3ra-1054/20 — anularea partiala a actului administrativ normativ, constatarea incalcarilor si obligarea modificarii actului administrativ normativ

3ra-1054/20 — anularea partiala a actului administrativ normativ, constatarea incalcarilor si obligarea modificarii actului administrativ normativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1054/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun, Gr.Dașchevici, A.Bostan)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Năstase, candidat

la funcția de Președinte al Republicii Moldova, desemnat de către Partidul

Politic Platforma Demnitate și Adevăr,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de Andrei Năstase, candidat la funcția de Președinte al Republicii

Moldova, desemnat de către Partidul Politic Platforma Demnitate și Adevăr

împotriva Comisiei Electorale Centrale, terți Biroul Politici de Reintegrare din

cadrul Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova, Comisia Unificată

de Control din cadrul Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova și

Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea parțială a actului

administrativ normativ, constatarea încălcărilor și obligarea modificării actului

administrativ normativ,

împotriva încheierii din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care propunerea candidatului la funcția de Președinte al Republicii Moldova,

desemnat de către Partidul Politic Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei

Năstase privind recuzarea judecătorului raportor de la examinarea cauzei de

contencios administrativ a fost respinsă, și a

hotărârii din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 29 septembrie 2020 Andrei Năstase, candidat la funcția de

Președinte al Republicii Moldova, desemnat de către Partidul Politic Platforma

Demnitate și Adevăr a depus în temeiul art. 72 alin. (3) Cod electoral în Curtea

de Apel Chișinău cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului

administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale, terți Biroul Politici de

Reintegrare din cadrul Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova,

Comisia Unificată de Control din cadrul Cancelariei de Stat a Guvernului

1

Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea

parțială a actului administrativ normativ, constatarea încălcărilor și obligarea

modificării actului administrativ normativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că la

data de 26 septembrie 2020 Comisia Electorală Centrală a emis hotărârea nr.

4301 cu privire la organizarea secțiilor de votare pentru alegătorii din

localitățile din stânga Nistrului (Transnistria), municipiul Bender și unele

localități ale raionului Căușeni în cadrul alegerilor Președintelui Republicii

Moldova din 1 noiembrie 2020, prin care a dispus constituirea în cadrul

alegerilor Președintelui Republicii Moldova din 1 noiembrie 2020 a secțiilor de

votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria),

municipiul Bender și unele localități ale raionului Căușeni (conform anexei)

după cum urmează: municipiul Chișinău 1; municipiul Bălți 1; orașul Anenii

Noi, raionul Anenii Noi 1; comuna Calfa, raionul Anenii Noi 2; satul Gura

Bîcului, raionul Anenii Noi 2; satul Hîrbovăț, raionul Anenii Noi 1; satul

Varnița, raionul Anenii Noi 4; orașul Căușeni, raionul Căușeni 2; satul

Chircăiești, raionul Căușeni 2; satul Copanca, raionul Căușeni 2; comuna

Fîrlădeni, raionul Căușeni 1; satul Hagimus, raionul Căușeni 2; orașul Criuleni,

raionul Criuleni 2; comuna Cocieri, raionul Dubăsari 2; comuna Coșnița,

raionul Dubăsari 2; satul Doroțcaia, raionul Dubăsari 2; comuna Molovata

Nouă, raionul Dubăsari 1; satul Ustia, raionul Dubăsari 1; satul Sănătăuca,

raionul Florești 4; orașul Rezina, raionul Rezina 4; orașul Ștefan Vodă, raionul

Ștefan Vodă 2; comuna Răscăieți, raionul Ștefan Vodă 1.

În opinia sa, actul administrativ normativ enunțat, în partea

stabilirii/deschiderii numărului total de 42 secții de votare pentru alegătorii din

localitățile din stânga Nistrului (Transnistria) este ilegal și urmează a fi anulat,

deoarece la emiterea acestuia nu au fost respectate dispozițiile art. 32 alin. (3)

lit. b) și c) din Codul Electoral, și anume, lipsește informația cu referire la

numărul alegătorilor cu drept de vot înregistrați în Registrul de stat al

alegătorilor, cât și informațiile legate de numărul de alegători cu drept de vot

care au fost înregistrați în baza înregistrării prealabile, aspecte ce ridică dubii

serioase asupra legalității hotărârii enunțate în partea vizată.

De asemenea, Andrei Năstase a precizat că deși legea nu este clară sub

aspectul dat, instanța trebuie să facă o conexiune a normei cu tipul scrutinului,

fiind evidentă că aplicarea ei presupune inclusiv numărul cetățenilor ce au

participat la scrutinul prezidențial din 2016, or, acel scrutin nu este la fel de

relevant după specific.

Astfel, în susținerea opiniei enunțate, reclamantul a menționat că la unele

secții de votare deschise anterior au participat un număr foarte mic de persoane,

și anume din informațiile cunoscute, la BESV Bălți în scrutinele din 2016 și

2019 au participat mai puțin de 30 de persoane, fiind cert că pentru a deschide

în anul 2020 o secție de votare în această localitate nu există niciun raționament

legal. În același timp, în alte localități, cum ar fi Anenii Noi, Calfa, Hîrbovăț,

Gura Bîcului, Vamița, Căușeni, Hagimus, Rezina, Ștefan Vodă, Răscăieți, la

scrutinele precedente nu au fost deschise secții de votare, sau au fost deschise

2

într-un număr de câte una, pe când acum, în aceste localități, sunt deschise secții

de vot, inclusiv într-un număr mai mare decât la scrutinele precedente. Prin

urmare, se atestă că criteriul legal conex de numărul alegătorilor, care au

participat la scrutinele precedente, este inexistent în aceste situații, iar actul

Comisiei Electorale Centrale contravine expres normei legale citate.

Pe baza celor prezentate, reclamantul a pretins că Comisia Electorală

Centrală la emiterea hotărârii contestate nu a aplicat și un alt criteriu relevant

cazului, și anume numărul înregistrărilor prealabile, or, potrivit site-ului

http://inregistrare.cec.md/Statistics ca și votanți din regiunea transnistreană s-au

înregistrat doar 175 persoane.

Totodată, în cererea de chemare în judecată s-a mai arătat că anumite

acțiuni efectuate de către Comisia Electorală Centrală decrise în actul

administrativ normativ contestat nu pot fi reținute drept executate în urma

tăinuirii acestora prin nepublicare.

Aici, reclamantul a reiterat că din pct. IV și pct. VII a hotărârii nr. 4301

din 26 septembrie 2020 a Comisiei Electorale Centrale se desprinde că în ziua

de 17 iunie 2020, organul electoral central s-a adresat președinților celor 10

raioane limitrofe a râului Nistru (Soroca, Florești, Șoldănești, Rezina, Orhei,

Criuleni, Dubăsari, Anenii Noi, Căușeni și Ștefan Vodă), solicitându-le

prezentarea informațiilor referitoare la căile de comunicație ce se utilizează

pentru deplasare între ambele maluri ale Nistrului, iar la data de 25 iunie 2020,

Comisia Electorală Centrală a prezentat președinților celor șapte raioane, ce

dispun de căi de comunicație între ambele maluri (Florești, Rezina, Criuleni,

Dubăsari, Anenii Noi, Căușeni, Ștefan Vodă), lista prealabilă a secțiilor de

votare pe care intenționează să le organizeze în localitățile din aceste unități

administrativ-teritoriale, solicitându-le totodată asistența pentru informarea

primarilor localităților respective în vederea demarării procedurilor de

amenajare a sediilor unde vor fi găzduite secțiile.

Cu toate acestea, analizând portalul online al Comisiei Electorale

Centrale, se observă nepublicarea atât a adresărilor efectuate către președinții

celor 10 raioane limitrofe a râului Nistru (Soroca, Florești, Șoldănești, Rezina,

Orhei, Criuleni, Dubăsari, Anenii Noi, Căușeni și Ștefan Vodă), cât și a listelor

prealabile a secțiilor de votare pe care organul electoral central intenționa să le

organizeze în unitățile administrativ-teritoriale propuse celor 7 raioane ce

dispun de căi de comunicație (Florești, Rezina, Criuleni, Dubăsari, Anenii Noi,

Căușeni, Ștefan Vodă).

Respectiv, nu este clar care au fost răspunsurile oferite pe marginea

listelor prealabile de votare propuse de către Comisia Electorală Centrală

președinților celor 7 raioane (Florești, Rezina, Criuleni, Dubăsari, Anenii Noi,

Căușeni, Ștefan Vodă) ce dispun de căi de comunicație.

În continuare, în susținerea cererii de chemare în judecată, Andrei

Năstase a susținut că mai multe autorități publice locale, printre care și primarul

comunei Răscăieți, raionul Ștefan Vodă au informat Comisia Electorală

Centrală despre imposibilitatea constituirii secțiilor de votare pentru cetățenii

din regiunea transnistreană, însă Comisia Electorală Centrală prin actul

3

administrativ contestat a dispus constituirea secției de votare în această

localitate.

În asemenea mod se impune o situație dificilă în organizarea votului și se

perturbă buna și normala activitate a administrației publice locale, care este pusă

în situația de a executa un act pe care nu poate să îl execute.

Conform reclamantului, Comisia Electorală Centrală urmează să prezinte

în instanța de judecată toate refuzurile parvenite de la organele administrației

publice locale care au informat despre nedorința și imposibilitatea de a deschide

astfel de secții de votare.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a relevat că toate aceste ilegalități

admise de Comisia Electorală Centrală readuc în atenția publică riscurile de

fraudare masivă a rezultatelor votului. Aceasta deoarece este notorie deja

situația ce a avut loc în cadrul alegerilor prezidențiale din 2016, fapt reflectat

(superficial) și în conținutul Hotărârii Curții Constituționale nr. 34 din 13

decembrie 2016, privind confirmarea rezultatelor alegerilor și validarea

mandatului de Președinte al Republicii Moldova (sesizarea nr.139e/2016). Or,

în cadrul acelui scrutin s-au atestat multiple cazuri de transportare organizată și

corupere a alegătorilor cu domiciliul în stânga Nistrului.

De fapt, reclamantul a subliniat că la 13 noiembrie 2016 s-au înregistrat

multiple cazuri de transportare organizată a alegătorilor cu domiciliul în stânga

Nistrului către secțiile de votare din perimetrul râului Nistru, astfel de cazuri

fiind semnalate în raionul Florești, satul Sănătăuca, secția de votare 18/58;

orașul Rezina, secția de votare nr.26/42; raionul Ștefan Vodă, satul Răscăieți,

secția de votare nr.32/24; raionul Dubăsari, satul Cocieri, secțiile de votare

nr.15/1 și nr. 15/2; raionul Dubăsari, satul Molovata Nouă, secția de votare

nr.15/10; raionul Dubăsari, satul Doroțcaia, secția de votare 15/6; raionul

Anenii Noi, satul Varnița, secțiile de votare 4/41 și 4/42; raionul Căușeni, satul

Hagimus, secția de votare 10/32; raionul Căușeni, satul Copanca, secția de

votare 10/22; raionul Căușeni, satul Fîrlădeni, secția de votare nr. 10/26.

Aceste situații după cum a invocat reclamantul în cererea de chemare în

judecată au fost constatate de asociația ,,Promo-LEX” care a stabilit cel puțin

164 de unități de transport care transportau organizat alegători. De asemenea,

imaginile publicate pe internet și constatările aceleași asociațiii probează faptul

că pentru votul acordat, acești alegători au fost remunerați.

Drept consecință și având în vedere domicilierea cetățenilor menționați pe

un teritoriu necontrolat de autoritățile Republicii Moldova și imposibilitatea

concurenților electorali de a le aduce la cunoștință programele lor electorale,

precum și transportarea gratuită a acestor cetățeni la secțiile de votare, este

evident că asupra acestor alegători s-au exercitat presiuni și consimțământul lor

a fost viciat.

În același context, reclamantul a menționat că pentru acel scrutin au fost

deschise 30 secții de votare, unde în turul I au participat 6964 votanți, iar în

turul II - 16728 persoane. În condițiile în care o secție de votare se deschide

pentru circa 3 mii de persoane, observăm că pentru turul I erau suficiente 3

secții de votare, iar pentru turul II - 6 secții de votare.

4

Totodată, conform datelor accesibile publicului, în scrutinul parlamentar

din 30 noiembrie 2014 au votat 9261 de cetățeni domiciliați în teritoriile

ocupate, ceea ce denotă un interes relativ redus din partea acestora pentru

exercițiile electorale desfășurate de autoritățile constituționale ale Republicii

Moldova, fiind evident că numărul lor explodează atunci cînd ei sunt

cointeresați financiar pentru aceasta.

Cu referire la poziția Biroului Politici de Reintegrare din cadrul

Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova, reclamantul a notat că un

criteriu determinant la constituirea secțiilor de votare pentru cetățenii din

localitățile date, este poziția/propunerile Biroului politici de reintegrare.

În atare condiții, reclamantul a specificat că potrivit textului hotărârii

contestate se menționează că, în răspunsurile sale, Biroul politici de reintegrare

din cadrul Cancelariei de Stat a înaintat următoarele propuneri și recomandări:

,,se va ține cont de situația de facto din Zona de Securitate și regiunea

transnistreană unde din luna martie 2020 sunt instalate de către autoritățile

neconstituționale de la Tiraspol posturi ilegale unilaterale care restricționează

libera circulație, având în vedere că această perioadă poate fi extinsă în mod

impredictibil de către aceste autorități; se va ține cont că nu toate căile de acces

și comunicație prezentate de președinții de raioane sunt funcționale la etapa

actuală în sensul restricționării liberei circulații de către autoritățile

neconstituționale de la Tiraspol. În această ordine de idei, ultima verificare în

teren a fost efectuată de către Misiunea OSCE, care atestă 12 posturi fixe și

mobile ilegale în Zona de Securitate. De asemenea, în virtutea situației

epidemiologice existente în aceste regiuni, traversarea zonei de demarcare și a

posturilor instalate de așa-zisele autorități din regiunea transnistreană, este

interzisă până pe data de 1 decembrie 2020”.

Astfel, autoritatea de stat abilitată cu rolul de a consulta Comisia

Electorală Centrală la determinarea numărului de secții de votare, a indicat

expres asupra mai multor impedimente care fac inutilă deschiderea unui număr

mare de secții, indicând cert că aceste impedimente nu vor fi înlăturate pînă la

data scrutinului.

Cu toate acestea, din hotărârea nr. 4301 din 26 septembrie 2020 a

Comisiei Electorale Centrale nu se poate identifica respectarea nici a unei

recomandări oferite de către Biroului Politici de Reintegrare din cadrul

Cancelariei de Stat al Guvernului Republicii Moldova.

Din considerentele că după cum a fost invocat în acțiune, Comisia

Electorală Centrală nu a fost transparentă în parcursul decizional cu privire la

deschiderea secțiilor de votare pentru alegătorii din localitățile din stânga

Nistrului (Transnistria), cât și nu a motivat în deplinătate hotărârea nr. 4301 din

26 septembrie 2020, Andrei Năstase, candidat la funcția de Președinte al

Republicii Moldova, desemnat de către Partidul Politic Platforma Demnitate și

Adevăr a depus prezenta acțiune în instanța de contencios administrativ a Curții

de Apel Chișinău, solicitând anularea parțială a hotărârii nr. 4301 din

26 septembrie 2020 ca fiind ilegală în partea stabilirii/deschiderii numărului

total de 42 secții de votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului

5

(Transnistria) conform anexei la hotărârea menționată; constatarea încălcării art.

32 alin. (3) lit. b) și c) din Codul Electoral de către Comisia Electorală Centrală

la formarea numărului de secții de votare în număr de 45 pentru alegătorii din

localitățile din stânga Nistrului (Transnistria) conform anexei la hotărârea

menționată; constatarea încălcării art. 32 alin. (1) lit. b) și c) din Codul Electoral

de către Biroul politici de reintegrare, cu referire la manifestarea pasivității în

vederea elaborarea propunerilor legate de cele 42 secții de votare pentru

alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria) conform anexei la

hotărârea menționată cât și lipsei obiecțiilor fomulate și obligarea Comisiei

Electorale Centrale să modifice numărul de secții de votare pentru alegătorii din

localitățile din stânga Nistrului (Transnistria) ținând cont de prevederile art. 32

alin.(3) lit. b) și c) din Codul Electoral.

Prin încheierea din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea

înaintată de Andrei Năstase a fost declarată inadmisibilă, în temeiul art. 207

alin. (2) lit. f) Cod administrativ, pe motiv că nu au fost întrunite condițiile

prevăzute la art.208, conform cărora în cazurile prevăzute de lege, pînă la

înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va respecta procedura

prealabilă.

Prin decizia din 5 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul depus de Andrei Năstase și a fost anulată încheierea din 2

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind restituită la Curtea de

Apel Chișinău, pentru rejudecare.

Pe parcursul examinării cauzei în fond, la data de 8 octombrie 2020,

Andrei Năstase, candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova,

desemnat de către Partidul Politic „Platforma Demnitate și Adevăr” a înaintat

cerere de recuzare judecătorului raportor, invocând că în cadrul examinării

cauzei, judecătorul nominalizat a enunțat o serie de afirmații îndoielnice față de

decizia din 5 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, exprimându-și opinia

în discuție cu reprezentantul Comisiei Electorale Centrale sub formă de revoltă

și nedumerire în privința aprecierilor juridice oferite de Curtea Supremă de

Justiție speței în cauză, motiv fiind casarea încheierii din 2 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

propunerea candidatului la funcția de Președinte al Republicii Moldova,

desemnat de către Partidul Politic Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei

Năstase privind recuzarea judecătorului raportor de la examinarea prezentei

cauze de contencios administrativ a fost respinsă.

Prin hotărârea din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea

în contencios administrativ înaintată de Andrei Năstase, candidat la funcția de

Președinte al Republicii Moldova, desemnat de către Partidul Politic Platforma

Demnitate și Adevăr a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond în urma analizei actului

administrativ normativ în partea ce s-a solicitat a fi anulat și a argumentelor

reclamantului invocate în acțiune în coraport cu materialele cauzei și a

prevederilor legale pertinente litigiului, a constatat că actul administrativ

6

normativ în partea contestată este legal, emis conform competenței de către

autoritatea abilitată și temeiuri de a fi anulat nu există. Or, prin poziția expusă în

acțiune, reclamantul propune îngrădirea exercitării dreptului la vot a locuitorilor

din stânga Nistrului.

În susținerea opiniei enunțate, prima instanța a reținut că conform art. 30

alin. (2) Cod electoral ,,...secția de votare va cuprinde cel puțin 30 și cel mult

3000 de alegători”. Prin urmare, raportat la numărul de alegători conform

Registrului de Stat a Alegătorilor, numărul lor fiind de 247609, ar fi necesar de

aproximativ 82 de secții de votare pentru alegători din stânga Nistrului, pe când

Comisia Electorală Centrală a stabilit/deschis un număr total de 42 secții de

votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului.

Respectiv, la emiterea hotărârii contestate de reclamant, pârâta a luat în

considerare toate faptele relevante, a respectat limitele legale ale dreptului

discreționar și și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin

lege.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a notat că dreptul discreționar

în esență oferă autorității publice prerogativa de a opta între mai multe soluții

stabilite de lege pentru realizarea scopului legii când aplică o dispoziție legală.

Astfel, dreptul discreționar oferă posibilitatea autorității publice de a alege una

din măsurile oficiale prevăzute de norma de drept. În același sens, art. 137 alin.

(1) Codul administrativ prevede că, în exercitarea dreptului discreționar atribuit,

autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință în limitele legal

stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Astfel, la emiterea hotărârii nr. 4301 cu privire la organizarea secțiilor de

votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria),

municipiul Bender și unele localități ale raionului Căușeni în cadrul alegerilor

Președintelui Republicii Moldova din 1 noiembrie 2020, Comisia Electorală

Centrală a Republicii Moldova a respectat prevederile legale, în speță nefiind

stabilit faptul încălcării de către organul electoral central a prevederilor art. 32

alin. (3) lit. b) și c) din Codul Electoral.

Totodată, argumentele reclamantului precum că unele unități

administrativ-teritoriale din stânga Nistrului nu dispun de căi de

acces/comunicare, acestea au fost apreciate de către instanța de fond ca

nefondate, având în vedere că la materialele cauzei se dețin informațiile

președinților de raioane din care rezultă că totuși căi de acces există, cum ar fi

poduri/bancuri peste rîul Nistru, drumuri de acces, trasee republicane.

În atare condiții, pretențile reclamantului cu privire la anularea parțială a

hotărârii nr. 4301 din 26 septembrie 2020 a Comisiei Electorale Centrale ca

fiind ilegală în partea stabilirii/deschiderii numărului total de 42 secții de votare

pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria) conform

anexei la hotărârea menționată; constatarea încălcării art. 32 alin. (3) lit. b) și c)

din Codul Electoral de către Comisia Electorală Centrală la formarea numărului

de secții de votare în număr de 45 pentru alegătorii din localitățile din stânga

Nistrului (Transnistria) conform anexei la hotărârea menționată; precum și

obligarea Comisiei Electorale Centrale de a modifica numărul de secții de

7

votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria) ținând

cont de prevederile art. 32 alin. (3) lit.b) și c) din Codul Electoral, Curtea de

Apel Chișinău le-a respins ca fiind neîntemeiate.

Referitor la pretenția cu privire la constatarea încălcării art.32 alin.(3) lit.

b) și c) de către Biroul politici de reintegrare, cu referire la manifestarea

pasivității în vederea elaborării propunerilor legate de cele 42 secții de votare

pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului, cât și a lipsei obiecțiilor

formulate, instanța de fond a conchis că Biroul politici de reintegrare este o

subdiviziune a Cancelariei de Stat, a cărui scop de bază este asigurarea unui

suport organizatoric și informațional în vederea realizării politicii Guvernului în

domeniul reintegrării țării.

Respectiv, între Comisia Electorală Centrală și Biroul politici de

reintegrare a avut loc o cooperare intensivă și eficientă, în vederea asigurării

desfășurării în bune condiții a alegerilor Președintelui Republicii Moldova din 1

noiembrie 2020, în acest sens Biroul politici de reintegrare prezentând copiile a

mai multor acte de corespondență dintre autoritățile publice menționate, care au

avut drept scop asigurarea respectării prevederilor art.32 din Codul Electoral.

Astfel, Biroul politici de reintegrare și-a exercitat în deplinătate și cu

maximă tenacitate responsabilitățile sale care izvorăsc din prevederile art.32

alin. (1) din Codul Electoral. Deci, nu există nici un motiv elocvent în vederea

constatării încălcării reglementărilor în sfera electorală, de către Biroul politici

de reintegrare, cu referire la manifestarea pasivității în vederea elaborării

propunerilor legate de secțiile de votare pentru alegătorii din localitățile din

stânga Nistrului (Transnistria), cât și a lipsei obiecțiilor formulate.

Mai mult decât atât, organul responsabil de organizarea secțiilor de votare

cu sediul pe teritoriul Republicii Moldova, pentru alegătorii localităților din

stânga Nistrului (Transnistria), este Comisia Electorală Centrală, respectiv,

prevederile art. 32 alin. (3) lit. b) și c) din Codul Electoral, la care face referință

reclamantul, nu sunt incidente Biroului politici de reintegrare.

Curtea de Apel Chișinău a mai menționat că, prin acțiunea în contestare a

actului administrativ normativ, reclamantul în calitatea sa de candidat la funcția

de Președinte al Republicii Moldova, desemnat de către Partidul Politic

Platforma Demnitate și Adevăr nu a indicat care este dreptul său lezat prin

hotărârea contestată și nici reprezentantul său în cadrul ședinței de judecată nu a

putut invoca clar încălcarea dreptului reclamantului prin actul administrativ

contestat, ultimul invocând imposibilitatea concurentului electoral de a se

prezenta în cadrul localităților din stânga Nistrului pentru a prezenta programul

său electoral.

Din aceste considerente, prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiată

pretenția reclamantului cu privire la constatarea încălcării art. 32 alin. (1) lit. b)

și c) din Codul Electoral de către Biroul politici de reintegrare, cu referire la

manifestarea pasivității în vederea elaborarea propunerilor legate de cele 42

secții de votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului

(Transnistria) conform anexei la hotărârea menționată cât și lipsei obiecțiilor

fomulate.

8

Invocând netemeinicia și ilegalitatea încheierii și a hotărârii din 8

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, la data de 9 octombrie 2020, Andrei

Năstase, candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova, desemnat de

către Partidul Politic Platforma Demnitate și Adevăr le-a contestat cu recurs,

solicitând în urma completării recursului din 10 octombrie 2020, admiterea

acestuia, casarea hotărârii și a încheierii recurate ce constituie obiectul

prezentului recurs cu emiterea unei noi decizii, de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată anexată la dosar, suplimentar invocându-se că

recurentul-reclamant Andrei Năstase a fost privat de posibilitatea de a-și

formula, argumenta și dovedi poziția procesuală în cadrul procesului de

judecată, deoarece cauza în fond a fost examinată în absența sa, care nu s-a

prezentat în ședința de judecată din motive ce nu-i pot fi imputate și anume

pentru că nu a fost legal citat despre data, ora și locul examinării cauzei.

Totodată, cu referire la ilegalitatea hotărâii recurate ce ține de fondul

cauzei, recurentul Andrei Năstase a specificat că prima instanță nu a intrat în

esența examinării cauzei și nu a verificat pe deplin înscrisurile anexate,

obiecțiile formulate cât și declarațiile părților antrenate în procesul judiciar. Or,

prin pronunțarea unei astfel de soluții, instanța de judecată a confirmat că de

fapt nici nu a studiat cerințele formulate prin cererea de chemare în judecată cât

și obiecțiile suplimentare depuse la dosarul administrativ.

Tot aici, a precizat că în cererea de chemare în judecată, a fost menționat

faptul că intimatul nu a respectat art. 32 alin. (3) lit. b) din Codul electoral. Iar

în cadrul ședinței de judecată la întrebările adresate reprezentantului Comisiei

Electorale Centrale de către avocatul Ion Botnarenco și instanța de judecată cu

privire la cum au fost respectate prevederile art. 32 alin. (3) lit.b) Cod Electoral,

acesta a comunicat că înregistrarea prealabilă nu a stat ca un criteriu al

deschiderii secțiilor de votare, or, criteriul cel mai important care a stat a fost

informația de la scrutinul precedent, Comisia Electorala Centrală înțelegând că

nu va fi tot acel număr de cetățeni la vot.

Astfel, recurentul a conchis că reprezentantul Comisiei Electorale

Centrale însăși a confirmat, prin răspunsurile menționate că la deschiderea

secțiilor de votare pentru alegătorii din stânga Nistrului, Comisia Electorală

Centrală nu a ținut cont de prevederile art. 32 alin (3) lit. b), din motiv că acest

criteriu prevăzut de articolul menționat pentru Comisia Electorală Centrală este

unul facultativ și nu a stat la baza deschiderii secțiilor de votare.

În aceeași ordine de idei, recurentul a relevat că în cererea de chemare în

judecată, a fost menționat și faptul nerespectării de către Comisia Electorală

Centrală și a art. 32 alin.(3) lit. b) și c ) din Codul Electoral.

Or, analizând materialele dosarului administrativ și actele prezentate în

mod suplimentar de către Comisia Electorală Centrală se observă lipsa

(înscrisurilor) cu privire la înregistrările prealabile de la scrutinele precedente în

baza cărora a fost format numărul secțiilor de votare.

Respectiv, recurentul a invocat în cadrul ședinței de judecată la întrebările

adresate reprezentantului Comisiei Electorale Centrale de către avocatul Ion

9

Botnarenco cât și instanța de judecată cu privire la cum au fost respectate

prevederile art. 32 alin. (1) Cod electoral, acesta a răspuns că pe 25 iunie 2020

au transmis Biroului de politici și reintegrare lista cu sediile secțiilor de votare

în număr de 47 care urmează a fi deschise, iar ulterior când au decis constituirea

a 42 de secții de votare pentru cetățenii din stânga Nistrului au informat Biroul

politici de reintegrare.

Totodată, recurentul a menționat că la alte întrebări acordate,

reprezentantul Comisiei Electorale Centrale a răspuns evaziv, iar când a fost

întrebat unde este lista prealabilă anexată cu propunerea deschiderii secțiilor de

vot în număr de 42, prin care se confirmă că a fost adusă la cunoștință Biroului

politici și reintegrare, acesta s-a eschivat să ofere răspuns și nu a confirmat

existența unui asemenea înscris, prin care în urma modificării sediilor secțiilor

de vot, numărului de secții de vot cât și aplasarea acestora în incinta încăperilor

nu a fost prezentată în mod repetat Biroului politici și reintegrare, fapt ce poate

fi confirmat prin materialele dosarului admisnitrativ.

Recurentul a mai invocat că instanța de judecată în mod selectiv și-a

expus poziția asupra argumentelor formulate în cererea de chemare în judecată,

lăsând fără apreciere obiecțiile (cererea de completare) anexată la materialele

cauzei.

Referitor la drepturile încălcate prin hotărârea nr. 4301 din 26 septembrie

2020 a Comisiei Electorale Centrale, Andrei Năstase a indicat că în calitate de

concurent electoral dispune de dreptul constituțional de a participa la scrutinul

electoral organizat conform regulilor prestabilite de Codul Electoral, iar

Comisia Electorală Centrală nu este în drept să-și exercite atribuțiile legale în

favoarea unuia dintre candidați, în speță fiind cazul candidaților de dreapta, care

mizează pe electoratul din Transnistria, realizând contrar prevederilor art. 16 din

Constituție acțiuni de discriminare a electoratului din alte regiuni, inclusiv din

diasporă.

Or, atât Comisia Electorală Centrală cât și instanța de contencios

administrativ este obligată să-i asigure dreptul la un scrutin electoral, organizat

și desfășurat conform regulilor clar prestabilite de art. 2, 12, 51 Cod electoral și

conform standardelor democratice. Aceasta deoarece, în joc este pus dreptul său

de a beneficia de asigurarea preeminenței dreptului, caracteristicilor

democratice ale statului, așa cum sunt definite la art. 1 alin. (3) din Constituție,

dreptul la nedescrimnare prevăzut de art. 16 din Constituție, dreptul la alegeri,

corecte organizate conform standardelor democratice, dar nu conform

intereselor promovate de partidul de guvernământ în favoarea candidatului său.

Cu referire la ilegalitatea încheierii din 8 octombrie 2020 privind

respingerea cererii de recuzare în privința judecătorului raportor, recurentul a

relatat că în cadrul examinării cauzei, judecătorul nominalizat a enunțat o serie

de afimații îndoielnice față de decizia Curții Supreme de Justiție din 5

octombrie 2020, exprimându-și opinia în dicuție cu reprezentantul Comisiei

Electorale Centrale sub formă de revoltă și nedumerire în privința aprecierilor

juridice oferite de Curtea Supremă de Justiție speței în cauză, motiv fiind

casarea încheierii din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

10

Conform recurentului, aceste afirmații față de decizia din 5 octombrie

2020 a Curții Supreme de Justiție în cadrul ședinței de judecată, pune la îndoială

imparțialitatea judecătorului asupra obiectivității soluționării cauzei în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Prin urmare, recurentul a considerat că judecătorul raportor a fost de-a

dreptul interesată în soluția sa, deci ea nu a fost imparțială și procesul a fost

deturnat de la rolul său, nemaifiind echitabil. De aceea, în acest domeniu, nu

doar imparțialitatea este esențială, ci și aparența de imparțialitate. Judecătorul

nu doar că trebuie să fie imparțial, ci să și apară în ochii celorlalți ca imparțial,

tocmai pentru a-și menține încrederea părților în justiție într-o cauză și

publicului larg.

În final, Andrei Năstase a indicat că nu este de acord cu hotărârea și

încheierea din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acestora și emiterea unei decizii, de admitere integrală a acțiunii.

La data de 9 octombrie 2020 și respectiv, la data de 10 octombrie 2020,

întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi a participanților la proces, în adresa intimatei Comisia Electorală

Centrală cât și a terților Biroul Politici de Reintegrare din cadrul Cancelariei de

Stat a Guvernului Republicii Moldova, Comisia Unificată de Control din cadrul

Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova și Inspectoratul General al

Poliției, a fost expediat pentru informație și cunoștință copia cererilor de recurs

depuse de Andrei Năstase împotriva încheierii și a hotărârii din 8 octombrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, oferindu-i-le posibilitatea depunerii referințelor.

Prin referințele depuse la data de 11 octombrie 2020 și, respectiv la data

de 12 octombrie 2020, Biroul Politici de Reintegrare din cadrul Cancelariei de

Stat a Guvernului Republicii Moldova, Comisia Unificată de Control din cadrul

Cancelariei de Stat a Guvernului Republicii Moldova și Comisia Electorală

Centrală au solicitat respingerea recursului depus de Andrei Năstase cu

menținerea actului judecătoresc recurat.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, la caz, se contestă hotărârea Comisiei

Electorale Centrale în perioada electorală în cazul alegerilor prezidențiale.

Respectiv, speței în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Legea cu privire la

actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 coroborat cu art. 2 alin. (2) Cod

administrativ, conform căruia, anumite aspecte ce țin de activitatea

administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin

norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai

dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor

11

prezentului cod, inclusiv la termenul de depunere a recursului împotriva

hotărârii judecătorești sunt aplicabile normele Codului electoral, care față de

Codul administrativ sunt norme juridice speciale, aplicabile anumitor categorii

de raporturi sociale și/sau subiecți strict determinați.

În conformitate cu art. 74 alin. (6) Cod electoral, împotriva hotărârii

instanței de judecată poate fi depus un apel în termen de o zi de la pronunțare,

iar împotriva deciziei instanței de apel - un recurs în termen de o zi de la

pronunțare.

Totodată, completul reține că potrivit art. 241 alin. (2) din Codul

administrativ, încheierile primei instanțe și ale instanței de apel care nu se

contestă separat cu recurs pot fi contestate odată cu fondul, dacă prezentul cod

sau alte legi nu prevăd pentru încheierile judecătorești nicio cale de atac.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus la 9 octombrie 2020

(vol.II,f.d.141) este în termen, având în vedere că hotărârea instanței de fond

care se solicită a fi anulată a fost adoptată la 8 octombrie 2020 (vol.II,f.d.97), iar

încheierea prin care a fost respinsă propunerea privind recuzarea judecătorului

raportor de la examinarea cauzei de contencios administrativ se contestă odată

cu fondul hotărârii.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Andrei Năstase,

candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova, desemnat de către

Partidul Politic Platforma Demnitate și Adevăr, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Cu referire la recursul depus de Andrei Năstase împotriva hotărârii

din 8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs reține

prevederile art. 73 alin. (7) Cod electoral, conform cărora contestațiile depuse la

instanțele de judecată se examinează în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și ale Codului administrativ. Iar conform art. 74 alin. (1) dina

celași cod, instanța de judecată adoptă și pronunță hotărârea în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă și ale Codului administrativ.

Totodată, conform art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

12

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs

de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și

care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după

caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă

ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea

a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt,

13

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentele de procedură invocate în recurs precum că,

instanța de fond la examinarea cauzei nu a asigurat respectarea principiului

disponibilității în drepturi a părților la proces, recurentul-reclamant Andrei

Năstase fiind privat de posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția

procesuală în cadrul procesului de judecată, deoarece cauza în fond a fost

examinată în absența sa și a reprezentantului său, care nu s-au prezentat în

ședința de judecată din motive ce nu le pot fi imputate și anume pentru că nu au

fost legal citați despre data, ora și locul examinării cauzei, Colegiul reține că

reprezentantul recurentului Andrei Năstase avocatul Ion Botnarenco a fost

prezent în ședința de judecată la etapa ascultării explicațiilor participanților la

proces, oferind explicații în acest sens, iar când a fost pusă în discuție

posibilitatea finalizării examinării cauzei în fond, acesta a înaintat propunere de

recuzare a judecătorului raportor, motiv pentru care instanța de fond prin

încheierea protocolară a ridicat cauza de la examinare și a transmis-o în

cancelaria civilă și de contencios administrativ pentru a fi examinată

(vol.II,f.d.63A).

Faptul că după examinarea propunerii de recuzare și transmiterii dosarului

nemijlocit completului de judecată care a început cauza în fond, reprezentantul

reclamantului Andrei Năstase, avocatul Ion Botnarenco nu a fost prezent, nu

poate fi imputat instanței de judecată care și-a îndeplinit obligația pozitivă și l-a

citat legal despre data, ora și locul ședinței de judecată din 8 octombrie 2020

(vol.II,f.d.55-56), însă după examinarea cererii de recuzare, care a fost depusă

de el însuși, reprezentantul reclamantului nu s-a prezentat în ședință de judecată,

nu a comunicat instanței motivele neprezentării și nici nu a solicitat amânarea

examinării cauzei.

La rândul său, prima instanță ținând cont de domeniul specific de activitate

a legislației electorale care stabilește termene restrânse de examinare și

soluționare a litigiilor electorale și având în vedere că cauza în fond, s-a judecat

anume la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Năstase, corect a

considerat posibilă continuarea examinării cauzei în lipsa părții absente, care a

fost legal citată, motiv pentru care a purces la examinarea cauzei în fond, în

final pronunțând dispozitvul hotărârii contestate.

Or, neprezentarea reprezentantului legal citat nu împiedică examinarea

cauzei, cu atât mai mult că conform art. 47 alin. (3) în coroborare cu art. 218 lit.

c) Cod administrativ, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie

participantului reprezentat. Participanții la proces care sau prezentat cel puțin o

dată în ședința de judecată pe parcursul examinării acțiunii în contencios

administrativ sau au efectuat acte de procedură în contextul examinării acțiunii

în contencios administrativ nu pot invoca lipsa citației pentru efectuarea actelor

de procedură la o dată ulterioară

Astfel, în situația relatată, având în vedere diligența părților de a urmări

desfășurarea procesului, precum și obligația participanților la proces, Colegiul

conchide că reprezentantul recurentului a eludat obligația sa de a-și valorifica

14

drepturile procedurale – de a se prezenta în ședința de judecată, or, conform art.

24 Cod administrativ, participanții la procedura administrativă și procedura de

contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească

obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor

participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv

și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit

legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Referitor la recursul depus de Andrei Năstase împotriva încheierii din

8 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins propunerea

privind recuzarea judecătorului raportor de la examinarea cauzei de contencios

administrativ, instanța de recurs relevă că prima instanță corect a stabilit faptul

că circumstanțele invocate în susținerea cererii de recuzare nu se încadrează la

temeiurile stipulate la art. 49 și 50 Cod administrativ, care reglementează în

mod exhaustiv temeiurile de recuzare a judecătorilor și a inadmisibilității

participării judecătorului la judecarea cauzei.

Or, discuția juridică dintre instanța de judecată și reprezentantul pârâtei cu

referire la decizia din 5 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție nu denotă

faptul existenței unei împrejurări ce ar pune la îndoială obiectivitatea și

nepărtinirea judecătorilor, cu atât mai mult că prevederile art. 202 alin. (2) în

coroborare cu art. 219 alin. (4) Cod administrativ indică expres că nu este un

motiv pentru suspiciuni de părtinire indicațiile verbale ale judecătorului, în

cadrul unei discuții juridice, sau scrise asupra situației de drept. Instanța de

judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau poate da în

scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.

Mai mult că Andrei Năstase nu a demonstrat nici faptul că judecătorul

vizat a dat dovadă de motive serioase din care să rezulte interesul lui în cauza

supusă judecății.

De altfel, dacă pentru orice bănuială de imparțialitate magistratul ar putea

fi recuzat, s-ar ajunge la o situație la fel de nelegală, în special, orice parte ar

avea posibilitatea de a-și alege după bunul ei plac judecători.

În subsidiar, judecătorul are obligația profesională ca în cauzele ce le

judecă, să afle adevărul și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, asigurând

prin tot ce face, supremația legii.

Prin urmare, în speță instanța de judecată corect a concluzionat că nu există

temeiuri pentru ca imparțialitatea judecătorului să fie pusă la îndoială

rezonabilă.

Respectiv, circumstanțele invocate de către Andrei Năstase, în susținerea

cererii de recuzare nu indică la existența unor prejudecăți sau idei preconcepute

a magistrațului recuzat susceptibile de a afecta imparțialitatea subiectivă. Or,

faptul că acesta nu are încredere în judecătorul recuzaț, nu constituie temei de

admitere a cererilor de recuzare.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Andrei Năstase, candidat la funcția de

15

Președinte al Republicii Moldova, desemnat de către Partidul Politic Platforma

Demnitate și Adevăr.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Andrei Năstase, candidat la funcția de Președinte al

Republicii Moldova, desemnat de către Partidul Politic Platforma Demnitate și

Adevăr se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

16