2ra-1089/20 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1089/20 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1089/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, O. Cojocaru, A. Pahopol)

DECIZIE

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Prohorov

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul incident declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

admis apelul declarat de Vladimir Prohorov, casată hotărârea din 22 august 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost

admisă acțiunea parțial

constată:

La 13 februarie 2019, Vladimir Prohorov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea din 24 octombrie 1997 a

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, bunica sa Natalia Prohorov, decedată la

XXXXX, a fost recunoscută ca victimă a represiunilor politice din Republica

Moldova, care au avut loc între anii 1940-1949.

Prin decizia din 4 aprilie 2000 a Tribunalului mun. Chișinău, tatălui său

Gheorghe Prohorov i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentelor

nr. X și nr. X din imobilul nr. X din mun. XXXXX str. XXXXX.

Suplimentar, prin decizia din 4 aprilie 2000 a Tribunalului mun. Chișinău, au

fost evacuați Tamara Luchianov, Serghei Luchianov și Natalia Luchianov împreună

1

cu toți membrii minori ai familiei din apartamentul nr. X din str. XXXXX mun.

XXXXX, cu acordarea unei alte încăperi de locuit. Au fost evacuați Serghei

Micleușan, Vera Micleușan și Ghenadie Micleușan cu toți membrii minori ai

familiei din apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX cu acordarea unei

alte încăperi de locuit. A fost obligată Primăria mun. Chișinău să acorde familiilor

Luchianov și Micleușan alte încăperi de locuit în legătură cu evacuarea, care trebuie

să corespundă cerințelor sanitare și tehnice și să se afle în raza mun. Chișinău.

A comunicat că, după rămânerea definitivă a deciziei Tribunalului Chișinău,

la cererea tatălui său, prima instanță a eliberat titlul executoriu nr. 2-344/98 din

4 aprilie 2000.

La XXXXX, tatăl său, Gheorghe Prohorov a decedat.

Astfel, în temeiul certificatelor de moștenire testamentară nr. 790 și nr. 793

din 11 februarie 2005, a devenit proprietarul apartamentelor nr. X și nr. X din

imobilul nr. X din mun. XXXXX str. XXXXX, înregistrate la Oficiul Cadastral

Teritorial cu nr. cadastrale XXXXX și XXXXX.

A obiectat că, din cauza inacțiunilor reprezentanților Primăriei mun. Chișinău,

nici tatăl său, Gheorghe Prohorov, nici dânsul până în prezent nu s-au instalat în

apartamentele nr. X și nr. X din imobilul nr. X din mun. XXXXX str. XXXXX.

A învederat că, începând cu anul 2000, tatăl său, Gheorghe Prohorov, iar după

decesul acestuia, dânsul nemijlocit s-au adresat de nenumărate ori la Primăria

mun. Chișinău, Pretura sect. Buiucani mun. Chișinău, Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare, Departamentul de Executare, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura mun. Chișinău, însă până în prezent decizia din

4 aprilie 2000 a Tribunalului mun. Chișinău, nu este executată.

A remarcat că prin hotărârea din 5 februarie 2013 a Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău, menținută prin decizia din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău,

a fost constatat faptul încălcării dreptului lui, pe parcursul anilor 2000-2012, la

executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc de dispoziție irevocabil și

încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui suma în mărime de

15 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

La 4 martie 2015, s-a adresat repetat în instanța de judecată cu o cererea de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în baza

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată de către

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău prin hotărârea din 8 iunie 2015, ulterior a fost

casată integral prin decizia din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admisă acțiunea parțial, constatat faptul încălcării dreptului lui, pe

parcursul anilor 2012-2015, la executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc

de dispoziție irevocabil și încasată din contul bugetului de stat al Republicii

Moldova, prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în

beneficiul lui suma de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

Toate actele judecătorești menționate au fost executate integral de către

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în anul 2012 și în anul 2015.

2

Subsecvent, a evidențiat că, după emiterea deciziei din 29 septembrie 2015 a

Curții de Apel Chișinău au trecut mai mult de trei ani și până în prezent decizia

Tribunalului Chișinău nu a fost executată, prin urmare, a fost încălcat din nou dreptul

lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești pe parcursul anilor

2015-2019.

A considerat că, prin neexecutarea deciziei din 4 aprilie 2000 a Tribunalului

Chișinău au fost grav încălcate drepturile lui de proprietate, deoarece fiind

proprietar, nu are posibilitatea să locuiască împreună cu familia sa în apartamentele

nr. X și nr. X din imobilul nr. X din mun. XXXXX str. XXXXX, deși anual este

obligat să achite impozitul pe bunurile imobiliare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Primului Protocol adițional la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 46 din Constituția RM, art. 315, 316, 1422 și 1423 Cod civil, Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării dreptului lui la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești pe parcursul anilor 2015-

2019, repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Primăria

mun. Chișinău, executorul judecătoresc George Boțan și executorul judecătoresc

Oleg Ungureanu.

Prin hotărârea din 22 august 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost constatată încălcarea dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

A fost încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vladimir Prohorov suma de

25 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul incident declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul

declarat de Vladimir Prohorov, casată hotărârea din 22 august 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost admisă acțiunea

parțial.

A fost constatată încălcarea dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

A fost încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vladimir Prohorov suma de

50 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

3

La 2 iunie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă casării.

A menționat că în decizia contestată sunt enumerate doar circumstanțele de

fapt și de drept invocate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Vladimir Prohorov, cu o transcriere a normelor juridice din legislația în vigoare, fără

argumentarea juridică a soluției judecătorești, fapt ce este inadmisibil de a fi

înregistrat în actul de justiție.

În ceea ce privește temeinicia acțiunii, a reiterat că concluziile atât a primei

instanțe, cât și a instanței de apel derivă parțial din aprecierea eronată a normelor de

drept material ce reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că în

prezent legislația nu prevede acordarea de spațiu locativ familiilor care necesită a fi

evacuate din imobilul supus restituirii.

Raporturile juridice aferente dreptului la îmbunătățirea condițiilor de trai erau

reglementate de Codul cu privire la locuințe nr. 2718 din 3 iunie 1983.

Așadar, până la abrogarea Codului cu privire la locuințe, prin Legea nr. 75 din

30 aprilie 2015, intimatul dispunea de dreptul de a se afla la evidența persoanelor ce

necesită îmbunătățirea condițiilor de trai și respectiv, obținerea unui drept de

folosință asupra unui imobil cu destinație locativă, însă după abrogarea Codului cu

privire la locuințe, Vladimir Prohorov nu mai dispune de acest drept, prin urmare,

nu mai este îndreptățit de a solicita compensarea cheltuielilor pentru plata chiriei.

Având în vedere prevederile art. 4 Cod de executare, a specificat că nu poate

fi vorba despre neîntreprinderea tuturor măsurilor necesare în vederea executării

documentului executoriu, în condițiile în care nemijlocit creditorul/intimatul nu a

dat dovadă de maximă diligență și voință întru executarea documentului în

beneficiul său (neprezentarea pe o perioadă îndelungată în biroul executorului

judecătoresc pentru a coordona mersul procedurii de executare, nu a solicitat de la

autoritatea responsabilă careva informație privind mersul procedurii de executare

înaintării propunerilor, etc.), doar pasiv a așteptat executare.

Prin urmare, acest comportament pe parcursul derulării procedurii de

executare, confirmă expres că intimatul în mod direct a aprobat tacit toate acțiunile

întreprinse de către autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești, ca

ulterior, să înainteze conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prezenta acțiune

civilă.

Subsecvent, a evidențiat că executorul judecătoresc a reacționat imediat la

toate cererile intimatului și în acest sens nu îi poate fi imputată tergiversarea

executării.

4

A învederat că prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul

în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege.

Este important ca instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică

acordarea unei reparații, aceasta să nu fie teoretică și iluzorie.

Respectiv, instanța de apel, în ceea ce privește capătul din acțiune privind

acordarea prejudiciului moral, a apreciat arbitrar poziția participanților procesului și

nu a luat în considerație circumstanțele de drept invocate de către Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și anume, art. 5 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care

prevede expres că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

inslanța de judecată poate decide simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă

prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

La 1 iulie 2020, în adresa lui Vladimir Prohorov, Primăriei mun. Chișinău,

executorului judecătoresc George Boțan și executorului judecătoresc Oleg

Ungureanu a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce

se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 206),

fiind recepționată de către Vladimir Prohorov, Primăria mun. Chișinău, executorul

judecătoresc George Boțan și executorului judecătoresc Oleg Ungureanu la data de

6 iulie 2020, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei

(f. d.207-210).

La 20 iulie 2020, Vladimir Prohorov a depus referință la recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, solicitând considerarea recursului ca

inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție, alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 11 martie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 191), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 2 iunie 2020 în termenul legal.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, prin hotărârea din 24 octombrie 1997

a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, Natalia Prohorov, mama lui Gheorghe

5

Prohorov și bunica lui Vladimir Prohorov, născută în anul XXXXX și decedată la

XXXXX, a fost recunoscută victimă a represiunilor politice din Moldova între anii

1940-1949 (f. d. 8).

Ulterior recunoașterii Nataliei Prohorov ca victimă a represiunilor politice din

Moldova, Gheorghe Prohorov, moștenitorul defunctei Natalia Prohorov, a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, Agenției

teritoriale de privatizare mun. Chișinău, Tamarei Luchianov, Serghei Luchianov,

Nataliei Luchianov, Serghei Micleușan, Verei Micleușan și Gheorghe Micleușan cu

privire la recunoașterea dreptului de proprietate și revendicarea imobilelor din str.

XXXXX mun. XXXXX, de care Natalia Prohorov a fost expropriată nelegitim în

anul 1946.

Prin decizia din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, menținută prin decizia

din 20 iunie 2000 a Curții de Apel Chișinău și decizia din 20 decembrie 2000 a Curții

Supreme de Justiție, a fost recunoscut dreptul de proprietate privată a lui Gheorghe

Prohorov, tatăl lui Vladimir Prohorov, asupra apartamentului nr. X și nr. X din

imobilul X din str. XXXXX mun. XXXXX, fiind restituite în natură.

A fost dispusă evacuarea Tamarei Luchianov, Serghei Luchianov și Nataliei

Luchianov împreună cu toți membrii minori ai familiei din apartamentul nr. X din

str. XXXXX mun. XXXXX, cu acordarea unei alte încăperi de locuit.

A fost dispusă evacuarea lui Serghei Micleușan, Verei Micleușan și Gheorghe

Micleușan cu toți membrii minori ai familiei din ap. X din str. XXXXX mun.

XXXXX, cu acordarea unei alte încăperi de locuit.

A fost obligată Primăria mun. Chișinău să acorde familiilor Luchianov și

Micleușan alte încăperi de locuit în legătură cu evacuarea, care trebuie să corespundă

cerințelor sanitare și tehnice, în raza mun. Chișinău (f. d. 9-12 verso).

Este cert și faptul că la XXXXX, Gheorghe Prohorov a decedat, iar potrivit

certificatelor de moștenire testamentară, autentificate notarial de către biroul

notarului Maria Stog și trecute în registru cu nr. 790 și nr. 793 din 11 februarie 2005,

Vladimir Prohorov a moștenit de la tatăl său Gheorghe Prohorov apartamentele nr.

X și nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, certificatele de moștenire testamentară

fiind înregistrate la Oficiul cadastral teritorial mun. Chișinău, la data de

11 februarie 2005 (f. d. 6, 7).

În temeiul deciziei din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, au fost eliberate

titlurile executorii nr. 2-344/98, pentru executarea silită a hotărârii judecătorești

(f. d. 13-15).

Ținând cont de faptul că procedura intentată de executare a deciziei din

4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, nu a fost executată, Vladimir Prohorov la

data de 28 noiembrie 2012, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în temeiul Legii

nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

6

Astfel, prin hotărârea din 5 februarie 2013 a Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău, menținută prin decizia din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău,

a fost constatat faptul încălcării dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în

termen rezonabil a deciziei din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău și a fost

încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Vladimir Prohorov

suma de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 350 de lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, în rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată

(f. d. 16-24).

Având în vedere că și în continuare nu au fost întreprinse acțiuni de executare

a deciziei din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, la data de 4 martie 2015,

Vladimir Prohorov a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Iar prin decizia din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, care a

devenit irevocabilă prin încheierea din 20 ianuarie 2016 a Curții Supreme de

Justiție, a fost constatat faptul încălcării dreptului lui Vladimir Prohorov la

executarea în termen rezonabil a deciziei din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău

și a fost încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Vladimir Prohorov

suma de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral (f. d. 28-30).

La caz, se constată că Vladimir Prohorov, făcând uz de remediu intern, în

temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin prezenta acțiune înaintată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria

mun. Chișinău, executorul judecătoresc George Boțan și executorul judecătoresc

Oleg Ungureanu, a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului lui la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești pe parcursul anilor 2015-2019

(29 septembrie 2015 - 13 februarie 2019), repararea prejudiciului moral în mărime

de 100 000 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea parțial, a

constatat încălcarea dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și a încasat din contul bugetului de stat, prin

intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui

Vladimir Prohorov suma de 25 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest, a

respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către Vladimir Prohorov și apelul incident al

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, instanța de apel a respins apelul

incident declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a admis apelul

declarat de Vladimir Prohorov, a casat hotărârea din 22 august 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a admis acțiunea

parțial, a constatat încălcarea dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a încasat din contul bugetului de stat,

prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui

7

Vladimir Prohorov suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest, a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea deciziei contestate, în raport cu motivele recursului și

cadrul legal aplicabil speței, instanța de recurs constată că, instanța de apel, reieșind

din temeiurile și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și având la bază

cumulul de probe administrate la caz, corect a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale

a acțiunii lui Vladimir Prohorov.

În susținerea opiniei enunțate, având în vedere că executarea hotărârii

judecătorești constituie parte integrantă a procesului, se va reține că Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale la art. 6 § 1

statuează expres că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod

echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și

imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa.

În acest sens, prevederile art. 2 alin. (1) și (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, stipulează că orice persoană fizică sau juridică ce

consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în

instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel

de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile

stabilite de prezenta Lege și de legislația procesuală civilă. Repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în

măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv

persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Aici, instanța de recurs notează că executarea unei hotărâri pronunțate de orice

instanță trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul

articolului 6 din Convenție (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie

1997, Reports1997-11, p. 510, §40, Burdov v. Russia, nr. 59498/00, §34, 7 mai 2002,

Sîrbu vs Republica Moldova, hotărârea din 15 iunie 2004, definitivă din

10 noiembrie 2014.

Așadar, întru soluționarea corectă a litigiului ce ține de repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, instanțele de judecată naționale trebuie să aibă în vedere

caracterul rezonabil al duratei unei procedurii în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, ce

se apreciază cu ajutorul criteriilor consacrate de jurisprudența CtEDO cum sunt:

complexitatea cauzei, comportamentul autorităților competente și al părților și miza

pentru partea interesată.

Perioada ce urmează a fi luată în considerație la caz.

8

Din actele cauzei, precum și din raportul motivat prezentat de executorul

judecătoresc George Boțan, se deduce că la 17 mai 2014, prin încheierea nr. 065-

788/14, executorul judecătoresc George Boțan a dispus primirea spre executare a

documentului executoriu nr. 2-344/98 din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău,

eliberat de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău cu privire la evacuarea lui Serghei

Micleușan, Verei Micleușan și a lui Ghenadie Micleușan împreună cu toți membrii

familiei minori din ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX, cu acordarea unui alte

încăperi de locuit, evacuarea Tamarei Luchianov, a lui Serghei Luchianov și

Nataliei Luchianov împreună cu toți membrii minori ai familiei din ap. 3 din str.

XXXXX mun. XXXXX, cu acordarea unei alte încăperi de locuit și obligarea

Primăriei mun. Chișinău să acorde familiilor Luchianov și Micleușan, alte încăperi

de locuit în legătură cu evacuarea care trebuie să corespundă cerințelor sanitare și

tehnice și să se afle în raza mun. Chișinău (f. d. 72).

Concomitent, prin încheierea executorului judecătoresc nr. 065-788/14 din

17 mai 2014, executorul judecătoresc George Boțan a propus Primăriei

mun. Chișinău de a executa hotărârea judecătorească în termen de o lună, iar pentru

data de 3 iunie 2014, ora 09:00, a obligat părțile procedurii de executare de a se

prezenta la procedura de conciliere la biroul executorului judecătoresc.

La 3 iunie 2014, în cadrul procedurii de conciliere, prin procesul-verbal al

executorului judecătoresc George Boțan, debitorii au declarat că autoritățile locale

în anul 2009 și respectiv în anul 2010 le-au fost promise apartamente în blocul

locativ din str. XXXXX mun. XXXXX, însă, din motive necunoscute nu li s-a

acordat spațiu locativ, iar toate tentativele debitorilor de a soluționa problema au fost

lăsate fară examinare de către reprezentanții Primăriei mun. Chișinău (f. d. 73).

La fel, debitorii au declarat că din momentul executării hotărârii judecătorești

de către Primăria mun. Chișinău, apartamentele cu nr. X și nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, le vor elibera și preda benevol.

La 13 iunie 2014, în cancelaria biroului executorului judecătoresc George

Boțan, a fost înregistrat răspunsul nr. 08-3757 a Primăriei mun. Chișinău, care a

informat executorul judecătoresc despre imposibilitatea executării hotărârii

judecătorești, din motivul lipsei spațiului locativ liber în municipiul Chișinău, fapt

generat de lipsa mijloacelor financiare necesare pentru construirea sau procurarea

spațiului locativ și că hotărârea judecătorească va fi executată în funcție de existența

fondului locativ disponibil în municipiul Chișinău (f. d. 74).

Prin procesul-verbal nr. 065-789/14 din 29 septembrie 2014, executorul

judecătoresc, George Boțan a constatat faptul că până la moment, debitorul Primăria

mun. Chișinău nu a întreprins careva măsuri în vederea executării documentului

executoriu cu nr. 2-344/98 din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, eliberat de

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, eschivându-se intenționat de la executarea

hotărârii judecătorești (f. d. 74 verso).

Tot, la 29 septembrie 2014, executorul judecătoresc George Boțan a înaintat

un demers către Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, prin care a solicitat explicarea

modului și ordinii de executare a documentului executoriu nr. 2-344/98 din

4 aprilie 2000, eliberat de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, în cauza civilă la

9

cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Prohorov împotriva Primăriei

mun. Chișinău, Agenției teritoriale de privatizare mun. Chișinău, Tamarei

Luchianov, Serghei Luchianov, Nataliei Luchianov, Serghei Micleușan, Verei

Micleușan și Gheorghe Micleușan cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate și revendicarea imobilelor (f. d. 75).

Prin încheierea nr. 25-36/15 din 18 februarie 2015 a Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău, a fost explicat executorului judecătoresc George Boțan dreptul de a

înainta în instanța de judecată care a eliberat documentul executoriu nr. 2-344/98 din

4 aprilie 2000 - Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, o cerere privind schimbarea

modului și a ordinii de executare a hotărârii (f. d. 76).

La 25 martie 2015, executorul judecătoresc George Boțan a depus la

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău un demers, prin care a solicitat schimbarea

modului și ordinii de executare a hotărârii judecătorești în temeiul documentului

executoriu nr. 2-344/98 din 4 aprilie 2000, eliberat de Judecătoria Buiucani

mun. Chișinău, prin încasarea din contul debitorului a sinecostului bunului imobil

unde urmează a fi instalați Tamara Luchianov, Serghei Luchianov, Natalia

Luchianov, Serghei Micleușan, Vera Micleușan și Gheorghe Micleușan.

Prin încheierea din 30 martie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a

fost restituit executorului judecătoresc George Boțan demersul cu privire la

schimbarea modului și ordinii de executare a hotărârii judecătorești (f. d. 79).

Prin scrisoarea nr. 02-116/2002 din 1 aprilie 2015, înregistrată în cancelaria

executorului judecătoresc George Boțan, la data de 3 aprilie 2015, ca răspuns la

demersul executorului judecătoresc din 16 martie 2015, Primăria mun. Chișinău a

comunicat executorului judecătoresc, același motiv cu privire la imposibilitatea

executării hotărârii judecătorești și anume lipsa spațiului locativ în mun. Chișinău,

precum și lipsa de mijloace financiare. Concomitent a fost comunicat că în bugetul

municipal Chișinău pe anul 2015 au fost alocate 700000 de lei pentru cheltuieli ce

țin de executarea titlurilor executorii (f. d. 80).

La 16 aprilie 2015, executorul judecătoresc George Boțan a mai înaintat un

demers la Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, prin care a solicitat schimbarea

modului și ordinii de executare a hotărârii judecătorești nr. 2-344/98 din

4 aprilie 2000, iar prin încheierea din 21 aprilie 2015 a Judecătoriei Buiucani

mun. Chișiunău, nu a fost dat curs demersului executorului judecătoresc George

Boțan și comunicat despre necesitatea prezentării hotărârii judecătorești 2-344/98

din 4 aprilie 2000 până la 4 mai 2015, fiindu-i explicat executorului judecătoresc că

în caz dacă nu va lichida neajunsurile menționate, demersul nu va fi considerat depus

și împreună cu actele anexate va fi restituit (f. d. 83).

Iar prin încheierea din 5 mai 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a

fost restituit demersul executorului judecătoresc George Boțan privind schimbarea

ordinii și modului de executare a hotărârii și remisă executorului judecătoresc

George Boțan încheierea în cauză și materialele anexate (f. d. 84).

La 10 iunie 2015, executorul judecătoresc George Boțan a depus un demers

la Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, cu solicitarea de emitere a unei încheieri de

înlocuire a creditorului cu succesorul în drepturi, cu rectificarea titlului executoriu

10

nr. 2-344/98 din 4 aprilie 2000 prin substituirea lui Gheorghe Prohorov cu Vladimir

Prohorov (f. d. 87).

Prin încheierea nr. 25-528/15 din 22 iunie 2015, a Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău, nu a fost dat curs demersului executorului judecătoresc George

Boțan cu privire la înlocuirea creditorului cu succesorul său în drepturi, iar prin

încheierea din 7 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a fost restituit

executorului judecătoresc George Boțan cu privire la înlocuirea creditorului

succesorul său în drepturi, din motivul că în termenul stabilit de instanța de judecată

prin încheierea nr. 25-528/15 din 22 iunie 2015, executorul judecătoresc nu a lichidat

neajunsurile (f. d. 88-89, 91).

La data de 21 octombrie 2015 și la 4 februarie 2016, executorul judecătoresc

George Boțan a mai depus demersuri repetate la Judecătoria Buiucani

mun. Chișinău, prin care a solicitat schimbarea modului și ordinii de executare a

hotărârii judecătorești nr. 2-344/98 din 4 aprilie 2000, prin încasarea din contul

debitorului a sinecostului bunului imobil unde urmează a fi instalați Tamara

Luchianov, Serghei Luchianov, Natalia Luchianov, Serghei Micleușan, Vera

Micleușan și Gheorghe Micleușan, care prin încheierile din 23 decembrie 2015 și

9 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, au fost restituite (f. d. 96-100).

Prin somația nr. 065-789/14 din 22 august 2016, executorul judecătoresc

George Boțan s-a adresat părților procedurii de executare cu obligarea acestora de a

întreprinde măsurile necesare în vederea continuării executării documentului

executoriu (f. d. 104).

Prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău nr. 08-6250 din 13 septembrie 2016,

a fost comunicat executorului judecătoresc George Boțan, că Primăria

mun. Chișinău se află în imposibilitate de a executa hotărârea judecătorească din

motivul lipsei spațiului locativ și lipsa mijloacelor financiare pentru construcția

spațiului locativ în vederea executării hotărârilor instanțelor de judecată privind

asigurarea cu spațiu locativ a creditorilor urmăritori (f. d. 106).

Totodată, prin același răspuns nr. 08-6250 din 13 septembrie 2016, Primăria

mun. Chișinău a comunicat că Consiliul municipal Chișinău și Primăria

mun. Chișinău, odată cu identificarea spațiului locativ liber va executa documentul

executoriu, iar cât privește determinarea suprafeței totale a spațiului locativ ce

urmează a fi acordat familiilor Luchianov și Micleușan este necesară prezentarea

este necesară prezentarea unui șir de acte (f. d. 106).

La 19 septembrie 2016, executorul judecătoresc George Boțan s-a adresat cu

o somație famililor Luchianov și Micleușan de a prezenta actele necesare solicitate

de către Primăria mun. Chișinău (f. d. 107).

La 18 noiembrie 2016, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, care în

temeiul Dispoziției nr. X1 din 24 octombrie 2016, a preluat din cadrul biroului

executorului judecătoresc George Boțan, procedura de executare intentată în baza

documentului executoriu nr. 2-344/98 din 4 aprilie 2000, a mai depus o somație

famililor Luchianov și Micleușan, de a prezenta actele necesare solicitate de către

Primăria mun. Chișinău (f. d. 108).

11

Tot, la 18 noiembrie 2016, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a

interpelat de la ÎMGFL nr. 13 certificatele cu privire la componența familiilor

Luchianov și Micleușan, iar prin răspunsul ÎMGFL nr. 13 din 8 decembrie 2016,

executorul judecătoresc a fost informat că pentru eliberarea certificatelor indicate

este necesar ca familiile să se adreseze personal ÎMGFL nr. 13 (f. d. 109-110).

Prin demersul din 27 februarie 2017, adresat IMGFL nr.13, executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu a solicitat repetat certificatele privind componența

familiilor Luchianov și Micleușan (f. d. 112), la care ÎMGFL nr.13 a eliberat

certificatele privind componența familiilor Luchianov și Micleușan.

Iar la data de 22 martie 2017, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a mai

depus la Judecătoria Chișinău sediul Buiucani, un demers privind schimbarea

modului și ordinii de executare a hotărârii judecătorești, prin încasarea din contul

debitorului a sinecostului bunului imobil unde urmează a fi instalați Tamara

Luchianov, Serghei Luchianov, Natalia Luchianov, Serghei Micleușan, Vera

Micleușan și Gheorghe Micleușan (f. d. 115).

Prin încheierea din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, a fost respins ca neîntemeiat demersul înaintat de executorul judecătoresc

Oleg Ungureanu.

Nefiind de acord cu încheierea emisă, Vladimir Prohorov a contestat

cu recurs încheierea din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

iar prin decizia din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea de recurs

declarată de Vladimir Prohorov a fost admisă, casată încheierea din

12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, cu restituirea cauzei

spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată (f. d. 120-121).

La rejudecarea cauzei prin încheierea din 4 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani, demersul executorului judecătoresc Oleg Ungureanu

privind schimbarea modului și ordinii de executare a hotărârii judecătorești, a fost

respins ca neîntemeiat (f. d. 122-123).

La fel, nefiind de acord cu încheierea emisă, Vladimir Prohorov a contestat cu

recurs încheierea din 4 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins recursul

lui Vladimir Prohorov și menținută încheierea din 4 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani.

La 15 martie 2018, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a înaintat un

demers către Primăria mun. Chișinău, prin care a solicitat informația detaliată cu

privire la suprafața spațiului locativ ce li se cuvine familiilor Luchianov și

Micleușan, care urmează a fi evacuate, estimată în metri pătrați, la demers fiind

anexate și certificatele privind componența familiilor indicate (f. d. 117).

Prin scrisoarea nr. 418/18 din 29 martie 2018, Primăria mun. Chișinău a

reiterat imposibilitatea executării documentului executoriu din cauza lipsei spațiului

locativ liber în municipiul Chișinău, totodată, furnizând informația cu privire la

suprafața spațiului locativ ce i se cuvine fiecărui cetățean (f. d. 119).

Pentru rațiunile mai sus menționate, fiind evidentă încălcarea dreptului lui

Vladimir Prohorov la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

12

instanța de recurs constată că perioada de referință care urmează a fi luată în

considerație în speță constituie perioada solicitată în acțiune de către Vladimir

Prohorov și anume 29 septembrie 2015 - 13 februarie 2019.

Complexitatea cauzei.

Din punct de vedere al complexității, Colegiul lărgit menționează că la acest

segment, nu pot fi reținute alegațiile Primăriei municipiului Chișinău privind lipsa

spațiului liber în mun. Chișinău și mijloacele financiare necesare pentru construcția

spațiului locativ.

Or, în cauza Prodan contra Moldovei (par. 53) Curtea a menționat că o

autoritate statală nu poate invoca lipsa fondurilor sau lipsa locuințelor pentru a motiva

neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Firește, o întârziere în executarea unei hotărâri

ar putea fi justificată de circumstanțe speciale. Dar, întârzierea nu poate, astfel, încât

să prejudicieze esența dreptului protejat conform art. 6 §1 din Convenție. (Immobiliare

vs Italy, nr. 22774/93, § 74).

Comportamentul părților.

În ceea ce privește comportamentul autorităților naționale, se atestă că acestea

nu au întreprins acțiuni concrete și măsuri necesare în vederea executării hotărârii

judecătorești, or deși în perioada 29 septembrie 2015 - 13 februarie 2019, executorul

judecătoresc a întreprins acțiuni în vederea executării documentului executoriu, acestea

nu au avut finalitate.

De altfel, executorul judecătoresc nu a făcut uz de toate instrumentele juridice

puse la dispoziția sa acordate de legiuitor în cazul refuzului sau a imposibilității

executării documentului executorului judecătoresc, or, dispozițiile executorului

judecătoresc poartă caracter obligatoriu pentru toți subiecții vizați, iar eschivarea ori

refuzul de la executarea acestora reprezintă încălcări prevăzute de legea

contravențională și penală.

Totodată, fiind indubitabil că la materialele dosarului nu se regăsesc nici

careva acte care să confirme acțiunile concrete întreprinse de către Primăria

municipiului Chișinău întru executarea titlului executoriu.

Or, solicitarea Primăriei municipiului Chișinău de prezentare a actelor

familiilor Luchianov și Micleușan pentru determinarea spațiului locativ liber în viitor,

nu echivalează și cu executarea hotărârii judecătorești în cauză.

Constatările date resping argumentul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova din recurs, precum că Vladimir Prohorov nu ar fi dat dovadă de maximă

diligență și voință întru executarea documentului în beneficiul său și că ar fi acceptat

tacit toate acțiunile întreprinse de către autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești.

Interesul creditorului.

La caz, instanța de recurs remarcă faptul că miza pentru creditorul Vladimir

Prohorov este evidentă, fiind bazată pe o legitimă speranță, or acesta ca moștenitor a

lui Gheorghe Prohorov, urmărea exercitarea dreptului său la o locuință conform

13

normelor legislației interne, care este un drept inerent și garantat.

Așa fiind, în speță este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești, care este statul Republica Moldova, nu a întreprins toate măsurile

corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile.

În această ordine de idei, se constată că Vladimir Prohorov nu a putut

beneficia de succesul obținut de către defunctul Gheorghe Prohorov, al cărui

moștenitor este, în urma litigiului, care se referea la recunoașterea dreptului de

proprietate și restituirea în natură a apartamentului nr. X și nr. X din imobilul X din

str. XXXXX mun. XXXXX, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată a rămas

neexecutată.

În conexiunea celor relatate, reieșind din perioada neexecutării în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, 29 septembrie 2015 - 13 februarie 2019, care s-a

constatat a fi una continuă, de caracterul obligației de executare, comportamentul

autorității însărcinate cu obligația executării, precum și miza (interesul) pentru creditor,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide că cerința cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, prevăzută de legislația internă, precum și de articolul 6 § 1 al Convenției,

nu a fost respectată, astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia cu privire la

constatarea încălcării dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în termen rezonabil

a deciziei din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, în perioada 29 septembrie 2015 -

13 februarie 2019.

În sprijinul acestei concluzii vine și jurisprudența CEDO în cazul Grițco

versus Moldova, în care Curtea reamintește că dreptul la o instanță, garantat de articolul

6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o

hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul

unei părți.

Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării

faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide

asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării

prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment,

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

La aprecierea cuantumului compensației pentru prejudiciu moral, instanța de

judecată trebuie să țină cont de comportamentul părților, importanța procesului pentru

reclamant, precum și de durata neexecutării hotărârii judecătorești, fiind apreciat ce a

14

pierdut persoana pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial, atât la moment,

cât și pentru viitor. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luând în considerare circumstanțe în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Având în susținere aceste prevederi legale, și ca urmare a constatării faptului

încălcării dreptului lui Vladimir Prohorov la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, se constată că instanța de apel întemeiat a justificat și dreptul acestuia la

repararea prejudiciului moral, pentru suferințele morale, starea de stres și frustrare

cauzată acestuia.

Astfel, reieșind din criteriile pentru determinarea unei reparații echitabile a

prejudiciului invocat, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a survenit

neexecutarea, precum și de pretențiile invocate, de complexitatea cauzei, de

comportamentul părților, de conduita autorităților publice, de durata încălcării –

29 septembrie 2015 – 13 februarie 2019 cât și de importanța procesului pentru Vladimir

Prohorov, Colegiul relevă corectitudinea concluziei instanței de apel cu privire la

determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral cauzat lui Vladimir

Prohorov, în sumă de 50000 de lei, care ar constitui o satisfacție echitabilă, ca rezultat

al neexecutării hotărârii judecătorești pentru perioada solicitată.

Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Vladimir Prohorov în

mărime de 100 000 de lei, este una exagerat de mare, față de criteriile stabilite la caz și

principiul general al echității, în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în spețe similare (hotărârea CtEDO Cocchiarella vs Italia din 29 martie 2006).

Ca urmare, este evident că suma acordată lui Vladimir Prohorov de prima

instanță cu titlu de prejudiciu moral în mărime 25 000 de lei este mai mică în raport cu

criteriile și principiul general al echității stabilite la caz.

Mai cu seamă că neexecutarea hotărârii judecătorești în privința lui Vladimir

Prohorov poartă un caracter continuu destul de îndelungat.

Față de toate aceste considerente, în situația existenței deciziei din

4 aprilie 2000 a Tribunalului Chișinău, care nu a fost executată, instanța de recurs

consideră lipsite de suport argumentele Ministerului Justiției al Republicii Moldova

din recurs, precum că în prezent legislația nu prevede acordarea de spațiu locativ

familiilor care necesită a fi evacuate din imobilul supus restituirii.

Instanța de recurs constată ca irelevante alegațiile Ministerului Justiției al

Republicii Moldova din recurs, precum că până la abrogarea Codului cu privire la

locuințe, prin Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015, Vladimir Prohorov dispunea de dreptul

de a se afla la evidența persoanelor ce necesită îmbunătățirea condițiilor de trai și

respectiv, obținerea unui drept de folosință asupra unui imobil cu destinație locativă,

însă după abrogarea Codului cu privire la locuințe, Vladimir Prohorov nu mai dispune

de acest drept.

În acest acontext, este de remarcat jurisprudența CtEDO, în care Curtea a

statuat că dacă reclamantul și-a manifestat intenția să continue procedurile în calitate

de moștenitor al unui „beneficiar” al unei creanțe obținute prin hotărâre judecătorească,

el se poate plânge de întreaga durată a procedurilor de executare (hotărârea Rusu vs

Moldova din 15 ianuarie 2008, hotărârea Cocchiarella vs Italia din 29 martie 2006).

15

Față de cele ce preced, având în vedere faptul că decizia instanței de apel este

întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt lipsite de suport legal,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de

apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se menține decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Prohorov împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

16