2ra-1419/20 — încasarea despăgubirii de asigurare

2ra-1419/20 — încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1419/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) C. Roșca

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, O. Cojocaru, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

7 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Valeriu Gandrabur

în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Rodos-Prim”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Rodos-Prim” împotriva Companiei de

Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienți accesorii

Furtună Mihail și Vitalie Dumbravă, cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare,

împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2017 SRL „Rodos-Prim”, reprezentată de avocatul Valeriu

Gandrabur, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva CA ,,Moldasig”

SA, intervenient accesoriu Furtună Mihail, prin care a solicitat încasarea

despăgubirii de asigurare în sumă de 300 953,50 de lei, a sumei de 21 000 lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică, precum și a sumei de 10 500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 27 august 2016, în apropierea or.

Râșcani, traseul M-14 km 123, a avut loc accidentul rutier cu implicarea

automobilelor de model „Toyota Hilux”, cu n/î xxxxx, ce aparținea la momentul

survenirii cazului asigurat cu drept de proprietate reclamantei SRL ,, Rodos-Prim”,

„Nissan Xtrail” cu n/î xxxxx și „Citroen Jumpy”, cu n/î xxxxx, care la momentul

survenirii accidentului rutier, era tractat de mijlocul de transport de model „Ford

Transit”, cu n/î xxxxx.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 488512 din

7 septembrie 2016 și a deciziei cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale,

vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Vitalie Dumbravă,

conducătorul mijlocului de transport de model „Citroen Jumpy”, cu n/î xxxxx,

fapta acestuia fiind încadrată în baza prevederilor art. 242 alin. (2) Cod

contravențional.

1

Conducătorul mijlocului de transport „Ford Transit”, cu n/î xxxxx, Mihail

Furtună era asigurat de răspundere civilă obligatorie la CA ,,Moldasig” SA, fapt

confirmat prin polița de asigurare RCA nr. RCAI 1881157, valabilă la momentul

producerii accidentului rutier, din care motive la 6 octombrie 2016 CA ,,Moldasig”

SA, asiguratul Mihail Furtună și reclamanta SRL „Rodos-Prim” au întocmit

procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. D/RCA/16-1906 survenite în urma

cazului asigurat produs la 27 august 2016.

Însă, după examinarea bunului avariat, la 22 februarie 2017, compania de

asigurări a refuzat în achitarea despăgubirii de asigurare, astfel, fiind antrenat

expertul independent pentru constatarea pagubelor, și anume SRL „Exauto-Plus”.

La 6 octombrie 2016, SRL „Exauto-Plus” a întocmit actul de examinare a

mijlocului de transport auto nr. 2470/10A, în temeiul căruia s-a constatat că

mijlocul de transport de model „Toyota Hilux”, cu n/î xxxxx are deteriorări și

pentru lichidarea lor sunt necesare o serie de lucrări cuprinse în act, iar la 12

octombrie 2016 a întocmit raportul de evaluare a pagubei nr. 2470/10A, prin care

s-a constatat că, valoarea pieselor deteriorate constituie 252 307,96 de lei, costul

materialelor necesare pentru recondiționarea autovehiculului constituie 5 175,54 de

lei, valoarea manoperei constituie 43 470 de lei, în total valoarea prejudiciului

material cauzat SRL „Rodos-Prim” constituind 300 953,50 de lei.

S-a invocat că deoarece conducătorul mijlocului de transport „Ford Transit”,

cu n/î xxxxx, Mihail Furtună tracta mijlocul de transport de model „Citroen

Jumpy”, cu n/î xxxxx, care a fost recunoscut culpabil de cauzarea prejudiciului

material, sarcina achitării despăgubirii de asigurare în mărime de 300 953,50 de lei

revine în exclusivitate asiguratorului CA ,,Moldasig” SA.

Prin încheierea protocolară din 24 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras Vitalie

Dumbravă.

Prin hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Rodos-Prim” împotriva

CA „Moldasig” SRL, intervenienți accesorii Furtună Mihail și Vitalie Dumbravă,

cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că la 27 august

2016, în momentul producerii accidentului rutier, automobilul condus de Vitalie

Dumbravă a fost tractat de către automobilul de model Ford Tranzit, cu n/î xxxxx,

condus de Mihail Furtună, ce avea încheiat contract de asigurare obligatorie de

răspundere civilă cu CA „Moldasig” SA.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție cu nr. MAI03 488512 din

7septembrie 2016, vinovat în producerea accidentului și, respectiv a contravenției

prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, a fost recunoscut

conducătorul automobilului de marca „Citroen Jumpy”, cu n/î xxxxx, Vitalie

Dumbravă.

Prin urmare, având în vedere faptul că, vinovăția persoanei asigurate de către

CA „Moldasig” SA, a conducătorului Mihail Furtună, nu a fost demonstrată,

nefiind administrate în acest sens careva probe, prin decizia agentului constatator

din 7 septembrie 2016 fiind stabilită vinovăția unei alte persoane, decât celei

asigurate de către CA ”Moldasig”, instanța a conchis că CA ”Moldasig” nu poate fi

obligată de a achita despăgubirea de asigurare reclamantei SRL „Rodos-Prim”.

2

Or, la caz, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) în

coroborare cu art. 15 alin. (5) și (7) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (în vigoare la

momentul încheierii contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

între Furtună Andrei și SA „Moldasig” din 4 noiembrie 2015.

Având în vedere raționamentele reținute, prima instanță a respins și celelalte

cerințe subsecvente.

La 16 august 2019, SRL ,, Rodos-Prim”, reprezentată de avocatul Valeriu

Gandrabur, a contestat-o cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea

acesteia și emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, -a respins apelul

declarat de avocatul Valeriu Gandrabur în interesele SRL ,,Rodos-Prim” și s-a

menținut hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că soluția instanței de fond

este corectă deoarece a fost depusă de o persoană ce nu deține un drept legal în

acest sens.

În acest sens, Colegiul instanței de apel a stabilit că conform procesului-

verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 488512 din 7 septembrie 2016,

conducătorul automobilului de marca „Citroen Jumpy”, cu n/î xxxxx, Vitalie

Dumbravă a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.

242 alin. (2) din Codul contravențional, or, Vitalie Dumbravă nu a respectat

distanța dintre automobile, tamponându-se cu automobilul de model „Nissan

Xtrail”, n/î xxxxx, iar acesta s-a tamponat în automobilul „Toyota Hilux” cu

numărul de înmatriculare xxxxx.

La fel instanța de apel a reținut că la momentul producerii accidentului rutier

automobilul condus de Vitalie Dumbravă era tractat de automobilul de model

„Ford Tranzit” cu n/î xxxxx, condus de Mihail Furtună, ultimul având încheiat

contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu CA ,,Moldasig” SA.

La cererea persoanei păgubite SRL ,,Rodos-Prim” privind constatarea

pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare, a fost deschis dosarul de

daună nr. D/RCA/16-1906, iar 6 octombrie 2016 a fost întocmit procesul-verbal de

constatare a daunelor nr. D/RCA/16-1906. La 25 octombrie 2016 a fost efectuat

actul de evaluare cost-reparație, potrivit căruia s-a constatat că, valoarea

prejudiciului material cauzat constituie suma de 300 953,50 de lei.

La fel, Colegiul instanței de apel a remarcat că la data producerii accidentului

SRL ,,Rodos-Prim” nu era proprietar al mijlocului de transport, deținându-l doar în

posesie, în temeiul contractului de leasing, proprietar al automobilului fiind SRL

„Raiffeisein Leasing”.

Astfel, cu referire la prevederile art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă

și art. 6 paragraf 1 CEDO, instanța de apel a menționat că de dreptul adresării cu

acțiune în instanță pentru repararea prejudiciului cauzat de 27 august 2016 urmare

a producerii accidentului rutier automobilului de model „Toyota Hilux”, cu n/î

xxxxx, inclusiv și prin adresarea către compania de asigurări, o dispunea doar

proprietarul mijlocului de transport, adică SRL „Raiffeisein Leasing”, proprietar al

automobilului la acel moment.

3

La 17 august 2020, SRL ,,Rodos-Prim” reprezentată de avocatul Valeriu

Gandrabur, a declarat recurs împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie admis și să fie încasate de la CA „Moldasig” SRL în beneficiul SRL

„Rodos-Prim” suma de 300 953,50 de lei cu titlu de prejudiciu material

(despăgubire de asigurare), dintre care 203 669,51 pe care asigurătorul este obligat

să le achite prin propria decizie, iar diferența de 97 283,99 lei, conform concluziei

expertului independent, încasarea din contul CA „Moldasig” în beneficiul SRL

„Rodos-Prim” a cheltuielilor de judecată în mărime de 21 000 lei, încasarea din

contul CA „Moldasig” în beneficiul SRL „Rodos-Prim” a taxei de stat pentru

adresarea în instanța de judecată în mărime de 10 500 lei, a taxei de stat achitate

pentru adresare în instanța de apel în mărime de 2 189 lei, cât și taxa de stat de

adresare în ordine de recurs în mărime de 5 250 lei și expunerea cu privire la

termenul rezonabil de examinare a cauzei în prima instanță.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu soluția

instanțelor de judecată ierarhic inferioare, invocând că au interpretat eronat lege.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 21 iulie 2020, iar cererea de recurs a fost

depusă la 17 august 2020, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 9 septembrie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimații nu au depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

4

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Valeriu Gandrabur în interesele SRL „Rodos-Prim” nu se încadrează în

5

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Valeriu Gandrabur în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Rodos-Prim”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6