3ra-803/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-803/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-803/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

DECIZIE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Elena Cobzac

Victor Boico

examinând în ședință publică recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Irina Plagov împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva deciziei din data de 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a menținut hotărârea

din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Rîșcani,

cu participarea: reprezentantului Serviciului Fiscal de Stat, Marin Morcov și

avocatului intimatei Ludmila Armanu-Ghemu,

constată:

La 30 ianuarie 2017 Irina Plagov a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin

care a solicitat anularea deciziilor nr. 247, nr. 248 și nr.249 din data de 13 octombrie

2016 privind sancționarea Irinei Plagov pentru nedeclararea venitului obținut pentru

anii 2013 – 2015 și pentru neonorarea obligației de achitare în termen la buget a

impozitului pe venit pentru perioada 2013 – 2015 și anularea deciziilor nr. 310 din

01 decembrie 2016 pe marginea contestațiilor depuse de către Irina Plagov.

În motivarea acțiunii Irina Plagov a indicat că Inspectoratul Fiscal Principal de

Stat, reorganizat în Serviciul Fiscal de Stat în urma controlului fiscal prin metoda

verificării tematice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului

impozabil al corectitudinii calculării, declarării și achitării impozitului pe venit la

persoana fizică Irina Plagov, pentru perioada 2013-2015, a întocmit actul nr. 5-

675552 din 29 iulie 2016, nr. 5-675556 și nr. 5-675558 din 03 august 2016, prin care

a stabilit că Irina Plagov pentru perioadele fiscale a anilor 2013-2015 a încălcat

prevederile art. 2267, alin. (1) din Codul fiscal, prin neprezentarea declarațiilor

persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma CET08) pentru această

perioadă.

1

Nefiind de acord cu actul Inspectoratului Fiscal de Stat sus-numit, Irina Plagov

l-a contestat, menționând că autoritatea fiscală nu a luat în calcul faptul că sursele

financiare primite de Irina Plagov au fost transferate de peste hotarele țării, de la

compania „Thenelinex” LTD, rezidentă în Republica Cipru, a cărei fondator este

Veaceslav Ciuntu, o parte din sursele financiare au fost obținute în baza acordului

de angajare nr. 2012-7 semnat de Eximsar Oorldwide Ltd, precum și în baza unui

contract civil și reprezintă surse de venit neimpozabile.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 248 din 13 octombrie

2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de control

și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 505 886,97 lei, cu titlu de impozit

pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2013, aplicarea

prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egală cu 100 %

din suma diminuării ce constituie suma de 505 886,97 lei, precum și aplicarea pentru

încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin. (2) și

alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 166 688,51 lei.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 247 din 13 octombrie

2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de control

și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 567 510,95 lei, cu titlu de impozit

pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2014, aplicarea

prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egale cu 100 %

din suma diminuării ce constituie suma de 567 510,95 lei, precum și aplicarea pentru

încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin. (2) și

alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 145 907,07 lei.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 249 din 13 octombrie

2016 au fost respinse argumentele expuse în dezacordul cu privire la actul de control

și s-a decis a calcula și a încasa la buget suma de 230 160,26 lei, cu titlu de impozit

pe venit obținut de către persoana fizică în perioada anului 2015, aplicarea

prevederilor art. 261, alin. (5) din Codul fiscal și încasarea amenzii egale cu 100 %

din suma diminuării ce constituie suma de 230 160,26 lei, precum și aplicarea pentru

încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, conform art. 228, alin. (2) și

alin. (3) din Codul fiscal în mărime de 32 544,66 lei.

Irina Plagov, nefiind de acord cu deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat nr. 248, nr. 247 și 249 din 13 octombrie 2016 asupra cazului de încălcare fiscală,

a depus contestații asupra deciziilor enumerate.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 310 din 01 decembrie

2016 a fost respinsă contestația fără număr din 03 noiembrie 2016 depusă de Irina

Plagov, ultima fiind obligată să execute deciziile nr. 248, nr. 247 și 249 din 13

octombrie 2016.

În susținerea ilegalități deciziilor organului fiscal Irina Plagov a indicat că în

mod eronat a fost abordată încălcarea legislației fiscale și, anume, nedeclararea

venitului obținut pentru perioada anilor 2013 – 2015 și neonorarea obligației de

achitare în termen la buget a impozitului pe venit pentru anii 2013-2015.

Reclamanta a menționat că controlul fiscal în privința acesteia a fost efectuat

cu interpretarea eronată a legii, organul fiscal la emiterea deciziilor nu au luat în

calcul că sursele financiare obținute de aceasta pe perioada anilor 2013-2015 au fost

transferate de peste hotarele țării de la compania „Thenelinex” LTD, rezidentă în

Republica Cipru în baza unui contract civil și reprezintă surse de venit neimpozabile,

or, obiect al impunerii impozitului pe venit este reglementat de art. 14 din Codul

2

fiscal, potrivit căruia, venitul obținut peste hotarele țării, în urma realizării

contractului, nu poate fi supus impozitării pe teritoriul Republicii Moldova.

La caz, contractul prezentat de reclamantă este autentificat și de organele

fiscale din Republica Cipru, circumstanță de care nu a ținut cont organul fiscal.

De asemenea, Serviciul Fiscal de Stat a lăsat fără apreciere argumentul invocat

de contribuabil și, anume, existența Convenției semnate la Nicosia la data de 28

ianuarie 2008 între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Cipru,

privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale, aplicabilă în cazul

său, nu a întreprins măsuri pentru a elucida natura mijloacelor obținute de către

reclamantă pe teritoriul Ciprului.

Irina Plagov a mai menționat că în deciziile contestate se face referire la un

răspuns incomplet al Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie

2015, potrivit căruia Irina Plagov nu figurează pe lista angajaților companiei

„Thenelinex” LTD și că pe perioada anilor 2013-2015 Irina Plagov nu a achitat

careva taxe în bugetul Republicii Cipru.

În opinia Irinei Plagov această concluzie este nefondată, iar informațiile

prezentate sunt eronate, deoarece în solicitarea făcută de partea moldovenească a

fost indicată incorect denumirea firmei și anume „Thenelines” LTD în loc de

„Thenelinex” LTD.

Prin hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Irina Plagov, s-au

anulat deciziile emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 247, nr. 248 și nr.

249 din 13 octombrie 2016, în rest s-a respins acțiunea. (f.d. 240,243-248, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 19 februarie 2019 a respins

apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a menținut hotărârea din data de 29

iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 25,26-43, vol.II)

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din data de 27 noiembrie 2019 s-a admis

recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat decizia din data de 28

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. ( f.d.97-107, vol.II)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 mai 2020 a respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a menținut hotărârea din data de 29 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Rîșcani. (f.d 167,168- 184, vol. II)

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Serviciul Fiscal de Stat prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi hotărâri prin care hotărârea instanței de fond să fie casată parțial în partea

admiterii acțiunii. (f.d. 187,192-199, vol. II)

În motivarea recursului Serviciul Fiscal de Stat a indicat că instanța de apel nu

a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și

nu a dat о apreciere corectă probelor prezentate de Serviciul Fiscal de Stat, acordând

prioritate argumentelor intimatei, care nu au avut un suport probatoriu.

Autoritatea publică recurentă a menționat că instanța de apel nu s-a expus în

privința rulajului mijloacelor bănești parvenite din afara țării pe contul personal al

Irinei Plagov în perioada fiscală 2013-2015, nefiind clară destinația acestor

transferuri bănești.

Serviciul Fiscal de Stat a susținut că în baza art. 13, alin. (1), lit. b) din Codul

fiscal Irina Plagov este subiect al impunerii, iar venitul obținut din afara Republicii

Moldova în baza art. 14, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal este obiect al impunerii.

3

În opinia reprezentantului Serviciului Fiscal de Stat transferurile regulate de

peste hotarele Republicii Moldova de la compania „Thenelinex” LTD au fost

efectuate pe numele Irinei Plagov, care reprezintă remunerarea persoanei fizice Irina

Plagov pentru munca prestată și nu cheltuieli a companiei „Thenelinex” LTD,

rezidentă în Republica Cipru. Din materialele dosarului rezultă că Irina Plagov s-a

deplasat peste hotarele Republicii Moldova pe perioade scurte între 1 și 20 de zile

pe parcursul perioadei supuse verificării 2013-2015, în marea majoritate a timpului

aflându-se în republica Moldova.

Astfel, se confirmă că Irina Plagov a obținut venit din surse aflate în afara

Republicii Moldova pentru activitatea desfășurată în Republica Moldova și acesta

reprezintă surse de venit impozabil prin prisma art. 14, alin. (1), lit. b) din Codul

fiscal.

În întâmpinarea recursului, la 14 august 2020 a depus referință Irina Plagov,

prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu menținerea

deciziei instanței de apel din data de 20 mai 2020, menționând că argumentele

organului fiscal sunt declarative și lipsite de suport probator și care au fost examinate

minuțios de către instanțele de judecată ierarhic inferioare.

Instanța de recurs observă că litigiul a fost inițiat în instanța de judecată la 30

ianuarie 2017 în condițiile legii materiale Legea contenciosului administrativ nr.

793- XIV din 10 februarie 2000 și legii procedurale Codul de procedură civilă.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,

prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În speța dedusă judecății hotărârea instanței de fond a fost adoptată la 29 iunie

2018, iar decizia instanței de apel, care este obiect al controlului judecătoresc în

recurs, a fost pronunțată la 20 mai 2020, după intrarea în vigoare a Codului

administrativ. Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în

aplicare a Codului administrativ, se vor verifica în conformitate cu prevederile

Codului administrativ.

La etapa examinării procedurii de admisibilitate de natură procedurală a

recursului, prin prisma articolului 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a

verificat dacă actul judecătoresc de dispoziție contestat poate constitui obiectul

recursului, dacă recursul este formulat de persoana îndreptățită, dacă acesta nu a

fost depus în mod repetat și dacă a fost declarat în termen.

La caz, obiectul prezentului recurs se referă la decizia Curții de Apel Chișinău

din data de 20 mai 2020, emisă ca instanță de apel, care intră în categoria de acte

4

specificate în articolul 244, alin. (1) din Codul administrativ. Cererea de recurs nu

este depusă în mod repetat, fiind depusă de către o persoană împuternicită.

Succesiv, completul de admisibilitate a constatat că în sensul art. 245 din

Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Astfel, completul de admisibilitate a opinat că, în speță, calea de atac în ordine

de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece decizia instanței

de apel a fost pronunțată la 20 mai 2020, în prezența reprezentantului Serviciului

Fiscal de Stat. Decizia motivată a fost notificată autorității publice recurente la 02

iunie 2020. (f.d. 185, vol.II)

Serviciul Fiscal de Stat a depus atât recursul nemotivat, cât și recursul motivat

în interiorul termenului, la 09 iunie 2020 și 16 iunie 2020.

La 19 august 2020, examinând admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Fiscal de Stat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție în scopul respectării prevederilor art.6 CEDO, l-a numit

spre examinare în fond, în complet de cinci judecători, în ședință publică. ( f.d. 213,

vol. II)

Ședință publică a avut loc în sediul Curții Supreme de Justiție la care s-au

prezentat reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Marin Morcov în baza procurii

nr. 249 din 22 noiembrie 2019 și avocatul intimatei Ludmila Armanu-Ghemu în

baza mandatului din 24 decembrie 2019.

Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, Marin Morcov a susținut integral

cererea de recurs, solicitând admiterea ei în sensul în care a fost formulată, indicând

că transferurile bănești au fost pe contul persoanei fizice Irina Plagov, care avea

obligația să declarare aceste sume și să achite impozitele, indiferent dacă sumele

constituie salariu sau venit din contracte civile, atât timp cât nu a demonstrat că

sumele au fost impozitate în Republica Cipru și că autoritatea competentă a

Ciprului, care poate elibera această informație conform Convenției pentru evitarea

dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,

încheiată între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Cipru, este

Ministerul Finanțelor.

Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a susținut că în urma sesizării

Serviciului Prevenire și Combaterea Spălării Banilor a fost efectuat un control fiscal

al contribuabilului Irina Plagov în calitate de subiect al impunerii. În cadrul

controlului s-a stabilit că Irina Plagov ca persoană fizică este cetățeancă și rezidentă

a Republicii Moldova cu domiciliul statornic în Republica Moldova, care nu

desfășura activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale a obținut

venituri impozabile din surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea

ei în Republica Moldova, iar venitul indicat în actul de control este obiect al

impunerii fiind calificat ca surse primite din afara Republicii Moldova pentru

activitatea în Republica Moldova.

5

Cu referire la argumentul Irinei Plagov precum că banii transferați pe contul

său personal în Republica Moldova constituie cheltuieli ale întreprinderii transferate

în scopul executării contractului civil, încheiat cu compania „Thenelinex” LTD,

rezidentă în Republica Cipru, reprezentantul recurentului a declarat că Irina Plagov

nu a demonstrat că aceste sume au fost impozitate în Republica Cipru sau că banii

au fost folosiți în interesul companiei, ori banii au fost ridicați de pe cont în numerar.

Reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a susținut că venitul obținut de către

Irina Plagov din afara Republicii Moldova constituie remuneația acesteia pentru

activitatea desfășurată în Republica Moldova în numele companiei Thenelinex”

LTD, rezidentă în Republica Cipru, ori aceasta mai mult de 183 de zile s-a aflat pe

teritoriul Republicii Moldova, nu desfășoară activitatea de întreprinzător în baza

Legii nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi,

prin urmare venitul obținut de peste hotarele țării constituie venit impozabil și urma

să fie declarat și supus impozitării în Republica Moldova dacă nu a fost impozitat în

Republica Cipru.

Faptul neimpozitării venitului în Republica Cipru este confirmat prin răspunsul

Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015 potrivit căruia

pe perioada anilor 2013-2015 Irina Plagov nu a achitat careva taxe în bugetul

Republicii Cipru. Atât în perioada controlului, cât și după control Irina Plagov nu a

prezentat probe ce ar confirma că banii transferați pe contul său personal au fost

impozitați în Republica Cipru, iar Irina Plagov nu a justificat care era scopul

transferării banilor pe contul său personal și retragerii în numerar.

Astfel, reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a susținut că veniturile obținute

prin transfer de către Irina Plagov din Republica Cipru urmau să fie declarate ca alte

veniturile și supuse impozitării.

În ședința publică a instanței de recurs avocatul Ludmila Armanu-Ghemu în

interesele Irinei Plagov a pledat pentru respingerea recursului, indicând că Irina

Plagov deține funcția de dezvoltatorul nr. 2 al compania „Thenelinex” LTD,

conform contractului de dezvoltare software din 15 ianuarie 2011 și avea printre

altele și obligația de a întocmi contractele în numele companiei pe teritoriul și în

afara Republicii Cipru, precum și alte sarcini atribuite de către directorul companiei,

deci sumele transferate erau investite în pagina web al companiei și nu constituie

remunerația persoanei fizice Irina Plagov.

Avocatul a menționat că activitatea Irinei Plagov constă în lucru online și poate

fi efectuat din orișice țară. Consideră că nu s-a demonstrat faptul, că intimata ar fi

activat pe teritoriul Republicii Moldova și că locul prestării serviciilor de către Irina

Plagov este în Republica Cipru.

Mai mult, fiindcă serviciile prestate de către Irina Plagov au fost considerate de

către compania „Thenelinex” LTD necalitative, compania a acționat-o pe Irina

Plagov în instanță cu solicitarea de a restitui o parte din banii achitați în avans. Prin

hotărârea judecătorească din data de 22 februarie 2018 a Judecătoriei Regionale

Pafos, Republica Cipru s-a încasat de la Irina Plagov în beneficiul „Thenelinex”

LTD suma de 399 069,34 euro, ceea ce demonstrează că mijlocele bănești primite

de Irina Plagov reprezintă cheltuielile companiei și nicidecum remunerarea pentru

munca prestată.

De asemenea, avocatul Ludmila Armanu-Ghemu a criticat răspunsul

Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015 ca fiind eronat,

6

insistând că banii transferați pe contul Irinei Plagov au fost declarați în Cipru, iar

probațiunea în acest sens trebuie să fie demonstrată de către Serviciul Fiscal de Stat.

Verificând argumentele invocate în recurs și referință, pe baza materialelor din

dosar și declarațiilor participanților la proces date în ședința publică a instanței de

recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia temeiniciei recursului din

considerentele ce preced.

Recapitulând succint esența litigiului, instanța de recurs constată că reclamanta-

intimata Irina Plagov este cetățean al Republicii Moldova, rezident, cu domiciliul

statornic în Moldova.

Totodată, Irina Plagov insistă că din anul 2011 activizează în cadrul companiei

„Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului.

În Republica Moldova nu este înregistrată ca întreprinzător.

Ca persoană fizică Irina Plagov deține mai multe conturi bancare active.

În special conturile MOLDMD2X nr.22591840481994/USD și MOLDMD2X

nr. 22591978653030/EUR în care au fost înregistrate pe parcursul anilor 2013-2015

intrări de fonduri sub formă de transferuri regulate lunare de peste hotare cu sursa

de proveniență neidentificată în sume mari.

La sesizarea Serviciului Prevenire și Combaterea Spălării Banilor Serviciul

Fiscal de Stat a efectuat un control fiscal al veniturilor contribuabilului, în special

corectitudinea calculării, declarării și achitării impozitului pe venit.

Potrivit actului nr. 5-675552 din 29 iulie 2016, nr. 5-675556 și nr. 5-675558

din 03 august 2016, întocmit de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în urma

controlului fiscal prin metoda verificării tematice cu aplicarea metodelor indirecte

de estimare a venitului impozabil, al corectitudinii calculării, declarării și achitării

impozitului pe venit la persoana fizică Irina Plagov, pentru perioada 2013-2015, s-a

stabilit că ultima pentru perioadele fiscale supuse controlului a încălcat prevederile

art. 2267, alin. (1) din Codul fiscal, prin neprezentarea declarațiilor persoanei fizice

cu privire la impozitul pe venit (forma CET08) pentru această perioadă.

Pentru fiecare an în parte autoritatea fiscală a emis decizii de sancționare a

contribuabilului.

Astfel, prin decizia nr. 248 din 13 octombrie 2016 s-a constatat transferul de

peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de 2 832 685,63 MDL cu

retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără probe că ar fi un venit

neimpozabil, s-a constatat a fi venit nedeclarat și s-a decis a calcula și a încasa la

buget suma de 507 886,97 MDL, cu titlu de impozit pe venit obținut de către Irina

Plagov în perioada anului 2013, s-a încasat amenda egală cu 100 % din suma

diminuării ce constituie suma de 507 886,97 MDL, precum și aplicarea pentru

încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere în mărime de 166 688,51 MDL.

Prin decizia nr. 247 din 13 octombrie 2016 autoritatea fiscală a constatat

transferul de peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de

3 174 730,86 MDL cu retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără

probe că ar fi un venit neimpozabil, s-a constatat a fi venit nedeclarat și s-a decis a

calcula și a încasa la buget

suma de 567 510,95 MDL, cu titlu de impozit pe venit obținut de către Irina Plagov,

persoană fizică, în perioada anului 2014, s-a încasat amenda egală cu 100 % din

suma diminuării ce constituie suma de 567 510,95 MDL, precum și aplicarea pentru

7

încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, în mărime de 145 907,07

MDL.

Prin decizia nr. 249 din 13 octombrie 2016 autoritatea fiscală a constatat

transferul de peste hotare la contul personal al contribuabilului a sumei de

1 309 165,45 MDL cu retragerea acesteia din cont fără probe de utilizare și fără

probe că ar fi un venit neimpozabil, s-a constatat a fi venit nedeclarat și s-a decis a

calcula și a încasa la buget suma de 230 160,26 MDL, cu titlu de impozit pe venit

obținut de către Irina Plagov în perioada anului 2015, s-a încasat amenda egală cu

100 % din suma diminuării ce constituie suma de 230 160,26 MDL, precum și

aplicarea pentru încălcările legislației fiscale a majorării de întârziere, în mărime de

32 544,66 MDL.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 310 din 01 decembrie

2016 a fost respinsă contestația fără număr din 03 noiembrie 2016 depusă de Irina

Plagov, ultima fiind obligată să execute deciziile nr. 248, nr. 247 și 249 din 13

octombrie 2016.

Irina Plagov a depus prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

anularea deciziilor nr. 247, nr. 248 și nr.249 din data de 13 octombrie 2016 privind

sancționarea Irinei Plagov pentru nedeclararea venitului obținut și pentru neonorarea

obligației de achitare în termen la buget a impozitului pe venit pentru perioada 2013

– 2015 și anularea deciziilor nr. 310 din 01 decembrie 2016 pe marginea

contestațiilor depuse de către Irina Plagov, menționând că Serviciul Fiscal de Stat

eronat a considerat că mijlocele bănești obținute din afara Republicii Moldova

constituie remunerația acesteia și faptul că banii primiți și utilizați pentru dezvoltarea

companiei urmează a fi impozitați în Republica Moldova.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au emis hotărârile sus- menționate,

indicând că cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Plagov este

întemeiată, deoarece aceasta nu se încadrează în lista subiecților impozabili,

neobținând în perioada 2013-2015 venituri impozabile din surse aflate în Republica

Moldova sau din alte surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea din

Republica Moldova.

Colegiul lărgit conchide că instanțele de judecată, descriind circumstanțele

cauzei în cronologia lor, incorect le-au apreciat și incorect au interpretat normele de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, adoptând o soluție greșită

privind admiterea cererii de chemare în judecată, prin urmare ambele hotărâri

urmează a fi casate cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Competența instanței de recurs de a casa hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare și a adopta o hotărâre nouă este stabilită expres în lege. Articolul 248 din

Codul administrativ stipulează la alin. (1), lit. c) că, examinând recursul, Curtea

Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței de apel

și emite o nouă decizie.

În argumentarea noii soluții instanța de recurs reține următoarele circumstanțe

de fapt și de drept.

Pentru început instanța de recurs menționează că prin prisma art. 6, alin. (1) din

Codul fiscal impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și

juridice, care generează venit dintr-o anumită activitate sau care posedă un anumit

gen de avere. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar,

8

deoarece impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor bănești

necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În conformitate cu art. 13, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal subiecții impunerii

sunt persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară

activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri impozabile

din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara

Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova.

Conform art. 14, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal (în vigoare în perioada de

referință) obiect al impunerii îl constituie: venitul din orice surse aflate în Republica

Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum și din orice surse aflate

în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția

deducerilor și scutirilor la care au dreptul, obținut de persoanele fizice rezidente

cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător.

Din conținutul normelor de drept sus- citate rezultă că este subiect al impunerii

persoana fizică rezidentă a Republicii Moldova, care nu desfășoară activitate de

întreprinzător, iar obiectul impunerii constituie venitul impozabil obținut pe

parcursul perioadei fiscale, din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru

activitatea lor în Republica Moldova.

Din sensul art. 5, pct. 5, lit. a) din Codul fiscal rezultă că persoana rezidentă

este orice persoană fizică care are domiciliu permanent în Republica Moldova.

La caz, s-a constatat că Irina Plagov este persoana fizică rezidentă cetățeancă a

Republicii Moldova, care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 845-XII din 03

ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nu desfășoară activitate de

întreprinzător înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova, nu conduce vreo

reprezentanță sau filială a întreprinderilor străine.

În ședința publică a instanței de recurs reprezentantul Irinei Plagov nu a negat

că ultima este rezidentă a Republicii Moldova. Din actul de control fiscal rezultă că

Irina Plagov în perioada supusă controlului fiscal a locuit și a activat în Republica

Moldova, a obținut venit sub formă de salariu net de la Direcția Educație Tineret și

Sport sectorul Centru și anume pentru anul 2013 suma de 19 517,51 lei și pentru

anul 2014 suma de 7 820,53 lei.

Argumentul avocatului Ludmila Armanu-Ghemu precum că activitatea Irinei

Plagov nu a avut loc în Republica Moldova, ori aceasta constă în activate online și

poate fi exercitată din orișice țară, nu poate fi reținut, deoarece probe în acest sens

Irina Plagov nu a prezentat. Mai mult, s-a constatat că în perioada fiscală 2013-2014

Irina Plagov era angajată a Direcției Educație Tineret și Sport sectorul Centru și

locuia stabil pe teritoriul Republicii Moldova, fiind căsătorită cu Veaceslav Ciuntu,

care se declara fondatorul și administratorul companiei „Thenelinex” LTD,

rezidentă a Ciprului.

Irina Plagov a invocat că este angajată a companiei „Thenelinex” LTD,

rezidentă a Ciprului și că activitatea sa are loc pe teritoriul Republicii Cipru, unde

este remunerată și achită impozitele, iar mijloacele bănești transferate pe contul său

personal constituie cheltuielile companiei și nu sunt surse de venit impozabil.

Autoritatea recurentă a susținut că mijloacele bănești transferate de către

compania „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului, pe contul personal al Irinei

Plagov constituie remunerația acesteia pentru activitatea desfășurată în baza

relațiilor de muncă.

9

În condițiile respective instanța de recurs a analizat prevederile Convenției

încheiate la 18 ianuarie 2008 între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul

Republicii Cipru pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu

privire la impozitele pe venit.

În conformitate cu Convenția se consideră impozite pe venit toate impozitele,

percepute pe venitul total sau pe elementele de venit. Impozitele existente asupra

cărora se aplică Convenția, în particular, sunt: a) în Moldova: impozitul pe venit; b)

în Cipru: (i) impozitul pe venit; (ii) impozitul pe venitul corporativ; (iii) contribuția

specială pentru apărarea republicii, și (iv) impozitul pe câștigurile de capital.

Autoritățile competente să aplice Convenția prin art.3 au fost stabilite:

(i) în Moldova, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în Cipru, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat.

În sensul art. 14 al Convenției sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 și 18,

salariile, simbriile și alte remunerații similare, primite de un rezident al unui Stat

Contractant în legătură cu munca salariată, vor fi impuse numai în acest Stat, cu

excepția cazului, când munca salariată este exercitată în celălalt Stat Contractant.

Dacă munca salariată este exercitată în acest mod, remunerațiile astfel primite de

acolo pot fi impuse în acel celălalt Stat.

Indiferent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile, primite de un rezident

al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată exercitată în celălalt Stat

Contractant, vor fi impuse numai în primul Stat menționat, dacă:

a) primitorul este prezent în celălalt Stat pentru o perioadă sau perioade care nu

depășesc în total 183 zile în orice perioadă de douăsprezece luni, ce se începe sau se

termină în anul fiscal dat, și

b) remunerațiile sunt plătite de un patron sau în numele unui patron, care nu este

rezident al celuilalt Stat, și

c) remunerațiile nu sunt suportate de o reprezentanță permanentă pe care patronul o

are în celălalt Stat.

La caz, Irina Plagov în perioada anilor 2013-2015 a locuit în Republica

Moldova mai mult de 183 de zile în decursul unui an calendaristic avânt și un salariu

stabil la Direcția Educație Tineret și Sport sectorul Centru, astfel, impozitarea

conform Convenției este posibilă în Republica Moldova.

Totodată, instanța de recurs menționează că art. 24, pct. 1 din Convenția

stipulează, în scopul evitării dublei impuneri și prevenirii evaziunii fiscale, că

autoritățile competente ale Statelor Contractante vor face schimb de astfel de

informații, necesare realizării prevederilor prezentei Convenții sau ale legislației

interne a Statelor Contractante referitoare la impozitele vizate de Convenție, în

măsura, în care impunerea nu contravine Convenției. Schimbul de informații nu este

limitat de articolul 1. Orice informație primită de un Stat Contractant va fi tratată ca

secret în același mod ca și informația primită, potrivit legislației interne a acestui

Stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor

judecătorești și organelor administrative) abilitate cu stabilirea sau perceperea,

încasarea forțată sau urmărirea judiciară, sau soluționarea contestațiilor cu privire la

impozitele vizate de Convenție. Asemenea persoane sau autorități vor utiliza

informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile

judecătorești publice sau în deciziile judiciare.

10

Fiindcă în cadrul controlului fiscal Irina Plagov a invocat că activează în cadrul

companiei „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului, unde și achită impozitele,

Serviciul Fiscal de Stat, utilizând instrumentul prevăzut de Convenția cu privire la

evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe

venit, a solicitat statului Cipru informația respectivă.

Potrivit răspunsului Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23

decembrie 2015 Irina Plagov pe perioada anilor 2013-2015 nu a achitat careva taxe

în bugetul Republicii Cipru. ( f.d. 130-131, vol.I).

Argumentul avocatului Ludmila Armanu-Ghemu, formulat în interesul Irinei

Plagov, precum că răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23

decembrie 2015 nu conține informații veridice dat fiind faptul că în interpelarea

autorității moldovenești numărul de înregistrare și denumirea companiei este indicat

greșit, nu poate influența soluția instanței, ori în răspunsul primit de la Ministerul

Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015 este indicat corect denumirea

companiei, precum și faptul că persoana fizică Irina Plagov în perioada anilor 2013-

2015 nu a achitat careva taxe în bugetul Republicii Cipru. (f.d. 130-131,vol.I)

În ședința publică a instanței de recurs avocatul Ludmila Armanu-Ghemu a

declarat că răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie

2015 este eronat și că nu a solicitat eliberarea acestuia repetat, ori potrivit legislației

fiscale probațiunea este pusă pe seama organului fiscal.

Completul specializat ține să reamintească că art. 93, alin. (1) din Codul

administrativ prevede că fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază

pretențiile. Astfel, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat informația oficială furnizată

de autoritatea competentă a Republicii Cipru conform Convenției, iar intimatul s-a

abținut să combată această probă cu o probă echivalentă.

La caz, se atestă că în perioada fiscală 2013-2015 banii transfetați pe contul

personal al Irinei Plagov nu au fost impozitați în Republica Cipru, fapt confirmat

prin răspunsul Ministerului Finanțelor din Republica Cipru din 23 decembrie 2015,

care este eliberat în baza Convenției pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea

evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit încheiată între Guvernul Republicii

Moldova și Guvernul Republicii Cipru

Argumentul Irinei Plagov precum că a achitat impozite în Republica Cipru nu

poate fi probat prin alte mijloace de probă decât prin dovada prezentată de către

Ministerul Finanțelor al Republicii Cipru, unica autoritate competentă în sensul

Convenției care poate prezenta asemenea informații. O astfel de dovadă Irina Plagov

nu a prezentat instanțelor naționale necătând la faptul că litigiul se află pe rolul

instanțelor de judecată mai mult de trei ani.

Stabilind că Irina Plagov nu a achitat careva impozite în perioada de referință

în bugetul Republicii Cipru și că în urma transferurilor regulate de peste hotare în

Republica Moldova aceasta a obținut venituri impunătoare din surse neidentificate,

autoritatea fiscală a verificat dacă aceste venituri au caracter neimpozabil.

În acest sens art.20 din Codul fiscal a stabilit expres care tipuri de venit nu se

includ în venitul brut impozabil și anume:

a) anuitățile sub formă de drepturi de asigurări sociale achitate din bugetul

asigurărilor sociale de stat și drepturi de asistență socială achitate din bugetul de stat,

specificate de legislația în vigoare, inclusiv primite în baza tratatelor internaționale

la care Republica Moldova este parte; sumele și despăgubirile de asigurare, primite

11

în baza contractelor de asigurare și coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii

forțate a proprietății conform art.22;

b) despăgubirile și indemnizațiile unice primite, conform legislației, în urma

unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale, de salariați ori de

moștenitorii lor legali;

c) plățile, precum și alte forme de compensații acordate în caz de boală, de

traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform

contractelor de asigurare de sănătate;

d) compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de

serviciu: pentru aparatul Președintelui Republicii Moldova, Parlament și aparatul

acestuia, aparatul Guvernului, în limitele și în modul stabilite de Președintele

Republicii Moldova, Parlament și, respectiv, de Guvern. Compensarea cheltuielilor

salariaților agenților economici legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în

limitele stabilite de actele normative și în modul stabilit de Guvern. Compensarea

cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu în cazul

depășirii limitelor de cazare stabilite de Guvern;

d1) restituirea cheltuielilor și plăților compensatorii ce țin de executarea

obligațiilor de serviciu ale militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă

din organele apărării naționale și de ocrotire a normelor de drept, securității statului

și ordinii publice din contul bugetului de stat, și anume:

- restituirea cheltuielilor la transportul militarilor, efectivului de trupă și

corpului de comandă din organele apărării naționale, securității statului și ordinii

publice și membrilor familiilor lor, al bunurilor personale ale acestora în legătură cu

încadrarea în serviciu, îndeplinirea serviciului și trecerea în rezervă (retragerea),

inclusiv a cheltuielilor de transport legate de deplasare la tratament balneosanatorial,

locul petrecerii concediului obligatoriu, precum și a cheltuielilor la transportul

recruților și rezerviștilor chemați la concentrare sau mobilizare;

- restituirea cheltuielilor de transport tur-retur funcționarilor vamali care își

exercită atribuțiile de serviciu într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul;

- indemnizația de transfer;

- indemnizația unică de instalare;

- indemnizația unică plătită absolvenților instituțiilor de învățământ militar și

instituției de învățământ superior cu statut de mare unitate specială;

- compensația bănească pentru închirierea spațiului locativ;

- compensația bănească pentru procurarea sau construcția spațiului locativ;

– compensația bănească, echivalentă normelor de asigurare pentru rația

alimentară și echipament, în mărimea stabilită de Guvern;

d2) sumele primite de către persoane fizice și juridice ca despăgubire pentru

prejudiciul cauzat sau/și venitul ratat ca urmare a efectuării cercetărilor arheologice

pe terenurile aflate în proprietatea sau în posesia acestor persoane;

d3) sumele primite de către persoane fizice și juridice ca despăgubire pentru

prejudiciul ce le-a fost cauzat ca urmare a unei acțiuni ilegale (inacțiuni) ori ca

urmare a unor calamități naturale sau tehnogene, cataclisme, epidemii, epizootii;

d4) sumele primite de proprietari sau deținători pentru bunurile rechiziționate

în interes public, pe perioada rechiziției, conform legislației;

d5) compensația bănească acordată de la bugetul de stat persoanelor beneficiare

ale Programului de stat "Prima casă", în modul stabilit de Guvern;

d6) plățile suportate de angajator conform art.24 alin.(19)–(20);

12

d7) compensația bănească anuală acordată personalului didactic din instituțiile

publice de învățământ general, conform modului stabilit de Guvern;

e) bursele elevilor, studenților și persoanelor aflate la învățământ

postuniversitar sau la învățământ postuniversitar specializat la instituțiile de

învățământ de stat și particulare, în conformitate cu legislația cu privire la

învățământ, stabilite de aceste instituții de învățământ, precum și bursele acordate

de către organizațiile filantropice, cu excepția retribuției pentru activitatea didactică

sau de cercetare, indemnizațiile unice acordate tinerilor specialiști angajați la lucru,

conform repartizării, în localitățile rurale;

f) pensiile alimentare și indemnizațiile pentru copii;

h) compensațiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social

vulnerabile ale populației, precum și prestațiile de asigurări sociale, care nu sînt

achitate sub formă de anuități;

i) patrimoniul primit de către persoanele fizice cetățeni ai Republicii Moldova

cu titlu de donație sau de moștenire, cu excepția donațiilor efectuate conform

art.901 alin.(31);

i1) patrimoniul primit de către casele de copii de tip familial cu titlu de donație;

j) veniturile de la primirea gratuită a proprietății, inclusiv a mijloacelor bănești,

conform deciziei Guvernului sau a autorităților competente ale administrației

publice locale;

l) ajutoarele primite de la organizații filantropice – fundații și asociații obștești

– în conformitate cu prevederile statutului acestor organizații și ale legislației;

m) contribuțiile la capitalul unui agent economic și contribuțiile vărsate în

vederea acoperirii pierderilor financiare și echilibrării activelor nete negative,

prevăzute la art.55;

n) veniturile misiunilor diplomatice și altor misiuni asimilate lor, organizațiilor

statelor străine, organizațiilor internaționale și personalului acestora, prevăzute la

art.54;

o) sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituțiile medicale de

stat;

p1) câștigurile de la loterii și/sau pariuri sportive în partea în care valoarea

fiecărui câștig nu depășește 1% din scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1);

p2) câștigurile de la campaniile promoționale în partea în care valoarea fiecărui

câștig nu depășește mărimea scutirii personale stabilite la art.33 alin.(1);

q) mijloacele bănești plătite, sub formă de ajutor material unic sau de reparare

a prejudiciului, unor categorii de funcționari publici sau familiilor acestora, în

conformitate cu legislația;

r) ajutorul material obținut de persoanele fizice din fondurile de rezervă ale

Guvernului, ale autorităților administrației publice locale, din mijloacele Fondului

de susținere socială a populației, precum și din mijloacele sindicatelor, în

conformitate cu regulamentele care prevăd acordarea unui astfel de ajutor. În cazul

ajutorului material acordat din mijloacele sindicatelor, limita neimpozabilă

constituie un salariu mediu lunar pe economie, prognozat și aprobat anual de

Guvern, per angajat anual, cu excepția ajutorului acordat în caz de deces și/sau boală

a angajatului sau a rudelor și/sau afinilor de gradul I ai acestuia;

s) ajutorul financiar obținut de către sportivi și antrenori de la Comitetul

Internațional Olimpic, premiile obținute de către sportivi, antrenori și tehnicieni la

competițiile sportive internaționale, bursele sportive și indemnizațiile acordate

13

loturilor naționale în vederea pregătirii și participării la competițiile internaționale

oficiale;

t) ajutorul financiar obținut de Comitetul Național Olimpic și Sportiv și de

federațiile sportive naționale de profil de la Comitetul Internațional Olimpic,

federațiile sportive europene și internaționale de profil și de la alte organizații

sportive internaționale;

u) premiul național al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei,

arhitecturii, științei și tehnicii, precum și premiile elevilor și profesorilor animatori

acordate, în mărimi stabilite în actele normative în vigoare, pentru performanțele

obținute în cadrul olimpiadelor și concursurilor raionale, orășenești, municipale,

zonale, republicane, regionale și internaționale;

u1) dobânzile de la valorile mobiliare de stat;

w) recompensa acordată membrilor gospodăriilor (familiilor) pentru

participarea la sondajele selective efectuate de organele de statistică;

x) veniturile persoanelor fizice obținute din activitatea în baza patentei de

întreprinzător;

y) veniturile obținute de persoanele fizice, cu excepția întreprinzătorilor

individuali și gospodăriilor țărănești (de fermier), de la predarea materiei prime

secundare, inclusiv a deșeurilor și a reziduurilor de hârtie și de carton, de cauciuc,

de plastic și de sticlă (cioburi de sticlă), de metale feroase și neferoase, a reziduurilor

industriale care conțin metale sau aliaje ale acestora și ambalajului returnabil,

precum și a acumulatoarelor electrice uzate;

y1) veniturile obținute de persoanele fizice, cu excepția întreprinzătorilor

individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier), de la comercializarea producției

din fitotehnie și horticultură în formă naturală și a producției din zootehnie în formă

naturală, în masă vie și sacrificată, efectuată în adresa altei persoane fizice, cu

excepția întreprinzătorilor individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier);

y2) veniturile obținute de persoanele fizice, cu excepția întreprinzătorilor

individuali și a gospodăriilor țărănești (de fermier), de la livrarea laptelui natural;

y3) veniturile obținute de persoanele fizice rezidente (cetățeni ai Republicii

Moldova și apatrizi) de la înstrăinarea locuinței de bază;

z) veniturile obținute în urma utilizării facilităților fiscale;

z2) mijloacele bănești obținute din fondurile speciale și/sau mijloacele

financiare obținute sub formă de grant prin intermediul programelor aprobate de

Guvern, utilizate conform destinației acestora;

z3) compensațiile pagubelor morale;

z4) venitul obținut ca urmare a anulării restanțelor la bugetul public național;

z5) solda bănească a militarilor în termen, a elevilor și cursanților (studenților)

instituțiilor de învățământ militar și ai instituției de învățământ superior cu statut de

mare unitate specială;

z6) veniturile obținute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în

partea în care compensația acordată nu depășește dauna materială cauzată;

z7) plata depozitelor garantate din Fondul de garantare a depozitelor în sistemul

bancar, conform Legii nr.575-XV din data de 26 decembrie 2003 privind garantarea

depozitelor în sistemul bancar;

z9) venitul din reevaluarea mijloacelor fixe și a altor active, precum și din

reluarea pierderilor din depreciere a mijloacelor fixe și a altor active;

14

z10) dividendele aferente perioadelor fiscale de până la 1 ianuarie 2008 achitate

în folosul persoanelor fizice rezidente;

z11) veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vârstă de 60 ani și

mai mult din domeniul literaturii, artei și științei;

z12) veniturile persoanelor juridice obținute în urma valorificării surselor

financiare externe în cadrul proiectelor și granturilor internaționale ce țin de

dezvoltarea învățământului și cercetării;

z13) veniturile obținute de către organizațiile necomerciale, cultele religioase și

părțile componente ale acestora conform legii în urma desemnării procentuale;

z14) veniturile obținute sub formă de indemnizație pentru munca prestată în ziua

alegerilor, achitată membrilor consiliilor electorale de circumscripție, membrilor

birourilor electorale ale secțiilor de votare și funcționarilor aparatelor consiliilor și

birourilor respective;

z15) plățile suportate de către beneficiarii de lucrări pentru hrana și transportarea

zilierilor, în mărimea stabilită de Guvern;

z16) compensația achitată din contul Fondului de compensare a investitorilor

conform Legii nr.171 din data de 11 iulie 2012 privind piața de capital;

z17) venitul aferent provizioanelor neutilizate care nu au fost deduse în scopuri

fiscale la momentul formării acestora.

Transferurile de bani de peste hotare la contul bancar al Irinei Plagov în

Republica Moldova nu se atribuie la nici unul din veniturile neimpozabile,

enumerate în art.20 din Cod fiscal.

Totodată, s-a stabilit cu certitudine că Irina Plagov nu desfășoară activitate

înregistrată de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.

În sensul Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din data

de 03 ianuarie 1992 antreprenoriat este activitatea de fabricare a producției,

executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile

acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu

și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de

venituri

Antreprenor poate fi:

 orice cetățean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul

stabilit de prezenta Lege și de alte acte legislative;

 orice cetățean străin sau apatrid, în conformitate cu legislația în vigoare;

 un grup de cetățeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie

antreprenorul colectiv;

 orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale și

cu legislația.

Forma organizatorico-juridică a activității de antreprenoriat este

întreprinderea.

Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie

înființată de antreprenor în modul stabilit de legislație.

Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în

conformitate cu prezenta Lege.

Întreprinderea-persoană juridică și întreprinderea-persoană fizică au aceleași

drepturi și obligații, cu excepția răspunderii patrimoniale pentru obligațiile lor.

Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.

15

Irina Plagov nu a demonstrat că a înregistrat pe teritoriul Republici Moldova

activitatea de antreprenor într-o formă organizatorico-juridică.

Irina Plagov prin intermediul avocatului în ședința publică a instanței de recurs

a afirmat că a încheiat cu compania „Thenelinex” LTD contract de dezvoltare

software privind scrierea, programarea și administrarea unui site prin prisma

programării în PHP, MYSQL și Database. Astfel, compania „Thenelinex” LTD îi

transfera pentru această activitate bani în contul său personal deschis într-o bancă

din Republica Moldova.

Avocatul Ludmila Armanu-Ghemu în ședința publică a instanței de recurs a

mai confirmat că banii primiți de către Irina Plagov de la compania „Thenelinex”

LTD au fost ridicați de către aceasta în numerar și îi investea în pagina web al

companiei, care se ocupă cu vânzări online, totodată avocatul intimatei nu a negat

faptul ce aceste acțiuni au avut loc în Republica Moldova. A indicat că achitarea cu

alți prestatori de servicii a avut loc cu bani cash din motiv că aceștea refuzau

achitarea prin transferuri bancare.

În aceste circumstanțe corect autoritatea fiscală a calificat venitul obținut de

Irina Plagov ca persoană fizică în anii 2013-2015 din transferurile bănești de peste

hotare la contul său bancar în Republica Moldova, pentru activitatea desfășurată în

Republica Moldova, ca alte venituri impozabile.

Conform art.18 din Codului fiscal se consideră surse de venit impozabile :

a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională

sau din alte activități similare;

b) venitul de la activitatea societăților obținut de către membrii societăților și

venitul obținut de către acționarii/deținătorii de unități (titluri) emise de organismele

de plasament colectiv în valori mobiliare;

c) plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile),

facilitățile acordate de angajator, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții

similare;

d) venitul din chirie (arendă);

e) creșterea de capital definită la art.40 alin.(7);

f) venitul aferent provizioanelor neutilizate conform art.24 alin.(16);

f1) suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active și la angajamente

condiționale în urma îmbunătățirii calității acestora pe parcursul perioadei fiscale;

f2) suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi

ce țin de nerestituirea împrumuturilor, a ratelor de leasing și a dobânzilor aferente în

urma îmbunătățirii calității și/sau rambursării acestora pe parcursul perioadei fiscale;

g) venitul obținut sub formă de dobânda;

h) royalty (redevențe);

i) anuitățile, inclusiv primite în baza tratatelor internaționale la care Republica

Moldova este parte; sumele și despăgubirile de asigurare primite în baza contractelor

de asigurare și coasigurare și neutilizate conform art.22. Excepție fac cele prevăzute

la art.20 lit.a);

j) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu

excepția cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității

contribuabilului;

k) dotațiile de stat, primele și premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile

în legile prin care se stabilesc aceste plăți;

16

n) veniturile obținute, conform legislației, ca urmare a aplicării clauzei penale,

în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum și ca urmare a reținerii arvunei

sau restituirii arvunei;

o) alte venituri care nu au fost specificate la literele menționate și care nu sunt

neimpozabile conform legislației fiscale.

În contextul celor menționate completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că Irina Plagov în baza

art. 13, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal este subiect al impunerii deoarece este

rezidentă, cetățeancă a Republicii Moldova, nu desfășoară activitate de

întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale 2013-2015 a obținut venituri din surse

aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lui în Republica Moldova.

Referitor la faptul dacă veniturile din afara țării primite de către Irina Plagov în

perioada fiscală anul 2013 suma de 2 832 685,63 lei, anul 2014 suma de

3 174 730,86 lei și anul 2015 în sumă de 1 309 165,45 lei constituie sau nu obiectul

impunerii instanța de recurs menționează că avocatul intimatei în ședința de judecată

nu a negat intrările respective pe contul personal, menționând că acestea au fost

transferate de către compania „Thenelinex” LTD, rezidentă a Ciprului, în baza unui

contract civil, ca plată pentru lucrări și care au fost utilizați de către Irina Plagov

pentru contractarea altor specialiști, care au efectuat lucrările propriu-zise. A mai

menționat că lucrările au fost efectuate necalitativ de către agenții contractați și

compania a înaintat pretenții față de Irina Plagov privind restituirea sumelor achitate,

formulând în acest sens o acțiune în instanța de judecată din Republica Cipru.

Astfel, prin prisma art. 14, alin. (1), lit. b) din Codul fiscal (în vigoare în

perioada de referință) instanța de recurs conchide că veniturile obținute de către Irina

Plagov din afara țării în perioada fiscală anul 2013 suma de 2 832 685,63 lei, anul

2014 suma de 3 174 730,86 lei și anul 2015 în sumă de 1 309 165,45 lei constituie

obiectul impunerii și urmau a fi declarate de către acesta în baza art. 18, lit. o) din

Codul fiscal ca alte venituri care nu au fost specificate la literele menționate și care

nu sunt neimpozabile conform legislației fiscale.

Serviciul Fiscal de Stat a susținut că venitul obținut este impozabil și în cazul

în care acesta nu a fost impozitat în Republica Cipru, acest venit urma să fie declarat

de către Irina Plagov în Republica Moldova.

Instanța de recurs constată că veniturile obținute de Irina Plagov în perioada

fiscală 2013-2015 nu sunt reglementate de Convenția pentru evitarea dublei

impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit încheiată

între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Cipru, ori nu reprezintă

venit din proprietăți imobiliare, profituri din activități de afaceri, profiturile unei

întreprinderi a unui Stat Contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor

maritime sau aeronavelor, profitul întreprinderilor asociate, dividendele, dobânda,

royalty, câștiguri de capital, venituri din munca salarială, onorariile directorilor,

venitul realizat de un rezident al unui Stat Contractant ca un artist și sportivi, pensii,

salariile, simbriile și alte remunerații similare, plătite de un Stat Contractant, de o

subdiviziune politică, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală

a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat, subdiviziuni

politice, unități administrativ-teritoriale sau autorități locale, plățile primite de un

student sau de un stagiar.

17

Deci, veniturile obținute de către Irina Plagov din afara țării în perioada fiscală

anul 2013 suma de 2 832 685,63 lei, anul 2014 suma de 3 174 730,86 lei și anul 2015

în sumă de 1 309 165,45 lei reprezintă alte venituri prevăzute de art.18, lit. o) din

Codul fiscal.

Instanța de recurs nu poate reține argumentul Irinei Plagov precum că, de fapt

ea nu a avut venituri de la compania „Thenelinex” LTD, ori compania a acționat-o

în instanță pentru proasta calitate a lucrărilor prestate și respectiv de la ea s-a dispus

încasarea sumei de 399 069,34 EURO.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție observă că banii transferați au statut de venit, iar suma încasată de

instanțele judiciare cipriote are statut de prejudiciu. Mai mult, această hotărâre nu

este recunoscută pe teritoriul Republicii Moldova.

În urma celor relatate instanța de recurs, reține ca fiind neîntemeiată concluzia

instanțelor de judecată precum că Irina Plagov nu este subiect al impunerii, iar

venitul obținut nu este obiect a impunerii, indicând că Serviciul Fiscal de Stat nu a

prezentat nici o probă prin care să confirme că veniturile realizate de către

contribuabil de la compania „Thenelinex” LTD, ar fi fost obținut ca rezultat al

activității desfășurate în Republica Moldova, ori acest fapt este combătut prin

materialele dosarului, declarațiile făcute de către avocatul intimatei în cadrul ședinței

publice a instanței de recurs.

Conform art. 2266, alin. (7) din Codul fiscal obligația de a prezenta dovezi

privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama Serviciului Fiscal

de Stat.

Totodată, potrivit art. 22615, alin. (16) din Codul fiscal pe parcursul efectuării

controlului fiscal, persoana fizică are dreptul să colaboreze cu Serviciul Fiscal de

Stat prin prezentarea suplimentară a oricăror documente, informații, explicații și/sau

altor probe relevante pentru stabilirea situației fiscale.

Din conținutul actelor de control nr. 5-675552 din 29 iulie 2016, nr. 5-675556

și nr. 5-675558 din 03 august 2016 rezultă că Serviciul Fiscal de Stat a prezentat

dovezi prin care se confirmă caracterul impozabil al venitului Irinei Plagov, în

special și informația furnizată de către Ministerul Finanțelor al Republicii Cipru, pe

când contribuabilul nu a beneficiat de dreptul său și nu a prezentat probe

suplimentare relevante pentru a demonstra că mijloacele bănești primite de la

compania „Thenelinex” LTD nu sunt pentru activitatea desfășurată pe teritoriul

Republicii Moldova.

Aici instanța de recurs menționează că contribuabilul nici în fața organului de

control fiscal nici în instanța de judecată nu a beneficiat de dreptul său de a prezenta

probe pertinente, concludente și admisibile în susținerea faptului că aceste mijloace

financiare nu sunt veniturile sale persoanele, dar mijloacele financiare a

întreprinderii, care au fost transferate pe contul său în baza contractului civil și au

fost gestionate în scopul îmbunătățirii activității companiei.

În circumstanțele relatate instanța de recurs ajunge la concluzia că pretențiile

Irinei Plagov cu privire la anularea deciziilor anularea deciziilor nr. 247, nr. 248 și

nr.249 din data de 13 octombrie 2016 privind sancționarea Irinei Plagov pentru

nedeclararea venitului obținut pentru anii 2013 – 2015 și pentru neonorarea

obligației de achitare în termen la buget a impozitului pe venit pentru perioada 2013

18

– 2015 și anularea deciziilor nr. 310 din 01 decembrie 2016 pe marginea

contestațiilor depuse de către Irina Plagov sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Astfel, având în vedere faptul că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

interpretat eronat normele de drept material și neîntemeiat au admis acțiunea,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curții de Apel

Chișinău din data de 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din data de

29 iunie 2018 a Judecătorie Chișinău, sediul Rîșcani și de a emite o nouă hotărâre

privind respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Irina Plagov.

Această soluției este compatibilă și cu prevederile art. 6 § 1 CEDO, ori este

prevăzută de lege, în special art. 248, alin. (1), lit. c) din Codul administrativ, iar

instanța de recurs într-o ședință publică a facilitat părțile în contradictoriu să-și

prezinte punctul de vedere asupra chestiunilor factologice și de drept, să răspundă

specific și explicit la contraargumentele oponentului.(cauza Covalenco c. Moldovei)

În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează decizia din data de 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătorie Chișinău, sediul Rîșcani și se emite

o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către

Irina Plagov împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

Judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Elena Cobzac

Victor Boico

19