2ra-1421/20 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1421/20

Prima instanță: (Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni) M. Juganari

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Jaloba Elisaveta,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Jaloba Elisaveta

împotriva lui Midoni Ion, Midoni Natalia și Midoni Daniela cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Jaloba Elisaveta și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni din 10 septembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 22 noiembrie 2018, Jaloba Elisaveta a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Midoni Ion, Midoni Natalia și Midoni Daniela cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Jaloba Elisaveta a menționat că prin hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2011, s-a încasat de la Midoni Filip în

beneficiul Elisavetei Jaloba suma de 10 200 euro cu titlu de împrumut și suma de

2 805 euro cu titlu de dobândă, echivalentul în lei moldovenești la momentul

executării hotărârii, precum și taxa de stat în beneficiul statului în sumă de

3 121,20 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2012, a fost casată

hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2011 în partea ce ține de încasarea

dobânzii de întârziere, iar în rest, hotărârea a fost menținută.

De asemenea, reclamanta a invocat că după intrarea în vigoare a deciziei

instanței de apel, Titlul executoriu a fost prezentat spre executare executorului

judecătoresc, însă nu a fost executat.

La data de 15 ianuarie 2018, debitorul Midoni Filip a decedat, iar din

informația prezentată de Primăria s. Costești, raionul Ialoveni, succesorii legali a

lui Midoni Filip sunt copiii – Midoni Ion, Midoni Natalia și Midoni Daniela.

1

Jaloba Elisaveta a solicitat încasarea în mod solidar de la succesorii lui

Midoni Filip - Midoni Ion, Midoni Natalia și Midoni Daniela a sumei de 10 200

euro echivalentul în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și suma de

3 121,20 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 10 septembrie 2019,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Jaloba Elisaveta.

S-a încasat de la Jaloba Elisaveta în beneficiul statului suma de 5 874,83 de

lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2011, s-a încasat

de la Midoni Filip în beneficiul Elisavetei Jaloba suma de 10 200 euro cu titlu de

împrumut și suma de 2 805 euro cu titlu de dobândă, echivalentul în lei

moldovenești la momentul executării hotărârii, precum și taxa de stat în beneficiul

statului în sumă de 3 121,20 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2012, a fost casată

hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 17 februarie 2011 în partea ce ține de încasarea

dobânzii de întârziere, iar în rest, hotărârea a fost menținută.

La data de 12 iunie 2012, hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă.

La fel, prima instanță a stabilit că din momentul intentării procedurii de

executare, debitorul Midoni Filip nu a efectuat nici o plată privind achitarea

datoriei.

De asemenea, instanța de fond a constatat că la 15 ianuarie 2018, Midoni Filip

a decedat, iar succesori legali ai ultimului sunt copiii – Midoni Ion, Midoni Natalia

și Midoni Daniela.

Respectiv, instanța de judecată a concluzionat că pretențiile reclamantei nu

sunt îndreptate împotriva lui Midoni Ion, Midoni Natalia și Midoni Daniela ca părți

a unui raport juridic civil, ci ca persoane care poartă răspundere pentru obligațiile

debitorului, în calitate de moștenitori.

Totodată, prima instanță a specificat că din răspunsul Agenției resurse

Informaționale Juridice a Ministerului Justiției, urmează că în rezultatul verificării

bazei de date deținute, în perioada de până la 17 mai 2019 nu a fost deschis dosar

succesoral după decesul lui Midoni Filip.

Prin urmare, instanța a conchis că nici unul din pârâți nu au acceptat

moștenirea rămasă după decesul tatălui lor – Midoni Filip și deci nu poartă

răspundere pentru obligațiile patrimoniale ale tatălui defunct, motiv pentru care

pretențiile înaintate de Jaloba Elisaveta față de aceștia sunt neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2020, s-a respins apelul

declarat de Jaloba Elisaveta și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni din 10 septembrie 2019.

La 05 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Jaloba Elisaveta a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurenta Jaloba Elisaveta, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei, instanțele de judecată nu au apreciat probele, nu au determinat

caracterul raportului juridic dintre părți, precum și legea aplicabilă litigiului în

2

speță.

La 09 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, însă plicurile expediate în adresa lui Midoni Ion, Midoni Natalia

și Midoni Daniela, au fost restituite instanței de recurs (f.d. 174-179).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 iunie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 august 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Jaloba Elisaveta, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Jaloba Elisaveta.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4