2ra-1486/20 — încasarea pensiei pentru întretinere

Dosarul nr. 2ra-1486/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana) M. Gandrabur

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, O. Cojocaru, Cotorobai

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iaremciuc Piotr,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iaremciuc Piotr

împotriva Tatianei Ostapenco și Danalachi Liubovi cu privire la încasarea pensiei

de întreținere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Iaremciuc Piotr și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 14 martie 2019,

c o n s t a t ă :

La 25 octombrie 2020, Iaremciuc Piotr a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Ostapenco și Danalachi Liubovi cu privire la încasarea pensiei

de întreținere.

În motivarea acțiunii, Iaremciuc Piotr a menționat că este divorțat din anul

1979 și locuiește singur într-un apartament cu o odaie.

De asemenea, a specificat că se află într-o situație financiară precară, unica

sursă de existență fiind pensia în mărime de 1 836,97 de lei.

Totodată, a invocat că este inapt de muncă, fiind invalid de gradul II și

suferind de boli cardiace, are nevoie de tratamente și de intervenție chirurgicală,

care costă aproximativ 4 000 lei.

Reclamantul a relatat că pârâtele sunt fiicele sale, care nu comunică cu el și

nu-l ajută în nici un mod, astfel fiind nevoit să se adreseze instanței de judecată cu

cerere, prin care să fie încasată de la acestea pensia pentru întreținerea sa.

Iaremciuc Piotr a solicitat încasarea de la Ostapenco Tatiana și Danalachi

Liubovi în mod solidar a pensiei pentru întreținere în sumă de 1 200 lei lunar.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 14 martie 2019, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Iaremciuc Piotr.

1

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că instanța judecătorească este în drept că elibereze copiii majori de

participarea la cheltuielile suplimentare în favoarea părintilor dacă se va stabili că

aceștia s-au eschivat de la îndeplinirea obligațiilor părintești față de acești copii.

Astfel prima instanță a concluzionat că luând în considerație lipsa unor probe

ce ar confirma că în perioada de după divorț reclamantul și-a îndeplinit obligațiile

părintești și a întreținut/îngrijit copiii săi, nu există nici un temei de a prezuma că

reclamantul și-a îndeplinit obligațiile de întreținere față de fiice, aceste

circumstanțe pot fi catalogate ca neonorarea obligațiilor de întreținere.

Totodată, instanța de fond a constatat că deși reclamantul a susținut că se află

într-o situație materială precară, afirmația în cauză nu poate fi reținută, deoarece

pensia de care beneficiază deși nu este una ce ar putea satisface toate nevoile

sociale, se află într-o relație rezonabilă cu informația publică prezentată de Biroul

Național de Statistică privind coșul minim de consum.

Mai mult ca atât, prima instanță a constatat că Danalachi Liubovi are la

întreținere un copil minor, iar Ostapenco Tatiana are la întreținere doi copii minori,

nu dispun de spațiu locativ spre deosebire de reclamant, care mai dispune și de o

altă locuință în municipiul Chișinău.

La fel, instanța de fond a menționat că tratamentul invocat de reclamant este

acoperit parțial și de polița de asigurare în condițiile Legii privind asigurarea

obligatorie de asistență medicală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2020, s-a respins apelul

declarat de Iaremciuc Piotr și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 14 martie 2019.

La 01 septembrie 2020, Iaremciuc Piotr a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Iaremciuc Piotr, în motivarea recursului a invocat că instanțele de

judecată nu au apreciat just circumstanțele cauzei în raport cu normele materiale

aplicabile speței.

Or, din înscrisurile anexate la materialele cauzei, se denotă faptul că ambele

fiice sunt majore, apte de muncă și angajate în câmpul muncii, astfel concluziile

instanțelor de judecată sunt contradictorii și pur declarative, neavând un suport

probant.

Prin urmare, a specificat că s-a demonstrat faptul că este inapt de muncă și

necesită sprijin material, iar fiicele au posibilitate să-i acorde ajutor material și să

achite, în mod solidar, pensia de întreținere în sumă de 1 200 lei lunar.

La 19 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatelor

copia recursului, fiind recepționat de către Ostapenco Tatiana și Danalachi Liubovi

la 22 septembrie 2020 potrivit avizelor de recepție (f.d. 63-64 Vol. II).

La 12 octombrie 2020, Ostapenco Tatiana și Danalachi Liubovi au depus

referință la recursul declarat de Iaremciuc Piotr, prin care au solicitat să fie respins

cu menținerea în vigoare a hotărârilor judecătorești.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 11 iunie

2

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 01 septembrie 2020, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Iaremciuc Piotr, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Iaremciuc Piotr.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4