3ra-981/20 — contestarea actului administrativ

3ra-981/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-981/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I.Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității, terții Ministerul Sănătății Muncii și

Protecției Sociale, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Valentina

Conovalova, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale împotriva hotărârii din 9 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 6 iulie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității, terții

Ministerul Sănătății Muncii și Protecției Sociale, Compania Națională de Asigurări

în Medicină, Valentina Conovalova, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin decizia din 18 aprilie 2017 a

Consiliului Pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității

recepționată la data de 8 iunie 2017, s-a decis că faptele constatate reprezintă

discriminare a cetățenilor cu dizabilități cu domiciliul în Republica Moldova care au

optat pentru stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă pe teritoriul altui stat;

Ministerul Muncii Protecției Sociale și Familiei împreună cu Casa Națională de

Asigurări Sociale urmează să instituie și să pună în aplicare un mecanism în vederea

ținerii evidenței nominale a tuturor persoanelor cu dizabilități cu domiciliul în

Republica Moldova, astfel încât să asigure că polița de asigurare medicală nu va fi

dezactivată, dacă ulterior survin schimbări în parte ce vizează prestațiile sociale

oferite acestora.

1

În opinia sa, decizia enunțată este ilegală și neîntemeiată, deoarece a fost emisă

cu încălcarea termenului prevăzut la art. 63 și 66 al Legii cu privire la activitatea

Consiliului Pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității.

Totodată, a menționat că în partea dispozitivă a deciziei, pârâtul a constatat o

dicriminare a persoanelor cu dizabilități, pe când petiționara Valentina Conovalova

nu este și nu a fost beneficiară de pensie de dizabilitate în sistemul public de asigurări

sociale.

Potrivit prevederilor punctului 13 din Regulamentul privind modul de

completare, eliberare și evidență a polițelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1015 din 5

septembrie 2006 cu modificările ulterioare, Casa Națională de Asigurări Sociale este

responsabilă de prezentare Companiei Naționale de Asigurări în Medicină a listelor

de evidență nominală a pensionarilor și invalizilor neangajați precum și modificările

la aceste liste.

În acest context, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că Valentina

Conovalova a fost beneficiară de pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de

asigurări sociale al Republicii Moldova, plata căreia a încetat la data de 1 decembrie

2012 în legătură cu stabilirea pensiei în Federația Rusă, ceea ce denotă că Consiliul

greșit a stabilit o dicriminare a persoanelor cu dizabilități, or, petiționara nu este

persoană cu dizabilitate.

Din considerentul că Consiliul Pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurării Egalității a emis o decizie ilegală prin faptul că a constat din partea sa a

fost admisă o discriminare a cetățenilor cu dizabilități cu domiciliul în Republica

Moldova care au optat pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă pe teritoriul

altui stat, iar de asigurarea medicală este responsabilă Compania Națională de

Asigurări în Medicină, a fost depusă prezenta acțiune, Casa Națională de Asigurări

Sociale solicitând anularea deciziei din 18 aprilie 2017 a Consiliului Pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității pe cauza nr. 08/17

privind discriminarea în acces la servicii medicale.

Prin hotărârea din 9 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la data de 4 noiembrie 2019 și,

respectiv la data de 8 noiembrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale și

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale le-au contestat cu apeluri

nemotivate, care ulterior la data de 10 ianuarie 2020 și 29 ianuarie 2020 au fost

completate cu motivări, solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă în sensul

declarat.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale împotriva hotărârii din 9 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe de respingere ca fiind neîntemeiată a acțiunii, deoarece

rațiunea instituirii beneficiului de asigurare medicală din partea statului este de a

susține anumite categorii de persoane în virtutea vulnerabilității acestora, iar faptul

că reclamanta și-a stabilit pensia într-un alt stat, nu determină pierderea statutului de

2

persoană cu dizabilități cu domiciliul în RM și nu diminuează din vulnerabilitatea

acesteia.

Respectiv, realizarea dreptului de a-și stabili pensia pentru limită de vârstă pe

teritoriul Federației Ruse, nu poate constitui o justificare rezonabilă pentru

neincluderea acesteia în lista beneficiarilor de poliță medicală gratuită.

Prin urmare, având în vedere că Casa Națională de Asigurări Sociale este

responsabilă de prezentarea către Compania Națională de Asigurări în Medicină a

listelor persoanelor cu dizabilități severe, accentuate și medii, care urmează a fi

asigurate din contul bugetului de Stat și nu a listei beneficiarilor de pensii de

dizabilitate și ținând cont de faptul că Valentina Conovalova este încadrată în xxxx

începând cu 15 martie 2000 fără termen, conform certificatului medical, organul

social urma să o includă în listele de evidență a persoanelor asigurate medical din

contul Statului și să prezinte această informație Companiei de Asigurări în Medicină,

acțiuni ce s-a constatat că nu au fost întreprinse.

Mai mult, de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurării Egalității a fost respectată procedura de examinare a cazului, decizia

respectivă a fost emisă în conformitate cu competențele prevăzute de Legea cu

privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012 și Legea cu privire la

activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității nr. 298 din 21 decembrie 2012.

Totodată, prin decizia contestată nu s-a constatat expres faptul că anume Casa

Națională de Asigurări Sociale a comis discriminare, dar s-a constatat o situație

discriminatorie în virtutea mai multor factori: legislație imperfectă, lipsa de reacție

din partea autorităților competente, lacune legislative, administrative, care au dus

per ansamblu, la crearea situației discriminatorii, fapt ce a determinat emiterea unei

decizii a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității privind constatarea situației de fapt create și elaborarea unor recomandări

în vederea evitării pe viitor a unor situații similare.

Nefiind de acord cu decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, la data

de 21 iulie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs

motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a actului judecătoresc ce

constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei decizii noi, de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată și în cererea de apel motivată anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că soluțiile adoptate de instanțele de judecată sunt

neîntemeiate, rezultate din interpertarea în mod eronat a legii materiale aplicabile la

caz.

Este de menționat că statutul de beneficiar de pensie pentru limita de vârstă,

îndeosebi în altă țară, a fost ales de petiționară benevol, în cunoștință de cauză,

cunoscând consecințele acestei alegeri. Deci, această caracteristică personală a

petiționarei este una la care a optat ea însuși și la cerere a putut renunța după primirea

xxxx, trecând la altă formă de prestație socială.

Or, în urma verificărilor datelor deținute, s-a constatat că dna Valentina

Conovalova s-a aflat la evidență în sistemul public de asigurări sociale de stat ca

beneficiar de pensie pe limită de vârstă, plata căreia a încetat la data de 1 decembrie

2012 în legătură cu stabilirea pensiei în Federația Rusă. Conform datelor prezentate

de către Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilitații și Capacității de

3

Muncă, Valentina Conovalova la data de 15 martie 2000 a fost încadrată în xxxx.

Deci, începînd cu această dată petiționara putea să se adreseze cu cerere la organul

social pentru a beneficia de pensie de invaliditate. Însă, dna a optat pentru pensia din

Federația Rusă.

Respectiv, petiționara conform prevederilor legale nici o dată nu s-a aflat la

evidență ca persoană încadrată în xxxx, prin urmare, a fost radiată din lista nominală,

ca beneficiar de pensie pentru limită de vârstă și din aceste considerente, polița de

asigurare medicală a fost dezactivată. Or, conform legislației naționale beneficiarul

nu poate fi inclus în lista nominală și ca pensionar pentru limita de vârstă și ca

deținător de grad de xxxx. Politica socială națională nu creează un tratament

discriminatoriu față de cetățenii cu dizabilități cu domiciliul în Republica Moldova,

deoarece plata prestațiilor de asigurări sociale se face în conformitate cu legislația

țării pe teritoriul căruia lucrează sau beneficiază de aceste prestații cetățeanul,

indiferent de locui de reședință, ținându-se cont de principiul proporționalități.

Concluzionând celor expuse, din partea Casei Naționale de Asigurări Sociale

nu s-a admis discriminare pe criteriu de dizabilitate față de petiționară, ceea ce

denotă că atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate de

respingere a acțiunii.

Prin referința depusă la 25 septembrie 2019, Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității a solicitat respingerea recursului cu

menținerea deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Prin referința depusă la 2 octombrie 2020, Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale a solicitat casarea deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel

Chișinău cu pronunțarea unei decizii noi, de admitere a acțiunii.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la 21 iulie 2020 (vol.II,f.d.29), este în termen, or,

4

decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 mai 2020 (vol.II,f.d.6) și recepționată

de recurentă la 24 iunie 2020 (vol.II,f.d.19).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

5

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6