3ra-694/20 — contestarea actului administrativ

3ra-694/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-694/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni – C. Albu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan

DECIZIE

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând recursul depus de către Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni,

reprezentat de avocatul Veronica Pascal,

în cauza în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de către Valentina Movileanu împotriva Primăriei și Consiliului

local Ulmu, raionul Ialoveni, cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de către Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni și s-a

menținut hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, prin

care s-a admis acțiunea depusă de către Valentina Movileanu,

constată:

La 07 septembrie 2016, Valentina Movileanu, reprezentată de avocatul Ion

Crețu, a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Primăriei și Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, prin hotărârea din

22 august 2015 a Judecătoriei Ialoveni în dosarul nr. 3ca-84/15 a fost obligat

Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, să adopte decizie, prin care să stabilească

suprafața terenului aferent imobilului cu nr. cadastral xxx, ce aparține cu drept de

proprietate Valentinei Movileanu și vânzarea acestui teren la preț normativ.

În scopul determinării suprafeței de teren aferente imobilelor sale, necesare

în procesul tehnologic de activitate a prisăcii organizate pe terenul cu

nr. cadastral xxx, a comandat efectuarea studiului de prefezabilitate în vederea

adoptării deciziei de privatizare a terenului aferent.

În rezultatul studiului de prefezabilitate efectuat de INCP „Urbanproiect” s-a

stabilit că pentru asigurarea proceselor tehnologice, activității de producere și

depozitare a Prisăcii organizate pe acest teren este necesar de alocat ca teren

aferent suprafața de 1,0 ha.

1

Însă, contrar concluziilor stabilite în studiul de prefezabilitate, Consiliul

local Ulmu, raionul Ialoveni, prin decizia nr. 3/3.3 din 18 mai 2016 a alocat

terenul aferent cu suprafața de 0,12 ha.

La 13 iunie 2016, reclamanta a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat

anularea deciziei Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, nr. 3/3.3 din 18 mai

refuzul în satisfacerea cererii prealabile.

Reclamanta a considerat decizia nominalizată supra ca fiind ilegală,

deoarece terenul solicitat spre alocare ca teren aferent este menit să servească

menținerii genului de activitate de reproducere a albinelor de rasă, care este

imposibilă pe o suprafață de 0,12 ha, în coraport cu cea necesară de 1,0 ha.

Suprafața terenului aferent se stabilește în conformitate cu prevederile

documentelor normative în construcții și normele de urbanism, în baza schemei

terenului aferent, elaborate de întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului

sau serviciile specializate ale autorității publice locale.

Reclamanta a opinat că, în situația în care administrația publică locală a

aprobat Planul geometric al terenului aferent imobilului folosit în procesul

tehnologic de reproducere a albinelor de rasă, iar INCP „Urbanproiect”, în

calitate de întreprindere licențiată în domeniul urbanismului a confirmat

posibilitatea tehnică și sanitaro-ecologică de funcționare a imobilului pe terenul

cu suprafața de 1,0 ha necesar în procesul tehnologic, Consiliul local Ulmu,

raionul Ialoveni, urma să se conducă de documentele în cauză și să aloce

reclamantei suprafața de teren solicitată.

În această ordine de idei, reclamanta a conchis că păstrarea și folosirea în

continuare a genofondului de albine de rasă este posibilă numai dacă va fi

atribuită pentru această activitate suprafața minimă de 1,0 ha, căci pe o suprafața

de 0,12 ha este imposibil de desfășurat o asemenea activitate.

Reclamanta Valentina Movileanu, reprezentată de avocatul Ion Crețu, a

solicitat prin cererea de chemare în judecată admiterea acțiunii, anularea deciziei

Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, nr. 3/3.3 din 18 mai 2016 și obligarea

Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, să adopte decizie, prin care suprafața

terenului aferent construcțiilor ce-i aparțin cu drept de proprietate Valentinei

Movileanu, implicate în procesul tehnologic de reproducere a albinelor de rasă, să

fie stabilită în mărime de 1,0 ha, conform studiului de prefezabilitate efectuat de

INCP „Urbanproiect”.

Prin hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

s-a admis acțiunea depusă de către Valentina Movileanu. S-a anulat decizia

Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, nr.3/3.3 din 18 mai 2016 „cu privire la

problemele funciare”, prin care s-a alocat 0,12 ha teren aferent imobilului

nr. cadastral xxx, ce aparține cu drept de proprietate Valentinei Movileanu. S-a

obligat Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, să aloce 1 (un) ha din terenul cu

nr. cadastral xxx, aferent imobilului ce aparține cu drept de proprietate Valentinei

Movileanu, pentru a fi folosit în procesul de reproducere a albinelor de rasă (vol.

I, f.d. 122, 128-134).

Prin decizia din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni și s-a menținut hotărârea

din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni (vol. II, f.d. 46, 47-61).

2

În instanței de apel, prin hotărârea din 22 august 2015 a Judecătoriei Ialoveni

în dosarul nr. 3ca-84/15 a fost obligat Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, să

adopte decizie, prin care să stabilească suprafața terenului aferent imobilului nr.

cadastral xxx – construcție ce aparține cu drept de proprietate Valentinei

Movileanu, amplasat în s. Ulmu, r-nul Ialoveni și vânzarea acestui teren la preț

normativ (vol. I, f.d. 71-73).

Astfel, ținând cont de concluzia expusă în studiul de prefezabilitate, s-a

ajuns la concluzia imposibilității desfășurării activității de reproducere a albinelor

de rasă pe suprafața de doar 0,12 ha.

Mai mult ca atât, autoritatea publică locală, întocmind Planul cadastral

(geometric) al terenului cu nr. cadastral xxx, a aprobat suprafața acestui teren în

mărime de 1,0 ha, configurația și suprafața căruia nu suferise modificări la data

emiterii deciziei contestate (vol. I, f.d. 6).

Respectiv, în situația în care administrația publică locală a aprobat Planul

geometric al terenului aferent imobilului folosit în procesul tehnologic de

reproducere a albinelor de rasă, iar INCP „Urbanproiect”, ca întreprindere

licențiată în domeniul urbanismului a confirmat posibilitatea tehnică și sanitaro-

ecologică de funcționare a imobilului pe terenul cu suprafața de 1,0 ha necesar în

procesul tehnologic, Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni urma să se conducă

de documentele în cauză și să aloce Valentinei Movileanu suprafața de teren

solicitată de 1,0 ha.

Totodată, în opinia instanței de apel, în speță, nu sunt aplicabile prevederile

art. 11 din Codul funciar, deoarece terenul pe care este amplasată construcția

Valentinei Movileanu se află în extravilanul localității, iar dispozițiile acestui

articol reglementează doar situațiile când terenurile solicitate sunt amplasate în

intravilan.

La 22 mai 2020, Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, reprezentat de

avocatul Veronica Pascal, a depus la Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul

oficiului poștal, recurs motivat împotriva deciziei din 28 februarie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

recurate și restituirea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în alt complet de

judecată (vol. II, f.d. 73-78, 95).

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că hotărârile emise de

instanțele inferioare, contrar legislației, lezează drepturile și interesele autorității

publice locale, care ,fiind proprietarul terenului ,este forțat să-l vîndă la preț

normativ în detrimentul comunității.

Atribuirea întregului teren în proprietate privată Valentinei Movileanu este

nejustificată ori, la data solicitării terenului, aceasta nu avea înregistrată activitate

de întreprinzător în domeniul apiculturii, cât și va crea impedimente la căile de

acces public, va îngrădi accesul către „Vinăria Poiana” și va duce la neutilizarea

corespunzătoare a destinației terenului „agricol”.

În opinia recurentului, instanțele inferioare au dat o apreciere eronată

suportului probator, în special hotărârii judecătorești irevocabile din 22 august

2015 a Judecătoriei Ialoveni, prin care s-a obligat Consiliul local Ulmu să

stabilească suprafața pentru terenul aferent casei de locuit.

Astfel, un aspect important este că, prin această hotărâre judecătorească

irevocabilă s-a stabilit statutul construcției – casă de locuit, iar terenul aferent

3

construcției se atribuie numai în mărimea determinată de administrația publică

locală, în baza prevederilor art. 11 din Codul funciar.

Cu atât mai mult că delimitarea terenului a fost efectuată prin decizia

Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, nr. 43/5.1 din 02 mai 2018, care nu a

fost contestată, fiind executată și înregistrată în Registrul bunurilor imobile.

Respectiv, este stabilit cert că suprafața de teren, ce urmează a fi atribuită

intimatei, nu poate fi mai mare de 0,12 ha, fiind delimitate hotarele terenului și

atribuit un număr cadastral de identificare.

Pentru casă de locuit nu se impune necesitatea alocării unui teren pentru

deservire cu o suprafață de 1,0 ha. În acest sens sunt opozabile prevederile pct. 3,

6 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, în

corespundere cu care terenul aferent este compus din suprafața de teren pe care

sunt amplasate nemijlocit bunurile imobile (clădiri, edificii, construcții

nefinalizate) și terenul adiacent, utilizat în procesul tehnologic și/sau pentru

deservirea acestora.

În viziunea recurentului, la judecarea cauzei, prima instanță și instanța de

apel au ignorat prevederile pct. 5, 14 și 20 din Hotărârea Guvernului nr. 1428 din

16 decembrie 2008, precum și nu au ținut de faptul că, la situația anului 2016, dar

și în prezent construcția nu are destinație de „industrial” sau „tehnologică” și,

drept consecință, nu pot fi aplicate prevederile invocate de intimat și instanța de

judecată.

Așadar, instanțele inferioare, interpretând eronat legea, au ajuns la concluzia

că formarea unei albinării într-o casă de locuit acordă dreptul de a obține statut de

dezvoltare tehnologică. Or, până la determinarea cotelor părți din teren și

delimitarea acestuia, administrația publică locală nu este în drept să dispună

vânzarea-cumpărarea terenului aferent.

Recurentul a conchis că instanțele inferioare, substituind obligațiile

prevăzute de normele precitate, au dispus atribuirea cu titlul gratuit a unui hectar

de teren din fondul administrației publice locale, ceea ce constituie o îmbogățire

fără justă cauză.

La 03 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei și

reprezentantului acesteia pentru notificare copia recursului depus de Consiliul

local Ulmu, raionul Ialoveni, cu explicarea dreptului de a depune referințe. Deși,

conform avizelor de recepție a corespondenței DS9350221028AS și

DS9350221060AS intimații au recepționat copia recursului la 10 și 23 iunie

2020, nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referință asupra

motivelor recursului.

Prin încheierea din 08 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, reprezentat de

avocatul Veronica Pascal, împotriva deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău și s-a numit spre examinare în fond, în complet de cinci judecători.

Prin încheierea din 14 august 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a fixat

examinarea recursului depus de Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, împotriva

deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău în ședință publică, cu

participarea părților.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție a invitat participanții la proces în ședință

publică pentru data de 24 septembrie 2020, pentru a se pronunța cu privire la

problemele invocate în recurs.

4

În ședința publică a instanței de recurs, reprezentantul recurentului Consiliul

local Ulmu, raionul Ialoveni, avocatul Veronica Pascal, a susținut integral cererea

de recurs, solicitând admiterea ei și casarea hotărârilor adoptate.

Reprezentantul recurentului a notat că instanțele inferioare au ignorat un act

judecătoresc irevocabil, și anume hotărârea din 22 august 2015 a Judecătoriei

Ialoveni, deși aceasta se bucură de autoritatea lucrului judecat, iar faptele stabilite

prin ea sunt degrevate de probațiune, prin prisma art. 123 din Codul de procedură

civilă.

Astfel, la examinarea prezentului litigiu instanțele urmau să țină cont că prin

hotărârea nominalizată s-a stabilit că construcția aflată în proprietatea intimatei

este casă de locuit. Acest fapt fiind confirmat și prin contractul de privatizare a

locuinței, care atestă că statutul construcției este casă individuală de locuit.

Aderent, statutul construcției de casă individuală de locuit este certifică și prin

înscrierea din Registrul bunurilor imobile.

Cu atât mai mult că, însăși intimata Valentina Movileanu a indicat în cele 2

cereri din 02 și 18 ianuarie 2013, precum și prin cererea de chemare în judecată

că solicită atribuirea în proprietate a terenului pentru casa de locuit. Însă, instanța

de judecată în mod eronat a considerat că terenul este cu destinație de dezvoltare

social-economică și urmează a fi atribuit în proprietate, dar nu în folosință, cu o

suprafață exagerat de mare de 1 ha.

Succesiv, reprezentantul recurentului a menționat că Comisia funciară a

Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, a stabilit la 13 aprilie 2016 că pe terenul

în litigiu nu se află nicio prisacă, iar stupii care sunt amplasați sunt vechi și

deteriorați. Astfel, prezentarea contractului de activitate comună nu a fost

realizat, inclusiv și din motiv că intimata Valentina Movileanu nu a desfășurat și

nici nu desfășoară activitate de întreprinzător, nefiind înregistrată ca

întreprinzător individual și nu este asociat al vreunei societăți cu răspundere

limitată sau societăți pe acțiune care ar desfășura activități în domeniul

albinăritului sau dezvoltării procesului de apicultură.

Ba mai mult decât atât, prin încheierea IP Ialoveni din 05 noiembrie 2014 a

fost stabilit că intimata a acaparat ilegal un teren cu suprafața de l ha.

În ședința de judecată, reprezentantul Valentinei Movileanu, avocatul Ion

Lunca, a solicitat respingerea recursului depus de Consiliul local Ulmu, raionul

Ialoveni și menținerea deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

a hotărârii din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni.

Fiind audiat și la întrebările formulate a explicat că decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar recurs este lipsit de

suport.

În privința împuternicirilor sale a notat că acestea au fost verificate de

instanța de apel, el fiind acceptat în proces. Respectiv, această etapă procesuală a

fost depășită, iar reprezentantul recurentului nu a putut demonstra că

împuternicirile eliberate de Valentina Movileanu sunt viciate.

În ședința de judecată, persoana terță Primarul s. Ulmu, r-nul Ialoveni,

Veaceslav Druceanu a susținut integral recursul depus de Consiliul local Ulmu,

raionul Ialoveni, cu motivele de fapt și de drept invocate în acesta, solicitând

casarea deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din

12 martie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni, cu emiterea unei decizii

noi de respingere a acțiunii depuse de Valentina Movileanu, a condamnat public

5

acțiunile Valentinei Movileanu și a persoanelor suspuse care pretind să acapareze

ilegal terenul comunității..

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar și a argumentelor participanților la proces, care au fost expuse în ședința

publică a instanței de recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că instanțele

inferioare, judecând cauza, au interpretat în mod eronat legea și nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, circumstanțe ce au dus la emiterea unor soluții

greșite și neîntemeiate, din următoarele motive.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. c) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Urmare a dezbaterilor publice în ședința din 24 septembrie 2020 și analiza

materialelor cauzei, Colegiul atestă că în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 3381 din 22

noiembrie 1999, Valentina Movileanu deține cu drept de proprietate construcția

cu numărul cadastral xxx.01, situată în s. Ulmu, r-nul Ialoveni (vol. I, f.d. 53-

57, 183, 201-203, 204).

Conform planului cadastral geometric, întocmit de OCT Ialoveni, filiala

ÎS „Cadastru” la 02 iunie 2010, bunul imobil cu numărul cadastral xxx este

amplasat în extravilanul s. Ulmu, r-nul Ialoveni, fiind compus din teren agricol,

construcție prisacă, și construcție accesorie – laborator (vol. I, f.d. 6).

Prin hotărârea din 22 august 2015 a Judecătoriei Ialoveni emisă în dosarul

nr. 3CA-84/15 s-a obligat Consiliul local Ulmu, r-nul Ialoveni, să adopte decizie,

prin care să stabilească suprafața terenului aferent imobilului cu numărul

cadastral xxx.01 – construcție ce aparține cu drept de proprietate Valentinei

Movileanu, amplasat în s. Ulmu, r-nul Ialoveni și vânzarea acestui teren la preț

normativ (vol. I, f.d. 71-73).

Prin decizia Consiliului local Ulmu, r-nul Ialoveni, nr. 3/3.3 din 18 mai 2016

„cu privire la problemele funciare” s-a alocat 0,12 ha teren aferent imobilului cu

numărul cadastral xxx.01, ce aparține cu drept de proprietate Valentinei

Movileanu (vol. I, f.d. 22).

La 13 iunie 2016, Valentina Movileanu s-a adresat Consiliului local Ulmu,

r-nul Ialoveni, cu cerere privind anularea deciziei Consiliului local Ulmu, r-nul

Ialoveni, nr. 3/3.3 din 18 mai 2016, prin care s-a alocat 0,12 ha teren aferent

imobilului cu numărul cadastral xxx.01, ce-i aparține cu drept de proprietate

(vol. I, f.d. 4-5).

Prin răspunsul Consiliului local Ulmu, r-nul Ialoveni, nr. 278 din 04 august

2016, cererea prealabilă privind alocarea în proprietate privată a unui teren cu

suprafața de 1 ha la preț normativ a fost respinsă ca neîntemeiată, invocându-se

că Valentina Movileanu nu are înregistrată activitate de antreprenor în domeniul

apiculturii (vol. I, f.d. 23).

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Consiliului local Ulmu, raionul

Ialoveni, Valentina Movileanu a înaintat prezenta acțiune în contencios

administrativ, solicitând anularea deciziei Consiliului local Ulmu, r-nul Ialoveni,

nr. 3/3.3 din 18 mai 2016 și obligarea Consiliului local Ulmu, r-nul Ialoveni, să

adopte decizie, prin care suprafața terenului aferent construcțiilor ce-i aparțin cu

6

drept de proprietate, implicate în procesul tehnologic de reproducere a albinelor

de rasă, să fie stabilită în mărime de 1,0 ha, conform studiului de prefezabilitate

efectuat de INCP „Urbanproiect”.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Hîncești,

sediul Ialoveni, prin hotărârea din 12 martie 2019 a admis acțiunea depusă de

Valentina Movileanu (vol. I, f.d. 74, 78-86).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

28 februarie 2020 a menținut hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni (vol. II, f.d. 46, 47-61).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău și al hotărârii din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, instanța de recurs constată ca fiind neîntemeiate soluțiile emise de

instanțele inferioare, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ (în vigoare la data adoptării actului care se contestă în speță),

contenciosul administrativ ca instituție juridică avea drept scop contracararea

abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor

persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea

ordinii de drept.

Totodată, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din aceiași Lege, persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă, sau

nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în

parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Articolul 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ prevede că, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

Colegiul consideră că instanțele ierarhic inferioare eronat și în lipsa

suportului probator și legal au ajuns la concluzia de a anula decizia Consiliului

local Ulmu, r-nul Ialoveni, nr. 3/3.3 din 18 mai 2016 „cu privire la problemele

funciare”, prin care s-a alocat 0,12 ha teren aferent imobilului cu nr. cadastral

xxx.01, ce aparține cu drept de proprietate Valentinei Movileanu și obligarea

Consiliului local Ulmu, r-nul Ialoveni, să aloce un ha din terenul cu nr. cadastral

xxx, aferent imobilului ce aparține cu drept de proprietate Valentinei Movileanu,

pentru a fi folosit în procesul de reproducere a albinelor de rasă.

Această constatare este vădit contrară stării de fapt a speței și respectiv a

cadrului legal pertinent.

În acest sens instanța de recurs notează că actul administrativ, ce formează

obiectul controlului judecătoresc, și anume decizia Consiliului local Ulmu, r-nul

Ialoveni, nr. 3/3.3 din 18 mai 2016 a fost adoptată întru executarea hotărârii din

22 august 2015 a Judecătoriei Ialoveni emisă în dosarul nr. 3ca-84/15, prin care s-

a obligat Consiliul local Ulmu, r-nul Ialoveni, să adopte decizie în sensul stabilirii

suprafeței terenului aferent imobililor cu numerele cadastrale xxx.01, xxx.02,ce

aparțin cu drept de proprietate Valentinei Movileanu, amplasate în s. Ulmu, r-nul

Ialoveni și vânzarea acestui teren la preț normativ.

7

Astfel, prin hotărârea judecătorească competența de a stabili suprafața

terenului aferent construcțiilor, pe care Valentina Movileanu le deține în

proprietate privată, a fost atribuită Consiliului local Ulmu.

Conform Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea și

locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernuluinr.1428

din 16 decembrie 2008 terenul aferent este compus din suprafața de teren pe care

sunt amplasate nemijlocit bunurile imobile (clădiri, edificii, construcții

nefinalizate) și terenul adiacent, utilizat în procesul tehnologic și/sau pentru

deservirea acestora.

Consiliul local Ulmu prin decizia nr. 3/3.3 din 18 mai 2016 a atribuit teren

aferent cu suprafața de 0,12 ha reieșind din faptul că Valentina Movileanu a

privatizat construcțiile cu numerele cadastrale xxx.01, xxx.02 cu titlu de spațiu

locativ. Acest fapt este confirmat și prin contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 22 noiembrie 1999,

conform căruia imobilul cumpărat de Valentina Movileanu de la Ministerul

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat are statut de „locuință” (vol. I,

f.d. 53-56, 57).

Totodată, Valentina Movileanu la data solicitării atribuirii terenului aferent

nu avea înregistrată pe teritoriul satului Ulmu activitate de antreprenor în

domeniul apiculturii, ea fiind plecată la muncă peste hotare.

Respectiv, terenul aferent construcției – locuință, proprietate a Valentinei

Movileanu, putea fi atribuit numai în mărimea determinată de administrația

publică locală reieșind din prevederile legii.

Din acest considerent instanța de recurs nu poate accepta argumentele

intimatei Valentina Movileanu, expuse în susținerea acțiunii, precum că

construcția amplasată pe terenul litigios nu are statut de casă de locuit, dar de

prisacă, iar terenul este necesar pentru a dezvolta procesul de apicultură. Aceste

argumente contravin faptelor constatate prin probele anexate la dosar, dar și în

cadrul dezbaterilor în ședința publică a instanței de recurs.

Conform Legii nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi, orice activitate de antreprenoriat urmează să fie înregistrată în modul

stabilit de lege.

Art. 1 din lege definește activitatea de antreprenoriat ca activitatea de

fabricare a producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de

cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în

numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și

asigura o sursă permanentă de venituri.

Conform art.3 din Legea 845/1992 forma organizatorico-juridică a activității

de antreprenoriat este întreprinderea. Întreprinderea constituie un agent economic

cu firmă (titulatură) proprie înființată de antreprenor în modul stabilit de legislație.

Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în

conformitate cu prezenta Lege.

Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.

Astfel, pentru a pretinde teren pentru activitate tehnologică, la data depunerii

cererii Valentina Movileanu urma să prezinte dovada că are înregistrată activitate

de apicultor în sensul Legii nr. 845/92.

Sub acest aspect Colegiul decelează că la data adresării către Consiliul local

Ulmu, r-nul Ialoveni, cu cerere privind atribuirea terenului cu suprafața de 1 ha

8

aferent imobilului cu numărul cadastral xxx.01, pentru dezvoltarea afacerii de

dezvoltare a ramurii apiculturii, intimata Valentina Movileanu nu era înregistrată

în sensul Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie

1992 și nu avea vreo activitate de antreprenoriat.

Argumentul Valentinei Movileanu precum că ar avea un contract de societate

civilă cu SRL „Albinărie” nu înlocuiește obligația legală de a înregistra activitatea

proprie pentru a pretinde la teren în scop tehnologic.

În speță nu poate fi reținut nici Studiul de prefezabilitate privind demarcarea

terenului aferent imobilului privat al Valentinei Movileanu, executat de INCP

„Urbanproiect”, ori din studiu reiese că obiectul supus demarcării este situat în

intravilanul com. Ulmu, scopul studiului fiind aprecierea funcțiilor activități și

capacității obiectivelor noi amplasate, estimarea stări edificiilor existente,

posibilitatea demarcării lotului de pământ aferent și încadrarea teritoriului în

structura urbanistică a localități. Astfel, având scopul stabiliri posibilității

demarcării terenului, studiul nu a dat răspuns pentru care activitate desfășurată de

Valentina Movileanu este necesară suprafața terenului de 1 ha, în condițiile când

amplasarea stupilor este recomandată a fi amenajată în ordinea de șah în rânduri pe

grupe a câte 3-4 bucăți la distanță de 5 metri, iar din informațiile prezentate la

dosar pe acest teren sunt amplasați în jur de 50 stupi.

La fel, din aceleași motive, speței nu îi sunt pertinente și instanțele inferioare

nu trebuiau să aplice dispozițiile Regulamentului cu privire la vânzarea-

cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, or, pct. 4 subpct. 1-2) din acest

Regulament stipulează imperativ că „prevederile prezentului Regulament nu se

aplică terenurilor: 1) din domeniul public; 2) aferente caselor de locuit și

bunurilor privatizate sau private, amplasate în casele de locuit”.

În corespundere cu pct. 2 din Regulament, acesta stabilește condițiile și

modul de vânzare-cumpărare, locațiune/arendă a terenurilor aferente din

domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, inclusiv a

construcțiilor nefinalizate, precum și a terenurilor aferente imobilelor private,

înființate în afara procesului de privatizare, a terenurilor cu destinație agricolă

aferente construcțiilor private atribuite în calitate de cotă-parte valorică din

patrimoniul întreprinderilor agricole (depozite, frigidere destinate păstrării

produselor agricole, fățări, ateliere de reparație și de păstrare a mecanismelor

(agregatelor) agricole, ferme zootehnice, inclusiv amenajări piscicole, instalații

de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinație),

folosite în scopul producției agricole și agroindustriale (în continuare – terenuri

aferente).

Așadar, raporturile juridico-publice din prezenta cauză nu sunt guvernate de

prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, deoarece

construcția ce aparține Valentinei Movileanu are statut de „locuință” (casă

individuală de locuit) și nu se încadrează în dispozițiile pct. 2 din Regulamentul

nominalizat.

Argumentul precum că privatizarea construcției de pe terenul cu număr

cadastral xxx din com. Ulmu cu statut de locuință a urmărit scopul dezvoltării

ramurii apiculturii nu constituie temei de a aloca în proprietate privată la preț

normativ 1 ha de pământ, atât timp cât Valentina Movileanu nu a demonstrat că

ea a dezvoltat această ramură. Plecarea ei la muncă peste hotare, neînregistrarea

9

unei activități în domeniul apiculturi demonstrează, că, de fapt, scopul pentru

care a fost privatizată locuința, nu a fost atins. Totodată, contractul de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nu conține

careva clauze privind scopul privatizării, decât cel de a asigura cu spațiu locativ

familia Movileanu. Mai mult, expres din contract rezultă că proprietarul locuinței

a luat cunoștință de regulile de folosire a locuinței, de întreținere a imobilului și a

terenului de pe lângă el, pe care s-a obligat să le respecte (vol. I, f.d. 55).

Succesiv, Colegiul învederează că în corespundere cu articolul 18 alin. (1) și

(2) lit. x) din Legea privind administrația publică locală nr. 123 din 18 martie

2003, consiliul local are drept de inițiativă și decide, în condițiile legii, în toate

problemele de interes local, cu excepția celor care țin de competența altor

autorități publice.

Pornind de la competența unității administrativ-teritoriale de nivelul întâi,

consiliul local administrează bunurile publice ale satului (comunei), orașului

(municipiului).

Conform articolului 84 din Legea nr. 123 din 18 martie 2003, (1) toate

bunurile care aparțin unităților administrativ-teritoriale sînt supuse inventarierii

anuale, iar rapoartele asupra situației lor se prezintă consiliilor respective. (2)

Consiliile locale decid ca bunurile care aparțin domeniului public de interes local

să fie date în administrare întreprinderilor municipale și instituțiilor publice, să

fie concesionate, închiriate sau arendate. (3) Înstrăinarea, concesionarea, arenda

și locațiunea, cu excepția locațiunii imobilelor de locuit, se fac prin licitație

publică, organizată în condițiile legii.

La capitolul dat Colegiul vădește că sunt pertinente normele Legii privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007, care în

articolul 1 alin. (1) stipulează că aceasta reglementează raporturile ce țin de

administrarea și deetatizarea proprietății publice.

Potrivit articolului 22 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 121 din 04 mai 2007,

obiect al privatizării pot fi terenurile proprietate publică, aferente bunurilor care

se privatizează sau bunurilor private, inclusiv terenurile pentru construcții, cu

excepția celor nominalizate la art. 53 alin.(5).

În sensul articolului 23 din Legea nr. 121 din 04 mai 2007, (1) privatizarea

se efectuează prin următoarele modalități: a) vânzare pe piața reglementată sau în

cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare; b) vânzare la licitație cu

strigare; c) vânzare prin concurs comercial sau investițional, inclusiv în bază de

proiecte individuale. (3) Privatizarea se efectuează conform regulamentelor

aprobate de Guvern.

În corespundere cu articolul 53 alin. (1) din Legea nr. 121 din 04 mai 2007,

privatizarea terenurilor aferente bunurilor care se privatizează și bunurilor private

se efectuează în conformitate cu prezenta lege, cu legislația funciară și cu alte

acte legislative. Procedura privatizării lor se stabilește prin regulament, aprobat

de Guvern.

Articolul 4 din Legea nr. 121 din 04 mai 2007 prevede la alin. (2) că

terenurile aferente bunurilor care se privatizează sau bunurilor private, precum și

terenurile destinate construcțiilor, se privatizează în condițiile prezentei legi, ale

Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, ale

altor legi și ale regulamentelor aprobate de Guvern.

10

Prin prisma art. 1 din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997, prezenta lege se aplică în

cazurile: a) vânzării-cumpărării terenurilor, inclusiv a terenurilor aferente

obiectivelor privatizate sau care se privatizează, a terenurilor aferente

obiectivului privat, precum și a terenurilor aferente construcțiilor nefinalizate; b)

includerii valorii terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor și

construcțiilor nefinalizate specificate la lit. a) în capitalul social al acestora, la

decizia adunării generale a acționarilor (fondatorilor) și cu acordul proprietarului

de teren, în calitate de cotă de participare a acestuia în patrimoniul obiectivului

sau al construcției; c) excluderii terenurilor din categoriile de terenuri cu

destinație agricolă și ale fondului silvic, precum și din circuitul agricol, și

atribuirii lor la alte categorii de terenuri; d) înstrăinării forțate a terenurilor; e)

relațiilor de arendă.

Articolul 3 alin. (2) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 prevede că

vânzarea-cumpărarea pământului se efectuează prin contractul de vânzare-

cumpărare la preț normativ prin concurs sau la licitație.

Având în vedere statutul construcției ce aparține Valentinei Movileanu, și

anume de „locativă”, Colegiul consideră imperioase și prevederile articolului 8

alin. (4) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997, care stipulează în mod imperativ că

nu sunt supuse vânzării-cumpărării loturile de pământ de pe lângă casă aflate în

folosință temporară a cetățenilor, precum și terenurile a căror suprafață depășește

norma prevăzută de legislație. Terenurile menționate se vând conform art. 4.

Așa, conform articolului 11 din Codul funciar, autoritățile administrației

publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de

proprietate: trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case,

anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația;

atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului până la

epuizarea acesteia pentru construcția caselor de locuit, anexelor gospodărești și

grădini: în orașe – de la 0,04 până la 0,07 hectare, în localități rurale – până la

0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către

autoritățile administrației publice locale; trec (în limita normelor de urbanism, iar

dacă aceasta nu este posibil, reieșind din suprafața reală a terenului ce deservește

construcțiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente

privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a

proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței privatizate de fiecare.

Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetățenilor în scopurile

indicate în alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează contra plată prin

vînzare la licitație, organizată de autoritatea administrației publice locale. Prețul

inițial de vânzare a terenului nu va fi mai mic decât prețul normativ al

pământului calculat în baza tarifelor stabilite de legislația în vigoare.

Se admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute

în alineatul 1 al prezentului articol, cetățenilor a căror proprietate funciară a fost

distrusă în rezultatul calamităților naturale.

Așadar, din coroborarea normelor legale precitate rezultă indubitabil că

terenul aferent casei de locuit a intimatei Valentina Movileanu, amplasată în

s. Ulmu, r-nul Ialoveni, ce îi poate fi atribuit nu poate poate depăși dimensiunile

stabilite de către administrația publică locală, în conformitate cu prevederile

articolului 11 din Codul fiscal.

11

Astfel, terenurile a căror suprafață depășește norma prevăzută de legislație și

stabilită de administrația publică locală urmează a fi vândute conform articolului

11 alin. (1) din Codul funciar coroborat cu articolul 4 din Legea nr. 1308 din 25

iulie 1997.

Argumentul, precum că Valentina Movileanu de la momentul privatizării

locuinței folosește terenul de 1 ha nu o îndreptățește la privatizarea acestuia la

preț normativ, ori ea îl folosește în lipsa cărorva acte permisive. Din materialele

cauzei rezultă că administrația publică locală nu tolerează aceste acțiuni, adresând

mai multe petiții organelor de drept. Conform încheierii emise de sectorul de

poliție nr. 2 al IP Ialoveni din 05 noiembrie 2014 pe numele Valentinei

Movileanu a fost instrumentată o cauză contravențională privind acapararea

ilegală a pământului (vol. I, f.d. 209).

Corelând ipotezele descrise supra, instanța de recurs constată legalitatea

acțiunilor Consiliului local Ulmu, r-nul Ialoveni, la adoptarea deciziei nr. 3/3.3

din 18 mai 2016, iar drept consecință netemeinicia acțiunii depuse de Valentina

Movileanu cu privire la stabilirea suprafeței de un ha a terenului aferent

construcțiilor ce-i aparțin cu drept de proprietate, implicate în procesul tehnologic

de reproducere a albinelor de rasă.

În atare circumstanțe, Colegiul consideră că prima instanță și instanța de

apel neîntemeiat au anulat un act administrativ legal și au obligat Consiliul local

Ulmu, r-nul Ialoveni să atribuie cu titlu gratuit terenul cu suprafața de un ha

aferent imobilului cu numărul cadastral xxx.01, ce aparține cu drept de

proprietate Valentinei Movileanu, pentru a fi folosit în procesul de reproducere a

albinelor de rasă.

Dezideratele relevate supra profilează incertitudinea concluziei date de

instanțele inferioare, or, acestea au judecat formal cauza, fapt ce constituie o

violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil,

care prin prisma articolului 238 din Codul administrativ, aveau o speranță că

instanța de apel se va pronunța asupra tuturor motivelor invocate.

Având în vedere caracterul eronat al hotărârilor instanțelor inferioare, se

distinge necesitatea casării integrale a deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău și al hotărârii din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, cu emiterea unei decizii noi, prin care să fie respinsă acțiunea depusă de

către Valentina Movileanu.

Dat fiind faptul că prima instanță și instanța de apel au emis soluții greșite și

neîntemeiate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului

depus de Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni, reprezentat de avocatul Veronica

Pascal, casării integrale a deciziei din 28 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și al hotărârii din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

Instanța nu constată necesar remiterea cauzei la rejudecare pentru

argumente, care nu pot influența prezenta soluție. Anume, pentru a înlătura

divergențele apărute și asigurarea dreptului părților la un proces echitabil și au

fost convocate părțile într-o ședință publică în instanța de recurs.

Această soluție este compatibilă și cu prevederile articolului 6 § 1 CEDO,

fiind prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, potrivit căruia

12

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Instanța de recurs într-o ședință publică a facilitat părțile în contradictoriu

să-și prezinte punctul de vedere asupra chestiunilor factologice și de drept, să

răspundă specific și explicit la contraargumentele oponenților (cauza Covalenco

c. Moldovei).

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. c) și 224 alin. (1) lit. f) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Consiliul local Ulmu, raionul Ialoveni,

reprezentat de avocatul Veronica Pascal.

Se casează integral decizia din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și se emite o

decizie nouă, prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către Valentina

Movileanu împotriva Primăriei și Consiliului local Ulmu, raionul Ialoveni, cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Maria Ghervas

13