2ra-174/23 — modificarea cuantumului pensiei de întretinere

Dosarul nr. 2ra-174/23

2-20060062-01-2ra-30012023

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: N. Lupașcu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Guzun, A. Braga, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

7 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Alexandr Russu în

numele și interesele Rodicăi Toporaș și a recursului declarat de Petru Topor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Toporaș

împotriva lui Petru Topor cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere,

împotriva deciziei din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 iunie 2020, Rodica Toporaș a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Topor Petru, prin care a solicitat majorarea cuantumului pensiei de

întreținere datorate de Topor Piotr copilului major inapt de muncă Rodica Toporaș

de la suma de 600 lei lunar la suma de 1 500 lei lunar.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este fiica pârâtului Petru Topor.

A invocat că veniturile sale sunt cu mult sub limita minimă de existență,

deoarece este inaptă de muncă, dânsa suferă de diferite boli și are gradul I de

dizabilitate din copilărie.

A menționat că, conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii

Moldova valoarea minimului de existență pentru femei în orașele mari în anul 2019

constituia suma de 2 223,80 lei. Cheltuielile de întreținere a reclamantei în prezent

sunt mult mai mari și, din acest motiv, consideră oportună majorarea cuantumului

pensiei de întreținere din contul pârâtului Petru Topor, până la suma de 1 500 lei.

A susținut că potrivit încheierii executorului judecătoresc Svetlana Guțu din 11

iunie 2016, se certifică că prin decizia Curții de Apel Chișinău s-a dispus încasarea

de la Petru Topor în beneficiul Rodicăi Toporaș pensie pentru întreținere de 600 lei

lunar, suma care la moment este una neechitabilă. Or, reclamanta suportă

desinestătător cheltuieli în legătură cu plata serviciilor comunale, care au crescut

simțitor.

Reclamanta a relatat că de alte surse de existență nu dispune, fiind inaptă de

muncă și starea de sănătate fiind destul de precară. Necesită în permanență o

monitorizare și tratamente medicale.

1

A accentuat că pârâtul este unica persoană care are obligația atât morală cât și

juridică de a-i acorda întreținere echitabilă, însă acesta nu-și onorează pe deplin

obligațiile de părinte, nu contribuie la achitarea plăților comunale ale apartamentului

unde este coproprietar împreună cu reclamanta, fiind căsătorit cu o altă persoană,

lăsând astfel fără grijă unicul său copil.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Toporaș

împotriva lui Petru Topor cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere.

La 29 decembrie 2021, Rodica Toporaș a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea ei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Rodica Toporaș.

S-a casat integral hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Toporaș.

S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere încasate de la Piotr Topor în

favoarea Rodicăi Toporaș de la suma de 600 lei lunar la suma de 1 000 lei lunar.

În rest, cerințele Rodicăi Toporaș s-au respins ca fiind neîntemeiate.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că într-adevăr

necesitatea modificării cuantumului pensiei de întreținere pentru Rodica Toporaș

este justificată prin prisma faptului că raporturile juridice, inclusiv situația părților și

cheltuielile reclamantei au suferit modificări, pe motiv că la situația din 2008 când a

fost pronunțată decizia Curții de Apel Chișinău, dinamica prețurilor și costul vieții

erau diminuate în raport cu etapa actuală, iar la momentul examinării cauzei suma de

600 lei lunar nu corespunde necesităților sale.

Colegiul instanței de apel a reținut că în ședința instanței de apel a fost

confirmat cu certitudine faptul că Rodica Toporaș are grad sever de dizabilitate,

având patologia aparatului locomotor, de asemenea ea a prezentat la materialele

cauzei înscrisuri ce certifică faptul că suportă cheltuieli suplimentare pentru

tratament.

Astfel, a reținut că, cuantumul pensiei de întreținere care îl achită la moment

Piotr Topor este în mod cert sub pragul minimului de existență, fapt ce reprimă în

mod evident interesele copilului major inapt de muncă Rodica Toporaș în raport cu

propriul părinte Piotr Topor.

Subsecvent, Colegiul a considerat că suma de 1 500 lei lunar pentru întreținere

este exagerată, iar suma de 1 000 lei proporțională și echitabilă în raport cu părțile.

La 2 decembrie 2022, avocatul Alexandr Russu, în numele și interesele Rodicăi

Toporaș, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și pronunțarea unei hotărâri

noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia contestată, invocând

că Colegiul instanței de apel neîntemeiat a constatat că cuantumul pensiei în sumă

de 1 500 de lei este unul exagerat. În context, consideră că decizia este nemotivată

Ulterior, la 15 decembrie 2022, Petru Topor a declarat recurs împotriva deciziei

din 19 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

2

În motivarea recursului, Petru Topor a invocat că decizia este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție constată că acestea au fost declarate în termen, la 2

decembrie 2022 și, respectiv, 15 decembrie 2022.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru cunoștință intimaților cererile de

recurs, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Până la data examinării admisibilității recursurilor referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs depuse nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, motivele acestora sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei,

asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

3

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Alexandr Russu în numele și

interesele Rodicăi Toporaș și recursul înaintat de Petru Topor nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Alexandr Russu în numele

și interesele Rodicăi Toporaș și recursul înaintat de Petru Topor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, Viorica Puica

Judecător

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

4