3ra-901/20 — anularea actului administrativ, obligarea stabilirii si achitarii diferentei la pensie

Dosarul nr.3ra-901/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Veaceslav Stăvilă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

anularea actului administrativ, obligarea de a stabili și achita diferența de pensie,

împotriva deciziei din 25 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 mai 2019 Veaceslav Stăvilă a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea în parte a

deciziei nr. 91/2019/2060 din 29 martie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Centru, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească și să achite

diferența de pensie începînd cu data de 23 decembrie 2003.

În motivarea acțiunii a invocat că la 04 aprilie 2018 Judecătoria Chișinău, sediul

Centru a pronunțat hotărâre, prin care Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să-

i recalculeze vechimea în muncă cu înlesniri pentru perioada anilor 21 aprilie 1998

– 23 decembrie 2003.

Prin ordinul MAI nr.32 ef. din 07 martie 2018 s-a efectuat recalcularea vechimii

în muncă cu avantaje, drept urmare, cu hotărârea judecătorească și calculele MAI,

s-a adresat către CNAS cu cerere pentru stabilirea pensiei și cuantumului ei.

Prin Decizia CTAS Centru, s-a efectuat calcularea pensiei și s-a dispus

achitarea ei în mărime de 6 283,42 de lei începând cu 04 aprilie 2018.

Reclamantul a menționat că decizia privind achitarea pensiei începând cu 04

aprilie 2018 este parțial ilegală și neîntemeiată, pasibilă de a fi declarată nulă în

partea ce ține de perioada de achitare a diferenței neplătite.

A specificat reclamantul că a activat în organele afacerilor interne până la 23

decembrie 2003, apoi obținând calitatea de pensionar MAI s-a concediat, însă la

momentul eliberării din serviciu, MAI nu i-a calculat vechimea în muncă cu

înlesnirile prevăzute de legislația în vigoare, fiind stabilit ulterior de instanța de

1

judecată necorectitudinea calculării vechimii în muncă a reclamantului de către

MAI, cu obligarea ultimului să-i recalculeze vechimea în muncă.

A susținut reclamantul că din vina MAI nu i s-a achitat pensia pentru perioada

din 23 decembrie 2003 pînă la 04 aprilie 2018. Or, conform art. 54 al Legii asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993 (în redacția legii la momentul apariției

dreptului), suma pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

pentru familiile acestora și nesolicitată la timp, se plătește pentru perioada

precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele

pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia

se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp.

A solicitat reclamantul declararea ca fiind parțial ilegală decizia nr.

91/2019/2060 din 29 martie 2019 a CTAS Centru privind refuzul în achitarea

diferenței pensiei neachitate lui Stăvilă Veaceslav, cu obligarea CNAS să stabilească

și să achite diferența de pensie conform ordinului MAI începînd cu 23 decembrie

2003.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată, a fost respinsă.

Pentru a concluziona astfel, instanța de judecată a reținut că dreptul

reclamantului la recalcularea pensiei a apărut din momentul pronunțării hotărârii din

04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, care a condiționat emiterea

ordinului MAI nr.32 ef. din 07 martie 2018 și a confirmării MAI nr. 18769 din 20

noiembrie 2018.

În acest context, instanța de judecată a conchis că art. 61 alin. (1) al Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.

1544 din 23 iunie 1993, prevede expres perioada pentru care urmează a fi făcută

recalcularea pensiei și anume recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă,

dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare. Astfel, instanța

de fond a ajuns la concluzia că Casa Națională de Asigurări Sociale corect a

recalculat pensia reclamantului și anume din 04 aprilie 2018.

Totodată, instanța a constatat că reclamantul face confuzie între termenii de

stabilire a pensiei și termenii de recalculare a pensiei or, reclamantul solicită

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova să stabilească

și să achite diferența de pensie începând cu data de 23 decembrie 2003, însă nu neagă

faptul că este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă, începând cu data de 31

decembrie 2003, stabilită de MAI în temeiul Legii nr.1544 din 23 iunie 1993,

calculată în cuantum de 68% din suma soldei și o vechime în muncă totală de 26 ani.

Prin decizia din 25 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și emisă o

decizie nouă prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de

Veaceslav Stăvilă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale.

S-a declarat parțial nulă decizia nr. 91/2019/2060 din 29 martie 2019 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Centru, privind refuzul în achitarea diferenței de

pensie lui Veaceslav Stăvilă.

2

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite

diferența de pensie lui Stăvilă Veacslav, conform ordinului MAI, începînd cu 23

decembrie 2003.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că calcularea și achitarea pensiei

pensionarului pentru vechimea în muncă, în cazul dat s-a admis din vina

angajatorului MAI, competență care îi revenea la acel moment privind calcularea și

achitarea pensiei, și nicidecum nu poate fi imputată pensionarului, căruia urma să-i

fie stabilită și achitată pensia pe întreaga perioadă din momentul stabilirii, ținând

cont de vechimea lui de muncă.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău, constată că prima instanță nu a supus unei

analize minuțioase și nu a verificat circumstanțele menționate, care necesitau de a fi

examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor

aspectelor importante pentru soluționarea cazului dat. Concluziile instanței de fond

sunt greșite, iar soluția adoptată neîntemeiată, reieșind din interpretarea eronată a

prevederilor legii și neelucidarea circumstanțelor importante pentru soluționarea

cauzei.

A mai invocat instanța de apel că prima instanță nu a constatat și nu a elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, adoptând o hotărâre,

care vine în contradicție cu circumstanțele cauzei și a aplicat eronat normele de drept

material.

La 31 iunie 2020 (data de pe plicul poștal) Casa Națională de Asigurări Sociale

a depus recurs împotriva deciziei din 25 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu pronunțarea unei decizii noi.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural.

A opinat recurentul că instanța de apel examinând cererea de apel asupra

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, eronat a raportat art. 54 al Legii nr.

1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, ca normă aplicabilă speței în cauză. Or, norma citată prevede

o altă situație de drept și anume „pensia stabilită și nesolicitată la timp se plătește

pentru perioada precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării

pensiei. Sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care

plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp”.

Astfel, concluzionează recurentul că instanța de apel a făcut o confuzie la

aplicabilitatea normei referitoare la termenul de achitare a diferenței la pensie în

urma recalculării pensie, respectiv, a aplicat eronat normele de drept material.

A mai specificat recurentul că recalcularea pensiilor stabilite anterior

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se

efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de

pensionare.

La 17 august 2020 în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 25 august 2020, avocatul Kovali Vladimir, în interesele lui Stăvilă

Veaceslav, a depus referință împotriva recursului formulat de Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin care a solicitat declararea recusului că fiind inadmisibil.

3

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 25 martie 2020, în lipsa

participanților la proces, fiind expediată în adresa participanților, prin intermediul

poștei electronice la data de 10 august 2020 (f.d.75).

Astfel, Casa Națională de Asigurări Sociale, în conformitate cu prevederile art.

245 din Codul administrativ, a depus recursul la 31 iunie 2020 (data de pe plicul

poștal), respectând termenele procedurale.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5