2ra-908/20 — repararea prejudiciului material si moral

dosarul nr. 2ra-908/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, I. Dutca, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Daniliuc Nicolae și de

Daniliuc Ecaterina, reprezentată de avocatul Daniliuc Nicolae,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae

și Daniliuc Ecaterina împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea penalității,

împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Daniliuc Nicolae și Daniliuc Ecaterina și a fost

menținută hotărârea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă

La 22 octombrie 2018 Daniliuc Nicolae și Daniliuc Ecaterina au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea penalității.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la 26 iunie 2008, la sesizarea

reclamantului Daniliuc Nicolae, Procuratura sectorului Centru, mun. Chișinău a

dispus începerea urmăririi penale în privința Ludmilei Istrati în temeiul art. 190 alin.

(5) Cod penal.

Au indicat că la 15 octombrie 2018 adjunctul procurorului-șef al Procuraturii

mun. Chișinău i-a informat că la 23 august 2013 a dispus clasarea cauzei penale.

Au menționat că Istrati Ludmila a deținut calitatea de bănuită mai mult de trei

luni de zile, iar, ulterior Istrati Ludmila a fost scoasă de sub urmărire penală din

motivul că, a expirat termenul de trei luni de ținere în calitate de bănuit pe această

cauză penală.

La data de 18.09.2012 în privința Ludmilei Istrati a fost reluată urmărirea

penală, fiind pusă sub învinuire pe cazul dat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. Iar,

la 10.12.2012, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău a anulat ordonanța procurorului de reluare a urmăririi penale pe cazul dat,

invocând faptul că, a expirat termenul de un an de zile de la scoaterea Ludmilei

Istrati de sub urmărire penală și nimeni nu poate fi urmărit pe aceleași fapte de două

ori, deși însuși procurorul în ordonanța din 23 august 2013 constată că, după

scoaterea de sub urmărire penală a Ludmilei Istrati la 03.12.2010, au apărut fapte

noi și administrate noi probe.

La data de 27.04.2011 pe cauza dată a fost pusă sub învinuire în baza art. 190

alin. (5) Cod penal o altă suspectă - Iurcenco Olga, iar, după 2 ani și 4 luni de zile

procurorul în Procuratura sectorului Centru, mun. Chișinău - Valeriu Sîrbu, a dispus

prin ordonanță de a o scoate de sub învinuire pe Iurcenco Olga din motivul că fapta

sa nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Au invocat reclamanții c[ au avut de suferit de pe urma acțiunii Ludmilei

Istrati și Olgăi Iurcenco. Au susținut că au informat Procuratura încă din anul 2008

despre acțiunile ilegale ale Ludmilei Istrati și Olgăi Iurcenco. Până în prezent dânșii

nu au fost audiați de nimeni nici în calitate de martori, nici în calitate de părți-

vătămate.

Au explicat reclamanții că la 21 septembrie 2006 între Ecaterina Daniliuc și

SRL „Centru de programe internaționale”, în persoana Olgăi Iurcenco, a fost

încheiat un contract de prestări de servicii nr. 90 pe un termen din 21.09.2006 -

21.03.2007, prin care prestatorul s-a obligat să presteze mai multe servicii.

Tot la 21 septembrie 2006, Nicolae Daniliuc i-a achitat Olgăi Iurcenco suma

de 16 850 de lei cu titlu de avans pentru angajarea în câmpul muncii și perfectarea

documentelor pentru încheierea unui contract legal de muncă cu un angajator din

Marea Britanie. Însă, aceasta din urmă nu a avut intenția de a-i căuta un loc de

muncă legal în Marea Britanie, scopul ei fiind sustragerea în mod ilicit prin

înșelăciune a sumei de 16 850 de lei, reclamanții fiind duși în eroare precum că, ea

poate angaja legal cetățenii RM în câmpul muncii în Marea Britanie.

Reclamanții au solicitat de mai multe ori, după expirarea termenului

contractului, restituirea sumei de 16 859 de lei, însă Olga Iurcenco a refuzat

categoric. Începând cu 21 septembrie 2006 și până în prezent, Olga Iurcenco s-a

folosit și se folosește de suma de 16850 de lei și refuză categoric să o restituie.

Termenul limită de prestare a serviciilor de către prestator, stabilit în

contractul din 11.09.2006 (p. 3.1 din contract) a fost data de 21.03.2007. Începând

cu data de 22.03.2007 și până în prezent - data de 22 octombrie 2018, penalitatea

constituie suma de 49 881 055 de lei.

Au menționat că cauza penală intentată împotriva Olgăi Iurcenco și Istrati

Ludmila fiind clasată și ei se consideră îndreptățiți de a solicita încasarea din contul

bugetului de stat a penalității în mărime de 49 881 055 de lei.

Au invocat prevederile art. 32 alin. (2) din Legea cu privire la protecția

consumatorului nr. 105 din 13.03.2003, potrivit cărora, în cazul încălcării

termenelor stabilite în contractul de prestare a serviciilor, prestatorul (executorul)

achită consumatorului pentru fiecare zi depășită o penalitate în mărime de 10 % din

prețul serviciului.

2

Au menționat că în urma acțiunilor ilegale ale Olgăi Iurcenco și Ludmilei

Istrati le-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 500 000 de lei pentru

fiecare în parte.

Solicită instanței de judecată încasarea din bugetul statului în folosul lor a

prejudiciului material în mărime de 16 850 de lei, a penalității în mărime de

49 881 055 de lei, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de câte

500 000 de lei, pentru fiecare reclamant în parte.

Prin hotărârea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 23 august 2019,

avocatul Daniliuc Nicolae, în interesele apelantei Daniliuc Ecaterina și Daniliuc

Nicolae au declarat apel împotriva hotărârii din 24 iulie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Daniliuc Nicolae și Daniliuc Ecaterina și a fost menținută

hotărârea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel a relevat că instanța de fond just a considerat că în speță, de

fapt, înaintarea prezentei acțiuni reprezintă dezacordul cu aprecierea făcută de către

procurori și instanțele de judecată, care au examinat plângerile/contestațiile

înaintate. Situația descrisă de către Daniliuc Nicolae și Daniliuc Ecaterina nu se

încadrează în condițiile apariției dreptului la repararea prejudiciului material și

moral și nu implică răspunderea statului în persoana Guvernului, Ministerului

Finanțelor și Procuraturii generale pentru un eventual prejudiciu moral suportat de

către reclamanți, deoarece refuzul în pornirea urmăririi penale pentru circumstanțele

invocate, a fost verificată în cadrul procedurilor de control, fapt ce exclude

răspunderea patrimonială a statului.

Or, faptul emiterii ordonanței de refuz în primirea și examinarea unei

plângeri, precum și al pronunțării încheierii de către instanțele de judecată cu privire

la respingerea plângerii asupra ordonanței menționate, nu constituie în sine temei de

reparare a prejudiciului moral.

Respectiv, instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe de

respingere a acțiunii, iar repararea prejudiciului moral, precum și încasarea

penalităților sunt pretenții ce reies din încălcarea pretinselor erori săvârșite în

procesul penal de către procuratura și instanțele de judecată, care nu s-au constatat.

La 12 mai 2020 Daniliuc Nicolae și Daniliuc Ecaterina, reprezentată de

avocatul Daniliuc Nicolae, au declarat recurs împotriva deciziei din 28 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că instanțele de judecată au interpretat eronat

normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurenților

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 12 mai 2020

este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Daniliuc Nicolae și de Daniliuc

Ecaterina, reprezentată de avocatul Daniliuc Nicolae, în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Daniliuc Nicolae și de

Daniliuc Ecaterina, reprezentată de avocatul Daniliuc Nicolae, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Daniliuc Nicolae și de Daniliuc Ecaterina,

reprezentată de avocatul Daniliuc Nicolae.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Daniliuc Nicolae și de Daniliuc Ecaterina, reprezentată

de avocatul Daniliuc Nicolae, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5