3ra-940/20 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-940/20 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-940/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani– C. Guzun

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tatiana Vițu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Tatiana Vițu împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului

Chișinău și lui Eugeniu Vițu, terți Daniel Vițu, Vlad Vițu, notarul Angela Jeleznîi

privind anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din data de 29 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Tatiana Vițu împotriva hotărârii din data de 21

octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 03 august 2018 Tatiana Vițu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și lui Eugeniu Vițu,

terți Daniel Vițu, Vlad Vițu, notarul Angela Jeleznîi, prin care a solicitat anularea pct.

2 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 32/1-1 din 11 octombrie 2005 prin care s-a

dispus rezilierea contractului nr. 842 din 21 iulie 2004 de vânzare la preț normativ lui

Eugeniu Vițu a terenului cu suprafața de 529 m.p., cu numărul cadastral xxxxx conform

planului anexat, din str.xxxxx, mun. Chișinău, anularea acordului semnat de Primăria

mun. Chișinău și Eugeniu Vițu cu numărul de înregistrare 1788 privind rezilierea

contractului nr. 842 din 21 iulie 2004 de vânzare-cumpărare la preț normativ a terenului

din str. xxxx, mun. Chișinău, cu număr cadastral xxxxx și restituirea părților la poziția

inițială.

În motivarea cererii de chemare în judecată Tatiana Vițu a invocat că prin Decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 11/56-6 din 17 iunie 2004, în baza cererii și a actelor

prezentate, a demersului MAI nr. 30/160 din 11 septembrie 2002, avizului Comisiei

pentru construcții, arhitectură și resurse funciare a Consiliului mun. Chișinău, în

temeiul art. 9, 11, 20 din Codul funciar, a Legii cu privire la prețul normativ și modul

de vânzare-cumpărare a pământului, s-a vândut în proprietate privată lui Eugeniu Vițu,

la preț normativ, pentru proiectarea și construirea unei case de locuit particulare, un

teren din str. xxxxx, cu suprafața de 529 m.p., conform planului anexat, din contul

1

terenului folosit neautorizat de locatarii imobilelor din str. xxxxx.

Astfel, în baza deciziei menționate la 21 iulie 2004 a fost încheiat contractul nr.

842 de vânzare-cumpărare a terenului din str. xxxxx, cu suprafața de 529 m.p. conform

planului anexat, cu numărul cadastral xxxxx.

În temeiul contractului de vânzare-cumpărare a terenului la 09 august 2004 OCT

Chișinău a înregistrat dreptul de proprietate în devălmășie, fără determinarea cotei-

părți ideale a Tatianei Vițu și a lui Eugeniu Vițu asupra 1.0 cotei-parte din terenul cu

numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 0.0529 ha.

Prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 32/1-1 din 11 octombrie 2005 lui

Eugeniu Vițu cu soția și doi copii i-a fost repartizat, în blocul locativ nr. 9/1 din str.

xxxxx, apartamentul nr. xxxxx, cu 3 camere, cu suprafața locativă de 41.2 m.p. și totală

65.7 m.p.

La 13 octombrie 2005 a fost eliberat ordinul de repartiție seria Ci nr. 011722

pentru instalarea lui Eugeniu Vițu cu membrii familiei, soția Tatiana Vițu, fiii Daniel

Vițu și Vlad Vițu, în apartamentul nr. xxxxx, din str. xxxxx, mun. Chișinău.

Prin hotărârea nr. 103 din 19 decembrie 2008 a Comisiei de privatizare a spațiului

locativ, apartamentul nr.xxxxx, din str. xxxxx, mun. Chișinău a fost transmis în

proprietate privată Mariei Vițu, Tatianei Vițu, lui Eugeniu Vițu și lui Vlad Vițu.

Astfel, la 16 februarie 2009 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului, iar la 05 martie 2009 OCT

Chișinău a înregistrat dreptul de proprietate a Mariei Vițu, Tatianei Vițu, lui Eugeniu

Vițu și a lui Vlad Vițu a câte 1/4 cotă-parte din apartament.

Prin contractul de donație din 21 martie 2009, înregistrat la OCT Chișinău la 07

aprilie 2009 Maria Vițu a donat lui Vlad Vițu 1/4 cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx,

din str. xxxxx, mun. Chișinău.

Totodată, prin pct. 2 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 32/1-1 din 11

octombrie 2005 s-a dispus rezilierea contractului din 21 iulie 2004 de vânzare lui

Eugeniu Vițu, la preț normativ, terenul cu suprafața de 529 m.p. cu numărul cadastral

xxxxx, înregistrat la 09 august 2004 în proprietate privată a Tatianei Vițu și lui Eugeniu

Vițu.

Astfel, la 11 octombrie 2005 Primăria mun. Chișinău și Eugeniu Vițu au semnat

acordul privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 842 din 21 iulie 2004

a terenului din str.xxxxx, cu restituirea părților la poziția inițială.

Reclamanta a susținut că acordul nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile, deci dreptul de proprietate asupra terenului este înregistrat pe numele Tatianei

Vițu și lui Eugeniu Vițu.

În opinia Tatianei Vițu, atât pct. 2 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 32/1-

1, cât și acordul din 11 octombrie 2005 de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 842 din 21 iulie 2004, sunt ilegale în fond, fiind contrare prevederilor legii și

urmează a fi anulate deoarece proprietatea asupra terenului în litigiu este comună la doi

titulari. Proprietatea comună asupra terenului în litigiu a apărut în temeiul legii, a

actului administrativ și în baza actului juridic.

Acceptarea de către Eugeniu Vițu a cumpărării terenului la preț normativ calculat

conform prevederilor legii în vigoare și emiterea la 17 iunie 2004 de către Consiliul

mun. Chișinău a deciziei de vânzare a terenului cu suprafața de 529 m.p. lui Vițu

Eugeniu, nu constituie temei legal pentru a considera că s-a consumat dreptul prevăzut

de normele Codului cu privire la locuințe al lui Eugeniu Vițu și a membrilor familiei

2

lui la asigurarea cu locuință și nici temei legal pentru excluderea lui din lista respectivă.

Reclamanta a menționat că constituie încălcare a dreptului la locuință prin

neasigurarea lui Eugeniu Vițu și a membrilor familiei lui de către Consiliul mun.

Chișinău cu locuință și excluderea lui din listă, din motivul că a procurat la 21 iulie

2004 un teren cu suprafața de 529 m.p. la preț normativ.

Mai mult, atât decizia nr. 11/56-6 din 17 iunie 2004 „cu privire la atribuirea în

proprietate privată a unui lot de pământ din str. xxxxx lui Eugeniu Vițu”, cât și decizia

nr. 32/1-1 din 11 octombrie 2005 „cu privire la repartizarea apartamentelor în blocul

locativ nr. 9/1 din str. xxxxx”, au fost executate și a fost înregistrat dreptul de

proprietate asupra terenului și asupra locuinței. Prin aceste acțiuni a fost materializat

dreptul, a fost determinat statutul juridic al imobilului (terenului) pus în circuitul civil,

iar, ca urmare, decizia contestată nu poate fi nici abrogată, nici modificată de către

autoritatea emitentă, inclusiv în baza unei cereri prealabile, decât numai de instanța de

judecată competentă.

Reclamanta a indicat că în baza actului administrativ și a actului juridic civil, al

deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 11/56-6 din 17 iunie 2004, a contractului din 21

iulie 2004 nr. 842 de vânzare- cumpărare a terenului din domeniul privat, a actului de

transmitere-primire a terenului, Tatiana Vițu și Eugeniu Vițu sunt proprietarii terenului

și dreptul lor de proprietate a fost înregistrat corespunzător la 09 august 2004 în

Registrul bunurilor imobile.

Astfel, întru apărarea și respectarea dreptului de proprietate asupra terenului, de

la 09 august 2004 până la data adresării cu prezenta acțiune s-a acționat și a fost finisat

litigiul cu persoana care a folosit neautorizat terenul, anual s-a achitat impozitul funciar

pentru acest teren, a fost eliberat certificatul de urbanism pentru proiectarea casei de

locuit particulară pe teren, a fost întocmit proiectul construcției și începute lucrările de

construcție pe teren.

Prin efectul juridic al înregistrării la 09 august 2004 în Registrul bunurilor imobile

a dreptului de proprietate asupra terenului a Tatianei Vițu și lui Eugeniu Vițu a fost

materializat dreptul de proprietate asupra imobilului și a fost pusă în circuitul civil

această proprietate, iar acest drept de proprietate nu poate fi încălcat, inclusiv prin pct.

2 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 32/1-1 din 11 octombrie 2005, prin care

s-a impus rezilierea respectivului contract de vânzare-cumpărare a acestui teren.

Tatiana Vițu a relatat că nu poate fi tolerată încălcarea legii admisă de către

autoritatea pârâtă prin emiterea actului administrativ de reziliere a contractului de

vânzare a terenului la preț normativ, contract care a fost executat integral, contract în

baza căruia a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate

asupra terenului și a fost pus în circuitul civil imobilul proprietate privată procurat și

înregistrat în modul stabilit de lege.

În opinia reclamantei necesită a fi respectate drepturile garantate prin normele de

drept material naționale și prin art. 1 primul protocol adițional la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de proprietate

asupra terenului nr. cadastral xxxxx procurat legal și ținut în proprietate în condițiile

legii.

Nici decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 32/1-1 din 11 octombrie 2005, nici

hotărârea nr. 103 din 19 decembrie 2008 a Comisiei de privatizare a spațiului locativ,

și nici contractul din 16 februarie 2009 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în

proprietate privată a locuinței în baza căror apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, mun.

3

Chișinău, a fost dobândit în proprietate privată de către Maria Vițu, Tatiana Vițu,

Eugeniu Vițu și Vlad Vițu înregistrată la 05 martie 2009, nu constituie temei legal

pentru dispunerea de către Consiliul mun. Chișinău a rezilierii contractului din 21 iulie

2004 de vânzare lui Vițu Eugen la preț normativ a lotului de teren.

Prin hotărârea din data de 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Vițu a fost respinsă ca

neîntemeiată. ( f.d. 125,128-132, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 29 mai 2020 a respins apelul

declarat de către Tatiana Vițu împotriva hotărârii din data de 21 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 12,13-32, vol.II)

În consolidarea soluțiilor sale instanțele de judecată au concluzionat că pretenția

Tatianei Vițu cu privire la anularea pct. 2 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.

32/1-1 din 11 octombrie 2005, prin care s-a dispus rezilierea contractului nr. 842 din

21 iulie 2004 de vânzare la preț normativ lui Eugeniu Vițu a terenului cu suprafața de

529 m.p., cu numărul cadastral xxxxx, din str. xxxxx, mun. Chișinău este neîntemeiată,

deoarece decizia a fost adoptată ca urmare a examinării materialelor prezentate de către

preturile de sector ale municipiului Chișinău privind acordarea spațiului locativ lui

Eugeniu Vițu și membrilor familiei lui, iar rezilierea contractului de vânzare la preț

normativ fiind o condiție esențială pentru a considera că Eugeniu Vițu a avut necesitate

la îmbunătățirea condițiilor de trai.

Cu referire la pretenția Tatianei Vițu cu privire la anularea acordului semnat de

Primăria mun. Chișinău și Eugeniu Vițu cu număr de înregistrare 1788 privind

rezilierea contractului nr. 842 din 21 iulie 2004 de vânzare-cumpărare la preț normativ

a terenului din str.xxxxx, mun. Chișinău, cu numărul cadastral xxxxx, cu restituirea

părților la poziția inițială, instanțele de judecată în baza prevederilor art. 216, alin. (1),

art. 217, alin. (1,3), art. 219, alin. (2), art. 220, alin. (1,2) și art. 369, alin. (3) din Codul

civil (în vigoare până la 01 martie 2019) au conchis că aceasta este neîntemeiată.

La caz, nu s-a făcut dovada că Tatiana Vițu nu a cunoscut despre semnarea de

către Eugeniu Vițu a acordului de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare, or la

momentul repartizării spațiului locativ în blocul locativ nr. 9/1 din str. xxxxx familiei

Vițu, acordul tacit al Tatianei Vițu în acest sens a existat, ulterior repartizării

apartamentului respectiv, au urmat eliberarea ordinului de repartiție, transmiterea în

proprietate privată și înregistrarea dreptului de proprietate asupra apartamentului în

cauză- acțiuni necontestate de către Tatiana Vițu.

Deci, s-a constatat că Tatiana Vițu a fost de acord cu repartizarea spațiului locativ

în blocul locativ nr. 9/1 din str. xxxxx familiei Vițu, care presupune și acordul tacit al

acesteia la rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului litigios, ca condiție

a îmbunătățirii condițiilor de locuit.

Instanțele de judecată au respins argumentele Tatianei Vițu, invocate în susținerea

nulității acordului, precum că acesta nu a fost înregistrat în modul corespunzător, iar

cumpărătorii nu au restituit terenul și nu au primit prețul achitat pentru teren, ori

neînregistrarea acordului nu constituie temei de nulitate a acestuia, iar Tatiana Vițu și

Eugeniu Vițu urmează să solicite restituirea prețului achitat și respectiv să restituie

terenul aflat în litigiu.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Tatiana Vițu, reprezentată de

avocatul Sergiu Coptu, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind

4

admiterea cererii de chemare în judecată. (f.-d. 44-54, vol. II)

În motivarea recursului a menționat că instanța de apel a încălcat esențial normele

de drept material prin interpretarea eronată a normelor de drept material și încălcarea

normelor de drept procedural.

La caz, Tatiana Vițu a invocat lezarea dreptului său de proprietate asupra terenului

în litigiu, invocând temei de nulitate prevederile codului civil, însă instanțele au

constatat legalitatea actului administrativ, reținând că prin decizia din data 11

octombrie 2005 lui Eugeniu Vițu și familiei sale i-a fost repartizat spațiu locativ

apartamentul nr. xxxxx, din str. xxxxx, mun. Chișinău în scopul îmbunătățirii

condițiilor de trai, iar pentru a beneficia de îmbunătățirea condițiilor de trai urma să

rezilieze contractul nr. 842 din 21 iulie 2004 de vânzare-cumpărare la preț normativ a

terenului din str. Baku, mun. Chișinău.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 29 mai 2020, notificată Tatianei Vițu

și avocatului Sergiu Coptu la 19 iunie 2020. ( f.d. 35,38, vol.II)

Recurenta s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul administrativ și a depus,

în termen, recurs motivat la 20 iulie 2020. (f.d. 104-110)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

5

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

6

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Tatiana Vițu, reprezentată de avocatul

Sergiu Coptu, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Tatiana Vițu, reprezentată de avocatul Sergiu Coptu, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7