2r-366/20 — anularea contractului de vânzare-cumpărare

Dosarul nr. 2r-366/20

Prima instanță: Jud. Buiucani mun. Chișinău (jud. N. Simciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Gr. Dașchevici, V. Clima)

D E C I Z I E

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Forest-

Fort”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea

Comercială „Mobilă Rădăuți” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Forest-Fort” și lui Igor Cotorobai cu privire la anularea

contractului de vânzare-cumpărare,

împotriva încheierii din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 3 decembrie 2003, Societatea Comercială „Mobilă Rădăuți” Societate pe

Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Forest-Fort” și lui Igor Cotorobai cu privire la anularea contractului de

vânzare-cumpărare.

Prin hotărârea din 4 septembrie 2006 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a

fost respinsă acțiunea depusă de către Societatea Comercială „Mobilă Rădăuți”

Societate pe Acțiuni.

Prin decizia din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Societatea Comercială „Mobilă Rădăuți” Societate pe Acțiuni, s-a

casat hotărârea din 4 septembrie 2006 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și s-a

emis o nouă hotărâre prin care: a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr.

3390 din 3 decembrie 2000 încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată

„Foresta-Fort” și Igor Cotorobai, cu aducerea părților la poziția inițială.

Prin decizia din 8 octombrie 2008 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de Societatea Comercială „Mobilă Rădăuți” Societate pe Acțiuni și

s-a menținut decizia din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău.

1

La data de 18 noiembrie 2019, Societatea Comercială „Mobilă Rădăuți” Societate

pe Acțiuni a depus cerere privind explicarea deciziei din 4 decembrie 2007 a Curții

de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea depusă de către Societatea Comercială „Mobilă Rădăuți”

Societate pe Acțiuni cu privire la explicarea deciziei din 4 decembrie 2007 a Curții de

Apel Chișinău.

La 26 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Foresta-Fort” a declarat

recurs, fiind completat prin recursul din 28 septembrie 2020 împotriva încheierii din

19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a

recursului și admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că a luat cunoștință de încheierea instanței de

apel la data de 15 mai 2020.

A menționat că cauza a fost soluționată eronat, unde Societatea cu Răspundere

Limitată „Mobilă Rădăuți” este o altă persoană juridică.

A afirmat că au fost admise greșeli procedurale, fiind acceptată o procură nulă

fără data întocmirii, deci avocatul A. Lefter nu poate participa în proces. Mandatul

1274864 din 3 septembrie 2019 nu este valabil, deoarece nici procură nu este

valabilă, precum și documentul de identificare este cu termenul valabilității expirat a

lui Vasile-Dorin Strugaru, care ar fi eliberat procura la o dată necunoscută.

A susținut că este de acord parțial că instanța de apel a respins ca neîntemeiată

cererea prin încheierea din 19 februarie 2020. Însă, corect ca în lipsă de împuterniciri,

în termen de 5 zile judecătorul urmează să dispună returnarea cererii în temeiul art.

170 Cod de procedură civilă.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 424 alin. (2),

425 alin. (2), 427 Cod de procedură civilă.

Prin referința depusă la data de 3 august 2020 Societatea Comercială „Mobilă

Rădăuți” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Aurel Lefter a solicitat

respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în

adresa părților la 24 martie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d.187,

Vol. I), însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la

actele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 26 mai 2020 în termenul legal.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

2

recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de

apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Verificând legalitatea încheierii din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău

prin prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge

la concluzia că încheierea a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural

pertinente speței.

Or, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură

civilă, dacă sânt necesare explicații referitor la sensul, extinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii, instanța

emitentă, la cererea participanților la proces sau a executorului judecătoresc, dă

explicații asupra dispozitivului ori omite dispozițiile contradictorii fără a modifica

cuprinsul hotărârii.

Explicarea hotărârii este admisibilă dacă nu a fost executată și nu a expirat

termenul de executare silită.

Explicarea hotărârii se face în ședință de judecată. Participanților la proces li se

comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică explicarea

hotărârii.

Din sensul logico-juridic al normei legale precizate rezultă că, instituția explicării

dispozitivului hotărârii judecătorești poate fi folosită de părți doar în ipoteza în care

acesta nu este suficient de clar, iar acest fapt creează sau poate crea dificultăți în

procedura de executare silită.

Totodată, instituția explicării dispozitivului hotărârii judecătorești nu este o cale

menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu, întrucât o astfel de

finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac. În consecință,

instanța nu poate corecta fondul cauzei prin intermediul procedurii instituite la art.

251 Cod de procedură civilă.

În doctrina de specialitate este arătat că în cuprinsul hotărârii judecătorești,

eroarea materială este în legătură cu inexactitatea literei, ca expresie a

raționamentului real al judecătorului. Îndreptarea erorii materiale mijlocește salvarea

substanței hotărârii judecătorești, restabilind concordanța dintre spiritul și litera

raționamentului judecătorului.

Astfel, cererea de explicare poate fi admisibilă doar dacă sunt necesare lămuriri

privind înțelesul, întinderea sau aplicarea documentului executoriu. Or, la examinarea

cererii de explicare a hotărârii nu se vor discuta împrejurări, care ar repune în discuție

o hotărâre judecătorească irevocabilă, deoarece acest fapt contravine autorității

lucrului judecat.

Obiectul explicațiilor poate forma doar înțelesul hotărârii, limitele și modalitatea

executării prestațiilor, precum și cercul persoanelor vizate prin hotărâre.

La acest segment se reține, că instanța de apel în dispozitivul deciziei a indicat

expres că părțile sunt aduse la poziția inițială.

3

În această consecvență, Colegiul constată că dispozitivul deciziei din 4 decembrie

2007 a instanței de apel nu necesită explicații referitor la sensul, extinderea sau

aplicarea dispozitivului acesteia.

Este de menționat că din decizia din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Chișinău

rezultă clar și motivele care au stat la baza adoptării unei astfel de soluții, precum și

norma legală aplicabilă cazului, la fel constatările expuse sunt certe, exprese și clare,

prin urmare nu lasă loc interpretărilor.

În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în

cererea de recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului și nu

indică la ilegalitatea încheierii atacate.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție concluzionează de a respinge recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Forest-Fort” și de a menține încheierea din 19 februarie 2020 a

Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Forest-

Fort”.

Se menține încheierea din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială

„Mobilă Rădăuți” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Forest-Fort” și lui Igor Cotorobai cu privire la anularea contractului de vânzare-

cumpărare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4