2ra-1202/20 — cu privire la încasarea compensației pentru întârzierea achitării în termen a salariului și a concediului nefolosit în legătură cu demisia din funcție

2ra-1202/20 — cu privire la încasarea compensației pentru întârzierea achitării în termen a salariului și a concediului nefolosit în legătură cu demisia din funcție (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1202/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Central (jud. A. Bologan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

7 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marcel

Doni

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marcel Doni împotriva

Întreprinderii de Stat „Stațiunea Didactico-Experimentală Criuleni” cu privire la

încasarea compensației pentru întârzierea achitării în termen a salariului și a

concediului nefolosit în legătură cu demisia din funcție

împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Stațiunea Didactico-Experimentală

Criuleni”, casată hotărârea din 3 decembrie 2019 și hotărârea suplimentară din

24 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central și emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii

constată:

La 3 septembrie 2019, Marcel Doni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală Criuleni” cu privire la încasarea

compensației pentru întârzierea achitării în termen a salariului și a concediului

nefolosit în legătură cu demisia din funcție.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 1 iulie 2016, în temeiul ordinului

nr. 7k, emis de directorul ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni”, a fost

angajat în cadrul ÎS „Stațiunea Didactică Experimentală Criuleni” în funcția de vice-

director pe întrebări gospodărești, începând cu data de 1 iulie 2016, pe o perioadă

nedeterminată.

Iar prin ordinul ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” nr. 13 din

28 februarie 2017, a fost concediat din funcția de vice-director pe întrebări

gospodărești, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. o), p) Codul muncii, și art. 8 lit. a) și d)

din Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146 din 16 iunie 1994, pe baza

rezultatelor unei anchete de serviciu indicate în procesul-verbal nr. 1 din

28 februarie 2017, efectuate de Comisia de anchetă a ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală Criuleni”.

1

A remarcat că a contestat ordinul ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală

Criuleni” nr. 13 din 28 februarie 2017 în instanța de judecată, care prin hotărârea din

7 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni a fost anulat, fiind reintegrat în funcția de vice-

director al ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni”.

Astfel, în baza hotărârii din 7 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni, la data de

10 iulie 2017, ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” a emis un ordin

fără număr, prin care a fost dispusă restabilirea lui în funcția de vice-director al

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală Criuleni”.

Totodată, a menționat că la 10 iulie 2017, directorul interimar al ÎS „Stațiunea

Didactico - Experimentală Criuleni”, Alexandru Zolotco, a emis un ordin fără

număr, prin care a dispus preavizarea lui despre intenția ÎS „Stațiunea Didactico -

Experimentală Criuleni” de a înceta peste 2 luni raporturile de serviciu în legătură

cu lichidarea funcției de vice-director, ordin care i-a fost adus la cunoștință la data

de 11 iulie 2017.

Tot, în aceeași zi, la 11 iulie 2017, i-a fost adus la cunoștință și ordinul

ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” nr. 19 din 15 mai 2017 cu privire

la lichidarea funcției de vice-director pe întrebări gospodărești și crearea unei noi

funcții.

Ulterior, prin ordinul ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni”

nr. 11k din 14 septembrie 2017, a fost concediat din funcția de vice-director pe

întrebări gospodărești, în legătură cu reducerea statelor de personal din unitate.

La 29 august 2017, a contestat în instanța de judecată ordinul ÎS „Stațiunea

Didactico - Experimentală Criuleni” nr. 19 din 15 mai 2017 și ordinul ÎS „Stațiunea

Didactico - Experimentală Criuleni” nr. 11k din 14 septembrie 2017, care prin

hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Criuleni, menținută prin decizia din

23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost anulate și reintegrat în funcția

de vice-director al ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni”, cu achitarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu, până la data de 11 iunie 2018, luându-

se în calcul salariul mediu lunar de 7200 de lei.

Din motivul multiplelor acțiuni de discriminare din partea administrației

ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală Criuleni”, la 23 noiembrie 2018 a demisionat

din proprie inițiativă.

A remarcat că la demisionare, administrația ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală Criuleni”, nu i-a achitat salariul pentru perioada 5 noiembrie 2018-

23 noiembrie 2018 și nici indemnizația pentru concediul anual de odihnă nefolosit

pentru 33 de zile calendaristice.

La 3 decembrie 2018, a depus și o cerere de chemare în judecată împotriva

ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” cu privire la achitarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu începând cu data de 11 iunie 2018 –

4 noiembrie 2018, care prin hotărârea din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Criuleni

sediul central, a fost admisă integral și obligată ÎS „Stațiunea Didactico -

Experimentală Criuleni” să-i achite salariu pentru absența forțată de la serviciu

pentru perioada 11 iunie 2018 – 4 noiembrie 2018, în sumă de 35380, 08 de lei și

restanța pentru indemnizația de concediu nefolosit în sumă de 2241,03 de lei.

2

Deși conform art. 256 alin. (1) lit. b) CPC, hotărârea din 8 februarie 2019 a

Judecătoriei Criuleni sediul central, urma a fi executată imediat, ÎS „Stațiunea

Didactico- Experimentală Criuleni” și-a onorat obligația de achitare a plăților abia

la data de 15 iulie 2019.

Având în vedere că ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” de la

pronunțarea hotărârii din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Criuleni până la

15 iulie 2019, neîntemeiat nu și-a executat obligația de achitare a salariului, a

considerat reclamantul că ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” în

temeiul art. 330 alin.(2) Codul muncii, este obligată să-i achite suplimentar 0,3% din

salariul neachitat în termen pentru fiecare zi de întârziere, pentru perioada

9 februarie 2019- 15 iulie 2019, ceea ce constituie suma de 17607 de lei, calculată

după formula: 37621,83 lei (plățile salariale neachitate la demisionare) x 0,3%

(dobânda de întârziere) x 156 zile (perioada de întârziere 9 februarie 2019-

15 iulie 2019), obligații ce rezultă din prevederile art. 85 alin.(3) Codul muncii.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 85, 142, 330 Codul muncii,

art. 166, 241 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii și încasarea de la ÎS „Stațiunea Didactico-

Experimentală Criuleni” în beneficiul lui a sumei de 17607 de lei cu titlu de

compensație de întârziere la achitarea în termen a salariului și a concediului nefolosit

în legătură cu demisionarea din funcție, pentru perioada 9 februarie 2019-

15 iulie 2019.

Prin hotărârea din 3 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central,

acțiunea a fost admisă și încasată de la ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală

Criuleni” în beneficiul lui Marcel Doni suma de 17607 de lei, cu titlu de compensație

de întârziere pentru perioada 9 februarie 2019-15 iulie 2019.

Prin hotărârea suplimentară din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni

sediul central, a fost încasată de la ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni”

în contul bugetului de stat taxa de stat în mărime de 528,21 de lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță cu privire la temeinicia acțiunii, a

constatat că ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” nu și-a onorat imediat

obligația achitării plăților față de Marcel Doni, stabilite prin hotărârea din

8 februarie 2019 a Judecătoriei Criuleni, decât numai la data de 15 iulie 2019,

respectiv ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni”este în întârziere cu 156

de zile, pentru sumele neachitate în termen lui Marcel Doni ca plăți salariale ce i

s-au cuvenit la demisionare din funcție, în sumă totală de 37621,11 de lei, formată

din suma de 35380,08 de lei (salariul neachitat pentru perioada 11 iunie 2018-

4 noiembrie 2018 + 2241,03 de lei (indemnizația de concediu de odihnă anual

nefolosit), motiv din care prima instanță a considerat necesar de a încasa de la

ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” în beneficiul lui Marcel Doni

penalitatea de întârziere în temeiul art. 330 alin. (2) Codul muncii, în mărime de

0,3 % din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, pentru perioada

9 februarie 2019 – 15 iulie 2019, în mărime de 17607,01 de lei.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală Criuleni”, casată hotărârea din

3 decembrie 2019 și hotărârea suplimentară din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei

3

Criuleni sediul central și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel cu referire la prevederile

art. 254 alin. (1), 255 CPC, 256 alin. (1) lit. d) CPC, 356 alin. (1), (2) Codul muncii,

24 alin. (1) Cod de executare, a reținut că hotărârea din 8 februarie 2019 a

Judecătoriei Criuleni, a fost menținută prin decizia din 23 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, respectiv a devenit definitivă la data de 23 octombrie 2018, astfel

că în speță, prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii, puteau fi aplicate numai până

la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă. Prin urmare cerințele lui

Marcel Doni cu privire la încasarea de la ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală

Criuleni” a compensației de întârziere pentru perioada 9 februarie 2019-

15 iulie 2019, nu se încadrează în dispozițiile art. 330 alin. (2) Codul muncii.

La 17 iulie 2020, Marcel Doni a declarat recurs împotriva deciziei din

19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ca ilegală și neîntemeiată.

A indicat că la adoptarea deciziei sale, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material și anume greșit și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 24

Cod de executare, or, pretențiile lui din cererea de chemare în judecată cu privire la

încasarea compensației de întârziere a achitării salariului din contul ÎS „Stațiunea

Didactico - Experimentală Criuleni” nu rezultă din neexecutarea în termen a

hotărârii judecătorești, nefiind inițiată vreo procedură de executare a actului

judecătoresc în acest sens.

Pentru perioada 9 februarie 2019-15 iulie 2019 nu există nicio hotărâre

judecătorească cu privire la încasarea silită în beneficiul lui a salariului de la

ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” și nici nu a fost inițiată nicio

procedură de executare.

A considerat recurentul că în speță, la soluționarea pretențiilor sale cu privire

la încasarea compensației de întârziere a neachitării în termen a salariului sunt

aplicabile prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii.

La 22 iulie 2020, în adresa intimatei ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală

Criuleni” a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Marcel Doni, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 119), fiind recepționată

de către intimată la data de 29 iulie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție

anexat la actele cauzei (f. d. 120).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata ÎS „Stațiunea Didactico - Experimentală Criuleni” să-și expună poziția față

de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

4

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 17 iulie 2020 împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel

Chișinău, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Marcel Doni, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Marcel Doni, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

5

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Marcel Doni urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Marcel Doni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6