3ra-896/20 — cu privire la obligarea coordonării și aprobării proiectului, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

3ra-896/20 — cu privire la obligarea coordonării și aprobării proiectului, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-896/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Cazacu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, A. Malîi, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Leahu, reprezentat

de avocatul Elena Rozembac,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Vasile Leahu împotriva Agenției „Moldsilva”, Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului cu privire la obligarea coordonării și aprobării

Proiectului Zonei de odihnă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de către Vasile Leahu, s-a menținut hotărârea din data de 21

noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

constată:

La 20 iulie 2017 Vasile Leahu a depus cerere de chemare în judecată, în procedura

contenciosului administrativ, împotriva Agenției „Moldsilva” și Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, prin care a solicitat obligarea Agenției

„Moldsilva” să coordoneze și aprobe Proiectul Zonei de odihnă, ce urmează a fi

construită pe terenul fondului forestier în temeiul contractului de arendă încheiat la 13

septembrie 2010, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, obligarea

avizării Proiectului Zonei de odihna, verificarea legalității ordinului Ministerului

Mediului (actualmente Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului) nr.

95 din 13 iulie 2016 cu privire la procedura de avizare a proiectelor de construcție și

amplasare a obiectelor în fondul forestier în scop de recreere, anularea prevederii

„inclusiv cu folosirea betonului și mortarului de ciment în fondul forestier arendat” și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Vasile Leahu a indicat că la 13 septembrie 2010 între acesta

și Agenția „Moldsilva” a fost încheiat contractul de arendă a terenurilor din fondul

forestier Călărași în scop de recreere pe un termen de până la 12 septembrie 2059, cu

achitarea lunară a chiriei stabilite.

Prin actul de predare-primire din 06 iulie 2016 Vasile Leahu a recepționat de la

proiectantul executor SRL „Elmi-Proiect” SC documentația de proiect în volum deplin

a zonei de odihnă nominalizate, contractul de efectuare a supravegherii de autor a

1

lucrărilor de construcție și montaj din 06 iulie 2016 și avizele de verificare a proiectului

nominalizat eliberate de verificatorii de proiect, pe domeniile A 1:2:3:4 și, respectiv, В

1:2 la 08 iulie 2016 cu mențiunea că proiectul nominalizat este elaborat în conformitate

cu cerințele normativelor în vigoare și satisface criteriile reglementate în Legea nr. 721

din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții și se recomandă pentru autorizarea

construcției.

La 14 iulie 2016 a încheiat contracte de achiziționare a serviciilor și anume nr. 7

privind transportarea și nivelarea la gunoiște a deșeurilor solide și menajere, nr. 8

privind transportarea deșeurilor lichide și nr. 169 privind alimentarea cu apă.

Vasile Leahu a menționat că se află la etapa solicitării autorizației de construire

de la organul abilitat, însă nu poate obține autorizația de construire întrucât conform

pct. 4, lit. c) al contractului de arendă nr. 210 din 13 septembrie 2010 încheiat cu

Agenția „Moldsilva” și prevederile pct. 30 al Regulamentului privind atribuirea în

folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau

recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008 obiectele

arhitecturale și alte obiecte (care nu sunt capitale) ce urmează a fi construite pe

terenurile fondului forestier trebuie să fie coordonate și aprobate de către arendator, la

caz Agenția „Moldsilva”.

Prin notificările din septembrie 2016 reclamantul s-a adresat inițial Agenției

„Moldsilva”, ulterior Ministerului Mediului, actualmente Ministerul Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului cu solicitarea de a coordona și aproba Proiectul

Zonei de odihnă propus spre construcție pe terenul forestier arendat elaborat de SRL

„Elmi-Proiect” SC, solicitare care nu a fost acceptată.

La 25 aprilie 2017 prin cererea nr. 126-L/17 Vasile Leahu a solicitat Ministerului

Mediului, actualmente Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

convocarea unui grup de lucru în scopul soluționării problemei apărute în legătură cu

tergiversarea aprobării Proiectului Zonei de odihnă invocat, concretizării faptului că

Proiectul Zonei de odihna menționat este proiectat în strictă conformitate cu

Normativul în construcții privind amenajarea terenurilor fondului forestier cu funcții

de recreere, construcții provizorii, cerințe generale (NCM С 01.09-12), elaborat de

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor din 2012 și stabilirii faptului că

prevederea ordinului Ministerul Mediului nr. 95 din 13 iulie 2016 privind interzicerea

folosirii betonului în fondul forestier nu are încadrare juridică în domeniul

construcțiilor prin lipsa normativelor tehnice în vigoare, cu înaintarea soluțiilor

necesare.

Prin informația nr. 126-L/17 din 25 mai 2017 Ministerul Mediului, actualmente

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, a adus la cunoștința

reclamantului faptul că nu este în drept să intervină în acțiunile Agenției „Moldsilva”

în vederea aprobării Proiectului Zonei de odihnă menționat, totodată își expune poziția

referitor la respingerea fără coordonare a proiectului în cauza, fără a se referi însă la

convocarea grupului menționat și la legalitatea prevederii invocate ale ordinului nr. 95

al Ministerului Mediului nr. 95 din 13 iulie 2016.

Prin cererea din 28 aprilie 2017 reclamantul a solicitat repetat Agenției

„Moldsilva” coordonarea și aprobarea Proiectului Zonei de odihnă.

Prin scrisoarea nr. AM 011/01-1407 din 12 mai 2017 Agenția „Moldsilva”

informează asupra faptului ca este în imposibilitate de a coordona Planul Zonei de

odihnă înaintat, deoarece de comun cu Ministerul Mediului, actualmente Ministerul

2

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului au modificat Regulamentul privind

arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetica și/sau de recreere și astfel

schema proiectului va fi analizată numai după depunerea avizului pozitiv al

Ministerului Mediului.

Vasile Leahu a menționat că nu poate înainta la organele competente cererea și

actele necesare în vederea obținerii autorizației de construire pentru proiectul Zonei de

odihnă, verificat de persoanele autorizate de stat pozitiv, din motiv că arendatorul se

eschivează să coordoneze și să aprobe proiectul nominalizat, cauzându-i în așa mod

prejudicii materiale și morale.

În ședința de judecată din data de 02 octombrie 2019 avocatul Elena Rozembac

în interesele reclamantului a concretizat pretențiile și a solicitat obligarea Agenției

„Moldsilva” să coordoneze și să aprobe pozitiv Proiectul Zonei de odihnă, ce urmează

a fi construit pe terenul fondului forestier în temeiul contractului de arendă încheiat la

13 septembrie 2010 și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d.24-29, vol. II)

Prin hotărârea din data de 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău s-a respins

acțiunea înaintată de către Vasile Leahu împotriva Agenției „Moldsilva”, Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului privind obligarea coordonării și

aprobării Proiectului Zonei de odihnă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată. (f.d. 40,42-44)

La 13 decembrie 2019 Vasile Leahu a depus, în termen, apel împotriva hotărârii

instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și

pronunțarea unei noi hotărâri privind obligarea Agenției „Moldsilva” să coordoneze și

să aprobe pozitiv Proiectul Zonei de odihnă, ce urmează a fi construit pe terenul

fondului forestier Călărași. (47-49, vol. II)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 17 iunie 2020 a respins apelul

declarat de către Vasile Leahu, a menținut hotărârea din data de 21 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău. ( f.d. 89,90-93, vol. II)

În susținerea concluziilor sale instanța de apel a menționat că, la caz, Vasile Leahu

solicită obligarea Agenției „Moldsilva” să coordoneze și să aprobe pozitiv Proiectul

Zonei de odihnă ce urmează a fi construit pe terenul fondului forestier în temeiul

contractului de arendă încheiat la 13 septembrie 2010.

Prin ordinul Ministerului Mediului nr. 11 din 11 februarie 2016 s-a stabilit că

gestionarea contractelor de arendă a fondului forestier, cât și acțiunile ce urmează a fi

întreprinse pe suprafețele forestiere arendate, stabilite prin drepturile și obligațiile

contractuale a arendașilor fondului forestier, vor fi coordonate cu Ministerul Mediului,

iar în lipsa unui aviz pozitiv al Ministerului Mediului a fost interzisă orice coordonare

cu aprobare a amplasării oricăror tipuri de construcții pe suprafețele forestiere.

Respectiv, s-a constatat că începând cu 11 februarie 2016 Agenția „Moldsilva” nu

dispune de competența de a aviza/coordona orice proiect de amplasare a zonelor de

odihnă în fondul forestier, fără avizul pozitiv de la Ministerul Mediului.

În acest context instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în judecată

este neîntemeiată, or Agenția „Moldsilva” nu dispune de capacitate instituțională

pentru a soluționa cerința lui Vasile Leahu.

Instanța de apel prin prisma Regulamentului privind atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008 care prevede

interzicerea edificării obiectelor capitale pe terenurile fondului forestier, a concluzionat

3

că autoritatea pârâtă întemeiat nu și-a dat acordul și nu a aprobat construcțiile capitale

din Proiectul Zonei de odihnă, or, ca material de construcție urmează a fi utilizat

betonul și butobetonul, construcțiile considerându-se capitale, deoarece vor fi legate

solid de pământ.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Vasile Leahu, reprezentat de

avocatul Elena Rozembac, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind

obligarea Agenției „Moldsilva” să emită aviz privind aprobarea Proiectului Zonei de

odihnă ce urmează a fi construit pe terenul fondului forestier în temeiul contractului de

arendă încheiat la 13 septembrie 2010 și încasarea cheltuielilor de judecată. ( f.d. 100-

106, vol.II)

În motivarea recursului Vasile Leahu, reprezentat de avocatul Elena Rozembac, a

indicat că atât hotărârea instanței de fond cât și decizia instanței de apel au fost emise

contrar intereselor legitime ale lui Vasile Leahu, ori acestuia îi este afectat dreptul de

folosință a terenului atribuit în baza contractului de arendă, pentru care achită plata de

arendă și pentru folosința căruia a investit mijloace financiare considerabile.

De asemenea, a mai indicat că decizia instanței de apel a fost argumentată în baza

ordinului Ministerului Mediului nr. 11 din 11 februarie 2016 și care a stat la baza

emiterii ordinului nr. 95 din 13 iulie 2016 cu privire la procedura de avizare a

proiectelor de construcție și amplasare a obiectelor în fondul forestier în scop de

recreere.

Recurentul a suținut că ordinul Ministerului Mediului nr. 95 din 13 iulie 2016 a

fost aprobat, prin urmare s-a consumat orice altă prevedere care a stat la baza emiterii

lui, deci ordinul Ministerului Mediului nr. 11 din 11 februarie 2016 și-a încetat acțiunea

ca urmare a abrogării ordinului nr. 95 din 13 iulie 2016.

De asemenea, la emiterea deciziei instanța de apel nu a luat în considerare

răspunsurile primite de la Agenția „Moldsilva” după abrogarea ordinului Ministerului

Mediului nr. 95 din 13 iulie 2016, unde deja nu se mai regăsește ca motiv de

necoordonare și neavizare faptul că avizul trebuie coordonat de Ministerul Mediului.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

4

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 17 iunie 2020, notificată lui Vasile

Leahu, la 26 iunie 2020. ( f.d.96, vol.II)

Vasile Leahu, reprezentat de avocatul Elena Rozembac, s-a conformat

prevederilor art. 245 din Codul administrativ și depus recursul motivat, la 27 iulie 2020,

în termen. (f.d.107)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

5

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Vasile Leahu, reprezentat de avocatul

Elena Rozembac, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Vasile Leahu, reprezentat de avocatul Elena Rozembac,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

6