2ra-1323/20 — cu privire la incasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1323/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul central (jud. E. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

16 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Liuba

Cozmulici, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Liuba Cozmulici

împotriva Societății pe Acțiuni „Orhei-Vin” cu privire la încasarea sumei

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Liuba Cozmulici, reprezentată de avocatul Serghei

Mocanu și menținută hotărârea din 6 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei sediul

central, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 3 iulie 2018, Liuba Cozmulici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Orhei-Vin” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit contractului individual de muncă

nr. 09 din 1 februarie 2012 încheiat cu SA „Orhei-Vin”, a activat în funcție de

vânzător la magazinul specializat din mun. Chișinău str. Vasile Alecsandri 80.

Conform pct. 13 din contractul individual de muncă, salariul care urma a fi

achitat era în cuantum de 4 100 de lei lunar.

A comunicat că prin ordinul nr. 21 C-d din 17 iulie 2015, emis de Directorul

general al SA „Orhei-Vin” (în procedură de restructurare) a fost eliberată din funcția

de vânzător din 24 decembrie 2014 în baza art. 86 lit. h) Codul muncii - absența fără

motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

A remarcat că, contrar prevederilor art. 66 alin. (5) Codul muncii, până la

moment nu i-a fost restituit carnetul de muncă din care motiv a fost refuzată de a fi

angajată la mai multe întreprinderi.

A considerat că prin reținerea carnetului de muncă a fost privată de dreptul de

a munci, iar potrivit art. 330 din Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci.

1

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5-7, 60, 166, 167 CPC,

art. 2, 3, 8-11, 86, 89, 90, 141, 143, 147, 330, 354, 355 Codul muncii.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul SA „Orhei-Vin” în

beneficiul ei a sumei în mărime de 144 593,33 de lei cu titlu de salariu pentru

perioada 17 iulie 2015 - 25 iunie 2018.

Prin hotărârea din 6 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei sediul central, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Liuba Cozmulici, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu și

menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că în speță nu a fost demonstrat că carnetul de muncă al reclamantei a fost

reținut din vina angajatorului, în contextul în care aceasta nu a prezentat instanței

nicio probă ce ar dovedi că s-a prezentat la angajator pentru ridicarea carnetului de

muncă, însă, acesta nu i-a fost eliberat și nici că ar fi solicitat SA „Orhei-Vin”

remiterea carnetului de muncă prin poștă, iar aceasta din urmă ar fi inacționat.

La fel, reclamanta nu a prezentat instanței niciun înscris ce ar confirma

existența vreunui refuz al altui eventual angajator în angajarea ei în câmpul muncii,

din cauza lipsei carnetului de muncă.

La 6 august 2020, Liuba Cozmulici, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu

a declarat recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare sau pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că vina SA „Orhei-Vin” la reținerea

carnetului de muncă există, motiv din care prezenta acțiune nu poate fi respinsă și

urmează a fi admisă ca întemeiată, or intimata prin acțiunile ulterioare după

depunerea acțiunii în justiție expedierea poștală a carnetului de muncă, recunoște

existența acordului ei de a expedia postal carnetul de muncă, fapt care, potrivit

prevederilor Codului de procedură civilă, nu urmează a fi probat prin alte probe.

Ca urmare, intimata avea acordul ei la expedierea poștală a carnetului de

muncă, însă, nu a dat curs solicitării, dorind pedepsirea fostului salariat pentru

comportamentul ei după concediere.

Astfel, instanța urma să oblige intimata la achitarea salariului pe care dânsa

nu l-a primit pentru perioada 17 iulie 2015 - 25 iunie 2018 în sumă de 144 593,33

de lei.

A remarcat că la 28 august 2019, a depus o cerere de strămutare, care însă nu

a fost examinată de Curtea de Apel Chișinău pentru a fi examinată, prin urmare,

prima instanță nu erea în drept de a examina în continuare cauza fără a fi emisă o

soluție de către instanța competentă pe fondul cererii de strămutare.

Motivele expuse, au fost invocate în instanța de apel, însă, contrar art. 373

alin. (5) CPC, decizia motivată nu cuprinde expunerea la motivele invocate în

cererea de apel, ceea ce indică la examinarea superficială a apelului.

La 17 august 2020, în adresa SA „Orhei-Vin” a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Liuba Cozmulici, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

2

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 199), fiind recepționată de către SA „Orhei-Vin” la 19 august 2020,

ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 201).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

SA „Orhei-Vin” să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 27 martie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 187), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 6 august 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Liuba Cozmulici, reprezentată de

avocatul Serghei Mocanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liuba Cozmulici, reprezentată

de avocatul Serghei Mocanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Liuba Cozmulici, reprezentată de avocatul Serghei Mocanu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Liuba Cozmulici, reprezentată

de avocatul Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4