3r-239/20 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- admisibilitatea apelului, termenul depunerii motivarii apelului
3r-239/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3r-239/20
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun, Gr.Dașchevici, Vl.Clima)
D E C I Z I E
7 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Radu Bîrcă
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului
administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ
individual favorabil și repararea prejudiciului moral,
împotriva încheierii din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 26
decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost considerat
inadmisibil, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă,
c o n s t a t ă:
La 3 iulie 2018, Radu Bîrcă a depus cerere de chemare în judecată în ordinea
contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil și repararea prejudiciului moral.
Prin hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
cererea de chemare în judecată depusă de Radu Bîrcă a fost admisă parțial, fiind
dispusă anularea deciziei nr. 51 din 24 mai 2018 de refuz a Casei Naționale de
Asigurări Sociale și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite
actul administrativ individual, prin care să dispună recalcularea pensiei care i se
cuvine lui Radu Bîrcă, ținîndu-se cont de salariul funcției, salariul pentru gradul
special, sporul procentual pentru vechime în serviciu, primite înainte de
concediere, precum și din media lunară a altor recompense, plăți, sporuri și
suplimente primite în ultimul an de serviciu, precedente concedierii din 29 martie
În rest, în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, acțiunea
a fost respinsă. S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în
beneficiul lui Bîrcă Radu suma de 6500 lei cu titlu de asistență juridică.
La 24 ianuarie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
nemotivat împotriva hotărârii din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu
pronunțarea unei decizii noi, de respingere a acțiunii.
1
Prin încheierea din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat
de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 26 decembrie 2019
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost considerat inadmisibil, pe motiv că
motivarea apelului nu a fost depusă.
Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 28 iulie 2020, Casa Națională de
Asigurări Sociale a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii
din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu dispunerea repunerii în termen a
apelului motivat și restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel pentru
judecarea apelului în fond.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,
considerând-o ilegală și neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea
normelor de drept procedural, or, instanța de apel urma să țină cont de normele de
drept naționale, cât și de practica CEDO în vederea neîngrădirii dreptului privind
accesul liber la justiție.
În acest context, a invocat că a încercat să depună motivarea apelului la
Curtea de Apel Chișinău, însă cancelaria instanței a refuzat în înregistrarea
acestuia, deoarece dosarul încă nu era parvenit de la prima instanță, propunându-i-
se ca să fie așteptată notificarea instanței de apel prin care i se va acorda termen
pentru lichidarea neajunsurilor.
Într-adevăr, până la 15 martie 2020, instanța de apel a creat o practică
judiciară prin expedierea notificărilor pentru a prezenta apelul motivat, ca ulterior
după 15 mai 2020, brusc să fie modificată această practică judiciară, fără a anunța
justițiabilii. Or, ar fi bine ca instanțele de judecată să creeze o practică unanimă în
vederea recepționării cererilor de apel, deoarece pe de o parte, instanța de fond nu
recepționează motivarea apelului făcând trimitere că aceasta se depune la Curtea
de Apel, iar pe de altă parte, Curtea de Apel nu recepționează apelul motivat dacă
dosarul nu a parvenit de la instanța de fond, ceea ce crează o confuzie în acțiunile
părților care ulterior le sunt lezate drepturile procesuale echitabile, încălcându-se
dreptul la apărare, ceea ce este inadmisibil.
În opinia sa, acțiunile și faptele cazului au demonstrat intenția de a contesta
hotărîrea primei instanțe, fiind depus în termen apelul nemotivat, doar că
pandemia mondială, starea de urgență și starea de urgență în sănătate au perturbat
buna și normala desfășurare a procesului.
În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii
judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea
contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea
nu stabilește un termen mai mic.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale la 28 iulie 2020 (f.d.149) este în termen, având în vedere că încheierea
contestată a fost emisă la 17 iunie 2020 (f.d.142) și recepționată de recurentă la
data de 15 iulie 2020 (f.d.146).
În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă
soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.
Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.
2
În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru
a se pronunța cu privire la argumentele invocate în recurs, deoarece criticele
recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale au fost expuse cu suficientă
claritate.
Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii din 17 iunie 2020
a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.
În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând
recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele
decizii: respinge recursul.
Din conținutul recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale reiese
că recurenta nu este de acord cu încheierea din 17 iunie 2020 a Curții de Apel
Chișinău, prin care apelul declarat de ultima împotriva hotărârii din 26 decembrie
2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost considerat inadmisibil, pe motiv
că motivarea apelului nu a fost depusă (f.d.149-151), iar din conținutul încheierii
recurate rezultă că, motivarea apelului nu a fost depusă conform prevederilor
art.232 alin.(2) Cod administrativ, din care considerent apelul a fost considerat
inadmisibil (f.d.142-144).
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea declarării
inadmisibile a apelului, pe motiv că nu a fost depusă motivarea acestuia, justă.
În conformitate cu art. 232 Cod administrativ, apelul se depune la instanța de
judecată, care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea
dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de
judecată, care a emis hotărârea contestată, transmite neîntârziat apelul împreună cu
dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel. Motivarea apelului se
prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii
motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la
instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.
În conformitate cu art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ, instanța de
apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul
se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară
inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă
după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).
Conform art. 97 Cod administrativ, notificarea este comunicarea, dispusă de
autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Notificarea se
face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității publice. Autoritatea
publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de
recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.
În conformitate cu art. 109 Cod administrativ, un înscris poate fi notificat prin
poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este
suficient avizul de recepție.
3
Potrivit art. 63 Cod administrativ, calcularea termenelor în procedura
administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266 din Codul
civil. Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar pentru o anumită
perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei, chiar și atunci
când aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită prin lege.
La rândul său, art. 261 Cod civil (articolul 385 în redacția actuală a Codului
civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este determinat de
un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua
survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea
termenului.
Astfel, din actele cauzei rezultă că prin hotărârea din 26 decembrie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea de chemare în judecată depusă de
Radu Bîrcă a fost admisă parțial (f.d.119), iar la data de 24 ianuarie 2020, Casa
Națională de Asigurări Sociale a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 26
decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei decizii noi, de respingere
a acțiunii (f.d.123-124).
Tot actele cauzei atestă că, la data de 10 februarie 2020 Judecătoria Chișinău,
sediul Rîșcani a expediat în adresa participanților la proces, inclusiv în adresa
apelantei – recurente Casa Națională de Asigurări Sociale copia hotărârii motivate
din 26 decembrie 2019 (f.d.136), care a fost recepționată de ultima la data de 27
februarie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei
(f.d.137).
Totodată, conform Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 din 17
martie 2020 privind declararea stării de urgență, s-a declarat stare de urgență pe
întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020.
În corespundere cu pct. 1 din anexa la Dispoziția Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova nr. 1 din 18 martie 2020, pe durata stării de
urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să
curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență
instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020.
Potrivit pct. 4 din anexă la dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, cauzele civile, cu excepția,
celor ce se examinează conform legii în lipsa părților, care au fost amânate pentru
pronunțare, ce vizează eliberarea ordonanțelor de protecție, acțiunile privind
confiscarea averii nejustificate, încuviințarea spitalizării forțate și tratamentului
forțat, se suspendă de drept.
Iar pct. 8 al anexei respective stipulează că termenele de exercitare a căilor de
atac în cauzele care se suspendă de drept, aflate în curs la data instituirii prezentei
stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la
data încetării stării de urgență.
Prin urmare, având în vedere că pentru perioada stării de urgență (17 martie –
15 mai 2020) a fost suspendată curgerea termenului, în speță, termenul de
declarare a motivării apelului și-a început curgerea la 28 februarie 2020, ziua
imediat următoare datei recepționării copiei hotărârii motivate de către apelantă și
a expirat la data de 27 mai 2020, conform următorului calcul (18 zile – de la 28
februarie 2020 până la 16 martie 2020, ultima zi până la instituirea stării de
4
urgență) + (12 zile – de la 16 mai 2020, prima zi după expirarea stării de urgență
până la 27 mai 2020, în total 30 zile).
Cu toate acestea, în pofida obligațiilor sale procesuale, apelanta Casa
Națională de Asigurări Sociale nu a depus motivarea apelului în interiorul
termenului legal de 30 de zile de la notificarea copiei hotărârii motivate, termen
imperativ prevăzut de lege.
Cât privesc argumentele recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale
precum că a încercat să depună apelul motivat la Curtea de Apel Chișinău, însă
cancelaria instanței a refuzat în înregistrarea acestuia, deoarece dosarul încă nu era
parvenit de la prima instanță, propunându-i-se ca să fie așteptată notificarea
instanței de apel prin care i se va acorda termen pentru lichidarea neajunsurilor,
acestea nu pot fi reținute întru justificarea neprezentării motivării apelului timp de
4 luni de zile (de la data recepționării copiei hotărârii motivate a instanței de fond
și până la data soluționării chestiunii punerii apelului pe rol), în situația în care,
cauza în ordine de apel, urma a fi judecată anume la cererea de apel depusă de
Casa Națională de Asigurări Sociale.
Or, ultima având calitatea procesuală de apelantă, trebuia să îndeplinească
anumite obligațiuni, iar în cazul neîndeplinirii, este ținută să suporte consecințele
nefavorabile. De altfel, Casa Națională de Asigurări Sociale a cunoscut despre
existența litigiului, contestând cu apel hotărârea primei instanțe și urma a se
interesa de soarta dosarului, aspect relevat și în jurisprudența CtEDO care obligă
părțile de a urmări desfășurarea procesului și a depune diligența necesară în
realizarea obligațiilor și drepturilor procedural.
Nu pot fi reținute nici argumentele recursului precum că Casa Națională de
Asigurări Sociale aștepta că instanța de apel să emită și expedieze în adresa sa o
încheiere/notificare prin care să-i acorde un termen de înlăturare a neajunsului,
pentru depunerea motivării apelului, aceasta fiind calificat de recurentă drept un
neajuns ce ar trebui înlăturat, conform art. 235 din Codul administrativ.
Aceasta deoarece rezultând din prevederile art. 235 Cod administrativ –
nerespectarea cerințelor cererii de apel, instanța de judecată stabilește un termen
pentru neînlăturarea neajunsurilor doar în cazurile prevăzute de art. 233 alin. (1),
(2) și art. 234 alin. (1) Cod administrativ, care nu cuprinde însă și cazul în care
cererea de apel nu este motivată. Or, neindicarea circumstanțelor de fapt și de drept
pe care apelanta își întemeiază cererea de apel, nu constituie temei de acordare a
termenului pentru lichidarea neajunsului.
De altfel, în atare situații art. 232 alin. (2) Cod administrativ, stabilește fără
interpretări că motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de
zile de la data notificării hotărârii motivate, ceea ce denotă că Codul administrativ
nu prevede obligația instanței de apel să acorde termen apelantului pentru
depunerea apelului motivat.
La rândul său, acordarea unui termen pentru prezentarea apelului motivat ar
constitui o ingerință în drepturile intimatului.
Totodată, argumentele invocate de recurenta Casa Națională de Asigurări
Sociale în recurs precum că până la 15 martie 2020, instanța de apel a creat o
practică judiciară prin expedierea notificărilor pentru a prezenta apelul motivat, ca
ulterior după 15 mai 2020, brusc să fie modificată această practică judiciară, fără a
anunța justițiabilii, crează o confuzie în acțiunile părților care ulterior le sunt lezate
5
drepturile procesuale echitabile, încălcându-se dreptul la apărare, acestea sunt
neîntemeiate și urmează a fi respinse, or, în sensul principiului necunoașterea sau
cunoașterea greșită a legii, nu exonerează participanții la proces de obligația de a
se conforma legii, la caz, nerespectarea termenului de depunere a motivării
apelului se datorează în exclusivitate comportamentul pasiv și indiferent al
recurentei, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,
folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale.
Respectiv, înțelegerea greșită de către recurentă a regulilor procedurale nu o
exonerează de sancțiunile procedurale.
Mai mult, instanța de recurs menționează că referirea recurentei la aceste
circumstanțe nu sunt relevante în prezenta speță, deoarece Curtea Supremă de
Justiție a dat deja apreciere situației juridice în cauze similare (dosar nr. 3r-38/20
din 5 februarie 2020, 3r-28/20 din 12 februaruie 2020).
În aceste circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a declarat
inadmisibil apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale pe motivul
neprezentării apelului motivat în modul stabilit de art. 232 alin. (2) Cod
administrativ. Or, dânsa fiind conștientă că a depus încă la 24 ianuarie 2020
cererea de apel nemotivată, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare,
după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr.
7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și
de a îndeplini cerințele legale, condiții însă ce nu se atestă la caz.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele, invocate în
cererea de recurs, indică direct la nerespectarea de către recurentă a drepturilor sale
procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura
stabilită de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de
recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.
Or, în cazul examinării apelului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale pe fond, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de
articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului
și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.
În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra
Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat
că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de
către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă
drepturile partricipanților la un proces echitabil.
Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate
în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu
menținerea încheierii instanței de apel.
În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
decide :
Se respinge recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
6
Se menține încheierea din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
de contencios administrativ la acțiunea depusă de Radu Bîrcă împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ
individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
și repararea prejudiciului moral.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
7