2ra-1183/20 — cu privire la încasarea plăților salariale și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1183/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

7 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Galina

Barbu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Barbu împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Amiasteel Group” cu privire la încasarea plăților

salariale și compensarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Galina Barbu, reprezentată de avocatul Ludmila Covganeț

și menținută hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată

constată:

La 21 decembrie 2018, Galina Barbu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Amiasteel Group” cu privire la încasarea plăților salariale și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 martie 2017, în baza contractului

individual de muncă nr. 4/17, încheiat cu SRL „Amiasteel Group”, dânsa a fost

angajată în cadrul SRL „Amiasteel Group”, în funcția de manager în comerț.

Prin contractul individual de muncă nr. 4/17 din 1 martie 2017 au fost stabilite

condițiile de retribuire a muncii și anume faptul că îi va fi achitat salariul în mărime

de 5000 de lei lunar.

A afirmat că prin contractul dat, a fost stabilit și programul de muncă, de la

ora 08:00 până la 12:00, iar pentru orele suplimentare, urma să fie remunerată

suplimentar.

La 1 martie 2018, în baza procesului-verbal nr. 2 al fondatorilor

SRL „Amiasteel Group”, a fost numită în funcția de administrator al

SRL „Amiasteel Group”, fapt confirmat prin înscrierea în carnetul de muncă.

Deoarece, SRL „Amiasteel Group” refuza să-și onoreze obligațiunile de

achitare a salariului, la data de 2 iulie 2018, prin acordul de reziliere nr.10/18, semnat

1

între SRL „Amiasteel Group” și Galina Barbu, a fost reziliat contractul individual

de muncă nr. 04/17 din 1 martie 2017, începând cu data de 2 iulie 2018.

A indicat că la data eliberării din funcția deținută, SRL „Amiasteel Group”,

urma să-i achite salariu pentru perioada de activitate și compensația pentru concediul

anual nefolosit, care însă nu i-au fost achitate.

La 23 august 2018, a depus o cerere către Inspectoratul de Stat al Muncii cu

privire la încălcarea legislației muncii de către administrația SRL „Amiasteel

Group”, iar prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. B-1206/18 din

11 octombrie 2018, i-a fost comunicat despre constatarea încălcărilor din partea

administrației SRL „Amiasteel Group” la plata salariului pentru perioada în care a

activat și despre faptul neachitării sumelor ce i se cuveneau în ziua eliberării.

Pentru aceste încălcări a legislației muncii, directorului SRL „Amiasteel

Group”, Natalia Grosu, i-a fost înmânat procesul-verbal de control al Inspectoratului

de Stat al Muncii, cu prescripția de a înlătura încălcările depistate în termen de 15

zile, cu informarea în scris a Inspecției teritoriale de muncă.

Cu toate acestea, până în prezent, SRL „Amiasteel Group” nu și-a onorat

obligația de a-i achita salariu.

A menționat că a expediat în adresa SRL „Amiasteel Group” cererea

prealabilă în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, recepționată de către

SRL „Amiasteel Group” la 15 noiembrie 2018, însă care nu a fost satisfăcută.

A considerat că SRL „Amiasteel Group” urmează să-i achite salariu pentru

perioada martie 2017 - iulie 2018 în mărime de 80455 lei, plata pentru concediul

neachitat în mărime de 6506 lei și penalitatea în mărime de 107274, 61 lei, iar în

total suma de 194235,61 lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 112, 117, 119, 128, 143, 330

Codul muncii, art. 85 alin. (1) lit. a), 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul SRL „Amiasteel Group” în

beneficiul său a datoriei salariale în sumă de 80455 de lei, a plății pentru concediul

neachitat în mărime de 6506 de lei, a penalității în mărime de 107274,61 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Galina Barbu, reprezentată de avocatul Ludmila Covganeț și menținută

hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

cu referire la prevederile art. 9 alin. (1) lit. d), 45, 128 alin. (1) Codul muncii, au

reținut că deși Galina Barbu în acțiunea depusă a invocat că nu a fost remunerată

pentru perioada de activitate în cadrul SRL „Amiasteel Group”, s-a stabilit că, din

extrasul din contul salariatei Galina Barbu, eliberat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, rezultă că SRL „Amiasteel Group” i-a achitat Galinei Barbu suma de

73858,44 de lei, pentru perioada aprilie 2017-iulie 2018, cu titlu de retribuire a

muncii prestate, la fel, prin ordinele de plată nr. 491 din 10 octombrie 2017, nr. 570

din 10 noiembrie 2017 și nr. 83 din 13 decembrie 2017, SRL „Amiasteel Group” a

transferat Galinei Barbu suma de 18268,74 de lei, pentru serviciile prestate conform

contractului individual de muncă, cât și prin ordinele cu destinația plății „împrumut”,

2

Galinei Barbu i-a fost transferată de către SRL „Amiasteel Group” suma de

157308,65 de lei.

Au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare asupra netemeiniciei

acțiunii Galinei Barbu, în condițiile în care a fost constatat că SRL „Amiasteel

Group” efectua plăți periodice pe contul salariatei Galina Barbu, cu destinația plății

pentru salariu și cu destinația plății „împrumut”, care precum a recunoscut și

reprezentantul Galinei Barbu, avocatul Ludmila Covganeț în cadrul ședințelor de

judecată a primei instanțe și a instanței de apel, ordinele SRL „Amiasteel Group” de

efectuare a plăților cu destinația plății „împrumut” au fost efectuate pentru

remunerarea muncii, astfel, depășind cu mult suma solicitată în acțiune de către

Galina Barbu cu titlu de salariu și cu titlu de compensație pentru concediu anual

nefolosit.

Mai mult, instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat și faptul că

Galina Barbu având calitatea de administrator al SRL „Amiasteel Group”, avea

dreptul de prima și a doua semnătură în cadrul SRL „Amiasteel Group”, fapt ce

indică că Galina Barbu era îndreptățită să nu admită încălcarea drepturilor sale

salariale.

La 6 iulie 2020, Galina Barbu a declarat recurs împotriva deciziei din

21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au apreciat arbitrar probele, au interpretat și aplicat eronat normele de drept material

și că cirmcustanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și

elucidate pe deplin.

A obiectat că instanța de apel aplicând eronat normele de drept material a

concluzionat că angajatorul SRL „Amiasteel Group” a efectuat plăți periodice pe

contul său cu destinația plăți pentru salariu și cu destinația plăți pentru împrumut,

or, în urma controlului efectuat la SRL „Amiasteel Group”, Inspectoratul de Stat al

Muncii a depistat mai multe încălcări ale legislației muncii de către SRL „Amiasteel

Group”, care au fost expuse în răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. B-

1206/18 din 11 octombrie 2017.

Astfel, prin răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. B-1206/18 din

11 octombrie 2017, se confirmă că angajatorul SRL „Amiasteel Group”, contrar

prevederilor art. 142 alin. (1) Codul muncii, a admis restanțe la plata salariului, nu

a prezentat niciun act confirmativ privind achitarea salariului pentru perioada

activată de către ea în cadrul întreprinderii și că SRL „Amiasteel Group” nu a achitat

la desfacerea contractului individual de muncă sumele cuvenite în ziua eliberării

sale, prin ce a încălcat prevederile art. 143 alin. (1) Codul muncii.

A subliniat că SRL „Amiasteel Group” a refuzat să prezinte în instanța de

judecată tabelele de pontaj și actele care ar confirma că de către SRL „Amiasteel

Group” i-ar fi fost achitat salariu.

A mai susținut că la caz lipsesc și acte care ar demonstra că i-ar fi fost achitat

impozitul pe venit din salariu, or, conform informației eliberate de către Casa

Națională de Asigurări Sociale, în extrasul din contul nr. 3/2017-7/2018, este indicat

3

fondul retribuirii muncii 3000-3500 de lei, care contravine prevederilor contractului

individual de muncă nr. 4/17 din 1 martie 2017 încheiat cu SRL „Amiasteel Group”.

La fel, informația cu privire la veniturile calculate și achitate în folosul

persoanei fizice (juridice) și impozitul pe venit reținut din aceste venituri, indicat la

capitolul codul sursei de venit-salariu, suma venitului 35100 de lei și suma

impozitului pe venit 2800 de lei, de asemenea contravin contractului individual de

muncă, mai mult că nici aceste sume nu i-au fost achitate ca salariu, fapt confirmat

și de Inspectoratul de Stat al Muncii.

A relevat că deși a deținut funcția de administrator al SRL „Amiasteel Group”,

dânsa nu efectua transferuri bancare, întrucât de efectuarea transferurilor bancare se

ocupa doar fondatorul SRL „Amiasteel Group”, Ina Chiriac.

La 6 august 2020, SRL „Amiasteel Group” a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de către Galina Barbu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la data de 6 iulie 2020 împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel

Chișinău, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Galina Barbu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Galina Barbu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Galina Barbu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Galina Barbu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5