mai mult, Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari au relatat că instanțele de

judecată au examinat în mod eronat cauza, deoarece faptul că au constatat că 3 ani

nu depășește termenul rezonabil de efectuare a urmăririi penale, iar lipsa cadrelor și

volumul mare de lucru al experților CNEJ, nu poate fi imputată organului de

urmărire penală, nu este caracteristic unui stat democratic.

Recurenții au mai notat că CNEJ este o subdiviziune subordonată Ministerului

Justiției, care a fost constituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1412 din 27 decembrie

2016, având forma de organizare juridică de agenție, care implementează politica

6

statului în domeniul efectuării expertizelor judiciare și coordonează activitatea

practică în domeniul expertizei judiciare. Or, în cadrul examinării cauzei, procurorul

nu a prezentat probe că a sesizat Ministerul Justiției referitor la lipsa experților și

volumul mare de lucru.

La 04 august 2020, în adresa intimaților Ministerul Justiției și Procuraturii mun.

Chișinău, of. Rîșcani a fost expediată copia cererii de recurs depusă de către

Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 185).

La 19 august 2020, Procuratura mun. Chișinău, sediul Rîșcani a depus referință

la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Ministerul Justiției să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 18 iunie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

anexate la materialele cauzei (f.d. 178), însă date despre recepționarea adecvată a

deciziei contestate, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ghenadie Danciuc și Vasile

Cebotari, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ghenadie Danciuc și Vasile

Cebotari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu se referă la dezacordul

7

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurenților de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

8

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de către Ghenadie Danciuc și Vasile Cebotari, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ghenadie Danciuc și Vasile

Cebotari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9