2rac-169/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-169/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: A. Cucerescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, O. Cojocaru, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Demi-Lune”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Demi-Lune” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„PapaPrint” cu privire la încasarea datoriei, penalității și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t a t ă :

La 04 septembrie 2017, SRL „Demi-Lune” a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „PapaPrint” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 15 aprilie 2014 între SRL „Demi-Lune”, ca

executor, și SRL „PapaPrint”, ca beneficiar, a fost încheiat contractul nr. 140414/3

cu privire la instalarea tavanelor extensibile.

A specificat că lucrările de montare a tavanelor au fost efectuate, însă prețul

integral al contractului nu a fost achitat de către SRL „PapaPrint” până la adresarea

cu acțiune în instanță.

La fel, a menționat că SRL „PapaPrint” a refuzat să semneze actele de primire-

predare a lucrărilor și factura fiscală pentru lucrările executate.

A indicat că la data de 20 iunie 2017, a fost înaintată SRL „PapaPrint” o

pretenție, prin care a fost solicitată achitarea datoriei și penalități într-un termen de

10 zile, însă, solicitarea înaintată a rămas fără răspuns.

Reclamanta a susținut că pârâtul a prejudiciat-o cu suma de 21 851,60 de lei, la

care se adaugă și penalitatea contractuală de 0,5 % pentru 180 zile de întârziere, ce

constituie suma de 19 665,90 de lei.

A solicitat încasarea din contul SRL „PapaPrint” în beneficiul SRL „Demi-

Lune” datoria de bază în sumă de 21 851,60 de lei, penalitatea în mărime de

19665,90 de lei și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Demi-Lune” a fost respinsă ca fiind

tardivă.

1

Invocând netemeinicia hotărârii instanței de fond, la 04 aprilie 2019, SRL

„Demi-Lune” a depus apel.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Demi-Lune” și s-a menținut hotărârea din 13 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 9, 271, 512 alin. (1)- (3),

514, 572, 575 alin. (2) ale Codului civil, a considerat că prima instanță, la

soluționarea cauzei a stabilit pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

justa judecare a cauzei, concluziile instanței de judecată fiind corecte.

În același timp, Colegiul a învederat că prima instanță argumentat a ajuns la

concluzia că acțiunea reclamantei/ apelante este depusă cu omiterea termenului de

prescripție, or termenul de prescripție a început să curgă din momentul expirării

celor 2 zile înserate în pct. 4.4 din contractul nr. 140414/3 din 15 aprilie 2014, din

data semnării actului de predare-primire a lucrărilor, prin urmare termenul de

înaintate a acțiunii a expirat la 17 aprilie 2014.

Or, reieșind din faptul că acțiunea a fost înaintată la 04 septembrie 2017, este

cert că se depășește termenul de înaintare a acțiunii cu aproximativ 5 luni.

La 31 ianuarie 2020, SRL „Demi-Lune”, a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului, ceea ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei, precum și probele prezentate, iar erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și

circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată

conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe,

încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale

aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 31 octombrie 2019.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal și poștei electronice,

la 03 decembrie 2019 (f.d. 157-158, vol. I).

Astfel, recursul declarat la 31 ianuarie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. în cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 15 iulie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2rac-169/20, Curtea Supremă

de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data recepționării, or, până la

data examinării recursului intimate nu au depus referință la recursul declarat.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Demi-Lune”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Demi-Lune” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

3

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de SRL „Demi-Lune”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Demi-Lune”, împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4