2ra-656/23 — recunoasterea accidentului rutier caz asigurat, incasarea despagubirii de asigurare, penalitate, dobinda de intirziere

2ra-656/23 — recunoasterea accidentului rutier caz asigurat, incasarea despagubirii de asigurare, penalitate, dobinda de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-656/23

2-18163307-01-2ra-04052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Larisa Bodnari,

reprezentată de către avocatul Natalia Vladimirov și de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig”,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa

Bodnari împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig”, intervenienți accesorii Mihail

Furtună, Vitalie Dumbravă și Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe

Acțiuni cu privire la recunoașterea accidentului rutier drept caz asigurat, anularea

dispoziției de refuz și încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității și a dobânzii

de întârziere,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 mai 2018, Larisa Bodnari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldasig”, intervenient accesoriu Mihail Furtună, cu privire la

recunoașterea accidentului rutier ca caz asigurat, anularea dispoziției de refuz și

încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 27 august 2016, ora 17:10, pe traseul

raionul Rîșcani M-14, Nicolina Doroftei, conducând automobilul de model Nissan

X-Trail, cu n/î XXXXX, se deplasa de la Briceni spre Chișinău.

A menționat că, în apropierea mun. Bălți s-a oprit regulamentar pentru a ceda

trecerea autovehiculelor ce veneau din sens opus, în vederea intrării pe teritoriul

stației de alimentare cu petrol „Bemol”. În acest moment Mihail Furtună,

conducătorul autovehiculului de model Ford Tranzit, cu n/î XXXXX, ce se deplasa

din urmă, a efectuat manevra de depășire pe partea dreaptă. Reieșind din faptul că,

Mihail Furtună tracta un alt autovehicul de model Citroen JUMPY, cu n/î XXXXX

și se deplasa cu o viteză sporită, autovehiculul tractat a lovit puternic automobilul de

model Nissan X-Trail, cu n/î XXXXX, condus de către Nicolina Doroftei.

1

A susținut că, după lovitura puternică, automobil de model Nissan X-Trail, cu

n/î XXXXX a fost proiectat pe contrasens, unde s-a tamponat cu automobil de model

Toyota Hilux, cu n/î XXXXX.

A afirmat că, în rezultatul accidentului rutier din 27 august 2018, automobilul

de model Nissan X-Trail, cu n/î XXXXX a fost deteriorat considerabil, fiind cauzat

prejudiciu material esențial proprietarului Larisa Bodnari.

A relevat că, conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. seria

MAI03488709 din 27 septembrie 2016 și deciziei agentului constatator din 27

septembrie 2016, Mihail Furtună a fost recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzute de art. 240 alin. (1) din Codul contravențional și în baza

acestei norme i-a fost aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 20 de

unități convenționale, ceea ce constituie suma de 400 de lei.

A notat că, prin hotărârea din 06 martie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul

Rîșcani, a fost respinsă contestația depusă de către Mihail Furtună, reprezentat de

către avocatul Valeriu Gandrabur ca neîntemeiată și au fost menținute fără

modificări procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator

din 27 septembrie 2016, iar prin decizia din 03 mai 2017 a Curții de Apel Bălți a fost

respins ca nefondat recursul avocatului Valeriu Gandrabur în numele

contravenientului Mihail Furtună și a fost menținută hotărârea primei instanțe fără

modificări.

A declarat că, la data accidentului rutier, Mihail Furtună a prezentat polița de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă seria nr. RCAI-001881157,

eliberată de către SA „Moldasig” pentru autovehiculul de model Ford Tranzit, cu n/î

XXXXX, cu perioada de asigurare de la 04 noiembrie 2015 până la 03 noiembrie

2016.

A specificat că, a depus la SA „Moldasig” cerere de acordare a despăgubirii de

asigurare, cererea fiind înregistrată și a fost deschis dosarul de daune nr.D/RCA/16-

pașaportul tehnic, polița de asigurare, permisul de conducere, certificatul de

înmatriculare a autoturismului, copia buletinului de identitate și a comunicat

companiei că, examinarea mijlocului de transport avariat de model Nissan X-Trail,

cu n/î XXXXX va fi efectuată la 04 octombrie 2016, ora 10:00, pe adresa – mun.

Chișinău, str.Petricani,17, împreuna cu reprezentantul companiei – dealerul oficial

al Nissan, SA „DAAC-Hermes”.

A invocat că, urmare a examinării automobilului de model Nissan X-Trail, cu

n/î XXXXX a fost întocmit cont de plată nr. SPT0024216 din 05 octombrie 2016,

conform căruia a fost preventiv stabilit costul pieselor de schimb, fără a fi luat în

calcul costul manoperei, în suma totală de 589 316 de lei.

A mai invocat că, în luna mai 2017 s-a adresat la SA „Moldasig” cu solicitarea

achitării sumei despăgubii de asigurare, însă prin scrisoare nr. 2997 din 24 august

2017 SA „Moldasig” i-a comunicat că, cazul său nu cade sub incidența Legii nr.414-

XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, nu se încadrează în limitele unui caz

asigurat, motiv pentru care SA „Moldasig” consideră că nu este temei juridic pentru

achitarea despăgubirilor de asigurare.

A considerat că, decizia SA „Moldasig” de a refuza recunoașterea cazului său

ca un caz asigurat și de a refuza achitarea despăgubirii de asigurare este una

2

neîntemeiată, nefondată și ilegală. A relatat că, nu are nici o importanță vinovăția

persoanei ce conducea autovehiculul tractat și, respectiv, sunt inaplicabile

prevederile art. 17 din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006, conform cărora,

în cazul în care părțile au provocat din culpă accidentul sau majorarea pagubei,

fiecare dintre ele va fi obligată să compenseze numai partea din pagubă care îi este

imputabilă. Respectiv, în primul caz, nu va fi angajată răspunderea asigurătorului

autovehiculului ce era tractat.

A menționat că, reieșind din faptul că automobilul de model Nissan X-Trail, cu

n/î XXXXX, a fost procurat de către ea la 30 octombrie 2014 la un preț de 523 962

de lei, iar la momentul accidentului rutier autovehicul avea cu o vechime de

exploatare de până la 3 ani, precum și din faptul că, conform contului de plată

nr.SPT0024216 din 05 octombrie 2016, a fost preventiv stabilit costul pieselor de

schimb, fără a fi luat în calcul costul manoperei, în sumă totală de 589 316 de lei, se

constată daună totală a mijlocului de transport avariat de model Nissan X-Trail, cu

n/î XXXXX.

A susținut că, reieșind din prevederile Regulamentului cu privire la modul de

determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, anexă la Hotărârea

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008, costul concret al

automobilului de model Nissan X-Trail, cu n/î XXXXX, procurat la 30 octombrie

2014 la un preț de 523 962 de lei, în stare bună, cu aplicarea coeficientului de uzură

15%, este de 445 367,70 de lei.

A relevat că, reieșind din faptul neachitării despăgubirii de asigurare, pârâtul

este în întârziere din 24 august 2017 (data refuzului în achitare) și urmează să achite

penalitatea în sumă de 80 166,20 de lei și dobânda de întârziere în sumă de 49 411,41

de lei.

A solicitat încasarea din contul pârâtului a despăgubirii de asigurare în mărime

de 445 367,70 de lei, a penalității în mărime de 80166,20 de lei, a dobânzii de

întârziere în mărime de 49411,41 de lei și a cheltuielile de judecată, precum și

recunoașterea accidentului din 27 august 2016 ca caz asigurat și anularea dispoziției

de refuz din 24 august 2017.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

au fost introduși în proces CA „Asterra Grup” SA și Vitalie Dumbravă în calitate de

intervenienți accesorii.

Ulterior, Larisa Bodnari a depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând

recunoașterea accidentului din 27 august 2016 ca caz asigurat, anularea dispoziției

de refuz din 24 august 2017 și încasarea din contul pârâtului a despăgubirii de

asigurare în mărime de 435 367,70 de lei, a penalității în mărime de 78 366,20 de

lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 112 587,28 de lei, a cheltuielilor pentru

traducere în sumă de 1150 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10

000 de lei și a taxei de stat în sumă de 18 789,63 de lei.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea depusă de către Larisa Bodnari ca neîntemeiată.

La 20 noiembrie 2019 Larisa Bodnari a declarat apel nemotivat, iar la 09 martie

2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea acțiunii.

3

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Larisa Bodnari și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 17 septembrie 2021 Larisa Bodnari, reprezentată de către avocatul Natalia

Vladimirov, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii, cu încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 09 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost

remisă la rejudecare la Curtea de Apel în alt complet de judecată.

Prin decizia din 08 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de avocatul Vladimirov Natalia în interesele apelantei

Bodnari Larisa.

A fost casată hotărârea din 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa

Bodnari către S.A. „Moldasig”, intervenienți accesorii Mihail Furtună, Vitalie

Dumbravă și C.A. „Asterra Grup” S.A. privind recunoașterea accidentului rutier

drept caz asigurat, anularea dispoziției de refuz, încasarea despăgubirii de asigurare,

penalității, dobânzii de întârziere, cheltuielilor de judecată și a fost pronunțată o nouă

hotărâre prin care: Cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Bodnari către

S.A. „Moldasig”, intervenienți accesorii Mihail Furtună, Vitalie Dumbravă și C.A.

„Asterra Grup” S.A. privind recunoașterea accidentului rutier drept caz asigurat,

anularea dispoziției de refuz, încasarea despăgubirii de asigurare, penalității,

dobânzii de întârziere, cheltuielilor de judecată a fost admisă parțial.

A fost încasat de la S.A. „Moldasig” în beneficiul Larisei Bodnari despăgubirea

de asigurare în mărime de 435 367,70 de lei, penalității în mărime de 78 366,20 de

lei, taxa de stat suportată în instanța de fond în sumă de 15 412 de lei și cea suportată

în instanța de apel în sumă de 11 559 de lei, precum și cheltuielile de traducere

suportate în sumă de 1150 de lei, în rest pretențiile au fost respinse.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentul instanței

precum că S.A. „Moldasig” nu poate să fie obligată să achite cuantumul prejudiciului

material solicitat de către Larisa Bodnari, deoarece persoana asigurată în temeiul

contractului de asigurare cu SA „Moldasig”, Mihail Furtună, nu a fost recunoscut

vinovat în comiterea accidentului rutier din 27 august 2016, iar, prin urmare, în cauza

dată nu sunt aplicabile prevederile art.15 alin.(1) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Or, la caz

fiind relevante art.1307 alin. (3) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

art.15 alin. (5) și (7) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Respectiv, în cazurile respective având în vedere specificul deplasării

autovehiculelor, cât și faptul că autovehiculul tractat nu se deplasează pe o traiectorie

aleasă de șoferul autovehiculului tractat, dar urmărește o traiectorie de deplasare a

autovehiculului ce tractează, reieșind din legile fizice autovehiculul care este tractat

în momentul accidentului rutier se deplasează pe o traiectorie ce nu poate fi

controlată de șoferul acestuia. Prin urmare, nu are nici o importantă vinovăția

persoanei ce conducea autovehiculul tractat, or la caz nu sunt inaplicabile

prevederile art.17 din Legea nr.414-XVl din 22 decembrie 2006, conform cărora în

cazul în care părțile au provocat din culpă accidentul sau majorarea pagubei, fiecare

4

dintre ele va fi obligată să compenseze numai partea din pagubă care îi este

imputabilă, astfel că în primul caz, nu va fi angajată răspunderea asigurătorului

autovehiculului ce era tractat. Așadar, cazul survenirii riscului asigurat și stabilirii

vinovăției persoanei în comiterea accidentului rutier plata despăgubirilor de

asigurare este obligatorie pentru asigurători, ceea ce nu justifică soluția instanței de

fond de respingere a acțiunii.

La acest capitol, instanța de apel a specificat că, obiecțiile intimatei privind

starea automobilului avariat nu pot fi reținute în condițiile în care „Moldasig” S.A.

în calitate de asigurator la data de 14 septembrie 2016 și la data de 04 octombrie

2016 a examinat mijlocul de transport avariat, a întocmit și semnat procesele verbale

de constatare a daunelor nr. D/RCA/16-1715 fără obiecții. De altfel, și concluziile

expertului expuse în raportul de expertiză judiciară nr.2376-2378 din 11 noiembrie

2020 sunt corelative cu solicitările reclamantei și confirmă temeinicia cuantumului

despăgubirii de asigurare. Astfel, instanța de apel a conchis ca fiind întemeiate

solicitările apelantei reclamante privind recunoașterea accidentului rutier din 27

august 2016 drept caz asigurat, care pe cale de consecință generează și anularea

dispoziției de refuz din 24 august 2017 cu încasarea de la S.A. „Moldasig” a

despăgubirii de asigurare în mărime de 435 367,70 de lei.

La fel, s-a notat că, dat fiind că pârâta intimată S.A. „Moldasig” s-a aflat în

întârziere de plată a despăgubirii de asigurare din 03 august 2017 (data emiterii

deciziei definitive pe dosarul contravențional plus 3 luni), s-a apreciat ca fiind

întemeiate argumentele apelantei reclamante precum că debitorul urmează să achite

penalitate de întârziere în mărime de 78 366,20 de lei, reieșind din următorul calcul

(435 367,70 lei x 0,1 % x180 zile = 78 366,20 lei), or ca și în contractele de asigurare

CASCO, asigurătorul în contractele de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto este obligat la plata penalității în cazul neachitării în termen a despăgubirilor de

asigurare, drept temei fiind prevederile art.6 alin. (6) din Legea nr.407-XVI din 21

decembrie 2006, aplicabil tuturor claselor de asigurare în virtutea caracterului

general al normei juridice respective.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificată legal cerința de

încasare și a dobânzii de întârziere în mărime totală de 247 735,55 de lei (perioada

01 februarie 2018- 30 septembrie 2019 în sumă de 112 587,28 de lei și pentru

perioada 19 noiembrie 2019- 07 aprilie 2022 în sumă de 135 148,27 de lei), or,

reieșind din prevederile art. 942 alin.(4) din Codul civil în vigoare din 01 martie

2019, în cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la

alegere, fie dobânda de întârziere calculată conform dispozițiilor prezentului articol,

fie penalitatea pentru întârziere.

Cu referire la cheltuielile de judecată, fiind o cerință subsecventă celei

principale, poartă soarta cerinței de bază, din contul intimatei „Moldasig” S.A.

urmând a fi încasată în beneficiul Larisei Bodnari proporțional pretențiilor admise

taxa de stat suportată în instanța de fond în sumă de 15 412 lei (435 367,70 + 78 366,

20 lei = 513 733,9 lei x 3 % =15 412 lei) și cea suportată în instanța de apel în sumă

de 11 559 lei, precum și cheltuielile de traducere suportate în sumă de 1150 de lei.

La 25 aprilie 2023, Larisa Bodnari, reprezentată de către avocatul Natalia

Vladimirov, a depus recurs împotriva deciziei din 08 noiembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând anularea parțială a deciziei contestate, cu emiterea unei

noi hotărâri în parte prin care care solicitările reclamantei Bodnari Larisa privind

5

încasarea dobânzii de întârziere au fost respinse, сu admiterea cererii și încasarea de

la SA „Moldasig în beneficiul Larisei Воdпаri, dobânzii de întârziere pentru

perioada din 01 fеbruаriе 2018 până la data de 30 septembrie 2019 în sumă de

112587, 28 de lei, încasarea de la SA „Moldasig în beneficiul Larisei Bodnari,

dobânzii de întârziere реntru perioada din 19 noiembrie 2019 până la data de 07

aprilie 2022 în sumа de 135148,27 de lei, încasarea de la pârâtul SA „Moldasig în

beneficiul Larisei Bodnari, cheltuielilor de judecată neîncasate рrороrțiоnаl

cerințelor - taxa de stat suроrtаtă în instanța de fond și de apel în suma de 8809,89

de lei, încasarea de la pârâtul SA „Moldasig” în beneficiul Larisei Воdnаri

cheltuielilor de judecată suportate în ordine de rесurs - taxa de stat în sumа de 3717

de lei.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul parțial cu decizia instanței de

apel, invocând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de

apel.

A specificat că, dobânda de întârziere în sumă de 112587,28 de lei а fost

calculată реntru perioada 01 februarie 2018 - 30 septembrie 2019 (solicitată în primă

instanță) și dobânda de întârziere în sumă de 135148,27 de lei calculată реntru

perioada 19 noiembrie 2019 - 07 aprilie 2022 2019 (solicitată în instanța de apel) în

temeiul prevederilor аrt. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

La 25 aprilie 2023, Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, a depus recurs împotriva

deciziei din 08 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea

deciziei contestate cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

invocând argumentele expuse în primă instanță și în instanța de apel.

Suplimentar a indicat că, invocarea de către instanța de apel a prevederilor

art.15 alin. (5) și (7) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

este un raționament eronat deoarece nu poate fi raportat (atribuit) la caz, or acest

raționament se referă la alt caz, unde producerea daune are loc în prezența a două

condiții cumulative - tractarea unui autovehicol de altul și ulterioara desprindere а

celui tractat. La caz însă, in cazul nostru survenirea accidentului de circulație rutieră

și cauzarea de preiudiciu а avut loc în condițiile tractării unui autovehicul de altul

prin legături flexibile fără desprinderea autovehiculului tractat.

A notat că, la materialele cauzei nu se regăsește nici un raport de expertiză саrе

аr demonstra acele alegații ale intimatei preluate de instanța de apel din cererea de

apel, cu referire la legile fizice, traiectorii și се este putea sau nu putea fi sub

controlul și în comportamentul conducătorilor autovehiculelor.

De asemenea atrage atenția asupra prevederilor pct. 75 al Regulamentului de

circulație rutieră.

O condiție de bază pentru angajarea răspunderii asiguratorului de răspundere

civilă în temeiul Legii 414/2006 din 22.12.2006, este vinovăția asiguratului în

comiterea accidentului de circulație rutieră soldat cu cauzarea de preiudiciu material

sau vătămări corporale. Astfel, la caz lipsa culpei/vinovăției asiguratului nu

constituie un caz asigurat соnfоrm prevederilor legii mentionate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

6

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 08 noiembrie 2022.

La 26 februarie 2023, copia deciziei din 08 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată prin intermediul poștei electronice în adresa participanților

la proces (f.d. 176-178).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că,

recursurile declarate de Larisa Bodnari, reprezentată de către avocatul Natalia

Vladimirov și de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, la 25 aprilie 2023, se consideră

depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 17 mai 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursurilor declarate de Larisa Bodnari, reprezentată de către avocatul Natalia

Vladimirov și de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și

avizul de recepție, anexate la materialele dosarului.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile

declarate de Larisa Bodnari, reprezentată de către avocatul Natalia Vladimirov și de

Societatea pe Acțiuni „Moldasig” au fost depuse până la data intrării în vigoare a

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

7

motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Larisa Bodnari,

reprezentată de către avocatul Natalia Vladimirov și de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor și drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

8

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Larisa Bodnari, reprezentată

de către avocatul Natalia Vladimirov și de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

9