2ra-82/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotararii judecatoresti, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielillor de judecata

2ra-82/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotararii judecatoresti, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielillor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-82/23

2-22025192-01-2ra-19012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Gh. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

28 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Vladimir Prohorov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir

Prohorov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria municipiului Chișinău și executorul judecătoresc George Boțan privind

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Vladimir Prohorov și a fost menținută hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 15 februarie 2022, Vladimir Prohorov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Primăria municipiului

Chișinău și executorul judecătoresc George Boțan privind constatarea încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea din 24 octombrie

1997 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, bunica acestuia Prohorov Natalia

XXXXX, XXXXX anul nașterii, decedată la XXXXX, a fost recunoscută ca victimă a

represiunilor politice din Republica Moldova, între anii 1940-1949.

A menționat că în baza deciziei din 04 aprilie 2000 a Tribunalului mun. Chișinău,

Gheorghe Prohorov i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr.

XXXXX și nr. XXXXX din imobilul nr. XXXXX din mun. Chișinău, str. XXXXX.

Suplimentar s-a decis, evacuarea Tamarei Luchianov, lui Serghei Luchianov și Nataliei

Luchianov împreună cu toți membrii minori ai familiei din apartamentul nr. XXXXX

str. XXXXX, mun. XXXXX cu acordarea unei alte încăperi de locuit, evacuarea lui

Serghei Micleușan, Verei Micleușan și lui Ghenadie Micleușan cu toți membrii minori

ai familiei din apartamentul nr. XXXXX str. XXXXX, mun. XXXXX cu acordarea unei

alte încăperi de locuit, obligarea Primăriei mun. Chișinău să acorde familiilor

Luchianov și Micleușan alte încăperi de locuit în legătură cu evacuarea, care trebuie să

corespundă cerințelor sanitare și tehnice și să se afle în raza mun. Chișinău.

A susținut reclamantul că după rămânerea definitivă a deciziei Tribunalului, la

cererea tatălui reclamantului, Gheorghe Prohorov, prima instanță a eliberat Titlul

executoriu nr. 2-344/98 din 04 aprilie 2000.

A afirmat că la 26 septembrie 2004 a decedat Gheorghe Prohorov, respectiv, în

temeiul certificatului de moștenire testamentară nr. 790 și nr. 793 din 11 februarie 2005,

Vladimir Prohorov a devenit proprietarul apartamentului nr. XXXXX și nr. XXXXX

din imobilul nr. XXXXX din mun. XXXXX, str. XXXXX, înregistrat în OCT Chișinău

nr. cadastrale XXXXX și XXXXX.

A precizat că din cauza inacțiunilor reprezentanților Primăriei mun. Chișinău,

nici tatăl acestuia, Gheorghe Prohorov, nici reclamantul până în prezent nu s-au instalat

în apartamentele nr. XXXXX și nr. XXXXX din imobilul nr. XXXXX din mun.

XXXXX, str. XXXXX.

Astfel, a menționat că începând cu anul 2000 a depus un șir de cereri la Primăria

mun. Chișinău, Pretura s. Buiucani, mun. Chișinău, Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare, Departamentul de Executare, Ministerul Justiției al RM,

Procuratura mun. Chișinău, însă până în prezent, decizia Tribunalului mun. Chișinău

din 04 aprilie 2000, nu este executată.

A menționat că la 04 martie 2015, repetat, a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Acțiunea depusă

a fost admisă parțial. Prin Decizia din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a

casat integral hotărârea primei instanțe, a constatat faptul încălcării dreptului lui

Vladimir Prohorov la executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc de dispoziție

irevocabil și a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul ultimului 15 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral.

A susținut că, ulterior, la 13 februarie 2019 s-a adresat cu altă cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011,

acțiunea fiind admisă parțial. Prin Decizia din 11 februarie 2020, Curtea de Apel

Chișinău a casat integral hotărârea primei instanțe, a constatat faptul încălcării dreptului

reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a încasat din

contul bugetului de stat în beneficiul lui Vladimir Prohorov 50 000 de lei în contul

compensării prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept.

A subliniat că toate actele judecătorești menționate supra au fost executate

integral de Ministerul Finanțelor în anul 2013, 2016 și în anul 2020.

Prin depunerea prezentei cereri de chemare în judecată, Vladimir Prohorov a

solicitat admiterea hotărârii din 05 februarie 2015 a Judecătoriei Buiucani (menținută

prin decizia instanței de apel), Deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015

și Deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2020, în calitate de probă, în sensul

art. 123 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Consideră că în aceste acte judecătorești

au fost stabilite toate faptele în privința încălcării drepturilor pe parcursul anilor 2000-

2019, inclusiv faptul adresării lui Vladimir Prohorov la Primăria mun. Chișinău și alte

organele de stat fără să i se fi dat curs solicitărilor.

În această ordine de idei, a conchis că, pornind de la faptul că după ultima

adresare în instanța de judecată, 13 februarie 2019, au trecut mai mult de trei ani și până

în prezent, Decizia Tribunalului mun. Chișinău, nu fost executată, consideră că i-a fost

încălcat repetat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, pe

parcursul anilor 2019-2022.

A considerat reclamantul că prin neexecutarea deciziei din 04 aprilie 2000 a

Tribunalului mun. Chișinău, îi este grav încălcat dreptul de proprietate. Or, fiind

proprietar al bunurilor imobile, nu are posibilitatea să locuiască împreună cu familia sa

în apartamentele nr. XXXXX și nr. XXXXX din imobilul nr. XXXXX din mun.

XXXXX, str. XXXXX, însă anual este obligat să achite impozitul pe bunurile

imobiliare.

A notat reclamantul că, prin sine prejudiciul moral nu poate fi reparat, iar

suferințele produse nu pot fi calculate în bani, totuși pot fi atenuate printr-o compensație

care i-ar oferi o oarecare satisfacție pentru suferințele cauzate. Comportamentul

indiferent a persoanelor cu funcții de răspundere din Primăria mun. Chișinău, față de

suferințele reclamantului, demonstrează caracterul dur al acesteia, lipsa de afecțiune

naturală, ceea ce îi provoacă sentimente de suferință, atât fizică, cât și de natură morală,

afectivă, fiind extenuat moral de situația perpetuă.

Întemeindu-și cererea de chemare în judecată în baza art. 19, 500, 501, 2036,

2037 din Codul civil; art. 5, 123, 166 și 167 din Codul de procedură civilă, art. 46 din

Constituția RM, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului privind executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

Protocolul I adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale din 04 noiembrie 1950, a afirmat reclamantul că prin neexecutarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești i-a fost cauzat prejudiciul moral estimat la

suma de 500 000 de lei.

Prin hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acțiunea

depusă de Vladimir Prohorov, s-a admis parțial. S-a constatat încălcarea dreptului lui

Vladimir Prohorov la executarea în termen rezonabil a deciziei Tribunalului Chișinău

din 04 aprilie 2000. S-a încasat de la stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Vladimir Prohorov suma de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. În

rest, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 17 iunie 2022, Ministerul Justiție al RM a declarat apel nemotivat, iar la data

de 07 septembrie 2022 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea

unei noi hotărâri privind respingerea integrală a cererii de chemare în judecată.

La 29 iunie 2022, Vladimir Prohorov a depus cerere de apel nemotivată, iar la 16

septembrie 2022 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 15 iunie 2022

a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii instanței de fond în partea încasării compensației și emiterea unei hotărâri noi

de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Vladimir

Prohorov și s-a menținut hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că faptul neexecutării deciziei

Tribunalului mun. Chișinău din 04 aprilie 2000, revine în exclusivitate autorităților

publice, care au eșuat să evacueze locatarii din apartamentele ce-i aparțin apelantului

(reclamant) cu drept de proprietate, ca urmare a lipsirii acestuia și a familiei sale de

spațiul locativ garantat, respectiv, instanța de apel a constatat faptul că încălcarea

termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești în perioada 2019-2022, prin

care obiectul vizat se referă la dreptul de proprietate al apelantului (reclamant), care nu

a fost satisfăcut de către debitor pentru o perioadă considerabilă de timp, generează

suportarea unui prejudiciu moral de către reclamant.

Totuși, instanța de apel a respins solicitarea lui Vladimir Prohorov privind

majorarea cuantumului prejudiciului moral, întrucât instanța de fond, la dispunerea

încasării sumei de 30 000 de lei a ținut cont de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a

survenit neexecutarea, precum și de pretențiile invocate, de complexitatea cauzei, de

comportamentul părților, de conduita autorităților publice, de durata încălcării și de

importanța procesului pentru reclamanți, precum și de practica constantă a Curții

Europene, iar în consecință a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă lui Vladimir

Prohorov, ca urmare a neexecutării deciziei Tribunalului mun. Chișinău din 04 aprilie

2000.

La 09 decembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi,

prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că suma prejudiciului de 30 000 de lei acordată

de către instanța de fond și menținută de Curtea de Apel Chișinău este una

disproporționat de mare și neîntemeiată.

A invocat că instanța de fond a ajuns superficial la concluzia că nu a fost depusă

diligența necesară în vederea executării documentului executoriu, fapt ce generează

dreptul reclamantului la executarea actului judecătoresc în termeni rezonabili.

A notat că ultimul act de dispoziție a instanței de judecată este încheierea nr. 2ra-

1389/2021 din 13 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a menținut

decizia din 07 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 19 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu privire la încasare din contul bugetului

de stat a prejudiciului moral în sumă de 5 000 de lei pentru neexecutarea deciziei

Tribunalului Chișinău din 04 aprilie 2000, perioada anilor 2016-2020.

În atare circumstanțe, a notat că este nejustificat și ilegal încasarea prejudiciului

pe perioada anilor 2019-2022, or acesta cuprinde și perioada pentru care Vladimir

Prohorov a beneficiat de compensație, fapt inadmisibil pentru justa soluționare a

pricinii și a constituirii unui precedent judiciar pe această categorie de cauze.

A evidențiat că executorul judecătoresc a reacționat imediat la toate cererile lui

Vladimir Prohorov și a întreprins toate măsurile care puteau fi în mod rațional

întreprinse pentru executarea documentului executoriu vizat, or în aceste situații nici

nu îi poate fi imputată tergiversarea executării.

Totodată, a menționat că în contextul în care se examinează diligența și pertinența

acțiunilor organelor de executare, nu putem vorbi despre neîntreprinderea tuturor

măsurilor posibile de către executorul judecătoresc și de către Consiliul municipal

Chișinău.

La 09 ianuarie 2023, Vladimir Prohorov a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei

instanței de apel și emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel și instanța de fond au

determinat compensația pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 30 000 de lei,

care nu reflectă situația reală nici din punct de vedere a jurisprudenței CEDO, nici din

punct de vedere a suferințelor sale psihice și fizice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 17 noiembrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa recurenților la data de 02 decembrie 2022 (f.d. 214, Vol. I), însă, lipsesc date

cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursurile, declarate la 09 decembrie 2022 de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și la 09 ianuarie 2023 de către Vladimir Prohorov, sunt în termen.

Prin notificarea din 19 ianuarie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimaților copia recursurilor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d. 15, Vol. II).

Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe

în termenul stabilit.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Vladimir Prohorov au fost depuse până la data intrării

în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Vladimir Prohorov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă

că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie

capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra

Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Vladimir Prohorov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și Vladimir Prohorov, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Vladimir

Prohorov se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi