3ra-874/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-874/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Dodon

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal

Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal

Chișinău, terț Maria Antonenco cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a casat hotărârea din data de 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărâri,

constată:

La 20 februarie 2019 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva

Consiliului municipal Chișinău, terț Maria Antonenco, prin care a solicitat anularea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 9/22-4 din 16 ianuarie 2019, prin care s-a

decis darea în arendă a unui lot de pământ cu suprafața de 0,0074 ha, situat pe strada

xxxxx, numărul, xxxxx. (f.d. 2-3).

În motivarea acțiunii Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat că

Consiliul municipal Chișinău a aprobat decizia nr. 9/22-4 din 16 ianuarie 2019 prin

care s-a decis darea în arendă Mariei Antonenco a unui lot de pământ cu suprafața de

0,0074 ha, situat pe strada xxxxx.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a supus controlului obligatoriu

de legalitate decizia menționată și a constatat că aceasta a fost adoptată contrar

prevederilor legale.

În temeiul art. 68, alin. (3) din Legea nr. 436-XVI din data de 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

prin notificarea nr. 1304/OT4-96 din 29 ianuarie 2019 a solicitat Consiliului Municipal

Chișinău abrogarea în termen de 30 de zile a actului administrativ considerat ilegal.

1

La 16 februarie 2019 în adresa Oficiului a parvenit demersul secretarului interimar

al Consiliului municipal Chișinău nr. 07-119/471, prin care notificarea înaintată a fost

respinsă ca nefondată.

În susținerea ilegalității deciziei contestată autoritatea reclamantă a indicat că

aceasta contravine prevederilor pct. 3 al Regulamentului cu privire la vânzare-

cumpărare și locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1428 din 16 decembrie 2008, deoarece terenul aferent este compus din suprafața de

teren pe care sunt amplasate nemijlocit bunurile imobile (clădiri, edificii, construcții

nefinalizate) și terenul adiacent, utilizat în procesul tehnologic și/sau pentru deservirea

acestora. Potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, pe terenurile cu numerele

cadastrale xxxxx și xxxxx vizate în decizia notificată, nu sunt amplasate construcții cu

drept de proprietate a Mariei Antonenco. De asemenea, la adresa menționată în decizia

notificată și anume str. xxxxx, nu sunt înregistrate careva construcții ce ar aparține cu

drept de proprietate persoanei vizate în actul administrativ considerat ilegal.

Prin hotărârea din data de 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, acțiunea Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d.106, 112-116).

Instanța de fond și-a motivat soluția prin faptul că actul administrativ a fost emis

de către o autoritate publică competentă, deoarece lotul de pământ cu suprafața de

0,0074 ha, situat pe strada xxxxx cu numărul cadastral xxxxx este teren aferent

garajului construit de Maria Antonenco în intravilanul mun. Chișinău și se află în

administrarea autorității administrației publice locale a mun. Chișinău.

La 13 ianuarie 2020 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 23 decembrie 2019,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral (f.d.110,123-

124).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 24 iunie 2020 a casat hotărârea

din data de 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care a admis cererea de chemare în judecată, a anulat decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 9/22-4 din 16 ianuarie 2019 prin care s-a decis darea

în arendă a unui lot de pământ cu suprafața de 0,0074 ha, situat pe strada xxxxx, Mariei

Antonenco.

Instanța de apel în consolidarea soluției sale a reținut în baza pct. 2 și pct. 3 din

Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor

aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008 că cererea

de chemare în judecată înaintată de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat este întemeiată, deoarece conform datelor din Registrul bunurilor imobile, pe

terenurile vizate în decizia contestată nu sunt amplasate construcții care aparțin cu drept

de proprietate Mariei Antonenco. Prin urmare, în astfel de circumstanțe se constată

lipsa temeiurilor legale de dare în arendă a terenurilor proprietate municipală Mariei

Antonenco.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic argumentul instanței de fond

precum că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea procedurii stabilite

de Lege, pe motiv că lotul de pământ cu numărul cadastral xxxxx este teren aferent

garajului construit de Maria Antonenco, menționând că potrivit pct. 29/4 și 29/5 din

Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor

2

aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, la

demersul înaintat privind încheierea contractului de locațiune/arendă a terenului urma

să prezinte setul necesar de documente.

La caz, Maria Antonenco nu a prezentat documentele sau careva alte acte ce ar

dovedi înregistrarea legală în Registrul bunurilor imobile a unor construcții amplasate

pe terenul vizat în decizia contestată, care ar aparține acesteia cu drept de proprietate,

or probatoriul cauzei denotă contrariul, și anume faptul că construcția edificată pe

terenul proprietate municipală, de către persoana terță, este neautorizată (samovolnică).

În astfel de circumstanțe, prin acceptarea cererii Mariei Antonenco privind darea

în arendă a lotului de pământ, pe care este construit neautorizat garajul nominalizat, de

fapt Consiliul mun. Chișinău recunoaște ilegalitățile comise de Maria Antonenco

privind edificarea bunului imobil.

Prin urmare, odată ce la materialele dosarului lipsește extrasul din Registrul

bunurilor imobile, capitolele A și B, în original sau copie autentificată, care ar confirma

faptul că Maria Antonenco este proprietarul construcțiilor amplasate pe terenurile cu

numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, aceasta nu a fost îndreptățită de a înainta cerere

de încheiere a contractului de arendă a terenului aferent pentru un bun imobil construit

neautorizat.

Împotriva deciziei instanței de apel Consiliul mun. Chișinău a depus recurs, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei

noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d. 153)

În motivarea recursului instanța de apel la examinarea cauzei nu a determinat

circumstanțele reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, nu a luat în

considerație probele și argumentele prezentate de Consiliul mun. Chișinău.

Autoritatea recurentă a indicat că potrivit legislației pertinente folosirea gratuită

de către persoanele juridice de drept privat a bunurilor proprietate publică este

interzisă, deci survine obligativitatea stabilirii relațiilor de arendă, locațiune asupra

terenurilor din domeniul public.

Consiliul mun. Chișinău a susținut că actul administrativ contestat a fost emis

conform prevederilor legale, cu respectarea competenței și procedurii stabilite, prin

emiterea actului administrativ administrația publică locală și-a exercitat dreptul

discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, a respectat limitele legale ale

dreptului discreționar, astfel, nu există temei privind anularea actului administrativ

individual.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

3

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245, alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 24 iunie 2020, notificată Consiliului

mun. Chișinău la 04 august 2020. ( f.d.156, verso)

Consiliul mun. Chișinău s-a conformat prevederile legale și în termenul de

contestare a depus recurs nemotivat la 15 iulie 2020 și recurs motivat la 21 august 2020

(f.d. 153)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

4

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Consiliul mun. Chișinău, este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Consiliul municipal Chișinău, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

5