3ra-623/20 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Subiecţii impunerii, obiectul impunerii, sursele de venit impozabile, sursele de venit neimpozabile
3ra-623/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.3ra-623/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima
DECIZIE
30 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas
Judecători Dumitru Mardari
Galina Stratulat
Elena Cobzac
Victor Boico
examinând în ședință publică recursul declarat de către Serviciul Fiscal de
Stat,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă
de către Veaceslav Ciuntu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la
contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din data de 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat,
cu participarea: reprezentantului Serviciului Fiscal de Stat, Tatiana Andriuța,
Veaceslav Ciuntu și avocatului Ludmila Armanu-Ghemu,
constată:
La 20 ianuarie 2017 Veaceslav Ciuntu a depus cerere de chemare în judecată,
în procedura contenciosului administrativ, împotriva Serviciului Fiscal de Stat,
prin care a solicitat anularea deciziilor nr. 230 din 22 septembrie 2016, nr. 244,
nr.245 și nr.246 din data de 13 octombrie 2016 privind sancționarea lui Veaceslav
Ciuntu pentru nedeclararea venitului obținut pentru anii 2012 – 2015 și pentru
neonorarea obligației de achitare în termen la buget a impozitului pe venit pentru
perioada 2012 – 2015 și anularea deciziilor nr. 311 din 01 decembrie 2016 și nr.
322 din 16 decembrie 2016 pe marginea contestațiilor depuse de către Veaceslav
Ciuntu.
În motivarea acțiunii Veaceslav Ciuntu a indicat că la 29 iulie 2016
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în urma controlului fiscal prin metoda
verificării tematice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului
impozabil al corectitudinii calculării, declarării și achitării impozitului pe venit la
persoana fizică Veaceslav Ciuntu, pentru perioada 2012-2015, a întocmit actul nr.
5-675551, prelungit prin actul nr. 5-675553, nr. 5-675554 și nr. 5- 675555 din 02
august 2016, prin care a stabilit că Veaceslav Ciuntu pentru perioadele fiscale a
1
anilor 2012-2015 a încălcat prevederile art. 2267, alin. (1) din Codul fiscal, prin
neprezentarea declarațiilor persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma
CET08) pentru această perioadă.
Nefiind de acord cu actul Inspectoratului Fiscal de Stat sus-numit, Veaceslav
Ciuntu l-a contestat, menționând că autoritatea fiscală nu a luat în calcul faptul că
sursele financiare au fost primite de peste hotarele țării, de la compania
„Thenelinex” LTD, rezidentă în Republica Cipru, a cărei fondator este el, în baza
unui contract civil și reprezintă surse de venit neimpozabile.
Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 230 din 22 septembrie
2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de
control și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 397 732,93 lei, cu titlu de
impozit pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2012, aplicarea
prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egală cu 100 %
din suma diminuării ce constituie suma de 397 732,93 lei, precum și aplicarea
pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin.
(2) și alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 173 755,63 lei.
Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 244 din 13 octombrie
2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de
control și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 623 609 lei, cu titlu de
impozit pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2013, aplicarea
prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egale cu 100 %
din suma diminuării ce constituie suma de 623 609 lei, precum și aplicarea pentru
încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin. (2) și
alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 205 105 lei.
Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 245 din 13 octombrie
2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de
control și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 610 488,92 lei, cu titlu de
impozit pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2014, aplicarea
prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egale cu 100 %
din suma diminuării ce constituie suma de 610 488,92 lei, precum și aplicarea
pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin.
(2) și alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 156 956,70 lei.
Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 246 din 13 octombrie
2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de
control și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 506 505,87 lei, cu titlu de
impozit pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2015, aplicarea
prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egale cu 100 %
din suma diminuării ce constituie suma de 506 505,87 lei, precum și aplicarea
pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin.
(2) și alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 71 619,93 lei.
Veaceslav Ciuntu, nefiind de acord cu deciziile Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat nr. 230 din 22 septembrie 2016, nr. 244, 245 și 246 din 13
octombrie 2016 asupra cazurilor de încălcare fiscală, a depus contestații.
Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 311 din 1 decembrie
2016 a fost respinsă contestația fără număr din 03 noiembrie 2016 depusă de
Veaceslav Ciuntu, ultimul fiind obligat să execute deciziile nr. 244, 245 și nr.246
din 13 octombrie 2016, iar potrivit deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat
nr. 322 din 16 decembrie 2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația depusă
2
de Veaceslav Ciuntu, ultimul fiind obligat să execute decizia Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat nr. 230 din 22 septembrie 2016.
În susținerea ilegalități deciziilor organului fiscal Veaceslav Ciuntu a indicat
că în mod eronat a fost abordată încălcarea legislației fiscale și, anume,
nedeclararea venitului obținut pentru perioada anilor 2012 – 2015 și neonorarea
obligației de achitare în termen la buget a impozitului pe venit pentru anii 2012-
Or, obiect al impunerii impozitului pe venit este reglementat de art. 14 din
Codul fiscal, potrivit căruia, venitul obținut peste hotarele țării, în urma realizării
contractului, nu poate fi supus impozitării pe teritoriul Republicii Moldova.
La caz, contractul prezentat de reclamant este autentificat și de organele
fiscale din Republica Cipru, circumstanță de care nu a ținut cont organul fiscal.
De asemenea, Serviciul Fiscal de Stat a lăsat fără apreciere argumentul
invocat de contribuabil și, anume, existența Convenției semnate la Nicosia în data
de 28 ianuarie 2008 între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii
Cipru, privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale, aplicabil în
cazul său, nu a întreprins măsuri pentru a elucida natura mijloacelor obținute de
către reclamant pe teritoriul Ciprului.
Reclamantul a mai menționat că în deciziile contestate se face referire la un
răspuns incomplet al Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie
2015, potrivit căruia „Thenelinex” LTD a fost fondată în Cipru pe data de 08
aprilie 2011, cu număr de înregistrare 248112, însă persoana fizică Veaceslav
Ciuntu nu figurează pe lista angajaților acestei companii, totodată, făcând mențiune
asupra faptului că pe perioada anilor 2013-2015, Veaceslav Ciuntu nu a achitat
careva taxe în bugetul Republicii Cipru. În opinia lui Veaceslav Ciuntu această
concluzie este nefondată, iar informațiile prezentate sunt eronate, deoarece, a fost
indicată incorect denumirea firmei și anume „Thenelines” LTD în loc de
„Thenelinex” LTD.
Prin hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către
Veaceslav Ciuntu, s-au anulat deciziile emise de Inspectoratul Fiscal Principal de
Stat nr. 230 din 22 septembrie 2016, nr. 244, nr. 245 și nr. 246 din 13 octombrie
2016, în rest s-a respins acțiunea. (f.d. 32,35-46, vol. II)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 28 februarie 2019 a respins
apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a menținut hotărârea din data de 29
iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d 79,80-87, vol. II)
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din data de 27 noiembrie 2019 s-a
admis recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat decizia din data
de 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare
la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. ( f.d.135-148, vol.II)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 12 februarie 2020 a respins
apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat. (f.d 40,41-52, vol. III)
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Serviciul Fiscal de Stat
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu
emiterea unei noi hotărâri prin care hotărârea instanței de fond să fie casată parțial
în partea admiterii acțiunii. (f.d. 57, 65-71, vol. III)
În motivarea recursului Serviciul Fiscal de Stat a indicat că instanța de apel nu
a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și
3
nu a dat о apreciere corectă probelor prezentate de Serviciul Fiscal de Stat,
acordând prioritate argumentelor intimatului, care nu au avut un suport probatoriu.
Autoritatea publică recurentă a susținut că Veaceslav Ciuntu este subiect al
impunerii, conform cerințelor de la norma art. 13, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal.
Or, conform informațiilor prezentate de către instituțiile financiare în conturile
bancare deschise pe numele persoanei fizice Veaceslav Ciuntu au fost înregistrate
intrări de mijloace bănești - transfer regulat de peste hotarele Republicii Moldova.
În opinia reprezentantului Serviciului Fiscal de Stat, transferurile regulate de
peste hotarele Republicii Moldova de la compania „Thenelinex” LTD au fost
efectuate pe numele lui Veaceslav Ciuntu ca persoană fizică pentru activitatea în
Republica Moldova și nicidecum pe numele și pe contul vreunei reprezentanțe ale
companiei „Thenelinex” LTD în Republica Moldova, al căruia administrator se
declară a fi Veaceslav Ciuntu.
Acest fapt a fost confirmat de Veaceslav Ciuntu în explicațiile date
Serviciului Fiscal de Stat că sursa mijloacelor financiare, primite de peste hotarele
țării, este compania „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului, la care Veaceslav
Ciuntu este fondator și director.
Serviciul Fiscal de Stat a mai indicat că concluzia instanțelor de judecată este
contradictorie circumstanțelor de fapt și de drept cât și materialului probatoriu din
dosar. Nu este clar în baza căror probe, înscrisuri, instanțele au concluzionat că
persoana fizică Veaceslav Ciuntu a încasat sumele de la compania „Thenelinex”
LTD nu ca rezultat al activității desfășurate în Republica Moldova, dar pentru
activitatea desfășurată pe teritoriul Republicii Cipru, în lipsa vreunui document,
eliberat de organul competent al statului străin respectiv, care ar confirma achitarea
(reținerea) impozitului pe venit peste hotarele Republicii Moldova sau că banii
respectivi au fost impozitați în țara de origine (Republica Cipru), pentru a nu
admite dubla lor impozitare și care ar combate răspunsul Ministerului Finanțelor
din Cipru, prezentat de Serviciul Fiscal de Stat.
În întâmpinarea recursului, la 26 iunie 2020 a depus referință Veaceslav
Ciuntu, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu
menținerea deciziei instanței de apel din data de 12 februarie 2020, menționând că
argumentele organului fiscal sunt declarative și lipsite de suport probator și care au
fost examinate minuțios de către instanțele de judecată ierarhic inferioare.
Instanța de recurs observă că litigiul a fost inițiat în instanța de judecată la 20
ianuarie 2017 în condițiile legii materiale Legea contenciosului administrativ nr.
793- XIV din 10 februarie 2000 și legii procedurale Codul de procedură civilă.
Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ
al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul
administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.
Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios
administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina
în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor
prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul
administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare
a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător
pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor
judecătorești.
4
Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.
În speța dedusă judecății hotărârea instanței de fond a fost adoptată la 29
iunie 2018, iar decizia instanței de apel, care este obiect al controlului judecătoresc
în recurs, a fost pronunțată la 12 februarie 2020, după intrarea în vigoare a Codului
administrativ. Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în
aplicare a Codului administrativ, se vor verifica în conformitate cu prevederile
Codului administrativ.
La etapa examinării procedurii de admisibilitate de natură procedurală a
recursului, prin prisma articolului 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a
verificat dacă actul judecătoresc de dispoziție contestat poate constitui obiectul
recursului, dacă recursul este formulat de persoana îndreptățită, dacă acesta nu a
fost depus în mod repetat și dacă a fost declarat în termen.
La caz, obiectul prezentului recurs se referă la decizia Curții de Apel
Chișinău din data de 12 februarie 2020, emisă ca instanță de apel, care intră în
categoria de acte specificate în articolul 244, alin. (1) din Codul administrativ.
Cererea de recurs nu este depusă în mod repetat, fiind depusă de către o persoană
împuternicită.
Succesiv, completul de admisibilitate a constatat că în sensul art. 245 din
Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai
mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul
împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de
Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța
de apel.
Astfel, completul de admisibilitate a opinat că, în speță, calea de atac în
ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece decizia
instanței de apel a fost pronunțată la 12 februarie 2020, în prezența
reprezentantului Serviciului Fiscal de Stat. Decizia motivată a fost notificată
autorității publice recurente la 15 aprilie 2020. (f.d. 55, vol. III)
Dat fiind faptul că prin prisma pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de
18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova
termenele de exercitare a căilor de atac aflate în curs la data instituirii stării de
urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data
încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului pentru Serviciul Fiscal
de Stat după întrerupere a început a curge de la data de 16 mai 2020 și s-a
consumat la 16 iunie 2020.
Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs motivat în interiorul termenului, la 13
iunie 2020.
La 01 iulie 2020, examinând admisibilitatea recursului declarat de către
Serviciul Fiscal de Stat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție, în scopul respectării prevederilor art.6
CEDO, l-a numit spre examinare în fond, în complet de cinci judecători.
5
Prin încheierea din data de 08 iulie 2020 completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a considerat necesar
de a convoca o ședință publică la care au fost citați participanții la proces pentru a
se pronunța asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs depusă
de către Serviciul Fiscal de Stat, pentru a-și prezenta argumentele și a răspunde la
concluziile părții adverse. (f.d. 92-93, vol. III)
Ședința publică a avut loc în sediul Curții Supreme de Justiție la data de 17
septembrie 2020. La ședință s-au prezentat reprezentantul Serviciului Fiscal de
Stat Tatiana Andriuța în baza procurii nr.264 din data de 27 noiembrie 2019,
intimatul Veaceslav Ciuntu și avocatul Ludmila Armanu-Ghemu în baza
mandatului din data de 16 decembrie 2019.
Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Tatiana Andriuța a susținut
integral cererea de recurs, solicitând admiterea ei în sensul în care a fost
formulată, indicând că transferurile bănești au fost pe contul persoanei fizice
Veaceslav Ciuntu, care avea obligația să declarare aceste sume și să achite
impozitele, indiferent dacă sumele constituie salariu sau venit din contracte
civile, atât timp cât nu a demonstrat că sumele au fost impozitate în Republica
Cipru și că autoritatea competentă a Ciprului, care poate elibera această
informație conform Convenției pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea
evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit încheiată între Guvernul
Republicii Moldova și Guvernul Republicii Cipru, este Ministerul Finanțelor.
Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a susținut că în urma sesizării
Serviciului Prevenire și Combaterea Spălării Banilor a fost efectuat un control
fiscal al contribuabilului Veaceslav Ciuntu în calitate de subiect al impunerii. În
cadrul controlului s-a stabilit că Veaceslav Ciuntu ca persoană fizică este cetățean
și rezident al Republicii Moldova cu domiciliul statornic în Republica Moldova,
care nu desfășura activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale a
obținut venituri impozabile din surse aflate în afara Republicii Moldova pentru
activitatea lui în Republica Moldova, iar venitul indicat în actul de control este
obiect al impunerii fiind calificat ca surse primite din afara Republicii Moldova
pentru activitatea în Republica Moldova.
Cu referire la argumentul lui Veaceslav Ciuntu precum că banii transferați pe
contul său personal în Republica Moldova constituie plata pentru crearea unui soft
și pentru activitatea desfășurată în baza unui contract civil, încheiat cu compania
„Thenelinex” LTD, rezidentă în Republica Cipru, precum și cheltuielile companiei
pentru desfășurarea activității comerciale, reprezentantul recurentului a declarat că
Veaceslav Ciuntu nu a demonstrat că aceste sume au fost impozitate în Republica
Cipru sau că o parte din bani au fost folosiți în interesul companiei, ori banii au
fost ridicați de pe cont în numerar.
Faptul neimpozitării venitului în Republica Cipru este confirmat prin
răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015
potrivit căruia pe perioada anilor 2013-2015 Veaceslav Ciuntu nu a achitat careva
taxe în bugetul Republicii Cipru. Atât în perioada controlului, cât și după control
Veaceslav Ciuntu nu a prezentat probe ce ar confirma că banii transferați pe contul
său personal au fost impozitați în Republica Cipru, iar Veaceslav Ciuntu nu a
justificat care era scopul transferării banilor pe contul lui personal și retragerii în
numerar.
6
Astfel, reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a susținut că veniturile
obținute prin transfer de către Veaceslav Ciuntu din Republica Cipru urmau să fie
declarate ca alte veniturile și supuse impozitării.
În ședința publică a instanței de recurs intimatul Veaceslav Ciuntu a solicitat
respingerea recursului, indicând că este fondatorul și directorul companiei
„Thenelinex” LTD, creată în anul 2009 în Republica Cipru și că banii transferați
din Republica Cipru sunt destinați pentru cheltuielile companiei și plata salariului
directorului.
În opinia lui Veaceslav Ciuntu, aceste sume de bani nu pot fi impozitate de
către autoritățile fiscale ale Republicii Moldova.
Acesta a mai indicat că, fiind director al companiei „Thenelinex” LTD și
pentru a avea posibilitatea de a gestiona banii companiei peste hotarele Republicii
Cipru, între companie și acesta a fost încheiat contract civil, care îi permite lui să
administreze banii companiei în interesul companiei „Thenelinex” LTD, care se
ocupă cu vânzările online. Astfel, banii primiți prin transfer de la compania
„Thenelinex” LTD au fost retrași de acesta de pe cont în Republica Moldova și
cheltuiți în interesul companiei. Acest fapt este reflectat în rapoartele statistice ale
întreprinderii, dar care nu pot fi prezentate întrucât se află în Republica Cipru.
Avocatul Ludmila Armanu-Ghemu în interesele lui Veaceslav Ciuntu a pledat
pentru respingerea recursului, indicând că Veaceslav Ciuntu conform contractului
civil din data de 15 ianuarie 2011, încheiat cu compania „Thenelinex” LTD, este
dezvoltatorul nr. 1 al companiei, iar banii transferați de către companie din
Republica Cipru pe contul personal a lui Veaceslav Ciuntu în Republica Moldova
au fost retrași de ultimul și transferați către freelanceri pentru a procura link-uri în
scopul îmbunătățirii activității companiei, care se ocupă cu vânzările online.
Avocatul a menționat că activitatea lui Veaceslav Ciuntu constă în lucru
online și poate fi efectuată din orișice țară. Consideră că nu s-a demonstrat faptul,
că intimatul ar fi activat pe teritoriul Republicii Moldova și că locul prestării
serviciilor de către Veaceslav Ciuntu este în Republica Cipru.
Atât intimatul Veaceslav Ciuntu cât și avocatul Ludmila Armanu-Ghemu au
criticat răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie
2015 ca fiind eronat, insistând că banii transferați pe contul lui Veaceslav Ciuntu
au fost declarați în Republica Cipru, iar probațiunea în acest sens trebuie să fie
demonstrată de către Serviciul Fiscal de Stat.
Verificând argumentele invocate în recurs și referință, pe baza materialelor
din dosar și declarațiilor participanților la proces date în ședința publică a instanței
de recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia temeiniciei recursului din
considerentele ce preced.
Recapitulând succint esența litigiului, instanța de recurs constată că
reclamantul-intimat Veaceslav Ciuntu este cetățean al Republicii Moldova,
rezident, cu domiciliul statornic în Moldova.
Totodată, Veaceslav Ciuntu insistă că din anul 2009 este fondator și director
al companiei „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului.
În Republica Moldova nu este înregistrat ca întreprinzător.
Ca persoană fizică Veaceslav Ciuntu deține mai multe conturi bancare active.
În special contul MOLDMD2X nr.22595840467031/USD, în care au fost
7
înregistrate pe parcursul anilor 2012-2015 intrări de fonduri sub formă de
transferuri regulate lunare de peste hotare cu sursa de proveniență neidentificată în
sume mari.
La sesizarea Serviciului Prevenire și Combaterea Spălării Banilor, Serviciul
Fiscal de Stat a efectuat un control fiscal al veniturilor contribuabilului, în special
corectitudinea calculării, declarării și achitării impozitului pe venit.
Potrivit actului de control nr. 5-675551, prelungit prin actul nr. 5-675553, nr.
5-675554 și nr. 5- 675555 din 02 august 2016, întocmit de către Inspectoratul
Fiscal Principal de Stat, în urma controlului fiscal prin metoda verificării tematice
cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil, al corectitudinii
calculării, declarării și achitării impozitului pe venit la persoana fizică Veaceslav
Ciuntu, pentru perioada 2012-2015, s-a stabilit că ultimul în perioadele fiscale
supuse controlului a încălcat prevederile art. 2267, alin. (1) din Codul fiscal, prin
neprezentarea declarațiilor persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma
CET08) pentru această perioadă.
Pentru fiecare an în parte autoritatea fiscală a emis decizii de sancționare a
contribuabilului.
Astfel, prin decizia nr. 230 din 22 septembrie 2016 s-a constatat transferul de
peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de 2 213 551,94 MDL
cu retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără probe că ar fi un venit
neimpozabil, s-a constatat a fi venit nedeclarat și s-a decis a calcula și a încasa la
buget suma de 397 732,93 MDL, cu titlu de impozit pe venit obținut de către
Veaceslav Ciuntu în perioada anului 2012, s-a încasat amenda egală cu 100 % din
suma diminuării ce constituie suma de 397 732,93 MDL, precum și aplicarea
pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, în mărime de
173 755,63 MDL.
Prin decizia nr. 244 din 13 octombrie 2016 autoritatea fiscală a constatat
transferul de peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de
3 464 494,00 MDL cu retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără
probe că ar fi un venit neimpozabil, s-a constatat a fi venit nedeclarat și s-a decis a
calcula și a încasa la buget suma de 623 609,00 MDL, cu titlu de impozit pe venit
obținut de către Veaceslav Ciuntu în perioada anului 2013, s-a încasat amenda
egală cu 100 % din suma diminuării ce constituie suma de 623 609,00 MDL,
precum și aplicarea pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere în
mărime de 205 105,00 MDL.
Prin decizia nr. 245 din 13 octombrie 2016 autoritatea fiscală a constatat
transferul de peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de
3 418 844,68 MDL cu retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără
probe că ar fi un venit neimpozabil, a constatat a fi venit nedeclarat și a decis a
calcula și a încasa la buget suma de 610 488,92 MDL, cu titlu de impozit pe venit
obținut de către Veaceslav Ciuntu în perioada anului 2014, s-a încasat amenda
egală cu 100 % din suma diminuării ce constituie suma de 610 488,92 l MDL,
precum și aplicarea pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere în
mărime de 156 956,70 MDL.
Prin decizia nr. 246 din 13 octombrie 2016 autoritatea fiscală a constatat
transferul de peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de
2 844 418,85 MDL cu retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără
probe că ar fi un venit neimpozabil, a constatat a fi venit nedeclarat și a decis a
8
calcula și a încasa la buget suma de 506 505,87 MDL, cu titlu de impozit pe venit
obținut de către Veaceslav Ciuntu în perioada anului 2015, s-a încasat amenda
egală cu 100 % din suma diminuării ce constituie suma de 506 505,87 MDL,
precum și aplicarea pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere în
mărime de 71 619,93 MDL.
Prin deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 311 din 01 decembrie
2016 și nr. 322 din 16 decembrie 2016 s-au respins contestațiile lui Veaceslav
Ciuntu, care a fost obligat să execute deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de
Stat nr. 244, 245, nr.246 din 13 octombrie 2016 și nr. 230 din 22 septembrie 2016.
Veaceslav Ciuntu a depus prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a
solicitat anularea deciziilor nr. 230 din 22 septembrie 2016, nr. 244, 245 și 246 din
13 octombrie 2016 privind sancționarea lui Veaceslav Ciuntu pentru nedeclararea
venitului obținut pentru anii 2012 – 2015 și pentru neonorarea obligației de
achitare în termen la buget a impozitului pe venit pentru perioada 2012 – 2015,
motivând că Serviciul Fiscal de Stat eronat a considerat că salariul primit în
Republica Cipru urmează să fie impozitat în Republica Moldova, precum că banii
primiți și utilizați pentru dezvoltarea afacerii în Republica Cipru pot fi impozitați
în Republica Moldova.
Instanțele de judecată ierarhic inferioare au emis hotărârile sus - citate,
indicând că cererea de chemare în judecată depusă de către Veaceslav Ciuntu este
întemeiată, deoarece acesta nu se încadrează în lista subiecților impozabili,
neobținând în perioada 2012-2015 venituri impozabile din surse aflate în
Republica Moldova sau din orice alte surse aflate în afara Republicii Moldova
pentru activitatea din Republica Moldova.
Colegiul lărgit conchide că instanțele de judecată, descriind circumstanțele
cauzei în cronologia lor, incorect le-au apreciat și incorect au interpretat normele
de drept material ce reglementează raportul juridic litigios, adoptând o soluție
greșită privind admiterea cererii de chemare în judecată, prin urmare ambele
hotărâri urmează a fi casate cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Competența instanței de recurs de a casa hotărârile instanțelor ierarhic
inferioare și a adopta o hotărâre nouă este stabilită expres în lege. Articolul 248 din
Codul administrativ stipulează la alin. (1), lit. c) că, examinând recursul, Curtea
Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței de
apel și emite o nouă decizie.
În argumentarea noii soluții instanța de recurs reține următoarele circumstanțe
de fapt și de drept.
Pentru început instanța de recurs menționează că prin prisma art. 6, alin. (1)
din Codul fiscal impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit.
Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și
juridice, care generează venit dintr-o anumită activitate sau care posedă un anumit
gen de avere. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar,
deoarece impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor bănești
necesare acoperirii cheltuielilor publice.
În conformitate cu art. 13, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal subiecții impunerii
sunt persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară
activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri
impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în
afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova.
9
Conform art. 14, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal (în vigoare în perioada de
referință) obiect al impunerii îl constituie: venitul din orice surse aflate în
Republica Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum și din orice
surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova,
cu excepția deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele fizice
rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de
întreprinzător.
Din conținutul normelor de drept sus- citate rezultă că este subiect al
impunerii persoana fizică rezidentă a Republicii Moldova, care nu desfășoară
activitate de întreprinzător, iar obiectul impunerii constituie venitul impozabil
obținut pe parcursul perioadei fiscale, din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova.
Din sensul art. 5, pct. 5, lit. a) din Codul fiscal rezultă că persoana rezidentă
este orice persoană fizică care are domiciliu permanent în Republica Moldova.
La caz, s-a constatat că Veaceslav Ciuntu este persoana fizică rezidentă
cetățean al Republicii Moldova, care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 845-
XII din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nu desfășoară
activitate de întreprinzător înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova, nu
conduce vreo reprezentanță sau filială a întreprinderilor străine.
Veaceslav Ciuntu nu a negat că este rezident al Republicii Moldova. Din actul
de control fiscal rezultă că Veaceslav Ciuntu în perioada supusă controlului fiscal a
locuit și a activat în Republica Moldova, a obținut venit sub formă de salariu net de
la SRL „Moldinfolex” firma rezidentă în Republica Moldova și anume pentru anul
2012 suma de 30 300 lei, pentru anul 2013 suma de 40 402,0 lei și pentru anul
2014 suma de 3 400 00 lei.
Argumentul lui Veaceslav Ciuntu și a avocatului Ludmila Armanu-Ghemu
precum că activitatea lui nu a avut loc în Republica Moldova, ori aceasta constă în
activate online și poate fi exercitată din orișice țară, nu poate fi reținut, deoarece
probe în acest sens Veaceslav Ciuntu nu a prezentat. Mai mult, s-a constatat că în
perioada fiscală 2012-2014 Veaceslav Ciuntu era angajat al SRL „Moldinfolex” și
locuia stabil pe teritoriul Republicii Moldova.
Veaceslav Ciuntu a invocat că el este fondator și administrator a companiei
„Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului și că activitatea lui de întreprinzător are
loc pe teritoriul Ciprului, unde este remunerat și achită impozitele.
În condițiile respective instanța de recurs a analizat prevederile Convenției
încheiate la 18 ianuarie 2008 între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul
Republicii Cipru pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu
privire la impozitele pe venit.
În conformitate cu Convenția se consideră impozite pe venit toate impozitele,
percepute pe venitul total sau pe elementele de venit. Impozitele existente asupra
cărora se aplică Convenția, în particular, sunt: a) în Moldova: impozitul pe venit;
b) în Cipru: (i) impozitul pe venit; (ii) impozitul pe venitul corporativ; (iii)
contribuția specială pentru apărarea republicii, și (iv) impozitul pe câștigurile de
capital.
Autoritățile competente să aplice Convenția prin art.3 au fost stabilite:
(i) în Moldova, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în Cipru, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat
10
În sensul art. 14, al Convenției sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 și
18, salariile, simbriile și alte remunerații similare, primite de un rezident al unui
Stat Contractant în legătură cu munca salariată, vor fi impuse numai în acest Stat,
cu excepția cazului, când munca salariată este exercitată în celălalt Stat
Contractant. Dacă munca salariată este exercitată în acest mod, remunerațiile astfel
primite de acolo pot fi impuse în acel celălalt Stat.
Instanța de recurs menționează că art. 24, pct. 1 din Convenție stipulează, în
scopul evitării dublei impuneri și prevenirii evaziunii fiscale, că autoritățile
competente ale Statelor Contractante vor face schimb de astfel de informații,
necesare realizării prevederilor prezentei Convenții sau ale legislației interne a
Statelor Contractante referitoare la impozitele vizate de Convenție, în măsura, în
care impunerea nu contravine Convenției. Schimbul de informații nu este limitat de
articolul 1. Orice informație primită de un Stat Contractant va fi tratată ca secret în
același mod ca și informația primită, potrivit legislației interne a acestui Stat și va
fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești
și organelor administrative) abilitate cu stabilirea sau perceperea, încasarea forțată
sau urmărirea judiciară, sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele
vizate de Convenție. Asemenea persoane sau autorități vor utiliza informația numai
în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești
publice sau în deciziile judiciare.
Fiindcă în cadrul controlului fiscal Veaceslav Ciuntu a invocat că desfășoară
activitate de întreprinzător în Republica Cipru, unde și achită impozitele,
autoritatea fiscală, utilizând instrumentul prevăzut de Convenție, a solicitat statului
Cipru informația respectivă.
Potrivit răspunsului Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23
decembrie 2015 Veaceslav Ciuntu pe perioada anilor 2013-2015 nu a achitat
careva taxe în bugetul Republicii Cipru. ( f.d. 93-94, vol.I).
Argumentul lui Veaceslav Ciuntu și a avocatului Ludmila Armanu-Ghemu
precum că răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie
2015 nu conține informații veridice dat fiind faptul că în interpelarea autorității
moldovenești numărul de înregistrare și denumirea companiei este indicat greșit,
nu poate fi reținut de instanța de recurs, ori în răspunsul primit de la Ministerul
Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015 este indicată corect
denumirea companiei, precum și faptul că persoana fizică Veaceslav Ciuntu în
perioada anilor 2013-2015 nu a achitat careva taxe în bugetul Republicii Cipru.
(f.d. 93-94,vol.I)
În ședința de judecată avocatul Ludmila Armanu-Ghemu a declarat că
răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015 este
eronat și că nu a solicitat eliberarea acestuia repetat, ori potrivit legislației fiscale
probațiunea este pusă pe seama organului fiscal.
Completul specializat ține să reamintească că art. 93, alin. (1) din Codul
administrativ prevede că fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază
pretențiile. Astfel, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat informația oficială furnizată
de autoritatea competentă a Republicii Cipru conform Convenției, iar intimatul s-a
abținut să combată această probă cu o probă echivalentă.
Faptul că Veaceslav Ciuntu este angajat al companiei „Thenelinex” LTD din
anul 2009 nu necesită a fi confirmat, deoarece perioada supusă controlului fiscal
cuprinde anii 2012 -2015 și care se include în răspunsul Ministerului Finanțelor din
11
Republica Cipru din 23 decembrie 2015. Mai mult, s-a constatat că mijloacele
bănești transferate de către compania „Thenelinex” LTD rezidentă a Ciprului pe
contul personal a lui Veaceslav Ciuntu nu constituie salariul acestuia, dar alte
venituri.
În aceste circumstanțe completul specializat atestă că în perioada fiscală
2012-2015 banii transfetați pe contul personal al lui Veaceslav Ciuntu nu au fost
impozitați în Republica Cipru, fapt confirmat prin răspunsul Ministerului
Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015, care este eliberat în baza
Convenției pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu
privire la impozitele pe venit încheiată între Guvernul Republicii Moldova și
Guvernul Republicii Cipru
Argumentul lui Veaceslav Ciuntu precum că el a achitat impozitele în
Republica Cipru nu poate fi probat prin alte mijloace de probă decât prin dovada
prezentată de către Ministerul Finanțelor al Republicii Cipru, unica autoritate
competentă în sensul Convenției care poate prezenta asemenea informații. O astfel
de dovadă Veaceslav Ciuntu nu a prezentat instanțelor naționale necătând la faptul
că litigiul se judecă din anul 2017.
Stabilind că Veaceslav Ciuntu nu a achitat careva impozite în perioada de
referință în bugetul Republicii Cipru și că în urma transferurilor regulate de peste
hotare în Republica Moldova el a obținut venituri impunătoare din surse
neidentificate, autoritatea fiscală a verificat dacă aceste venituri au caracter
neimpozabil.
În acest sens art.20 din Codul fiscal a stabilit expres care tipuri de venit nu se
includ în venitul brut impozabil și anume:
a) anuitățile sub formă de drepturi de asigurări sociale achitate din bugetul
asigurărilor sociale de stat și drepturi de asistență socială achitate din bugetul de
stat, specificate de legislația în vigoare, inclusiv primite în baza tratatelor
internaționale la care Republica Moldova este parte; sumele și despăgubirile de
asigurare, primite în baza contractelor de asigurare și coasigurare, exclusiv primite
în cazul înlocuirii forțate a proprietății conform art.22;
b) despăgubirile și indemnizațiile unice primite, conform legislației, în urma
unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale, de salariați ori de
moștenitorii lor legali;
c) plățile, precum și alte forme de compensații acordate în caz de boală, de
traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform
contractelor de asigurare de sănătate;
d) compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de
serviciu: pentru aparatul Președintelui Republicii Moldova, Parlament și aparatul
acestuia, aparatul Guvernului, în limitele și în modul stabilite de Președintele
Republicii Moldova, Parlament și, respectiv, de Guvern. Compensarea cheltuielilor
salariaților agenților economici legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în
limitele stabilite de actele normative și în modul stabilit de Guvern. Compensarea
cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu în cazul
depășirii limitelor de cazare stabilite de Guvern;
d1) restituirea cheltuielilor și plăților compensatorii ce țin de executarea
obligațiilor de serviciu ale militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă
din organele apărării naționale și de ocrotire a normelor de drept, securității statului
și ordinii publice din contul bugetului de stat, și anume:
12
- restituirea cheltuielilor la transportul militarilor, efectivului de trupă și
corpului de comandă din organele apărării naționale, securității statului și ordinii
publice și membrilor familiilor lor, al bunurilor personale ale acestora în legătură
cu încadrarea în serviciu, îndeplinirea serviciului și trecerea în rezervă (retragerea),
inclusiv a cheltuielilor de transport legate de deplasare la tratament
balneosanatorial, locul petrecerii concediului obligatoriu, precum și a cheltuielilor
la transportul recruților și rezerviștilor chemați la concentrare sau mobilizare;
- restituirea cheltuielilor de transport tur-retur funcționarilor vamali care își
exercită atribuțiile de serviciu într-o altă localitate decât cea în care își are
domiciliul;
- indemnizația de transfer;
- indemnizația unică de instalare;
- indemnizația unică plătită absolvenților instituțiilor de învățământ militar și
instituției de învățământ superior cu statut de mare unitate specială;
- compensația bănească pentru închirierea spațiului locativ;
- compensația bănească pentru procurarea sau construcția spațiului locativ;
– compensația bănească, echivalentă normelor de asigurare pentru rația
alimentară și echipament, în mărimea stabilită de Guvern;
d2) sumele primite de către persoane fizice și juridice ca despăgubire pentru
prejudiciul cauzat sau/și venitul ratat ca urmare a efectuării cercetărilor arheologice
pe terenurile aflate în proprietatea sau în posesia acestor persoane;
d3) sumele primite de către persoane fizice și juridice ca despăgubire pentru
prejudiciul ce le-a fost cauzat ca urmare a unei acțiuni ilegale (inacțiuni) ori ca
urmare a unor calamități naturale sau tehnogene, cataclisme, epidemii, epizootii;
d4) sumele primite de proprietari sau deținători pentru bunurile rechiziționate
în interes public, pe perioada rechiziției, conform legislației;
d5) compensația bănească acordată de la bugetul de stat persoanelor
beneficiare ale Programului de stat "Prima casă", în modul stabilit de Guvern;
d6) plățile suportate de angajator conform art.24 alin.(19)–(20);
d7) compensația bănească anuală acordată personalului didactic din instituțiile
publice de învățământ general, conform modului stabilit de Guvern;
e) bursele elevilor, studenților și persoanelor aflate la învățămînt
postuniversitar sau la învățământ postuniversitar specializat la instituțiile de
învățământ de stat și particulare, în conformitate cu legislația cu privire la
învățământ, stabilite de aceste instituții de învățământ, precum și bursele acordate
de către organizațiile filantropice, cu excepția retribuției pentru activitatea
didactică sau de cercetare, indemnizațiile unice acordate tinerilor specialiști
angajați la lucru, conform repartizării, în localitățile rurale;
f) pensiile alimentare și indemnizațiile pentru copii;
h) compensațiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social
vulnerabile ale populației, precum și prestațiile de asigurări sociale, care nu sînt
achitate sub formă de anuități;
i) patrimoniul primit de către persoanele fizice cetățeni ai Republicii Moldova
cu titlu de donație sau de moștenire, cu excepția donațiilor efectuate conform
art.901 alin.(31);
i1) patrimoniul primit de către casele de copii de tip familial cu titlu de
donație;
13
j) veniturile de la primirea gratuită a proprietății, inclusiv a mijloacelor
bănești, conform deciziei Guvernului sau a autorităților competente ale
administrației publice locale;
l) ajutoarele primite de la organizații filantropice – fundații și asociații
obștești – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizații și ale
legislației;
m) contribuțiile la capitalul unui agent economic și contribuțiile vărsate în
vederea acoperirii pierderilor financiare și echilibrării activelor nete negative,
prevăzute la art.55;
n) veniturile misiunilor diplomatice și altor misiuni asimilate lor,
organizațiilor statelor străine, organizațiilor internaționale și personalului acestora,
prevăzute la art.54;
o) sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituțiile medicale de
stat;
p1) câștigurile de la loterii și/sau pariuri sportive în partea în care valoarea
fiecărui câștig nu depășește 1% din scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1);
p2) câștigurile de la campaniile promoționale în partea în care valoarea
fiecărui câștig nu depășește mărimea scutirii personale stabilite la art.33 alin.(1);
q) mijloacele bănești plătite, sub formă de ajutor material unic sau de reparare
a prejudiciului, unor categorii de funcționari publici sau familiilor acestora, în
conformitate cu legislația;
r) ajutorul material obținut de persoanele fizice din fondurile de rezervă ale
Guvernului, ale autorităților administrației publice locale, din mijloacele Fondului
de susținere socială a populației, precum și din mijloacele sindicatelor, în
conformitate cu regulamentele care prevăd acordarea unui astfel de ajutor. În cazul
ajutorului material acordat din mijloacele sindicatelor, limita neimpozabilă
constituie un salariu mediu lunar pe economie, prognozat și aprobat anual de
Guvern, per angajat anual, cu excepția ajutorului acordat în caz de deces și/sau
boală a angajatului sau a rudelor și/sau afinilor de gradul I ai acestuia;
s) ajutorul financiar obținut de către sportivi și antrenori de la Comitetul
Internațional Olimpic, premiile obținute de către sportivi, antrenori și tehnicieni la
competițiile sportive internaționale, bursele sportive și indemnizațiile acordate
loturilor naționale în vederea pregătirii și participării la competițiile internaționale
oficiale;
t) ajutorul financiar obținut de Comitetul Național Olimpic și Sportiv și de
federațiile sportive naționale de profil de la Comitetul Internațional Olimpic,
federațiile sportive europene și internaționale de profil și de la alte organizații
sportive internaționale;
u) premiul național al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei,
arhitecturii, științei și tehnicii, precum și premiile elevilor și profesorilor animatori
acordate, în mărimi stabilite în actele normative în vigoare, pentru performanțele
obținute în cadrul olimpiadelor și concursurilor raionale, orășenești, municipale,
zonale, republicane, regionale și internaționale;
u1) dobânzile de la valorile mobiliare de stat;
w) recompensa acordată membrilor gospodăriilor (familiilor) pentru
participarea la sondajele selective efectuate de organele de statistică;
x) veniturile persoanelor fizice obținute din activitatea în baza patentei de
întreprinzător;
14
y) veniturile obținute de persoanele fizice, cu excepția întreprinzătorilor
individuali și gospodăriilor țărănești (de fermier), de la predarea materiei prime
secundare, inclusiv a deșeurilor și a reziduurilor de hârtie și de carton, de cauciuc,
de plastic și de sticlă (cioburi de sticlă), de metale feroase și neferoase, a
reziduurilor industriale care conțin metale sau aliaje ale acestora și ambalajului
returnabil, precum și a acumulatoarelor electrice uzate;
y1) veniturile obținute de persoanele fizice, cu excepția întreprinzătorilor
individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier), de la comercializarea
producției din fitotehnie și horticultură în formă naturală și a producției din
zootehnie în formă naturală, în masă vie și sacrificată, efectuată în adresa altei
persoane fizice, cu excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor
țărănești (de fermier);
y2) veniturile obținute de persoanele fizice, cu excepția întreprinzătorilor
individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier), de la livrarea laptelui natural;
y3) veniturile obținute de persoanele fizice rezidente (cetățeni ai Republicii
Moldova și apatrizi) de la înstrăinarea locuinței de bază;
z) veniturile obținute în urma utilizării facilităților fiscale;
z2) mijloacele bănești obținute din fondurile speciale și/sau mijloacele
financiare obținute sub formă de grant prin intermediul programelor aprobate de
Guvern, utilizate conform destinației acestora;
z3) compensațiile pagubelor morale;
z4) venitul obținut ca urmare a anulării restanțelor la bugetul public național;
z5) solda bănească a militarilor în termen, a elevilor și cursanților (studenților)
instituțiilor de învățământ militar și ai instituției de învățământ superior cu statut de
mare unitate specială;
z6) veniturile obținute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în
partea în care compensația acordată nu depășește dauna materială cauzată;
z7) plata depozitelor garantate din Fondul de garantare a depozitelor în
sistemul bancar, conform Legii nr.575-XV din data de 26 decembrie 2003 privind
garantarea depozitelor în sistemul bancar;
z9) venitul din reevaluarea mijloacelor fixe și a altor active, precum și din
reluarea pierderilor din depreciere a mijloacelor fixe și a altor active;
z10) dividendele aferente perioadelor fiscale de până la 1 ianuarie 2008
achitate în folosul persoanelor fizice rezidente;
z11) veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vârstă de 60 ani și
mai mult din domeniul literaturii, artei și științei;
z12) veniturile persoanelor juridice obținute în urma valorificării surselor
financiare externe în cadrul proiectelor și granturilor internaționale ce țin de
dezvoltarea învățământului și cercetării;
z13) veniturile obținute de către organizațiile necomerciale, cultele religioase
și părțile componente ale acestora conform legii în urma desemnării procentuale;
z14) veniturile obținute sub formă de indemnizație pentru munca prestată în
ziua alegerilor, achitată membrilor consiliilor electorale de circumscripție,
membrilor birourilor electorale ale secțiilor de votare și funcționarilor aparatelor
consiliilor și birourilor respective;
z15) plățile suportate de către beneficiarii de lucrări pentru hrana și
transportarea zilierilor, în mărimea stabilită de Guvern;
15
z16) compensația achitată din contul Fondului de compensare a investitorilor
conform Legii nr.171 din 11 iulie 2012 privind piața de capital;
z17) venitul aferent provizioanelor neutilizate care nu au fost deduse în scopuri
fiscale la momentul formării acestora.
Transferurile de bani de peste hotare la contul bancar al lui Veaceslav Ciuntu
în Republica Moldova nu se atribuie la nici unul din veniturile neimpozabile,
enumerate în art.20 din Codul fiscal.
Totodată, s-a stabilit cu certitudine că Veaceslav Ciuntu nu desfășoară
activitate înregistrată de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.
În sensul Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03
ianuarie 1992 antreprenoriat este activitatea de fabricare a producției, executare a
lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora
în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub
răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de
venituri
Antreprenor poate fi:
orice cetățean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în
modul stabilit de prezenta Lege și de alte acte legislative;
orice cetățean străin sau apatrid, în conformitate cu legislația în vigoare;
un grup de cetățeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie
antreprenorul colectiv;
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale și
cu legislația.
Forma organizatorico-juridică a activității de antreprenoriat este
întreprinderea.
Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie
înființată de antreprenor în modul stabilit de legislație.
Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în
conformitate cu prezenta Lege.
Întreprinderea-persoană juridică și întreprinderea-persoană fizică au aceleași
drepturi și obligații, cu excepția răspunderii patrimoniale pentru obligațiile lor.
Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
Veaceslav Ciuntu nu a demonstrat că a înregistrat pe teritoriul Republicii
Moldova activitatea de antreprenor într-o formă organizatorico-juridică.
Argumentul că activa în numele companiei rezidente a Ciprului „Thenelinex”
LTD nu poate fi reținut de instanță, ori conform Convenției pentru evitarea dublei
impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit el urma să
înregistreze în Moldova o reprezentanță prin care se exercită, integral sau parțial,
activitatea de afaceri a unei întreprinderi. Termenul „reprezentanță permanentă”, în
sensul Convenției, în special, include: a) un loc de conducere; b) o filială; c) un
birou; d) o fabrică; e) un atelier; f) o mină, o sondă petrolieră sau de gaze, o carieră
sau orice alt loc de explorare sau de extracție a resurselor naturale.
Nu poate fi reținut de instanță ca temei de anulare a deciziilor serviciului
Fiscal de Stat nici argumentul lui Veaceslav Ciuntu precum că el a încheiat cu
compania „Thenelinex” LTD contract de dezvoltare software privind scrierea,
programarea și administrarea unui site prin prisma programării în PHP, MYSQL și
16
Database. Astfel, compania „Thenelinex” LTD îi transfera pentru această
activitate bani în contul său personal deschis într-o bancă din Republica Moldova.
Veaceslav Ciuntu în ședința publică a instanței de recurs a mai confirmat că
banii primiți de la compania „Thenelinex” LTD au fost ridicați de către acesta în
numerar, însă o parte din aceștea au fost convertiți în bani electronici și au fost
transferați către freelanceri pentru a procura link-uri în scopul îmbunătățirii
activității companiei, care se ocupă cu vânzări online, totodată acesta nu a negat
faptul ce aceste acțiuni au avut loc în Republica Moldova. A indicat că achitarea cu
alți prestatori de servicii a avut loc cu bani cash din motiv că aceștia refuzau
achitarea prin transferuri bancare.
În aceste circumstanțe corect autoritatea fiscală a calificat venitul obținut de
Veaceslav Ciuntu ca persoană fizică în anii 2012-2015 din transferurile bănești de
peste hotare la contul său bancar în Republica Moldova, pentru activitatea în
Republica Moldova, ca alte venituri impozabile.
Conform art.18 din Codul fiscal se consideră surse de venit impozabile :
a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea
profesională sau din alte activități similare;
b) venitul de la activitatea societăților obținut de către membrii societăților și
venitul obținut de către acționarii/deținătorii de unități (titluri) emise de
organismele de plasament colectiv în valori mobiliare;
c) plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile),
facilitățile acordate de angajator, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții
similare;
d) venitul din chirie (arendă);
e) creșterea de capital definită la art.40 alin.(7);
f) venitul aferent provizioanelor neutilizate conform art.24 alin.(16);
f1) suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active și la angajamente
condiționale în urma îmbunătățirii calității acestora pe parcursul perioadei fiscale;
f2) suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi
ce țin de nerestituirea împrumuturilor, a ratelor de leasing și a dobânzilor aferente
în urma îmbunătățirii calității și/sau rambursării acestora pe parcursul perioadei
fiscale;
g) venitul obținut sub formă de dobândă;
h) royalty (redevențe);
i) anuitățile, inclusiv primite în baza tratatelor internaționale la care Republica
Moldova este parte; sumele și despăgubirile de asigurare primite în baza
contractelor de asigurare și coasigurare și neutilizate conform art.22. Excepție fac
cele prevăzute la art.20 lit.a);
j) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu
excepția cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității
contribuabilului;
k) dotațiile de stat, primele și premiile care nu sînt specificate ca
neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăți;
n) veniturile obținute, conform legislației, ca urmare a aplicării clauzei
penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum și ca urmare a reținerii
arvunei sau restituirii arvunei;
o) alte venituri care nu au fost specificate la literele menționate și care nu sunt
neimpozabile conform legislației fiscale.
17
În contextul celor menționate completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că Veaceslav
Ciuntu în baza art. 13, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal este subiect al impunerii
deoarece este rezident cetățean al Republicii Moldova, nu desfășoară activitate de
întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale 2012-2015 a obținut venituri din
surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lui în Republica
Moldova.
Referitor la faptul dacă veniturile din afara țării primite de către Veaceslav
Ciuntu în perioada fiscală anul 2012 suma de 2 213 551,94 lei, anul 2013 suma de
3 464 494,00 lei, anul 2014 suma de 3 418 844,68,00 lei și anul 2015 în sumă de
2 844 418,85 lei constituie sau nu obiectul impunerii instanța de recurs
menționează că Veaceslav Ciuntu în ședința de judecată nu a negat intrările
respective pe contul personal, menționând că acestea au fost transferate de către
compania „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului, în baza unui contract civil,
pentru activitatea în interesul companiei.
Totodată, este de reținut că atât în perioada controlului cât și în ședința
publică a instanței de recurs Veaceslav Ciuntu a insistat că banii transferați de către
compania „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului, nu reprezintă un venit obținut
de acesta ca persoană fizică, dar sunt banii companiei care au fost gestionați de
către acesta pentru îmbunătățirea activității companiei și dezvoltarea unui soft, prin
procurarea unor link-uri, precum și achitarea altor servicii.
Astfel, prin prisma art. 14, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal (în vigoare în
perioada de referință) instanța de recurs conchide că veniturile obținute de către
Veaceslav Ciuntu din afara țării în perioada fiscală anul 2012 în sumă de
2 322 136,0 lei, anul 2013 în sumă de 5 398 319,47 lei, anul 2014 în sumă de
4 989 272,80 lei și în anul 2015 în sumă de 3 749 989,54 lei constituie obiectul
impunerii și urmau a fi declarate de către acesta în baza art. 18, lit. o) din Codul
fiscal ca alte venituri care nu au fost specificate la literele menționate și care nu
sunt neimpozabile conform legislației fiscale.
Serviciul Fiscal de Stat a susținut că venitul obținut este impozabil și în cazul
în care acesta nu a fost impozitat în Republica Cipru, acest venit urma să fie
declarat de către Veaceslav Ciuntu în Republica Moldova.
Instanța de recurs constată că veniturile obținute de Veaceslav Ciuntu în
perioada fiscală 2012-2015 nu sunt reglementate de Convenția pentru evitarea
dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
încheiată între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Cipru, ori nu
reprezintă venit din proprietăți imobiliare, profituri din activități de afaceri,
profiturile unei întreprinderi a unui Stat Contractant din exploatarea în trafic
internațional a navelor maritime sau aeronavelor, profitul întreprinderilor asociate,
dividendele, dobânda, royalty, câștiguri de capital, venituri din munca salarială,
onorariile directorilor, venitul realizat de un rezident al unui Stat Contractant ca un
artist și sportivi, pensii, salariile, simbriile și alte remunerații similare, plătite de un
Stat Contractant, de o subdiviziune politică, de o unitate administrativ-teritorială
sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate
acestui Stat, subdiviziuni politice, unități administrativ-teritoriale sau autorități
locale, plățile primite de un student sau de un stagiar.
18
Deci, veniturile obținute de către Veaceslav Ciuntu din afara țării în perioada
fiscală anul 2012 suma de 2 213 551,94 lei, anul 2013 suma de 3 464 494,00 lei,
anul 2014 suma de 3 418 844,68,00 lei și anul 2015 în sumă de 2 844 418,85 lei
reprezintă alte venituri prevăzute de art.18, lit. o) din Codul fiscal.
În urma celor relatate instanța de recurs, reține ca fiind neîntemeiată concluzia
instanțelor de judecată precum că Veaceslav Ciuntu nu este subiect al impunerii,
iar venitul obținut nu este obiect a impunerii, indicând că Serviciul Fiscal de Stat
nu a prezentat nici o probă prin care să confirme că veniturile realizate de către
contribuabil de la compania „Thenelinex” LTD, ar fi fost obținut ca rezultat al
activității desfășurate în Republica Moldova, ori acest fapt este combătut prin
materialele dosarului, declarațiile făcute nemijlocit de către Veaceslav Ciuntu în
cadrul ședinței publice a instanței de recurs.
Conform art. 2266, alin. (7) din Codul fiscal obligația de a prezenta dovezi
privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama Serviciului
Fiscal de Stat.
Totodată, potrivit art. 22615, alin. (16) din Codul fiscal pe parcursul efectuării
controlului fiscal, persoana fizică are dreptul să colaboreze cu Serviciul Fiscal de
Stat prin prezentarea suplimentară a oricăror documente, informații, explicații
și/sau altor probe relevante pentru stabilirea situației fiscale.
Din conținutul actului de control nr. 5-675551, prelungit prin actul nr. 5-
675553, nr. 5-675554 și nr. 5- 675555 din 02 august 2016, rezultă că Serviciul
Fiscal de Stat a prezentat dovezi prin care se confirmă caracterul impozabil a
venitului lui Veaceslav Ciuntu, în special și informația furnizată de către
Ministerul Finanțelor al Republicii Cipru, pe când contribuabilul nu a beneficiat de
dreptul său și nu a prezentat probe suplimentare relevante pentru a demonstra că
mijloacele bănești primite de la compania „Thenelinex” LTD nu sunt pentru
activitatea desfășurată pe teritoriul Republicii Moldova.
La caz, contribuabilul a prezentat darea de seamă a companiei „Thenelinex”
LTD pentru o perioadă anterioară perioadei fiscale care a fost supusă controlului,
însă nu a prezentat darea de seamă pe perioada 2012-2015, motivând că darea de
seamă se află în Cipru.
Aici instanța de recurs menționează că contribuabilul nici în fața organului de
control fiscal nici în instanța de judecată nu a beneficiat de dreptul său de a
prezenta probe pertinente, concludente și admisibile în susținerea faptului că aceste
mijloace financiare nu sunt veniturile lui persoanele, dar mijloacele financiare a
întreprinderii, care au fost transferate pe contul său în baza contractului civil și au
fost gestionate în scopul îmbunătățirii activității companiei.
În circumstanțele relatate instanța de recurs ajunge la concluzia că pretențiile
lui Veaceslav Ciuntu cu privire la anularea deciziilor nr. 230 din 22 septembrie
2016, nr. 244, nr.245 și nr.246 din data de 13 octombrie 2016 privind sancționarea
lui Veaceslav Ciuntu pentru nedeclararea venitului obținut pentru anii 2012 – 2015
și pentru neonorarea obligației de achitare în termen la buget a impozitului pe venit
pentru perioada 2012 – 2015 și anularea deciziilor nr. 311 din 01 decembrie 2016
și nr. 322 din 16 decembrie 2016 pe marginea contestațiilor depuse de către
Veaceslav Ciuntu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Astfel, având în vedere faptul că instanțele de judecată ierarhic inferioare au
interpretat eronat normele de drept material, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și
19
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia
de a admite recursul, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din data de 12
februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din data de 29 iunie 2018 a
Judecătorie Chișinău, sediul Rîșcani și de a emite o nouă hotărâre privind
respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Veaceslav Ciuntu.
Această soluției este compatibilă și cu prevederile art. 6 § 1 CEDO, ori este
prevăzută de lege, iar instanța de recurs într-o ședință publică a facilitat părțile în
contradictoriu să-și prezinte punctul de vedere asupra chestiunilor factologice și de
drept, să răspundă specific și explicit la contraargumentele oponentului. (cauza
Covalenco c. Moldovei)
În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Codul
administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat.
Se casează decizia din data de 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătorie Chișinău, sediul Rîșcani și se
emite o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea de chemare în judecată depusă
de către Veaceslav Ciuntu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la
anularea actelor administrative.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Maria Ghervas
Judecători Dumitru Mardari
Galina Stratulat
Elena Cobzac
Victor Boico
20