3ra-360/20 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitătii recursului
3ra-360/20 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-360/2020
Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)
Î N C H E I E R E
23 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Ala Cobăneanu
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Gheorghe Marchitan,
Igor Vornicescu, Iurie Hârbu, Serghei Gubenco, Liliana Andriaș, Sergiu Lebediuc,
Valeriu Gîscă, Aurica Us, Ștefan Niță, Mihail Moraru, Ghenadie Bîrnaz, Serghei
Popovici, Gheorghe Gorun, Garri Bivol, Victor Orîndaș,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererile de chemare în
judecată depuse de Gheorghe Marchitan, Igor Vornicescu, Iurie Hârbu, Serghei
Gubenco, Liliana Andriaș, Sergiu Lebediuc, Valeriu Gîscă, Aurica Us, Ștefan Niță,
Mihail Moraru, Ghenadie Bîrnaz, Serghei Popovici, Gheorghe Gorun, Garri Bivol
și Victor Orîndaș împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terțului
Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor
administrative și constatarea încălcării articolului 6 § 1 CEDO,
împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și
încheierii din 04 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 04 octombrie 2016, Gheorghe Marchitan, reprezentat de avocatul Vadim
Marchitan, a depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016 cu privire
la examinarea în ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de
urmărire penală în privința unor judecători și ex-judecători și anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 cu privire
la sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, referitor la
eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința
unor judecători și ex-judecători.
În motivarea acțiunii depuse Gheorghe Marchitan a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
1
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători.
La aceeași dată, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25
din 20 septembrie 2016, s-a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de
urmărire penală – reținere, aducere silită, arestare și percheziție în privința
judecătorilor Bivol Garri, Niță Ștefan, Orîndaș Victor, Gubenco Serghei, Lebediuc
Sergiu, Popovici Serghei, Bîrnaz Ghenadie, Hîrbu Iurie, Andriaș Liliana, Gîsca
Valeriu, Gorun Gheorghe, Us Aurica, Țurcanu Iurie, Vornicescu Igor, Moraru
Mihail, inclusiv a judecătorului în demisie Marchitan Gheorghe de la Judecătoria
Căușeni.
Consideră hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și 608/25
din 20 septembrie 2016 ca neîntemeiate și ilegale, urmând a fi anulate de instanța
de judecată.
Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii neîntemeiat a dispus examinarea
sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen în ședință închisă,
întrucât, ședința închisă se referă la terțele persoane și publicul larg, dar nu și la
persoanele în privința cărora s-au adoptat hotărârile. La examinarea sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, Consiliul Superior al
Magistraturii a încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantului or, sesizările
au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați, contrar pct. 6.10–6.13 și pct. 9.6 din
Regulamentul cu privire la organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, fiind
admisă o ingerință în realizarea drepturilor la apărare.
Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze propunerea
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub aspectul respectării
condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a
principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea
judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO, așa după cum
este indicat în pct. 36 al Hotărârii Curții Constituționale din 02 iulie 2013 privind
controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii. Contrar acestor obligații, Consiliul Superior al
Magistraturii și-a dat formal acordul la pornirea urmăririi penale, fără a verifica
condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală, încălcări
care atrag în consecință anularea hotărârii contestate.
Hotărârile contestate a Consiliului Superior al Magistraturii nu au fost
motivate, prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil (f.d. 4-
7, vol.I).
La 11 octombrie 2016 și 06 noiembrie 2016, avocatul Vadim Marchitan, în
interesele lui Gheorghe Marchitan, a depus cerere de completare a circumstanțelor
și temeiurilor din cererea de chemare în judecată (f.d. 53-55, vol.I; f.d. 1-4, vol.X).
La 05 octombrie 2016, Sergiu Lebediuc, reprezentat de avocatul Victor
Mazniuc, a depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 în partea
ce se referă la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală
– de reținere, de aducere silită, de arestare și de percheziționare în privința
judecătorului Judecătoriei Militare, Sergiu Lebediuc, suspendarea din funcția de
judecător a judecătorului Sergiu Lebediuc, ca fiind emisă cu încălcarea procedurii
2
de emitere/adoptare și constatarea încălcării art. 6 § 1 din Convenția Europeană
pentru Drepturile Omului, în cazul reclamantului prin afectarea procedurii de
emitere/adoptare a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016 (f.d. 77-84, vol.I).
În motivarea acțiunii depuse Sergiu Lebediuc a indicat că, prin hotărârea nr.
608/25 din 20 septembrie 2016, urmare a examinării sesizărilor Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru
efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători și audierii informației membrului Consiliului, Victor Micu, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât eliberarea acordului pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere silită, de arestare și
de percheziție în privința judecătorului Judecătoriei Militare, Sergiu Lebediuc.
În prealabil, la 20 septembrie 2016, prin hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 607/25, s-a dispus examinarea în ședință închisă a sesizării
nominalizate referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de
urmărire penală în privința unor judecători și ex-judecători, drept temei fiind
invocate prevederile pct. 9.5 din Regulamentul cu privire la organizarea și
funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii. Însă, caracterul închis al
ședinței, potrivit spiritului legii, se referă în exclusivitate la terțele persoane și la
publicul larg și nici într-un mod la persoana problema căreia a fost supusă
examinării la ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 20 septembrie 2016.
Consideră că în mod obligatoriu, potrivit acestei norme imperative, urma a fi
citat pentru participare la ședința închisă a Consiliului Superior al Magistraturii în
cazul său, pentru a fi exclusă afectarea dreptului la un proces echitabil și dreptului
la apărare, protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar, și
eliminate oricare dubii în partea ce ține de respectarea întocmai a exigențelor
principiului inviolabilității judecătorului vizat în procedura de emitere/adoptare a
hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016.
A arătat că, citarea sa la ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 20
septembrie 2016, era obiectiv impusă și pentru a exclude împrejurările din care
părțile ar putea pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea magistraților investiți
cu soluționarea problemei în care era vizat, pentru a pune în valoare interesele
majore ale justiției, care într-o societate democratică urmează să se fundamenteze
pe o încredere fermă din partea justițiabilului.
În acest context, s-a susținut că, în calitatea sa de persoană problema căreia a
fost examinată în ședința Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea
respectării principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la
răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO,
exceptând problemele ce țin de calitatea și veridicitatea materialelor prezentate,
reclamantul era în drept să participe în cadrul procedurii de emitere/adoptare a
hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, sub aspectul respectării condițiilor și a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, pentru dispunerea
efectuării acțiunilor de urmărire penală de reținere, aducere silită, arestare și
percheziție în privința sa.
S-a invocat că, în cadrul procedurii de emitere/adoptare a hotărârii nr. 608/25
din 20 septembrie 2016, reclamantul a fost afectat în drepturile și interesele sale
legale, prin faptul că nu a fost citat în mod obligatoriu la ședința închisă a
3
Consiliului Superior al Magistraturii și nu i s-a asigurat dreptul de a cunoaște
conținutul sesizării, de a prezenta explicațiile sale, probele și justificările pe care le
considera necesare sau care demonstrau sau infirmau anumite fapte invocate în
sesizare sau relevante sesizării, nu i s-a asigurat dreptul la recuzare, dreptul de a fi
asistat de un avocat sau de un reprezentant al său și alte garanții indispensabile
apărării sale, protejate de Constituția Republicii Moldova.
Reclamantul a insistat că, din conținutul hotărârii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016, procesul-verbal, imprimările audio ale ședinței închise a
Consiliului Superior al Magistraturii nu rezultă că în cadrul procedurii de
emitere/adoptare a acesteia ar fi fost supusă examinarea sesizării Procurorului
General sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de
Codul de procedură penală, la dispunerea efectuării acțiunilor de urmărire penală,
de reținere, aducere silită, arestare și de percheziție în privința sa, fapt care în
opinia reclamantului evidențiază caracterul formal al dării acordului solicitat.
Totodată, a indicat că, în cadrul ședinței Consiliului Superior al Magistraturii
nu a fost pusă în discuție chestiunea participării persoanei problema căreia a fost
examinată, fie reprezentantului acestuia.
A invocat că, afirmațiile din sesizare constituie aprecieri arbitrare, sunt
exprimate sub forma unor enunțuri generale nedezvoltate, poartă un caracter
declarativ și nu au putut constitui temei pentru admiterea ei. Bănuiala rezonabilă
invocată de autorul sesizării presupune existența faptelor sau a informațiilor care ar
convinge un observator obiectiv că judecătorul Sergiu Lebediuc ar fi putut săvârși
infracțiunea, iar singurul fapt că o bănuială este presupusă cu bună-credință nu
poate fi suficient.
Eliberarea acordului solicitat, o consideră ilegală, deoarece dânsul a pus în
mod inadmisibil la îndoială legalitatea ordonanței judecătorești irevocabile,
neexistând o îndoială rezonabilă că ar fi comisă presupusa infracțiune, deoarece,
alegațiile din sesizare au la bază doar ordonanța judecătorească din 18 august 2011,
emisă în calitatea sa de judecător, care are autoritatea lucrului judecat și, fiind o
hotărâre legală în fond, necontestată de părțile în litigiu, executată în ordinea
stabilită, nu poate fi casată sau modificată doar din motive formale.
A relatat că, sesizarea privind obținerea acordului pentru efectuarea acțiunilor
de urmărire penală de reținere, aducere silită, arestare și de percheziție în privința
judecătorului la Judecătoria Militară, Sergiu Lebediuc a pus în discuție o soluție
irevocabilă, iar persoana problema căreia a fost examinată a fost lipsită în mod
arbitrar de posibilitatea legală de a opune în cadrul procedurii de emitere/adoptare
a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 60/25 din 20 septembrie 2016
propriile argumente (f.d. 77-84, vol.I).
Prin încheierea din 06 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a respins
ca neîntemeiată cererea înaintată de Sergiu Lebediuc privind aplicarea măsurii de
asigurare a acțiunii prin suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători (f.d. 103-105, vol.I).
Prin încheierea din 07 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, corectată
prin încheierea din 14 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a conexat
4
într-o singură procedură cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Gheorghe Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii și cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Lebediuc împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii (f.d. 106-107, 109-111, vol.I).
La 05 octombrie 2016, Serghei Gubenco, reprezentat de avocatul Gheorghe
Ulianovschi, a depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 în partea în
care s-a eliberat acordul pentru reținerea, aducerea silită, arestarea și percheziția
judecătorului în Judecătoria Comrat, Serghei Gubenco și s-a dispus suspendarea
acestuia din funcția de judecător (f.d. 126-128, vol.I).
În susținerea acțiunii depuse s-a indicat că, prin hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-au admis sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen și s-a eliberat acordul pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere silită, de arestare și
de percheziție în privința a 16 judecători și ex-judecători, printre care și în privința
judecătorului Serghei Gubenco, judecător la Judecătoria Comrat. Prin aceeași
hotărâre, s-a hotărât suspendarea din funcție a 8 judecători, inclusiv a judecătorului
Serghei Gubenco.
Consiliul Superior al Magistraturii a examinat sesizările depuse împreună și a
adoptat o singură hotărâre în privința tuturor judecătorilor vizați în sesizare.
Hotărârea contestată a fost adoptată în exclusivitate în baza sesizărilor și a
ordonanțelor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen din 15 septembrie
2016, privind pornirea urmăririi penale în privința judecătorilor, fără a se expune
asupra fiecărei sesizări în parte.
Reclamantul a indicat că, Consiliul Superior al Magistraturii a menționat în
hotărâre că a examinat sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen,
doar sub aspectul respectării condițiilor și circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală pentru dispunerea efectuării acțiunilor de urmărire penală, fără a
indica care sunt aceste condiții și circumstanțe prevăzute de Codul de procedură
penală și fără a specifica aplicabilitatea lor față de fiecare judecător pentru a
dispune reținerea, arestarea, aducerea silită și percheziționarea lor.
Totodată, sesizările Procurorului General interimar au fost examinate în lipsa
judecătorilor vizați, fără citarea acestora, deși, la examinarea problemelor ce
urmează a fi soluționate în ședința Consiliului Superior al Magistraturii, sunt
ascultate persoanele în privința cărora problemele se examinează, aceste persoane
având dreptul să participe la cercetarea documentelor și altor documente necesare,
precum și dreptul de a recuza unul sau mai mulți membri ai Consiliului. Contrar
acestor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, absolut
necesare pentru respectarea procedurii de emitere și adoptare a hotărârii, Consiliul
nu a citat judecătorii vizați în sesizări, iar hotărârea contestată a fost emisă și
adoptată fără participarea lor, lipsindu-i astfel pe judecători, și în particular pe
judecătorul Serghei Gubenco de a-și apăra drepturile și libertățile sale cerute de
Procurorul General interimar de a fi limitate în sesizări. Procurorul General
interimar în sesizări a cerut acordul de a reține, a aresta, a aduce silit și de a
percheziționa 16 judecători, din motiv că acești judecători au adoptat unele
ordonanțe judecătorești irevocabile, expres indicate în sesizări, care în opinia lor
5
sunt neîntemeiate și ilegale și au fost adoptate cu scopul de a contribui la săvârșirea
infracțiunii de spălare de bani. A invocat că, Procurorul General interimar în
sesizarea în privința judecătorului Serghei Gubenco a solicitat acordul la reținerea,
arestarea, aducerea silită și percheziția judecătorului vizat, din motivul că, în
materialele cauzei există o bănuială rezonabilă privind complicitatea judecătorului
Serghei Gubenco la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 42
alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Codul penal, pentru care în privința lui prin
ordonanța din 15 noiembrie 2016, a fost pornită urmărirea penală.
Fapta pentru care a fost pornită urmărirea penală și probele care confirmă
bănuiala rezonabilă că judecătorul Serghei Gubenco a săvârșit această faptă,
conform sesizării rezumativ se reduce la următoarele: la 10 decembrie 2010, la
Judecătoria Comrat cu cerere privind eliberarea ordonanței judecătorești s-a adresat
Seabon Limited 122-126 Tooley Street London SEI 2 TU privind încasarea sumei
de 200 000 000 dolari SUA în mod solidar de la 3 debitori, unul aflat pe teritoriul
raionului Comrat, iar doi aflați pe teritoriul Federației Ruse. Examinând cererea
menționată, judecătorul Serghei Gubenco prin ordonanța judecătorească din 14
decembrie 2010, a admis cererea creditorului și a încasat suma de 200 000 000
dolari de la debitori. Această ordonanță judecătorească irevocabilă a fost pusă în
executare și executată de către executorul judecătoresc Olga Buzadji. Verificând
legalitatea acestei ordonanțe judecătorești irevocabile în baza materialelor din
dosarul civil enunțat, Procurorul General interimar în sesizare a considerat că
ordonanța judecătorească irevocabilă din 14 decembrie 2010, este neîntemeiată și
contravine prevederilor Capitolului IV, art. 130, 169, 170, 345 și 348 din Codul de
procedură civilă, precum și a bazei probatorii în cauză. Din aceste motive, în
opinia Procurorului General interimar, judecătorul Serghei Gubenco urma să
dispună respingerea cererilor creditorilor.
În așa mod, în exclusivitate în baza materialelor dosarului civil nr. 2p-
497/2010, Procurorul General interimar, declarând personal ordonanța
judecătorească din 14 decembrie 2010, ca neîntemeiată și ilegală, contrară
dispozițiilor Codului de procedură civilă, a recunoscut-o drept probă care în opinia
lui confirmă existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către
judecătorul Serghei Gubenco a infracțiunii de coparticipare la spălarea de bani în
sumă de peste 200 000 000 dolari SUA, prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin.
(3) lit. b) Codul Penal.
În opinia sa, aceste constatări ale Procurorului General interimar din sesizare,
referitoare la existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către
judecătorul Serghei Gubenco a infracțiunii imputate și la existența din partea lui că
el ar putea obstrucționa buna desfășurare a urmăririi penale în cauză, nu se bazează
pe probe concrete ce se conțin în materialele dosarului penal. Ele se întemeiază în
exclusivitate pe presupunerile procurorului bazate pe constatări făcute de el în baza
opiniilor sale personale, referitoare la ilegalitatea ordonanței judecătorești
irevocabile din 14 decembrie 2010, cu încălcarea flagrantă a prevederilor
Constituției și prevederilor CEDO, legii de procedură civilă și legii de procedură
penală ce garantează dreptul judecătorului Serghei Gubenco la inviolabilitatea
personală asigurat prin principiile independenței și prezumției imparțialității
judecătorului la înfăptuirea justiției, și, în special, la adoptarea hotărârilor
judecătorești irevocabile.
6
A arătat că, Procurorul General interimar în sesizare nu a indicat nici o probă
care ar confirma afirmațiile lui că există o bănuială rezonabilă privind săvârșirea de
către judecătorul Serghei Gubenco a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art.
243 alin. (3) lit. b) Codul Penal, și necesitatea reținerii și aplicării în privința lui a
măsurii preventive – arestarea preventivă în legătură cu această informație. Mai
mult, judecătorul Serghei Gubenco nici nu poate fi reținut, arestat, adus silit și nici
percheziționat, deoarece, există o circumstanță prevăzută de art. 275 pct. 7) Codul
de procedură penală, care exclude urmărirea penală și respectiv efectuarea acestor
acțiuni procesuale în privința lui.
Corespunzător, reclamantul Serghei Gubenco a susținut caracterul ilegal și
neîntemeiat al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016, solicitând anularea acesteia în partea ce îl vizează pe judecătorul
Judecătoriei Comrat, Serghei Gubenco (f.d. 126-128, vol.I).
Prin încheierea din 07 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, corectată
prin încheierea din 14 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a conexat
într-o singură procedură cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Gheorghe Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii și cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Gubenco împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 149-150, 152-154, vol.I).
La 05 octombrie 2016, Aurica Us, reprezentată de avocatul Sofiana Tocari, a
depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, completată prin cererea din 11 octombrie
2016, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25
din 20 septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători, și anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din
20 septembrie 2016 la sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
prin care s-a decis eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală de reținere, de aducere silită, de arestare și de percheziție în privința ex-
judecătorului Aurica Us, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (f.d. 180-183, 221,
vol.I).
În motivarea acțiunii depuse Aurica Us a indicat că, la 20 septembrie 2016,
prin hotărârea nr. 607/25 Consiliul Superior al Magistraturii a dispus examinarea în
ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în
privința unor judecători și ex-judecători.
La aceeași dată, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat și hotărârea nr.
608/25, prin care a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală
de reținere, de arestare și de percheziție în privința judecătorilor și ex-judecătorului
Us Aurica, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, la sesizarea Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen.
A susținut că, în motivarea necesității examinării sesizării Procurorului
General interimar în ședință închisă, președintele Consiliului Superior al
Magistraturii, Victor Micu a invocat că sesizările Procurorului General interimar
conțin informații care ar putea prejudicia mersul anchetei, fiind invocate și
prevederile pct. 9.5 din Regulamentul cu privire la organizarea Consiliului
7
Superior al Magistraturii. Însă, reclamanta consideră că ședința închisă se referă la
terțele persoane și publicului larg, însă nu și la persoanele în privința cărora s-au
adoptat hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii contestate, în vederea
excluderii oricărui element arbitrariu și abuziv al drepturilor judecătorilor și ex-
judecătorilor vizați în sesizări.
A menționat că, sesizările Procurorului General interimar au fost examinate
cu derogare de la garanțiile unui proces echitabil, persoanele în privința cărora au
fost înainte sesizările fiind examinate în lipsa acestora. Consiliul Superior al
Magistraturii urma să examineze sesizarea Procurorului General interimar sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO.
A invocat că, prin Hotărârea Curții Constituționale din 02 iulie 2013 privind
controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, în pct. 43, Curtea a statuat că examinarea în drept a
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii înseamnă verificarea deplină a
respectării de către Consiliul Superior al Magistraturii, în procesul examinării pe
fond a contestărilor și de adoptare a deciziilor, a tuturor garanțiilor procedurale
prevăzute de art. 6 CEDO. Din hotărârile contestate și extrasul din procesul-verbal
al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 20 septembrie 2016, rezultă
darea formală a acordului, însă, nu reiese și verificarea condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, ceea ce duce la nulitatea
hotărârilor. În opinia reclamantei, darea formală a acordului pentru atare măsuri
preventive aspre, este probată și de faptul că nu s-a ținut cont nici de vârsta
înaintată a persoanei, nici de personalitate și chiar nici de starea sănătății. Astfel,
drept rezultat al unei intervenții chirurgicale efectuate recent, starea sănătății fiind
șubredă, fiind necesară o monitorizare a sănătății de către medic, în dinamică a
stării acesteia.
Totodată, nu este clară sistarea demisiei ex-judecătorului Aurica Us, or, dânsa
a demisionat în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, deci temeiul fiind unul
legal cu 3 ani anterior adoptării hotărârii contestate a Consiliului Superior al
Magistraturii. Astfel, hotărârea în cauză nu poate avea efect retroactiv.
Concomitent, s-a susținut că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii
nu au fost motivate suficient, și prin urmare, a fost adusă o atingere drepturilor sale
la apărare și la un recurs efectiv (f.d. 180-183, 221, vol.I).
La 04 octombrie 2016, Valeriu Gîscă, reprezentat de avocatul Marcel Gîscă, a
depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, completată ulterior prin cererea din 23
noiembrie 2016, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 607/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a
sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor
judecători și ex-judecători și anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
8
judecători, în partea ce se referă la judecătorul Valeriu Gîscă, Judecătoria Rîșcani,
mun.Chișinău (f.d. 4-7, vol.II; f.d. 168-170, vol.VIII).
În motivarea acțiunii depuse Valeriu Gîscă a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. Prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a eliberat acordul
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere silită, arestare și
percheziție în privința judecătorilor Bivol Garii, Niță Ștefan, Orîndaș Victor,
Gubenco Serghei, Lebediuc Sergiu, Popovici Serghei, Bîrnaz Ghenadie, Hîrbu
Iurie, Andriaș Liliana, Gîsca Valeriu, Gorun Gheorghe, Us Aurica, Țurcanu Iurie,
Vornicescu Igor, Moraru Mihail, inclusiv a judecătorului în demisie Gîscă Valeriu
de la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.
A indicat că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20
septembrie 2016, este neîntemeiată, urmând a fi anulată, așa cum, ședința închisă
se referă la terțele persoane și publicul larg, dar nu și la persoanele în privința
cărora s-au adoptat hotărârile.
S-a susținut că, examinarea sesizării Procurorului General interimar în ședință
închisă, a fost contrară unui proces echitabil, fiind examinată fără participarea
reclamantului și fiind admisă o ingerință în realizarea drepturilor reclamantului la
apărare, drept protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016, s-a indicat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO, așa după cum este indicat în pct. 36 al Hotărârii Curții Constituționale din
02 iulie 2013 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
În opinia sa, Consiliul Superior al Magistraturii nu a respectat aceste garanții,
prin ce a admis încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil.
Concomitent, s-a invocat că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu a
fost motivată, omisiune ce la fel aduce atingere dreptului reclamantului la un
proces echitabil (f.d. 4-7, vol.II).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Valeriu Gîscă împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Marchitan
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 38-39, vol.II).
La 05 octombrie 2016, Ștefan Niță, reprezentat de avocatul Dorel Rotaru, a
depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la examinarea în
ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în
9
privința unor judecători și ex-judecători și a hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie
2016 cu privire la sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală
de reținere, de aducere silită, de arestare și de percheziție în privința unor
judecători și ex-judecători, inclusiv în privința judecătorului Ștefan Niță, de la
Curtea de Apel Chișinău.
În susținerea acțiunii depuse reclamantul Ștefan Niță a indicat că, hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016 prin care s-
a dispus examinarea sesizărilor Procurorului General interimar în ședință închisă,
este neîntemeiată, urmând a fi anulată, or, ședința închisă se referă la terțele
persoane și la publicul larg, dar nu și la persoanele în privința cărora s-au adoptat
hotărârile Consiliului, în vederea excluderii oricărui element arbitrar și abuziv ale
drepturilor judecătorilor vizați în hotărâri.
Astfel, acționând în favoarea unui pretins interes al urmăririi penale, din
contul dreptului la un proces echitabil a judecătorilor vizați în sesizare, au fost
aduse restrângeri dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, sesizarea
Procurorului General interimar contrar principiului publicității, examinându-se în
ședință închisă, fără participarea judecătorului vizat, așa cum, procedura în care a
avut loc examinarea sesizării Procurorului General interimar a fost una
defectuoasă.
A indicat că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016, la fel este neîntemeiată și urmează a fi anulată, din următoarele
considerente. Astfel, din cuprinsul hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016,
rezultă că sesizarea Procurorului General interimar a fost înregistrată la Consiliul
Superior al Magistraturii la 20 septembrie 2016, iar hotărârea emisă în rezultatul
acestei sesizări a fost emisă în aceeași zi, până la ora 10:00, fără existența și
examinarea notei informative a Inspecției Judiciare, care este obligatorie fără
excepție în asemenea cazuri. Întocmirea de către Inspecția Judiciară a notei
informative asupra sesizării era fizic imposibilă într-un termen atât de restrâns, de
una-două ore de la înregistrarea demersului până la adoptarea hotărârii. Mai mult,
în cadrul examinării sesizării, Inspecția Judiciară nu a solicitat de la judecătorul
Ștefan Niță careva explicații pe marginea sesizării.
A invocat că, din extrasul procesului-verbal al ședinței ordinare a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii din 20 septembrie 2016, se constată că în
cadrul ședinței de examinare a demersului cu privire la eliberarea acordului
Consiliului Superior al Magistraturii pentru efectuarea acțiunilor de aducere silită,
reținere, percheziție și arestarea judecătorilor, Procurorul General interimar s-a
referit la Nota informativă a Curții Supreme de Justiție din 27 mai 2014, privind
examinarea cauzelor în procedura în ordonanță, ce vizează încasarea unor sume
considerabile de la agenți economici străini. Această notă informativă a fost
anexată la demersul Procurorului în Procuratura Anticorupție, Andrei Balan din 21
septembrie 2016 privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv
în privința învinuitului Ștefan Niță. Însă, dânsul consideră că această notă
informativă nu poate înlocui nota informativă a Inspecției Judiciare.
Reclamantul a menționat că, nota informativă, după cum rezultă inclusiv din
procesul-verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 20 septembrie
2016, a fost întocmită încă în anul 2014, fiind publicată și accesibilă publicului
10
larg. În pct. 1 al acestei note informative, nota în cauză a fost întocmită în legătură
cu necesitatea apărută, în afara Planului de activitate al Direcției generalizare și
sistematizare a practicii judiciare a Curții Supreme de Justiție pentru anul 2014 și
vizează practica examinării cauzelor în procedura în ordonanță referitoare la
încasarea unor sume considerabile de la agenții economici străini.
Respectiv, reclamantul a invocat că, nota informativă în cauză a fost semnată
de doi judecători coordonatori, precum și de către Șeful Direcției generalizare și
sistematizare a practicii judiciare a Curții Supreme de Justiție, pe când, în
conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la activitatea Consiliului
Superior al Magistraturii, acesta urma a fi semnată de către un inspector judecător.
Reclamantul a opinat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar sub aspectul respectării
condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală care pot
justifica aplicarea măsurilor de constrângere potrivit art. 165, 166 dar și a
principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea
judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO. Astfel, odată ce
Procurorul General interimar a solicitat acordul Consiliului Superior al
Magistraturii pentru aducerea silită, arestarea și percheziționarea judecătorilor,
urma ca hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii să conțină și argumente
clare referitor la fiecare acțiune procesuală în parte și pentru fiecare din judecătorii
vizați în parte, cu invocarea temeiurilor legale concrete în privința fiecărei acțiuni
procesuale în parte.
La caz, motivele au fost prezentate ca unele generale și abstracte, iar
necesitatea eliberării acordului la aplicarea arestului pe motiv că, judecătorii ar
putea să influențeze desfășurarea normală a procesului penal, să se eschiveze de la
urmărirea penală sau să influențeze stabilirea adevărului pe cauză, să se ascundă de
organul de urmărire penală, nu a fost probată de către Procurorul General interimar
sub nici o formă, iar Consiliul Superior al Magistraturii doar a acceptat poziția
procurorului, fără a scoate în evidență, a face trimitere la probele pertinente și
concludente ce impuneau fără echivoc o astfel de soluție, probe cu referire la
riscurile și temeiurile care ar legitima aplicarea măsurii preventive sub formă de
arest preventiv.
Pronunțând hotărârea contestată, Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a
conformat cerințelor legale impuse obiectului deliberării în cadrul procedurilor
legale de asigurare a inviolabilității judecătorilor împotriva acțiunilor arbitrare de
urmărire penală, deliberarea fiind realizată exclusiv pe baza concluziilor
Procuraturii Generale expuse în sesizare, fără a fi verificate circumstanțele și fără a
fi luate în considerare condițiile impuse de prevederile Codului de procedură
penală, fraudând aparențele legale de garant al independenței puterii judiciare și
echitatea procedurilor derulate în fața Consiliului Superior al Magistraturii. Contrar
acestora, Consiliul Superior al Magistraturii nu a verificat respectarea condițiilor
sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea
pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției
judecătorilor reclamanți, ci a dat formal acordul pentru acțiunile enumerate, cu
încălcarea normelor legale.
O altă garanție, care la fel a fost încălcată la emiterea hotărârilor contestate, o
constituie obligația de motivare a hotărârilor de către Consiliul Superior al
11
Magistraturii, această obligație reprezentând o garanție a respectării legalității și
transparenței decizionale a autorității publice, totodată pentru garantarea
drepturilor reclamanților la apărare și la un recurs efectiv. În acest sens, a invocat
că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să motiveze serios și convingător
adoptarea unor asemenea hotărâri dure, stabilind clar dacă există careva indici
referitor la o intenție a judecătorului, o încălcare gravă, or, potrivit pct. 20 din
Magna Carta a Judecătorilor CCJE-MS Consiliul Consultativ al Judecătorilor
Europei, pentru fapte legate de atribuțiile sale, dar care nu sunt comise cu intenție,
nu poate fi antrenată responsabilitatea penală a judecătorilor.
Referitor la suspendarea din funcție a judecătorului Ștefan Niță, ultimul a
indicat că, suspendarea din funcție a avut loc contrar legislației în vigoare, fără a fi
motivată această necesitate, și nu s-a făcut la demersul procurorului care
efectuează nemijlocit urmărirea penală – Andrei Balan.
Mai mult, s-a arătat că, dispunerea suspendării provizorii din funcție, potrivit
prevederilor legale, urmează a fi motivată cât de către procuror, atât și de către
administrația instituției unde activează persoana suspendarea căreia se solicită, fapt
ce rezultă și din Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniștrilor către
statele membre cu privire la judecători: independența, eficiența și
responsabilitățile. Iar conform pct. 28 al acestei recomandări, consiliile judiciare
trebuie să demonstreze cel mai înalt grad de transparență față de judecători și
societate, prin dezvoltarea unor proceduri prestabilite și prin decizii motivate.
Procurorul General interimar în cadrul ședinței Consiliului Superior al
Magistraturii din 20 septembrie 2016, nu a prezentat careva probe din care să
rezulte necesitatea și temeinicia suspendării din funcție a reclamantului. Mai mult,
Procurorul General interimar nici nu a solicitat suspendarea reclamantului din
funcție, or, din conținutul procesului-verbal al ședinței din 20 septembrie 2016,
rezultă că la întrebarea președintelui Consiliului Superior al Magistraturii către
Procurorul General interimar, Eduard Harunjen pentru care acțiuni de urmărire
penală concrete se solicită acordul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta a
răspuns că le solicită pe toate la pachet și nu cunoaște care acțiuni vor fi
întreprinse. Din cuprinsul procesului-verbal al ședinței rezultă că, deși unul din
membrii Consiliului a invocat necesitatea cel puțin a discutării aspectului referitor
la suspendarea din funcție a judecătorilor, această întrebare așa și nu a fost
dezbătută de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu invocarea unor
motive concrete trecându-se direct în mod abuziv la votare.
O altă încălcare care ar fi fost admisă la emiterea și adoptarea hotărârilor
contestate, o constituie și faptul că, în hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nu au fost indicate rezultatele votării, iar lipsa reflectării în procesul-
verbal al rezultatului votării lipsește Consiliul Superior al Magistraturii de
posibilitatea dovedirii prin probe admisibile a confirmării procedurii de adoptare a
hotărârii pe marginea sesizării înaintate de Procurorul General interimar, precum și
rezultatele deliberării în vederea aprecierii legalității (f.d. 66-69, vol.II).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Ștefan Niță împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Marchitan
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 111-112, vol.II).
12
La 06 octombrie 2016, Igor Vornicescu a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor judecători și ex-judecători,
și anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016 la sesizarea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin
care s-a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, de
reținere, de aducere silită, de arestare și de percheziție în privința judecătorilor, și a
lui Vornicescu Igor, ex-judecător în Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.
În motivarea acțiunii depuse Igor Vornicescu a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a
eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere
silită, arestare și percheziție în privința ex-judecătorului Igor Vornicescu de la
Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.
A arătat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și
608/25 din 20 septembrie 2016, sunt neîntemeiate, ilegale, urmând a fi anulate de
instanța de judecată, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii neîntemeiat a
dispus examinarea sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen în
ședință închisă, întrucât, ședința închisă se referă la terțele persoane și publicul
larg, dar nu și la persoanele în privința cărora s-au adoptat hotărârile. Poziția dată a
reclamantului a fost justificată pe necesitatea excluderii oricărui element arbitrariu
și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în hotărâre.
A indicat că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat dreptul său la un proces
echitabil or, sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați, contrar pct.
6.10-6.13 și pct. 9.6 din Regulamentul cu privire la organizarea Consiliului
Superior al Magistraturii, fiind admisă o ingerință în realizarea dreptului
reclamantului la apărare.
A menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub aspectul
respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură
penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la
răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO, așa
după cum este indicat în pct. 36 al Hotărârii Curții Constituționale din 02 iulie
2013 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii. Contrar acestor obligații, Consiliul Superior al
Magistraturii și-a dat formal acordul la pornirea urmăririi penale, fără a verifica
condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală, încălcări
care atrag în consecință anularea hotărârii contestate.
13
Reclamantul a menționat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii
nu au fost motivate, prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces
echitabil, dar nici nu au fost indicate rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26
alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii care stabilește
că, în procesul-verbal se vor consemna problemele puse la vot și rezultatele votării,
iar această încălcare atrage după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 (f.d. 129-131, vol.II).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Igor Vornicescu împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 139-140, vol.II).
La 06 octombrie 2016, Liliana Andriaș a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
concretizată prin cererea din 18 octombrie 2016, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016 cu privire
la examinarea în ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de
urmărire penală în privința unor judecători și ex-judecători, și anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 la
sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, prin care s-a decis
eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, de reținere, de
aducere silită, de arestare și de percheziție în privința ex-judecătorului Andriaș
Liliana, judecător al Judecătoriei Comerciale de Circumscripție (f.d. 157-160, 191-
197, vol.II).
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus examinarea
în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în
privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a eliberat acordul
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere silită, arestare și
percheziție în privința ex-judecătorului Andriaș Liliana de la Judecătoria
Comercială de Circumscripție.
Consideră hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și 608/25
din 20 septembrie 2016 neîntemeiate, ilegale, care urmează a fi anulate de instanța
de judecată, or, Consiliul Superior al Magistraturii neîntemeiat a dispus
examinarea sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen în ședință
închisă, întrucât, ședința închisă se referă la terțele persoane și publicul larg, dar nu
și la persoanele în privința cărora s-au adoptat hotărârile. Poziția dată a reclamantei
a fost justificată pe necesitatea excluderii oricărui element arbitrariu și abuziv ale
drepturilor judecătorilor vizați în hotărâre.
La examinarea sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen,
Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat dreptul său la un proces echitabil, or,
sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați, contrar pct. 6.10-6.13 și
pct. 9.6 din Regulamentul cu privire la organizarea Consiliului Superior al
14
Magistraturii, fiind admisă o ingerință în realizarea dreptului reclamantei la
apărare.
A menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub aspectul
respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură
penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la
răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO, așa
după cum este indicat în pct. 36 al hotărârii Curții Constituționale din 02 iulie 2013
privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii. Contrar acestor obligații, Consiliul Superior al
Magistraturii și-a dat formal acordul la pornirea urmăririi penale, fără a verifica
condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală, încălcări
care atrag în consecință anularea hotărârii contestate.
Reclamanta Andriaș Liliana a menționat că, hotărârile Consiliului Superior al
Magistraturii nu au fost motivate, prin ce a fost încălcat dreptul său la un proces
echitabil, dar nici nu au fost indicate rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26
alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii care stabilește
că, în procesul-verbal se vor consemna problemele puse la vot și rezultatele votării,
iar această încălcare atrage după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016.
Neverificarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a necesității
admiterii sesizării Procurorului General interimar de efectuare a acțiunilor pentru
fiecare în parte, a condus la aceea că a fost efectuată percheziție la domiciliu, unde
este înregistrată și adresa juridică a Cabinetului Avocatului „Liliana Andriaș”.
Deținând contracte de asistență juridică cu mai multe persoane fizice și juridice,
care i-au încredințat acte ce conțin date cu caracter personal și comercial, pentru ce
s-a obligat să respecte confidențialitatea acestor date. Astfel Consiliul Superior al
Magistraturii nu a verificat legalitatea, rezonabilitatea și proporționalitatea
acțiunilor pentru care s-a dat acordul. Ca rezultat i-a fost încălcat dreptul garantat
de art. 8 CEDO, la respectarea vieții private, care include relațiile de natură
profesională, cât și problemele de protecție a onoarei și reputației.
Conform procesului-verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii nu
s-a pus în discuție întrebarea privind sistarea demisiei ex-judecătorilor, nu au avut
loc dezbateri pe marginea acestei întrebări, însă conform pct. 2 din hotărârea
nr.208/25 din 20 septembrie 2016 s-a hotărât sistarea demisiei ex-judecătorilor,
ceea ce confirmă nerespectarea procedurilor legale de către Consiliul Superior al
Magistraturii (f.d. 157-160, 191-197, vol.II).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Liliana Andriaș împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 177-178, vol.II).
La 17 octombrie 2016, Victor Orîndaș, reprezentat de avocatul Ana Leșan, a
depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, intervenient accesoriu Procuratura Generală,
solicitând anularea parțială a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.
607/25 din 20 septembrie 2016 „Cu privire la propunerea Președintelui Consiliului
15
Superior al Magistraturii, Victor Micu, privind examinarea în ședință închisă a
sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea
acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor
judecători și ex-judecători”, emisă în privința lui Orîndaș Victor și anularea
parțială a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20
septembrie 2016 „Cu privire la sesizările Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de
urmărire penală în privința unor judecători și ex-judecători” emisă în privința lui
Victor Orîndaș.
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin decretul
Președintelui Republicii Moldova nr. 2093-IV din 29 ianuarie 2009, a fost numit în
funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă la Judecătoria
Economică de Circumscripție. Ulterior, prin hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 364/20 din 11 iunie 2012 „cu privire la transferarea judecătorului
de la instanțele cu un volum mai mic de lucru în instanțele cu un volum mai mare
de lucru”, judecătorul Orîndaș Victor a fost desemnat pentru examinarea cauzelor
civile, comerciale și de contencios administrativ la Judecătoria Centru, mun.
Chișinău. Iar prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 85/4 din 29
ianuarie 2013 cu privire la transferul temporar al judecătorilor Judecătoriei
Comerciale de Circumscripție, judecătorul Orîndaș Victor a fost transferat pe un
termen de 6 luni pentru examinarea cauzelor de drept comun de la Judecătoria
Centru, mun. Chișinău.
A indicat că, la 20 septembrie 2016, examinând propunerea președintelui
Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu, privind examinarea în ședință
închisă a sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la
eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința
unor judecători și ex-judecători, Consiliul a dispus examinarea în ședință închisă a
sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea
acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor
judecători și ex-judecători. La aceeași dată, examinând în ședință închisă sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat hotărârea nr.
608/25 prin care a eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală
de reținere, de aducere silită, de arestare și de percheziție în privința judecătorului
Orîndaș Victor de la Judecătoria Comercială de Circumscripție, precum și s-a
suspendat din funcția de judecător Orîndaș Victor de la Judecătoria Comercială de
Circumscripție.
A invocat că, acțiunile și actele Consiliului Superior al Magistraturii din 20
septembrie 2016, în partea ce-l vizează de Orîndaș Victor sunt vădit ilegale, emise
contrar legii și procedurii stabilite, Consiliul încălcând prevederile legale
imperative prevăzute de Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, atât
la procedura de emitere/adoptare a hotărârilor nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20
septembrie 2016 (f.d. 202-204, vol.II).
Prin încheierea din 17 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Victor Orîndaș împotriva Consiliului Superior al
16
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 217-218, vol.II).
La 04 octombrie 2016, Gheorghe Gorun a depus în Curtea Supremă de
Justiție cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.
607/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a
sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor
judecători și ex-judecători și anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători, în partea ce se referă la judecătorul Gorun Gheorghe, fost judecător la
Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău (f.d. 3-6, vol.III).
În susținerea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. Prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a eliberat acordul
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere silită, arestare și
percheziție în privința inclusiv a judecătorului în demisie Gheorghe Gorun, fost
judecător al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.
Reclamantul Gorun Gheorghe a invocat precum că, hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, este ilegală, care
lezează dreptul judecătorului la apărare. În motivarea necesității examinării
sesizării în ședință închisă s-a invocat prevederile pct.9.5 din Regulamentul cu
privire la organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, și că în sesizările
procurorului s-ar conține informații ce ar putea prejudicia mersul anchetei, fără
însă a face referire la pretinsele informații. Totodată membrii Consiliului nu au dat
apreciere calității și veridicității materialelor prezentate de procuror, iar
judecătorilor nici măcar nu li s-a oferit posibilitate să se expună asupra demersului
Procurorului general interimar, și asupra aspectelor procedurale.
A indicat că, examinarea sesizării Procurorului General interimar în ședință
închisă, a fost contrară unui proces echitabil, fiind examinată fără participarea
reclamanților și fiind admisă o ingerință în realizarea drepturilor reclamantului la
apărare, drept protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A susținut că, la adoptarea hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016,
Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze propunerea Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen sub aspectul respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a principiilor
statuate în documentele internaționale cu privire la răspundere judecătorilor, a
garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO, așa după cum este indicat în pct.
36 al Hotărârii Curții Constituționale din 02 iulie 2013 privind controlul
constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii.
17
Reclamantul a indicat că, Consiliul Superior al Magistraturii nu a examinat
sesizarea Procurorului General interimar cu respectarea prevederilor Hotărârii
Curții Constituționale din 02 iulie 2013. S-a arătat că, instanța de judecată urmează
să verifice legalitatea, rezonabilitatea și proporționalitatea hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii. Or, reieșind din textul hotărârilor nr. 607/5 și nr. 608/25
din 20 septembrie 2016 și extrasului procesului-verbal al ședinței Consiliului
Superior al Magistraturii, rezultă că pârâtul nu a verificat respectarea condițiilor
sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea
pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției
judecătorilor vizați, dar, a dat formal acordul pentru acțiunile enumerate, cu
încălcarea dispozițiilor legale (f.d. 3-6, vol.III).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Gheorghe Gorun împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 45-47, vol.III).
La 05 octombrie 2016, Iurie Hîrbu a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
privind anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători, și anularea hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere
silită, de arestare și de percheziție în privința judecătorului Iurie Hîrbu de la
Judecătoria Telenești (f.d.56-58, vol.III).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a
eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere
silită, arestare și percheziție în privința judecătorilor Iurie Hîrbu de la Judecătoria
Telenești.
Reclamantul Hîrbu Iurie a susținut că, hotărârile Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 607/25 și 608/25 din 20 septembrie 2016, sunt neîntemeiate,
ilegale, urmând a fi anulate de instanța de judecată, așa cum, Consiliul Superior al
Magistraturii neîntemeiat a dispus examinarea sesizării Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen în ședință închisă, întrucât, ședința închisă se referă la
terțele persoane și publicul larg, dar nu și la persoanele în privința cărora s-au
adoptat hotărârile. Poziția dată a reclamantului a fost justificată pe necesitatea
excluderii oricărui element arbitrariu și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în
hotărâre.
A menționat că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen, Consiliul Superior al Magistraturii i-a încălcat dreptul la un
18
proces echitabil, or, sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați,
contrar pct. 6.10-6.13 și pct. 9.6 din Regulamentul cu privire la organizarea
Consiliului Superior al Magistraturii, fiind admisă o ingerință în realizarea
drepturilor reclamantului la apărare.
Reclamantul a menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspundere judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO, așa după cum este indicat în pct. 36 al Hotărârii Curții Constituționale din
02 iulie 2013 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Contrar acestor obligații, Consiliul
Superior al Magistraturii și-a dat formal acordul la pornirea urmăririi penale, fără a
verifica condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală,
încălcări care atrag în consecință anularea hotărârii contestate. S-a arătat că,
hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu au fost motivate, prin ce a fost
încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, dar nici nu au fost indicate
rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii care prevede că, în procesul-verbal se vor
consemna problemele puse la vot și rezultatele votării, iar această încălcare atrage
după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și
nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 (f.d.56-58, vol.III).
La 05 octombrie 2016, Mihail Moraru a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor
judecători și ex-judecători și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere
silită, de arestare și de percheziție în privința judecătorilor, inclusiv a judecătorului
Moraru Mihail de la Judecătoria Ungheni (f.d. 91-93, vol.III).
În motivarea acțiunii depuse, Mihail Moraru a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a
eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere
silită, arestare și percheziție în privința judecătorilor Moraru Mihail de la
Judecătoria Ungheni.
Consideră hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și 608/25
din 20 septembrie 2016 neîntemeiate, ilegale, urmând a fi anulate de instanța de
judecată, așa cum, Consiliul Superior al Magistraturii neîntemeiat a dispus
examinarea sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen în ședință
închisă, întrucât, ședința închisă se referă la terțele persoane și publicul larg, dar nu
19
și la persoanele în privința cărora s-au adoptat hotărârile. Poziția dată a
reclamantului a fost justificată pe necesitatea excluderii oricărui element arbitrariu
și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în hotărâre.
A menționat că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen, Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat dreptul la un proces
echitabil, or, sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați, contrar pct.
6.10-6.13 și pct. 9.6 din Regulamentul cu privire la organizarea Consiliului
Superior al Magistraturii, fiind admisă o ingerință în realizarea drepturilor
reclamantului la apărare.
Reclamantul a susținut că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspundere judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO, așa după cum este indicat în pct. 36 al Hotărârii Curții Constituționale din
02 iulie 2013 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
Contrar acestor obligații, Consiliul Superior al Magistraturii și-a dat formal
acordul la pornirea urmăririi penale, fără a verifica condițiile sau circumstanțele
prevăzute de Codul de procedură penală, încălcări care atrag în consecință anularea
hotărârii contestate.
A mai indicat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu au fost
motivate, prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, dar
nici nu au fost indicate rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26 alin. (2) din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii care prevede că, în procesul-
verbal se vor consemna problemele puse la vot și rezultatele votării, iar această
încălcare atrage după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 (f.d. 91-93, vol.III).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Mihail Moraru împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 124-125, vol.III).
La 05 octombrie 2016, Garri Bivol a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători și anularea hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere
silită, de arestare și de percheziție în privința judecătorului Garri Bivol de la
Judecătoria Centru, mun. Chișinău (f.d.128-130, vol.III).
În motivarea acțiunii depuse, Garri Bivol a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
20
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a
eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere
silită, arestare și percheziție în privința judecătorului Garri Bivol de la Judecătoria
Centru, mun. Chișinău.
A susținut că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și
608/25 din 20 septembrie 2016, sunt neîntemeiate, ilegale, urmând a fi anulate de
instanța de judecată, așa cum, Consiliul Superior al Magistraturii neîntemeiat a
dispus examinarea sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen în
ședință închisă. În acest sens, a invocat că, ședința închisă se referă la terțele
persoane și publicul larg, dar nu și la persoanele în privința cărora s-au adoptat
hotărârile. Poziția dată a reclamantului a fost justificată pe necesitatea excluderii
oricărui element arbitrariu și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în hotărâre.
A menționat că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen, Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat dreptul la un proces
echitabil al petentului, or, sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați,
contrar pct. 6.10-6.13 și pct. 9.6 din Regulamentul cu privire la organizarea
Consiliului Superior al Magistraturii, fiind admisă o ingerință în realizarea
drepturilor reclamantului la apărare.
Reclamantul a menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspundere judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO, așa după cum este indicat în pct. 36 al Hotărârii Curții Constituționale din
02 iulie 2013 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Contrar acestor obligații, Consiliul
Superior al Magistraturii și-a dat formal acordul la pornirea urmăririi penale, fără a
verifica condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală,
încălcări care atrag în consecință anularea hotărârii contestate.
Totodată, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu au fost motivate,
prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, dar nici nu au
fost indicate rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii care prevede că, în procesul-verbal se
vor consemna problemele puse la vot și rezultatele votării, iar această încălcare
atrage după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr.
607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 (f.d. 128-130, vol.III).
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Garri Bivol împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Marchitan
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 175-176, vol.III).
La 06 octombrie 2016, Iurie Țurcan, reprezentat de avocatul Dorin Cimil, a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr.607/25 din 20 septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a
21
sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor
judecători și ex-judecători, și anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 la sesizările Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen, prin care s-a decis eliberarea acordului pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală, de reținere, de aducere silită, de arestare și
de percheziție în privința ex-judecătorului Iurie Țurcan (f.d. 180-182, vol.III; f.d.
58-60, vol.VII).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire
penală în privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a
eliberat acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere
silită, arestare și percheziție în privința ex-judecătorului Iurie Țurcan de la
Judecătoria Comercială de Circumscripție.
A susținut că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și
608/25 din 20 septembrie 2016, sunt neîntemeiate, ilegale, urmând a fi anulate de
instanța de judecată, așa cum, Consiliul Superior al Magistraturii neîntemeiat a
dispus examinarea sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen în
ședință închisă. În acest sens, a invocat că, ședința închisă se referă la terțele
persoane și publicul larg, dar nu și la persoanele în privința cărora s-au adoptat
hotărârile. Poziția dată a reclamantului a fost justificată pe necesitatea excluderii
oricărui element arbitrariu și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în hotărâre.
A menționat că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen, Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat dreptul la un proces
echitabil al petentului, or, sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați,
fiind admisă o ingerință în realizarea drepturilor reclamantului la apărare.
Reclamantul a menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspundere judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO, așa după cum este indicat în pct. 43 al Hotărârii Curții Constituționale din
02 iulie 2013 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Contrar acestor obligații, Consiliul
Superior al Magistraturii și-a dat formal acordul la pornirea urmăririi penale, fără a
verifica condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală,
încălcări care atrag în consecință anularea hotărârii contestate.
Totodată, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu au fost motivate,
prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, dar nici nu au
fost indicate rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii care prevede că, în procesul-verbal se
vor consemna problemele puse la vot și rezultatele votării, iar această încălcare
atrage după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr.
607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 (f.d.180-182, vol.III).
22
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Iurie Țurcan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Marchitan
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 204-206, vol.III; f.d. 58-60,
vol.VII).
La 05 octombrie 2016, Ghenadie Bîrnaz a depus la Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători și anularea hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 la sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere
silită, de arestare și de percheziție în privința unor și ex-judecători, în partea ce se
referă la judecătorul Bîrnaz Ghenadie, de la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău
(f.d. 216-218, vol.III).
În motivarea acțiunii depuse s-a indicat că, prin hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, s-a dispus examinarea în
ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în
privința unor judecători și ex-judecători. La aceeași dată, prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-a eliberat acordul
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală – reținere, aducere silită, arestare și
percheziție în privința judecătorului Ghenadie Bîrnaz de la Judecătoria Rîșcani,
mun. Chișinău.
A arătat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și
608/25 din 20 septembrie 2016, sunt neîntemeiate, ilegale, urmând a fi anulate de
instanța de judecată. Astfel, s-a invocat că Consiliul Superior al Magistraturii
neîntemeiat a dispus examinarea sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen în ședință închisă, întrucât, ședința închisă se referă la terțele persoane și
publicul larg, dar nu și la persoanele în privința cărora s-au adoptat hotărârile.
Poziția dată a reclamantului a fost justificată pe necesitatea excluderii oricărui
element arbitrariu și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în hotărâre.
A indicat că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat dreptul său la un proces
echitabil, or, sesizările au fost examinate în lipsa judecătorilor vizați, fiind admisă
o ingerință în realizarea dreptului reclamantului la apărare.
A menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen sub aspectul
respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură
penală, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la
răspundere judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO, așa
după cum este indicat în pct. 43 al hotărârii Curții Constituționale din 02 iulie 2013
privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii.
23
Contrar acestor obligații, Consiliul Superior al Magistraturii și-a dat formal
acordul la pornirea urmăririi penale, fără a verifica condițiile sau circumstanțele
prevăzute de Codul de procedură penală, încălcări care atrag în consecință anularea
hotărârii contestate.
Reclamantul a menționat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii
nu au fost motivate, prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces
echitabil, dar nici nu au fost indicate rezultatele votării, contrar prevederilor art. 26
alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii care stabilește
că, în procesul-verbal se vor consemna problemele puse la vot și rezultatele votării,
iar această încălcare atrage după sine nulitatea hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 (f.d.216-218, vol.III).
La 05 octombrie 2016, Serghei Popovici, reprezentat de avocatul Gheorghe
Ulianovschi, a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 în partea în
care s-a eliberat acordul pentru reținerea, aducerea silită, arestarea și percheziția
judecătorului în Judecătoria Comrat, Serghei Popovici și s-a dispus suspendarea
acestuia din funcția de judecător (f.d. 250-252, vol.III).
În susținerea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, s-au
admis sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen și s-a eliberat
acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de reținere, de aducere
silită, de arestare și de percheziție în privința a 16 judecători și ex-judecători,
printre care și în privința judecătorului Serghei Popovici, judecător la Judecătoria
Comrat. Prin aceeași hotărâre, s-a hotărât suspendarea din funcție a 8 judecători,
inclusiv a judecătorului Serghei Popovici.
A menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii a examinat sesizările
depuse împreună și a adoptat o singură hotărâre în privința tuturor judecătorilor
vizați în sesizare. S-a susținut că, hotărârea contestată a fost adoptată în
exclusivitate în baza sesizărilor și a ordonanțelor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen din 15 septembrie 2016 privind pornirea urmăririi penale în
privința judecătorilor, fără a se expune asupra fiecărei sesizări în parte.
Reclamantul a indicat că, Consiliul Superior al Magistraturii a menționat în
hotărâre că a examinat sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen,
doar sub aspectul respectării condițiilor și circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală pentru dispunerea efectuării acțiunilor de urmărire penală, fără a
indica care sunt aceste condiții și circumstanțe prevăzute de Codul de procedură
penală și fără a specifica aplicabilitatea lor față de fiecare judecător pentru a
dispune reținerea, arestarea, aducerea silită și percheziționarea lor. Totodată,
sesizările Procurorului General interimar au fost examinate în lipsa judecătorilor
vizați, fără citarea acestora, deși, la examinarea problemelor ce urmează a fi
soluționate în ședința Consiliului Superior al Magistraturii, sunt ascultate
persoanele în privința cărora problemele se examinează, aceste persoane având
dreptul să participe la cercetarea documentelor, precum și dreptul de a recuza unul
sau mai mulți membri ai Consiliului.
Contrar acestor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, absolut necesare pentru respectarea procedurii de emitere și adoptare
24
a hotărârii, Consiliul nu a citat judecătorii vizați în sesizări, iar hotărârea contestată
a fost emisă și adoptată fără participarea lor, lipsindu-i astfel pe judecători, și în
particular pe judecătorul Serghei Popovici de a-și apăra drepturile și libertățile sale
cerute de Procurorul General interimar de a fi limitate prin sesizări. Procurorul
General interimar în sesizări a cerut acordul de a reține, a aresta, a aduce silit și de
a percheziționa 16 judecători, din motiv că acești judecători au adoptat unele
ordonanțe judecătorești irevocabile, expres indicate în sesizări, care în opinia lor
sunt neîntemeiate și ilegale și au fost adoptate cu scopul de a contribui la săvârșirea
infracțiunii de spălare de bani.
A invocat că, Procurorul General interimar în sesizarea în privința
judecătorului Serghei Popovici a solicitat acordul la reținerea, arestarea, aducerea
silită și percheziția judecătorului vizat, din motivul că, în materialele cauzei există
o bănuială rezonabilă privind complicitatea judecătorului Serghei Popovici la
săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin.
(3) lit. b) Codul Penal, pentru care în privința lui prin ordonanța din 15 noiembrie
2016, a fost pornită urmărirea penală.
Fapta pentru care a fost pornită urmărirea penală și probele care confirmă
bănuiala rezonabilă că judecătorul Serghei Popovici a săvârșit această faptă,
conform sesizării rezumativ se reduc la următoarele: la 23 august 2013, la
Judecătoria Comrat cu cerere s-a adresat Rusacova A. în baza procurii din numele
creditorului Griden Developments Limited Suite 9, 8 Shepherd Marcel, Mayfair,
London WIY7IY Co., Number 8288324 privind încasarea sumei de 700 070 000
dolari SUA de la mai mulți debitori aflați în Marea Britanie, Federația Rusă și
Republica Moldova. Examinând cererea menționată, judecătorul în Judecătoria
Comrat, Serghei Popovici prin ordonanța judecătorească din 30 august 2013, a
admis cererea creditorului și a încasat suma de 700 070 000 dolari SUA de la mai
mulți debitori aflați în Marea Britanie, Federația Rusă și Republica Moldova. La
16 noiembrie 2011, Kortus Victor în baza procurii, acționând în numele Augela
Systems LLO, ID no. IC 335847 Cornwall Buildings, 45-51 Newhalt Street, Office
330, Birmingham, West Midlands, B3, UK a înaintat cererea privind eliberarea
ordonanței judecătorești de încasare a datoriei în sumă de 500 000 000 dolari SUA
de la debitori. Examinând cererea menționată, judecătorul în Judecătoria Comrat,
Serghei Popovici prin ordonanța judecătorească din 21 noiembrie 2011, a admis
cererea creditorului și a încasat suma de 500 000 000 dolari SUA de la debitori.
Ordonanțele judecătorești respective sunt irevocabile și au fost executate.
Verificând legalitatea acestei ordonanțe judecătorești irevocabile în baza
materialelor din dosarele civile enunțate, Procurorul General interimar în sesizare a
considerat că ordonanțele judecătorești irevocabile din 30 august 2013 și din 21
noiembrie 2011, pronunțate de judecătorul Serghei Popovici, sunt neîntemeiate și
contravin prevederilor Capitolului IV, art. 130, 169, 170, 345 și 348 din Codul de
procedură civilă, precum și a bazei probatorii în cauză. Din aceste motive, în
opinia Procurorului General interimar, judecătorul Serghei Popovici urma să
dispună respingerea cererilor creditorilor. În așa mod, în exclusivitate în baza
materialelor dosarului civil nr. 2p-308/2011 și nr. 2p-61/2013, Procurorul General
interimar, declarând personal ordonanțele judecătorești din 21 noiembrie 2011 și
din 30 august 2013, ca neîntemeiate și ilegale, contrare dispozițiilor Codului de
procedură civilă, le-a recunoscut drept probă care în opinia lui confirmă existența
25
unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către judecătorul Serghei Popovici a
infracțiunii de coparticipare la spălarea de bani în sumă de peste 1 200 000 000
dolari SUA, prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Codul Penal.
În opinia reclamantului, aceste constatări ale Procurorului General interimar
din sesizare, referitoare la existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de
către judecătorul Serghei Popovici a infracțiunii imputate și la existența
presupunerilor din partea lui că el ar putea obstrucționa desfășurarea urmăririi
penale în cauză, nu se bazează pe probe concrete ce se conțin în materialele
dosarului penal. Ele se întemeiază în exclusivitate pe presupunerile procurorului
bazate pe constatări făcute de el în baza opiniilor sale personale, referitoare la
ilegalitatea ordonanțelor judecătorești irevocabile din 21 noiembrie 2011 și din 30
august 2013, cu încălcarea flagrantă a prevederilor Constituției și prevederilor
CEDO, legii de procedură civilă și legii de procedură penală ce garantează dreptul
judecătorului Serghei Popovici la inviolabilitatea personală asigurat prin principiile
independenței și prezumției imparțialității judecătorului la înfăptuirea justiției, și,
în special, la adoptarea hotărârilor judecătorești irevocabile.
S-a menționat că, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 28 din 14
decembrie 2010, Curtea a statuat inadmisibilitatea punerii la îndoială a legalității
deciziilor judecătorești este expres prevăzută de art. 120 din Constituție. Principiul
securității raporturilor juridice în opinia Curții Constituționale impune ca soluția
judecătorului dată în mod irevocabil cu privire la un litigiu să nu fie repusă în
discuție. Tot în această hotărâre, Curtea Constituțională a statuat că judecătorul
poate fi tras la răspundere doar în cazul anulării hotărârii judecătorești defectuoase
și constatării faptului că la examinarea cauzei judecătorul intenționat sau din
neglijență gravă, a interpretat sau a aplicat neuniform legea.
Reclamantul a invocat că, Procurorul General interimar cu încălcarea
flagrantă a cerințelor art. 116 alin. (1) și art. 120 din Constituție, art. 16 alin. (1) și
art. 19 alin. (2) Codul de procedură penală, art. 7 alin. (1) Codul de procedură
penală și art. 6 § 1 CEDO, ilegal a declarat ordonanțele judecătorești din 21
noiembrie 2011 și din 30 august 2013, neîntemeiate și contrare Codului de
procedură civilă și le-a recunoscut drept probe care în opinia lui confirmă existența
unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către judecătorul Serghei Popovici a
infracțiunii de coparticipare la spălarea banilor prevăzută de art. 42 alin. (5), art.
243 alin. (3) lit. b) Codul penal. Or, aceste probe au fost administrate cu încălcarea
esențială a legii procesual penale conform art. 94 alin. (1) pct. 8) și alin. (2) Codul
de procedură penală, ele nu pot fi admise ca probe și se exclud din dosar, nu pot fi
prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor
hotărâri judecătorești.
A arătat că, Procurorul General interimar în sesizare nu a indicat nici o probă
care ar confirma afirmațiile lui că există o bănuială rezonabilă privind săvârșirea de
către judecătorul Serghei Popovici a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art.
243 alin. (3) lit. b) Codul Penal, și necesitatea reținerii și aplicării în privința lui a
măsurii preventive – arestarea preventivă în legătură cu această informație.
S-a susținut că, judecătorul Serghei Popovici nu poate fi reținut, arestat, adus
silit și nici percheziționat, deoarece, există o circumstanță prevăzută de art. 275
pct. 7) Codul de procedură penală, care exclude urmărirea penală și respectiv
efectuarea acestor acțiuni procesuale în privința lui, și anume caracterul irevocabil
26
și obligatoriu al ordonanțelor judecătorești din 21 noiembrie 2011 și din 30 august
2013, adoptate de judecătorul Serghei Popovici.
Astfel, consideră reclamantul că Consiliul Superior al Magistraturii la
emiterea și adoptarea hotărârii contestate nu a respectat cerințele art. 23 alin. (2) al
Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și a adoptat hotărârea nr.
608/25 din 20 septembrie 2016 în privința sa în lipsa condițiilor și circumstanțelor
prevăzute de Codul de procedură penală pentru reținere, aducere silită, arestare și
percheziționare (f.d. 250-252, vol.III).
La 17 octombrie 2016 Mihail Moraru a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 „Cu privire
la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința unor
judecători și ex-judecători” (f.d. 4-5, vol.IV).
În susținerea acțiunii reclamantul a invocat că, prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, s-a eliberat acordul
pentru pornirea urmăririi penale în privința ex-judecătorului Mihail Moraru de la
Judecătoria Ungheni, în baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul
penal.
A indicat că, reieșind din dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
examineze propunerea Procurorului General interimar sub aspectul respectării
condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a
principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea
judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO.
Prin hotărârea Curții Constituționale din 02 iulie 2013 privind controlul
constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, Curtea a statuat că, examinarea în drept a hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii înseamnă verificarea deplină a respectării de către
Consiliul Superior al Magistraturii, în procesul examinării pe fond a contestărilor și
de adoptare a deciziilor, a tuturor garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO. Însă, din hotărârea contestată și extrasul din procesul-verbal al ședinței
ordinare a Consiliului Superior al Magistraturii din 28 și 29 septembrie 2016,
rezultă eliberarea formală a acordului, fără a rezulta că Consiliul a verificat
condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală, inacțiuni
care duc la nulitatea hotărârilor contestate.
S-a susținut că, o altă garanție care a fost încălcată de către Consiliul Superior
al Magistraturii, o constituie și obligația de motivare a hotărârilor de către
Consiliu, această obligație reprezentând o garanție a respectării legalității și
transparenței decizionale a autorității publice, dar și pentru garantarea drepturilor
reclamantului la apărare și la un recurs efectiv. Pe lângă nemotivarea hotărârii
contestate, Consiliul Superior al Magistraturii nu a indicat în hotărârea contestată și
în procesul-verbal din 29 septembrie 2016 informația privind deliberarea și
voturile exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea
hotărârilor, fiind astfel încălcate prevederile art. 26 alin. (2) al Legii cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii (f.d. 4-5, vol.IV).
27
La 19 octombrie 2016, Serghei Gubenco, reprezentat de avocatul Gheorghe
Ulianovschi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior
al Magistraturii privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016 în partea în care s-a eliberat acordul la pornirea
urmăririi penale în privința judecătorului Judecătoriei Comrat, Serghei Gubenco, în
baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal.
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, au fost
admise 16 sesizări ale Procurorului General interimar, Eduard Harunjen din 20
septembrie 2016 și s-a eliberat acordul la pornirea urmăririi penale în baza art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, în privința a 16 judecători și ex-judecători, printre care
și în privința judecătorului Gubenco Serghei.
Consiliul Superior al Magistraturii a omis termenul de 5 zile lucrătoare pentru
examinarea sesizărilor depuse de Procurorul General interimar, or, sesizările au
fost depuse la 20 septembrie 2016, însă, Consiliul Superior al Magistraturii a
început examinarea sesizării peste termenul de 5 zile lucrătoare, la 28 septembrie
2016, dar nici nu a prelungit termenul stabilit de lege pentru examinarea sesizării.
A relatat că, la 20 septembrie 2016, judecătorul Serghei Gubenco a fost
reținut și ulterior arestat pentru infracțiunea prevăzută de art. 243 alin. (3) lit. b)
Codul penal. La 27 septembrie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii l-a
informat pe judecătorul Gubenco Serghei în izolatorul de detenție al Centrului
Național Anticorupție că, la 28 septembrie 2016, ora 09:00, Consiliul Superior al
Magistraturii va examina sesizarea Procurorului General Interimar, Eduard
Harunjen privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în baza art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, pentru a califica acțiunile lui în concurs ideal cu
infracțiunea prevăzută de art. 243 alin. (3) lit. b) Codul penal, pentru care acesta
deja era pus sub învinuire. Cunoscând cu certitudine că judecătorul Serghei
Gubenco se afla în stare de arest și nu se poate prezenta la ședință, Consiliul
Superior al Magistraturii nu a luat măsuri pentru a asigura prezența sa la ședința
din 28 septembrie 2016. În ședința din 28 septembrie 2016, reprezentantul
judecătorului Serghei Gubenco, avocatul Gheorghe Ulianovschi a solicitat
asigurarea prezenței judecătorului la ședința Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, pentru a-și apăra drepturile sale, însă, prin hotărârea protocolară a
Consiliului din 28 septembrie 2016, s-a respins solicitarea avocatului din motivul
că, judecătorul Gubenco Serghei nu are nici un statut și prezența lui la ședința
Consiliului nu este prevăzută de legislație.
Reclamantul nu este de acord cu această constatare, sau, Consiliul Superior al
Magistraturii la examinarea sesizării Procurorului General interimar privind
eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului, își asumă
o funcție judiciară în materie penală de control a respectării de către Procurorul
General a cerințelor Codului de procedură penală, a Constituției și a tratatelor
internaționale, pentru a porni urmărirea penală în privința judecătorului.
A arătat că, la momentul sesizării, judecătorul Gubenco Serghei avea statut de
învinuit în infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Codul
penal, iar în sesizare se punea întrebarea despre eliberarea acordului la pornirea
urmăririi penale în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, pentru aceleași fapte,
pentru a califica acțiunile lui și în baza acestui articol ca concurs ideal de
28
infracțiuni. Prin urmare, reclamantul a considerat că Consiliul Superior al
Magistraturii prin refuzul de a-i asigura prezența judecătorului Gubenco Serghei în
ședința din 28 septembrie 2016, i-a încălcat dreptul garantat de art. 26 din
Constituție și art. 6 § 3 CEDO.
Reclamantul a susținut că, la emiterea hotărârii nr. 623/26 din 29 septembrie
2016, au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (2) și art. 24 alin. (1) al Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Or, la examinarea sesizării în ședința
din 28 septembrie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii a fost compus din 9
membri, fiind absenți membrii Consiliului Gheorghe Avornic, Vladimir Cebotari și
Procurorul General – funcție vacantă. La ședință, au participat inclusiv și 12
avocați, reprezentanți a 13 judecători și ex-judecători. După examinarea tuturor
sesizărilor, Consiliul Superior al Magistraturii a rămas în deliberare, iar
participanții au fost rugați să părăsească sala de ședințe. Peste o perioadă de timp,
participanții au fost invitați în sala de ședință, iar președintele Consiliului Superior
al Magistraturii a anunțat întrerupere până la 29 septembrie 2016, ora 09:00.
La 29 septembrie 2016, în componența Consiliului Superior al Magistraturii,
în afară de cei 9 membri care au participat la examinarea sesizărilor în ședința din
28 septembrie 2016, au fost incluși alți doi membri, și anume Gheorghe Avornic și
Vladimir Cebotari. Fără a relua examinarea tuturor sesizărilor, cu participarea
reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor vizați în sesizări, ascultând doar
unele explicații ale Procurorului General interimar și fără a examina alte materiale
prezentate în susținerea sesizărilor, Consiliul Superior al Magistraturii a rămas în
deliberare și a adoptat hotărârea contestată.
Astfel, reclamantul a susținut că, membrii Consiliului Superior al
Magistraturii Gheorghe Avornic și Vladimir Cebotari, nu au participat nemijlocit
la examinarea sesizărilor, așa cum cere procedura de examinare a lor prevăzută de
art. 17 al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, și la 29 septembrie
2016, au fost incluși în componența Consiliului Superior al Magistraturii doar
pentru a participa la votare și a vota pentru admiterea sesizărilor Procurorului
General interimar.
Reclamantul a susținut că astfel, la adoptarea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, din motivul că la votarea și adoptarea ei au
participat 2 membri ai Consiliului, care nu au participat la examinarea sesizărilor în
procedura de examinare a lor.
A susținut că, Consiliul Superior al Magistraturii la examinarea sesizărilor
Procurorului General interimar nu s-a expus asupra condițiilor sau circumstanțelor
prevăzute de Codul de procedură penală, pentru pornirea urmăririi penale, fără a da
apreciere calității și veridicității materialelor prezentate de procuror. Cu referire la
acest aspect, reclamantul a indicat că, constatările Procurorului General interimar
din sesizare, referitoare la existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de
către judecătorului Serghei Gubenco a infracțiunii imputate, nu se bazează pe
probe concrete ce se conțin în materialele dosarului penal. Bănuielile Procurorului
General interimar au fost întemeiate în exclusivitate pe presupunerile procurorului
bazate pe niște constatări făcute de el în baza opiniilor personale, referitoare la
ilegalitatea ordonanței judecătorești irevocabile din 14 decembrie 2010, cu
încălcarea flagrantă a prevederilor Constituției și CEDO, a legii de procedură civilă
29
și a legii de procedură penală ce garantează dreptul judecătorului Gubenco Serghei
la inviolabilitatea personală, asigurat prin principiile independenței și prezumției
imparțialității judecătorului la înfăptuirea justiției, și în special, la adoptarea
hotărârilor judecătorești irevocabile.
A menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii în hotărâre cel puțin nu a
indicat care sunt acele condiții și circumstanțe prevăzute de Codul de procedură
penală care ar da dreptul Procurorului General interimar să pornească urmărirea
penală în privința judecătorilor în baza art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal.
Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a expus asupra
argumentelor reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor referitoare la
ilegalitatea și lipsa temeiurilor prevăzute de Codul de procedură penală pentru
pornirea urmăririi penale în privința lor. Reclamantul a conchis că, Consiliul
Superior al Magistraturii nu a respectat dispozițiile art. 23 alin. (2) al Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii, a examinat pur formal sesizările
Procurorului General interimar și a eliberat în mod automat, fără a intra în esența
sesizărilor, acordul de a porni urmărirea penală în privința a 16 judecători și ex-
judecători, printre care și în privința judecătorului Serghei Gubenco, cu încălcarea
garanțiilor instituite de Codul de procedură penală, Constituției și CEDO (f.d.17-
24, vol. IV).
La 19 octombrie 2016, Ștefan Niță, asistat de avocatul Dorel Rotaru, a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
la pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-judecători și anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016
cu privire la sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la
eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-
judecători, inclusiv în privința ex-judecătorului Niță Ștefan de la Curtea de Apel
Chișinău (f.d. 69-73, vol.IV).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 29 septembrie 2016, a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în privința unor
judecători și ex-judecători.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016, s-a admis sesizarea Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen și s-a eliberat acordul pentru urmărirea penală în privința unor judecători
și ex-judecători în baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul
penal, inclusiv în privința judecătorului Niță Ștefan de la Curtea de Apel Chișinău.
Reclamantul a considerat că examinarea sesizării Procurorului General
interimar a fost contrară unui proces echitabil, fiind afectată legalitatea procedurii,
or, potrivit jurisprudenței CEDO, procedurile anterioare desfășurării anchetei, cad
sub protecția garanțiilor oferite de art. 6 și 13 CEDO.
A indicat că, deși a fost informat în seara zilei de 27 septembrie 2016, că a
doua zi, adică la 28 septembrie 2016, la ora 09.00, în cadrul ședinței Consiliului
Superior al Magistraturii va fi examinată sesizarea Procurorului General interimar
30
cu privire la eliberarea acordului pentru pornirea urmăririi penale conform art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, a fost în imposibilitate fizică de a se prezenta,
deoarece, se afla în detenție preventivă conform încheierii Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău din 22 septembrie 2016, iar Consiliul Superior al Magistraturii care
cunoștea despre acest fapt, nu a informat administrația izolatorului de detenție
preventivă al Centrului Național Anticorupție, unde era deținut reclamantul, despre
data și ora examinării demersului și despre necesitatea de a întreprinde acțiunile
necesare în vederea escortării reclamantului pentru a putea participa la ședința
Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, consideră că înștiințarea sa despre data și ora examinării demersului
Procurorului General interimar a fost una formală și nu a asigurat posibilitatea
reală a reclamantului de a se prezenta la ședința Consiliului și de a se apăra efectiv.
Mai mult, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința din 28
septembrie 2016, a respins cererea avocatului Gheorghe Ulianovschi adresată în
numele a alți doi judecători vizați în sesizările Procurorului General interimar cu
privire la asigurarea prezenței în ședința Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii a celor doi magistrați.
A relatat că, conform procesului-verbal al ședinței Consiliului Superior al
Magistraturii din 28 septembrie 2016, rezultă că președintele Consiliului Superior
al Magistraturii, Victor Micu, ținând cont de unele circumstanțe, în scopul de a
verifica multilateral, sub toate aspectele materialele prezentate, a anunțat
întrerupere pentru examinarea chestiunii respective până la data de 29 septembrie
2016.
Astfel, deși în procesul-verbal al Consiliului Superior al Magistraturii din 29
septembrie 2016, a fost indicat că, persoanele interesate au fost înștiințate, nici
reclamantul și nici avocatul acestuia care au participat în ședința din 28 septembrie
2016, nu au fost informați despre faptul că ședința Consiliului va continua la 29
septembrie 2016.
Reclamantul a indicat că, în aceste condiții, sesizarea Procurorului General
interimar a fost examinată cu încălcarea gravă a procedurii, în lipsa reclamantului
și a reprezentantului său, care nu au fost înștiințați în modul prevăzut de lege
despre examinarea sesizării, încălcând astfel dreptul reclamantului la un proces
echitabil.
A menționat că, sesizarea Procurorului General interimar a fost înregistrată la
Consiliul Superior al Magistraturii la 20 septembrie 2016, iar la 23 septembrie
2016, inspectorul-judecător Valeriu Catan a înregistrat la Consiliul Superior al
Magistraturii nota informativă cu privire la verificarea sesizării Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen despre eliberarea acordului la pornirea
urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a judecătorului Niță Ștefan.
Analizând nota informativă a inspectorului judecător, reclamantul a conchis
că, verificarea efectuată de către Inspecția Judiciară a fost una formală și
superficială, aceasta bazându-se în mare parte pe nota informativă a Curții
Supreme de Justiție din 27 mai 2014. S-a susținut că, din conținutul procesului-
verbal al ședinței din 28 septembrie 2016, nu rezultă că procedura de examinare a
sesizării Procurorului General interimar ar fi fost respectată, or, nu a fost dată citire
raportului președintelui Consiliului sau al unui alt membru, care ar fi studiat în
prealabil documentele și materialele prezentate, nu au fost cercetate careva
31
documente și materiale necesare, cu toate că problema abordată era una cu totul
specială și necesita maximă diligență.
Reclamantul a evidențiat că, deși Procurorul General interimar la data 20
septembrie 2016, a înregistrat 16 sesizări separate în privința fiecărui judecător,
conform procesului-verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii și
modalității de facto în care a avut loc examinarea sesizărilor, inclusiv modalității în
care reprezentanții magistraților și-au expus poziția în fața Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, rezultă că fiecare sesizare a fost examinată separat. Cu
toate acestea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat în final o
singură hotărâre cu privire la toți judecătorii, încălcând grav procedura de emitere a
hotărârii.
A susținut că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze sesizarea
Procurorului General interimar sub aspectul respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, care pot justifica pornirea
urmăririi penale, dar și a principiilor statuate în documentele internaționale cu
privire la răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6
CEDO, fapt ce presupune o argumentare clară a necesității pornirii urmăririi
penale, argumentare care cu desăvârșire nu se regăsește în hotărârea contestată.
S-a arătat că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016, este nemotivată, fiind adoptată cu derogări de la
prevederile legislației în vigoare, cu atât mai mult că în hotărârea contestată nu au
fost indicate rezultatele votării și voturile exprimare de membrii Consiliului la
adoptarea hotărârii (f.d.69-73, vol.IV).
La 19 octombrie 2016, Gheorghe Marchitan, asistat de avocatul Vadim
Marchitan, a depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, completată prin cererea din 21
octombrie 2016, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 prin care s-a eliberat acordul la urmărirea
penală în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal în privința unor judecători și ex-
judecători, inclusiv a judecătorului în demisie Marchitan Gheorghe de la
Judecătoria Căușeni (f.d. 89-93, 147-148, vol.IV).
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, s-a dispus eliberarea
acordului la pornirea urmăririi penale în privința judecătorilor în baza art. 307 alin.
(2) lit. c) Codul penal, inclusiv a judecătorului în demisie Gheorghe Marchitan de
la Judecătoria Căușeni.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie
2016, este afectată de vicii de procedură, care în consecință duc la anularea ei.
Astfel, s-a susținut că, din conținutul procesului-verbal al ședinței Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii din 28 septembrie 2016, rezultă că, a fost
adusă atingere principiului imparțialității procesului.
A indicat că, la ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 28
septembrie 2016, au absentat membrii Consiliului – Gheorghe Avornic și Vladimir
Cebotari, iar la următoarea ședință din 29 septembrie 2016, acești membri au
participat la deliberare și pronunțarea hotărârii pe marginea sesizării Procurorului
General interimar.
32
Această acțiune aduce o gravă încălcare a prevederilor art. 6 CEDO și pct.
6.18 și pct. 11.6 din Regulamentul cu privire la organizarea Consiliului Superior al
Magistraturii, or, membrii respectivi ai Consiliului nu au fost la curent cu
informațiile și argumentele prezentate de către avocați la ședința anterioară, fiind
în imposibilitate de a stabili corect starea de fapt și să aprecieze temeinicia
sesizărilor Procurorului General interimar. Pe lângă faptul că membrii Consiliului,
Gheorghe Avornic și Vladimir Cebotari nu au fost la prima ședință și nu au fost la
curent cu materialele cauzei, aceștia și-au exercitat dreptul de vot, contrar
principiilor unui proces echitabil.
A relatat că, procesul-verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii a
fost întocmit contrar prevederilor art. 24 alin. (1) al Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii și pct. 12.3 din Regulamentul cu privire la organizarea
Consiliului Superior al Magistraturii. Or, în procesul-verbal lipsesc datele votării,
unde fiecare membru al Consiliului și-a manifestat dreptul de vot. În opinia
reclamantului, neincluderea rezultatelor votării în procesul-verbal al ședinței
Consiliului Superior al Magistraturii, trezește dubii asupra votului exprimat
referitor la sesizarea Procurorului General interimar, rezultatul căreia intenționat
nu s-a consemnat în procesul-verbal al ședinței Consiliului.
În privința sesizării înaintate către judecătorul Gheorghe Marchitan,
Procurorul General interimar și-a întemeiat bănuiala rezonabilă pe o notă
informativă a Inspecției Judiciare, în care sunt arătate acele abateri care au fost
comise de către judecător. A invocat că, prin hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, nu doar că are loc o violare gravă
a principiilor independenței și imparțialității puterii judecătorești, dar și aduce o
incriminare în adresa reclamantului a unei fapte care nu este prevăzută de Codul
penal. O altă garanție care a fost încălcată de Consiliul Superior al Magistraturii o
constituie și faptul că, hotărârea Consiliului este nemotivată.
A mai relatat reclamantul, că propunerile de pornire a urmăririi penale în
privința judecătorului se examinează în termen de 5 zile lucrătoare, însă în
prezentul caz Procurorul General interimar a depus sesizarea la 20 septembrie
2016, iar examinarea demersului a fost începută abia la 28 septembrie 2016, peste
termenul stabilit de lege de 5 zile lucrătoare. Prin urmare, survine nulitatea actului
emis peste termenul stabilit de lege, în caz contrar se încalcă dreptul la proces
echitabil judecătorului în demisie Gheorghe Marchitan.
În sesizarea Procurorului General interimar s-a indicat infracțiunea prevăzută
de art. 307 alin. (2) lit.c) Codul penal, cu calificativul „soldată cu urmări grave”,
însă care sunt aceste urmări grave și prin care probe se confirmă, autorul sesizării
nu a indicat. Astfel toate afirmațiile procurorului sunt bazate exclusiv pe
presupunerile sale, însă Consiliul Superior al Magistraturii nu a acordat atenție
acestor detalii. Mai mult, pârâtul nu a făcut mențiune în hotărârea sa care sunt
condițiile și circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală, care ar acorda
dreptul procurorului să pornească urmărirea penală în privința judecătorilor,
totodată Consiliul Superior al Magistraturii evitând să indice în hotărâre
argumentele reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor referitoare la
ilegalitatea și lipsa temeiurilor prevăzute de Codul de procedură penală pentru
pornirea urmăririi penale în privința lor (f.d. 89-93, 147-148, vol.IV).
33
La 06 noiembrie 2016, avocatul Vadim Marchitan, în interesele lui Gheorghe
Marchitan, a depus cerere de completare a circumstanțelor și temeiurilor din
cererea de chemare în judecată (f.d. 1-4, vol.X).
La 19 octombrie 2016, Igor Vornicescu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 cu privire
la examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar și
anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016 prin care s-a admis demersul Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen și s-a eliberat acordul la pornirea urmăririi penale în privința unor
judecători și ex-judecători în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, în privința
ex-judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Igor Vornicescu (f.d. 122-
124, vol.IV).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 29 septembrie 2016, a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în privința unor
judecători și ex-judecători. Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016, s-a admis sesizarea Procurorului General interimar
și s-a eliberat acordul pentru urmărirea penală în privința unor judecători și ex-
judecători în baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul Penal,
inclusiv în privința ex-judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,
Vornicescu Igor. Reclamantul a considerat că examinarea sesizării Procurorului
General interimar a fost contrară unui proces echitabil, fiind afectată legalitatea
procedurii, or, potrivit jurisprudenței CEDO, procedurile anterioare desfășurării
anchetei, cad sub protecția garanțiilor oferite de art. 6 și art. 13 CEDO. În acest
sens, s-a făcut trimitere la Recomandarea Comisiei de la Veneția din 18-19
decembrie 2015, care a recomandat să nu fie oferită o marjă largă de apreciere la o
procedură disciplinară în public, în numele urgenței sau a confidențialității, sau de
a respecta demnitatea și reputația de magistrat, aceste condiții fiind aplicabile
oricărei audieri disciplinare. Interesul publicului de a fi informat în mod
corespunzător cu privire la evoluția procedurilor disciplinare trebuie să prevaleze
asupra interesului personal al magistratului de a păstra confidențialitatea.
A arătat că, în hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din
28 septembrie 2016, nu a fost indicat nici un motiv concludent pentru a decide
examinarea sesizărilor Procurorului General interimar în ședință închisă, or,
ordonanțele judecătorești enumerate în hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, nu constituie materiale secrete ale
urmăririi penale, dar sunt acte judecătorești publice.
A invocat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar sub aspectul respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a principiilor
statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea judecătorilor, și a
garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO, obligație ce a fost încălcată de
pârât.
Reclamantul a menționat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii
sunt nemotivate, iar pe lângă nemotivarea acestora, în actele eliberate
34
reclamantului nu a fost menționată informația privind deliberarea și voturile
exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea
hotărârilor.
Totodată, reclamantul a susținut că, Consiliul Superior al Magistraturii are
obligațiunea să apere corpul judecătoresc împotriva oricărui act care ar afecta
independența, imparțialitatea sau reputația profesională, ori ar crea suspiciuni cu
privire la aceasta, obligația respectivă fiind în concordanță cu prevederile
Convenției Europene a Drepturilor Omului, ce prevăd protecția reputației sau a
drepturilor altei persoane și garantarea autorității și imparțialității puterii judiciare.
Astfel, reclamantul a conchis că, Consiliul Superior al Magistraturii nu a avut
temei legal de a elibera acordul la pornirea urmăririi penale în privința ex-
judecătorului Vornicescu Igor, pe simpla bănuială în comiterea unei infracțiuni
care nici nu există în Codul penal (f.d. 122-124, vol.IV).
La 17 octombrie 2016, Ghenadie Bîrnaz a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, iar la 25 octombrie 2016,
cerere suplimentară, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință
închisă a sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la
eliberarea acordului la urmărirea penală în privința unor judecători, inclusiv în
privința judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Ghenadie Bîrnaz, și
anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016 privind admiterea sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen prin care s-a eliberat acordul pentru urmărire penală în privința
unor judecători și ex-judecători și darea acordului la pornirea urmăririi penale în
baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, în privința
judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Ghenadie Bîrnaz (f.d. 131-133,
158-162, vol.IV).
În susținerea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în privința unor
judecători și ex-judecători. La 29 septembrie 2016, prin hotărârea nr. 623/26,
Consiliul Superior al Magistraturii a admis sesizările Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen și a eliberat acordul pentru urmărirea penală în privința
unor judecători și ex-judecători și darea acordului la pornirea urmăririi penale în
baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, în privința
judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Ghenadie Bîrnaz.
A indicat că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28
septembrie 2016, este ilegală, așa cum, examinarea sesizării Procurorului General
interimar a fost contrară unui proces echitabil, fiind afectată legalitatea procedurii.
În acest sens, reclamantul a făcut trimitere la Recomandarea Comisiei de la
Veneția din 18-19 decembrie 2015, care a recomandat să nu fie oferită o marjă
largă de apreciere la o procedură disciplinară în public, în numele urgenței sau a
confidențialității, sau de a respecta demnitatea și reputația de magistrat, aceste
condiții fiind aplicabile oricărei audieri disciplinare. Interesul publicului de a fi
informat în mod corespunzător cu privire la evoluția procedurilor disciplinare
35
trebuie să prevaleze asupra interesului personal al magistratului de a păstra
confidențialitatea.
În hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28
septembrie 2016, nu a fost indicat nici un motiv concludent pentru a decide
examinarea sesizărilor Procurorului General interimar în ședință publică, or,
ordonanțele judecătorești enumerate în hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, nu constituie materiale secrete ale
urmăririi penale, dar sunt acte judecătorești publice.
A invocat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar sub aspectul respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a principiilor
statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea judecătorilor, și a
garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO.
A susținut că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Consiliul Superior al Magistraturii nu a verificat respectarea condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii
urmăririi penale, ci a dat formal acordul pentru urmărirea penală în baza unor
ordonanțe judecătorești emise în cauze civile.
Prin urmare, reclamantul a conchis că, hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 este pasibilă de a fi anulată, or,
judecătorul nu poartă răspundere penală pentru fapte care vizează procesul
deliberării, reglementat prin art. 130, 238-240 Codul de procedură civilă.
Concomitent, s-a menționat că, Procurorul General interimar a înaintat sesizarea în
lipsa unui probatoriu care ar indica la o îndoială rezonabilă, deoarece, ordonanțele
judecătorești emise în procedură simplificată, nu constituie temei pentru pornirea
urmăririi penale și atragere la răspundere penală a judecătorului (f.d. 131-133, 158-
162, vol.IV).
Prin încheierea din 20 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Ghenadie Bîrnaz împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 143-144, vol.IV).
La 19 octombrie 2016 Serghei Popovici, asistat de avocatul Gheorghe
Ulianovschi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior
al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 în partea în care s-a eliberat acordul la pornirea
urmăririi penale în privința judecătorului Judecătoriei Comrat, Serghei Popovici, în
baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal (f.d. 166-169, vol.IV).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, au fost
admise 16 sesizări ale Procurorului General interimar, Eduard Harunjen din 20
septembrie 2016 și s-a eliberat acordul la pornirea urmăririi penale în baza art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, în privința a 16 judecători și ex-judecători, printre care
și în privința judecătorului Popovici Serghei.
S-a indicat că, Consiliul Superior al Magistraturii a omis termenul de 5 zile
lucrătoare pentru examinarea sesizărilor depuse de Procurorul General interimar,
or, Procurorul General interimar a depus sesizările la 20 septembrie 2016, însă,
36
Consiliul Superior al Magistraturii a început examinarea sesizării peste termenul de
5 zile lucrătoare, la 28 septembrie 2016, dar nici nu a prelungit termenul stabilit de
lege pentru examinarea sesizării.
A relatat că, la 20 septembrie 2016, dânsul a fost reținut și ulterior arestat
pentru infracțiunea prevăzută de art. 243 alin. (3) lit. b) Codul penal. La 27
septembrie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii l-a informat pe judecătorul
Popovici Serghei în izolatorul de detenție al Centrului Național Anticorupție că, la
28 septembrie 2016, ora 09:00, Consiliul Superior al Magistraturii va examina
sesizarea Procurorului General Interimar, Eduard Harunjen privind eliberarea
acordului la pornirea urmăririi penale în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul Penal,
pentru a califica acțiunile lui în concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 243
alin. (3) lit. b) Codul Penal, pentru care acesta deja era pus sub învinuire.
Cunoscând cu certitudine că judecătorul Serghei Popovici se afla în stare de arest și
nu se poate prezenta la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, nu au fost
luate măsuri pentru a asigura prezența lui la ședința din 28 septembrie 2016.
În ședința din 28 septembrie 2016, reprezentantul judecătorului Serghei
Popovici, avocatul Gheorghe Ulianovschi a solicitat asigurarea prezenței
judecătorului la ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a-și
apăra drepturile sale, însă, prin hotărârea protocolară a Consiliului din 28
septembrie 2016, s-a respins solicitarea avocatului din motiv că judecătorul
Popovici Serghei nu are nici un statut și prezența lui la ședința Consiliului nu este
prevăzută de legislație. Reclamantul nu este de acord cu această constatare, sau,
Consiliul Superior al Magistraturii la examinarea sesizării Procurorului General
interimar privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința
judecătorului, își asumă o funcție judiciară în materie penală de control a
respectării de către Procurorul General a cerințelor Codului de procedură penală, a
Constituției și a tratatelor internaționale, pentru a porni urmărirea penală în privința
judecătorului. A arătat că, la momentul sesizării, judecătorul Popovici Serghei avea
statut de învinuit în infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit.
b) Codul penal, iar în sesizare se solicita eliberarea acordului la pornirea urmăririi
penale în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul Penal, pentru aceleași fapte, pentru a
califica acțiunile lui și în baza acestui articol ca concurs ideal de infracțiuni.
Prin urmare, reclamantul a considerat că Consiliul Superior al Magistraturii
prin refuzul de a-i asigura prezența judecătorului Popovici Serghei în ședința sa din
28 septembrie 2016, i-a încălcat dreptul lui garantat de art. 26 din Constituție și art.
6 § 3 CEDO.
Reclamantul a susținut că, la emiterea hotărârii nr. 623/26 din 29 septembrie
2016, au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (2) și art. 24 alin. (1) al Legii cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii. În dezvoltarea acestui argument,
reclamantul a indicat că, la examinarea sesizării în ședința din 28 septembrie 2016,
Consiliul Superior al Magistraturii a fost compus din 9 membri, fiind absenți
membrii Consiliului Gheorghe Avornic, Vladimir Cebotari și Procurorul General –
funcție vacantă. La ședință, au participat inclusiv și 12 avocați, reprezentanți a 13
judecători și ex-judecători. După examinarea tuturor sesizărilor, Consiliul Superior
al Magistraturii a rămas în deliberare, iar participanții au fost rugați să părăsească
sala de ședințe. Peste o perioadă de timp, participanții au fost invitați în sala de
37
ședință, iar președintele Consiliului Superior al Magistraturii a anunțat întrerupere
până la 29 septembrie 2016, ora 09.00.
La 29 septembrie 2016, în componența Consiliului Superior al Magistraturii,
în afară de cei 9 membri care au participat la examinarea sesizărilor în ședința din
28 septembrie 2016, au fost incluși alți doi membri, și anume Gheorghe Avornic și
Vladimir Cebotari. Fără a relua examinarea tuturor sesizărilor, cu participarea
reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor vizați în sesizări, ascultând doar
unele explicații ale Procurorului General interimar și fără a examina alte materiale
prezentate în susținerea sesizărilor, Consiliul Superior al Magistraturii a rămas în
deliberare și a adoptat hotărârea contestată. Astfel, reclamantul a susținut că,
membrii Consiliului Superior al Magistraturii Gheorghe Avornic și Vladimir
Cebotari, nu au participat nemijlocit la examinarea sesizărilor, așa cum cere
procedura de examinare prevăzută de art. 17 al Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, și la 29 septembrie 2016, au fost incluși în componența
Consiliului Superior al Magistraturii doar pentru a participa la votare și a vota
pentru admiterea sesizărilor Procurorului General interimar.
Reclamantul a susținut că astfel, la adoptarea hotărârii Consiliul Superior al
Magistraturii a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, din motivul că la votarea și adoptarea ei au
participat 2 membri ai Consiliului, care nu au participat la examinarea sesizărilor în
procedura de examinare a lor.
A susținut că, Consiliul Superior al Magistraturii la examinarea sesizărilor
Procurorului General interimar nu s-a expus asupra condițiilor sau circumstanțelor
prevăzute de Codul de procedură penală, pentru pornirea urmăririi penale, fără a da
apreciere calității și veridicității materialelor prezentate de procuror. Cu referire la
acest aspect, reclamantul a indicat că, constatările Procurorului General interimar
din sesizare, referitoare la existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de
către judecătorul Popovici Serghei a infracțiunii imputate, nu se bazează pe probe
concrete ce se conțin în materialele dosarului penal. Bănuielile Procurorului
General interimar au fost întemeiate în exclusivitate pe presupunerile procurorului
bazate pe niște constatări făcute în baza opiniilor personale, referitoare la
ilegalitatea ordonanțelor judecătorești irevocabile din 30 august 2013 și din 21
noiembrie 2011, cu încălcarea flagrantă a prevederilor Constituției și CEDO, a
legii de procedură civilă și a legii de procedură penală ce garantează dreptul
judecătorului Popovici Serghei la inviolabilitatea personală, asigurat prin
principiile independenței și prezumției imparțialității judecătorului la înfăptuirea
justiției, și în special, la adoptarea hotărârilor judecătorești irevocabile.
A menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii în hotărâre cel puțin nu a
indicat care sunt acele condiții și circumstanțe prevăzute de Codul de procedură
penală care ar da dreptul Procurorului General interimar să pornească urmărirea
penală în privința judecătorilor în baza art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal.
Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a expus asupra
argumentelor reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor referitoare la
ilegalitatea și lipsa temeiurilor prevăzute de Codul de procedură penală pentru
pornirea urmăririi penale în privința lor.
Reclamantul a conchis că, Consiliul Superior al Magistraturii nu a respectat
dispozițiile art. 23 alin. (2) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,
38
a examinat formal sesizările Procurorului General interimar și a eliberat în mod
automat, fără a intra în esența sesizărilor, acordul de a porni urmărirea penală în
privința a 16 judecători și ex-judecători, printre care și în privința judecătorului
Popovici Serghei, cu încălcarea garanțiilor instituite de Codul de procedură penală,
Constituției și CEDO (f.d. 166-169, vol.IV).
La 17 octombrie 2016, Sergiu Lebediuc, asistat de avocatul Victor Mazniuc, a
depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 în partea ce se referă la
eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale la sesizarea Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen, privind presupusa comitere a infracțiunii prevăzute de
art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, ca fiind emisă contrar procedurii de
emitere/adoptare și constatarea încălcării art. 6 § 1 CEDO în cazul reclamantului
prin afectarea procedurii de emitere/adoptare a hotărârii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016 (f.d.3A-12, vol.V).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, ca urmare
a examinării sesizării Procurorului General interimar, Eduard Harunjen din 20
septembrie 2016, referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în
privința judecătorului Lebediuc Sergiu și audierii informației membrului
Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a eliberat acordul la pornirea urmăririi penale în privința
judecătorului Judecătoriei Militare, Sergiu Lebediuc privind pretinsa pronunțare cu
bună-știință a unei hotărâri contrare legii.
În prealabil, la 28 septembrie 2016, a avut loc ședința Consiliului Superior al
Magistraturii cu întrerupere, la lucrările continuate ale căreia din 29 septembrie
2016, a pledat doar autorul sesizării, iar persoana problema căreia a fost examinată,
Sergiu Lebediuc nu a fost citată obligatoriu în ordinea stabilită de art. 15 alin. (4),
17 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, fiind lipsit la această
etapă de dreptul la replică, apărare, indispensabile unui proces echitabil.
Concomitent, membrii Consiliul Superior al Magistraturii absenți la lucrările
ședinței din 28 septembrie 2016, au fost lipsiți de posibilitatea cercetării directe și
nemijlocite probatoriului și ascultării explicațiilor reprezentantului persoanei
problema căreia a fost examinată privind justificările pe care le consideră necesare
sau care demonstrează sau infirmă anumite fapte invocate în sesizare sau relevante
sesizării.
A susținut că, ținând cont de rigorile specificate prin art. 23 alin. (1) al Legii
cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, privitoare la obligativitatea
examinării imediate a sesizării, într-un termen de cel mult cinci zile lucrătoare,
Consiliul Superior al Magistraturii a examinat tardiv sesizarea înregistrată a
Procurorului General interimar din 20 septembrie 2016. Reclamantul a invocat că,
din conținutul hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016, procesul-verbal, imprimările audio ale ședinței închise a
Consiliului Superior al Magistraturii, nu rezultă că în cadrul procedurii de emitere /
adoptare a acesteia în privința judecătorului de la Judecătoria Militară, Sergiu
Lebediuc, ar fi fost supusă examinarea sesizării Procurorului General interimar sub
aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
39
procedură penală la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința sa,
cu excepția invocării prevederilor art. 19 din Codul de procedură penală, fapt care
evidențiază caracterul formal al eliberării acordului solicitat și justifică depunerea
de către reclamant a contestației, în scopul asigurării garanțiilor indispensabile
apărării sale.
Potrivit sesizării procurorului, prin ordonanța din 18 august 2011, în dosarul
nr. 2p-227/2011, judecătorul Sergiu Lebediuc a admis cererea creditorului și a
încasat în mod solidar de la debitori suma împrumutului de 300 000 000 dolari
SUA și taxa de stat. Conform notei informative cu privire la verificarea sesizării
înaintate prin înscrisurile anexate la dosarul nr. 2p-227/2011, debitorii au
recunoscut suma încasată prin ordonanța judecătorească în mărimea pretențiilor
înaintate și cheltuielile de judecată, nu au înaintat obiecții împotriva pretențiilor
admise prin ordonanță, iar taxa de stat de 25 000 lei a fost achitată. Ordonanța
judecătorească este în vigoare, a dobândit puterea lucrului judecat și din
informațiile existente a fost executată. Punând la îndoială legalitatea ordonanței
judecătorești definitive, autorul sesizării a invocat încălcări procesual-civile
formale, pretinzând că urma a fi adoptată o altă soluție decât cea existentă, și că în
acest caz judecătorul ar fi ignorat obligațiile stabilite prin prevederile art. 15 alin.
(1) lit. a), c), d) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
Totodată, punând în discuție soluția irevocabilă, dată de judecătorul Lebediuc
Sergiu, autorul sesizării a pretins că cererea creditorului urma a fi respinsă,
deoarece ar contraveni prevederilor art. 130, 169, 170, 345 și 348 Codul de
procedură civilă. Solicitantul a menționat că nu a constatat vreuna din
circumstanțele care exclud urmărirea și ar exista o bănuială rezonabilă privind
săvârșirea de către judecător a infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c)
Codul penal, caracterizată prin pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri contrare
legii, contrar căreia ar fi pronunțată ordonanța judecătorească, datele sau
informațiile care ar confirma buna-știință a judecătorului despre presupusa
ilegalitate a ordonanței la momentul pronunțării ei și care ar fi acele presupuse
urmări grave. Reclamantul a considerat că, la soluționarea cererii privind eliberarea
ordonanței judecătorești, circumstanțele importante pentru soluționarea cererii
creditorului au fost constatate și elucidate pe deplin, au fost dovedite cu probe
veridice și suficiente, concluziile expuse în ordonanță sunt conforme cu
circumstanțele cauzei, iar normele de drept material au fost aplicate corect. Mai
mult, ordonanța din 18 august 2011, are autoritatea lucrului judecat, este legală în
fond, necontestată de părțile în litigiu, executată în ordinea stabilită și nu poate fi
discutată, în baza unor motive formale.
A menționat că, acordul Consiliului Superior al Magistraturii este contrar
exigențelor art. 275 Codul de procedură penală, care se referă la circumstanțele
care exclud urmărirea penală, și anume, urmărirea penală nu poate fi pornită în
cazurile în care fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Bănuiala rezonabilă
presupune existența faptelor sau a informațiilor care ar convinge un observator
obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvârși infracțiunea, iar singurul fapt că o
bănuială este presupusă cu bună-credință nu poate fi considerat suficient. Punând
la dubiu autoritatea lucrului judecat, membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii nu le-au fost prezentate circumstanțele esențiale și convingătoare sub
aspectul examinării respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul
40
de procedură penală, iar acordul dat de Consiliul Superior al Magistraturii pentru
dispunerea pornirii urmăririi penale, în viziunea reclamantului, se află în disonanță
cu art. 15, 22, 120 din Constituția Republicii Moldova, art. 19 alin. (3) din Legea
cu privire la statutul judecătorului, art. 16, 19, 118, 122 din Codul de procedură
civilă, și art. 2, 275 din Codul de procedură penală. A arătat că, darea acordului la
pornirea urmăririi penale în privința lui Sergiu Lebediuc, a fost formală, cu
încălcarea normelor imperative ce țin de caracterul obligatoriu al ordonanței
judecătorești irevocabile, interzicerea interpretării extensive a legii penale,
obligativitatea respectării procedurii de emitere / adoptare și, luând în considerație
obligațiile pârâtului privind asigurarea inviolabilității, instanța de judecată urmând
să verifice legalitatea, rezonabilitatea și proporționalitatea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016.
A invocat că, prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (2), (3) din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii, lucrările în ședința închisă din 28 și
29 septembrie 2016 ale Consiliului Superior al Magistraturii nu au fost consemnate
și fixate în stenogramă, iar în procesul-verbal nu au fost consemnate în detaliu
problemele puse la vot, conținutul dezbaterilor și rezultatele votării, informația
privind voturile exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii,
omisiuni care constituie abateri de la procedura stipulată de emitere / adoptare.
A considerat că, eliberarea acordului solicitat de Procurorul General
interimar, este neîntemeiată și ilegală, din motiv că, solicitantul a pus în mod
inadmisibil la îndoială legalitatea ordonanței irevocabile, neexistând o bănuială
rezonabilă că ar fi fost comisă presupusa infracțiune (f.d.3A-12, vol.V).
Prin încheierea din 20 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Sergiu Lebediuc împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe
Marchitan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d.31-32 vol.V).
La 20 octombrie 2016 Valeriu Gîscă a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
completată ulterior prin cererea din 02 noiembrie 2016, solicitând anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și
cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi
penale în privința unor judecători și ex-judecători și anularea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 prin care s-a decis
eliberarea acordului la urmărirea penală în privința ex-judecătorului Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău, Valeriu Gîscă (f.d. 35-41, vol.V; f.d. 168-170, vol.VIII).
În motivarea acțiunii depuse s-a indicat că, hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 prin care s-a dispus examinarea
sesizării Procurorului General interimar în ședință închisă, este neîntemeiată, așa
cum, ședința închisă se referă la terțele persoane și la publicul larg, dar nu și la
persoanele în privința cărora s-au adoptat hotărârile contestate, în vederea
excluderii oricărui element arbitrar și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în
hotărâri.
Reclamantul a menționat că, sesizarea Procurorului General interimar a fost
contrară unui proces echitabil, aceasta fiind examinată fără participarea
41
reclamantului, fiind afectată legalitatea procedurii și admisă o ingerință în
realizarea drepturilor reclamanților la apărare.
A invocat reclamantul că, Consiliul Superior al Magistraturii a admis derogări
de la norma art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, și anume, a examinat sesizările Procurorului General interimar în
afara termenului de 5 zile lucrătoare stabilite de lege.
La 27 septembrie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii l-a informat pe ex-
judecătorul Valeriu Gîscă în izolatorul de detenție al Centrului Național
Anticorupție că, la 28 septembrie 2016, ora 09:00, Consiliul Superior al
Magistraturii va examina sesizarea Procurorului General Interimar, Eduard
Harunjen privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în baza art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, pentru a califica acțiunile lui în concurs ideal cu
infracțiunea prevăzută de art. 243 alin. (3) lit. b) Codul penal, pentru care acesta
deja era pus sub învinuire. Cunoscând cu certitudine că ex-judecătorul Valeriu
Gîsca se afla în stare de arest și nu se poate prezenta la ședința Consiliului Superior
al Magistraturii, nu au fost luate măsuri pentru a asigura prezența lui la ședința din
28 septembrie 2016.
În ședința din 28 septembrie 2016, reprezentantul ex-judecătorului Valeriu
Gîscă, avocatul Marcel Gîscă a solicitat asigurarea prezenței acestuia la ședința
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a-și apăra drepturile sale,
însă, prin hotărârea protocolară a Consiliului din 28 septembrie 2016, s-a respins
solicitarea avocatului din motivul că, ex-judecătorul Valeriu Gîscă nu are nici un
statut și prezența lui la ședința Consiliului nu este prevăzută de legislație.
Reclamantul nu este de acord cu această constatare, sau, Consiliul Superior al
Magistraturii la examinarea sesizării Procurorului General interimar privind
eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului, își asumă
o funcție judiciară în materie penală de control a respectării de către Procurorul
General a cerințelor Codului de procedură penală, a Constituției și a tratatelor
internaționale, pentru a porni urmărirea penală în privința judecătorului.
A arătat că, la momentul sesizării, Valeriu Gîscă avea statut de învinuit în
infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Codul penal, iar în
sesizare se punea întrebarea despre eliberarea acordului la pornirea urmăririi
penale în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, pentru aceleași fapte, pentru a
califica acțiunile lui și în baza acestui articol ca concurs ideal de infracțiuni.
Reclamantul a susținut că, la emiterea hotărârii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016,
au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (2) și art. 24 alin. (1) al Legii cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii. În dezvoltarea acestui argument, reclamantul a
indicat că, la examinarea sesizării în ședința din 28 septembrie 2016, Consiliul
Superior al Magistraturii a fost compus din 9 membri, fiind absenți membrii
Consiliului Gheorghe Avornic, Vladimir Cebotari și Procurorul General – funcție
vacantă. La ședință, au participat inclusiv și 12 avocați, reprezentanți a 13
judecători și ex-judecători. După examinarea tuturor sesizărilor, Consiliul Superior
al Magistraturii a rămas în deliberare, iar participanții au fost rugați să părăsească
sala de ședințe. Peste o perioadă de timp, participanții au fost invitați în sala de
ședință, iar președintele Consiliului Superior al Magistraturii a anunțat întrerupere
până la 29 septembrie 2016, ora 09.00.
42
La 29 septembrie 2016, în componența Consiliului Superior al Magistraturii,
în afară de cei 9 membri care au participat la examinarea sesizărilor în ședința din
28 septembrie 2016, au fost incluși alți doi membri, și anume Gheorghe Avornic și
Vladimir Cebotari. Fără a relua examinarea tuturor sesizărilor, cu participarea
reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor vizați în sesizări, ascultând doar
unele explicații ale Procurorului General interimar și fără a examina alte materiale
prezentate în susținerea sesizărilor, Consiliul Superior al Magistraturii a rămas în
deliberare și a adoptat hotărârea contestată. Astfel, reclamantul a susținut că
membrii Consiliului Superior al Magistraturii Gheorghe Avornic și Vladimir
Cebotari, nu au participat nemijlocit la examinarea sesizărilor, așa cum cere
procedura de examinare a lor prevăzută de art. 17 al Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, și la 29 septembrie 2016, au fost incluși în componența
Consiliului Superior al Magistraturii doar pentru a participa la votare și a vota
pentru admiterea sesizărilor Procurorului General interimar. Reclamantul a susținut
că astfel, la adoptarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii a încălcat
prevederile art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, din motivul că la votarea și adoptarea ei au participat 2 membri ai
Consiliului, care nu au participat la examinarea sesizărilor în procedura de
examinare a lor.
A susținut că, Consiliului Superior al Magistraturii la examinarea sesizărilor
Procurorului General interimar nu s-a expus asupra condițiilor sau circumstanțelor
prevăzute de Codul de procedură penală, pentru pornirea urmăririi penale, fără a da
apreciere calității și veridicității materialelor prezentate de procuror. A mai
menționat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să țină cont că actul
judecătoresc – ordonanța, nu este prevăzută în dispoziția normei art. 307 Codul
Penal, iar prin urmare, lipsesc elementele infracțiunii vizate, fapt ce indică la
emiterea unei hotărâri ilegale de către membrii Consiliului Superior al
Magistraturii.
A menționat că Procurorul General interimar Eduard Harunjen nu este subiect
de drept împuternicit conform legii de a înainta sesizare către Consiliul Superior al
Magistraturii privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în privința
judecătorilor. Conform legii dreptul de a înainta o asemenea sesizare aparține în
exclusivitate lui Igor Serbinov, așa cum el are cea mai mare vechime în funcția de
procuror, și nu Eduard Harunjen.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii urma să verifice statutul,
împuternicirile, legalitatea subiectului sesizării, Consiliul nu a verificat, și nici nu a
motivat legalitatea admiterii sesizării (f.d. 35-41, vol.V; f.d. 168-170, vol.VIII).
Prin încheierea din 21 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
transmis spre conexare într-o singură procedură, cauza civilă la cererea de chemare
în judecată depusă de Valeriu Gîscă împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Marchitan
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 50-51, vol.V).
La 17 octombrie 2016 Aurica Us a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 cu privire
la examinarea în ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în
43
privința unor judecători și ex-judecători, și anularea hotărârii Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 la sesizările Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis eliberarea acordului la
pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-judecători (f.d. 54-56,
vol.V).
În susținerea acțiunii depuse reclamanta a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în privința unor
judecători și ex-judecători. La 29 septembrie 2016, prin hotărârea nr. 623/26,
Consiliul Superior al Magistraturii a admis sesizările Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen și s-a eliberat acordul pentru urmărirea penală în
privința unor judecători și ex-judecători și darea acordului la pornirea urmăririi
penale în baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, în
privința judecătorului Judecătoriei Comerciale de Circumscripție.
A indicat că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28
septembrie 2016, este ilegală, așa cum, examinarea sesizării Procurorului General
interimar a fost contrară unui proces echitabil, fiind afectată legalitatea procedurii.
În hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie
2016, nu a fost indicat nici un motiv concludent pentru a decide examinarea
sesizărilor Procurorului General interimar în ședință închisă, or, ședința închisă se
referă la terțele persoane și publicului larg, dar nu și la persoanele în privința
cărora s-au adoptat hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea
excluderii oricărui element arbitrariu și abuziv al drepturilor judecătorilor și ex-
judecătorilor vizați în hotărâri.
A susținut că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Consiliul Superior al Magistraturii nu a verificat respectarea condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii
urmăririi penale, ci a dat formal acordul pentru urmărirea penală în baza unor
ordonanțe judecătorești emise în cauze civile. Concomitent, s-a menționat că,
sesizarea Procurorului General interimar este declarativă și neprobată, deoarece
lipsește elementul infracțiunii pentru încadrarea juridică sub aspectul legii penale a
săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 307 Codul Penal, lipsind proba referitor la
pronunțarea cu bună-știință de către judecător a hotărârii pretins ilegale.
O altă garanție care a fost încălcată la emiterea hotărârilor contestate, o
constituie și obligația de motivare a hotărârilor de către Consiliul Superior al
Magistraturii, această obligație reprezentând o garanție a respectării legalității și
transparenței decizionale a autorității publice, dar și pentru garantarea drepturilor
reclamanților la apărare și la un recurs efectiv. Pe lângă nemotivarea hotărârilor
contestate, Consiliul Superior al Magistraturii nu a inclus informația privind
deliberarea și voturile exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii
la adoptarea hotărârilor, cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii (f.d. 54-56, vol.V).
La 19 octombrie 2016 Gheorghe Gorun a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 cu privire
44
la eliberarea acordului pentru pornirea urmăririi penale în privința lui Gheorghe
Gorun, ex-judecător al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d.76-79, vol.V).
În susținerea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, sesizarea Procurorului
General interimar privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în
privința ex-judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, a fost înregistrată la
Consiliul Superior al Magistraturii la 20 septembrie 2016, însă, a fost examinată
abia la 28 septembrie 2016, adică cu încălcarea termenului de 5 zile lucrătoare
stabilit de Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. A susținut că art.
23 alin. (2) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, obligă
membrii Consiliului în cazul demersului Procurorului, să examineze respectarea
condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru
dispunerea pornirii urmăririi penale, ținând cont de statutul și inviolabilitatea
judecătorului, prevăzute de Legea cu privire la statutul judecătorului, dar și a
principiilor statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea
judecătorilor, a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO.
A relatat că, conținutul hotărârii contestate dovedește că în ședința din 28
septembrie 2016 și din 29 septembrie 2016, nu s-au verificat condițiile sau
circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală privind pornirea urmăririi
penale, dar a fost redat superficial conținutul demersului Procurorului General
interimar, fiind încălcată procedura privind emiterea/adoptarea hotărârii, descrisă
la art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
Omisiunea gravă de a se conforma prevederilor Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, Legii cu privire la statutul judecătorului și prevederilor
Codului de procedură penală, indică asupra caracterului ilegal al hotărârii și atrage
inevitabil nulitatea acesteia.
Conform sesizării privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în
privința judecătorului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Gheorghe Gorun,
Procurorul General interimar a indicat asupra faptului că Gheorghe Gorun, în
calitate de judecător ar fi emis două ordonanțe judecătorești, care în opinia
procurorului ar fi ilegale, și anume din aceste motive s-a solicitat eliberarea
acordului pentru pornirea urmăririi penale în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Codul
penal. Solicitarea Procurorului General interimar contravine constatării din
demersul acestuia, în care se indică pronunțarea unei ordonanțe dar nu hotărâri.
A susținut că, membrii Consiliului Superior al Magistraturii în ședință erau
obligați să verifice și să constate dacă art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, la care
face trimitere procurorul general, prevede pronunțarea cu bună-știință de către
judecător a unei ordonanțe și dacă ordonanța indicată de procuror, a fost sau nu
casată/anulată ca fiind ilegală, conform Codului de procedură civilă.
Mai mult, în demersul Procurorului General interimar, nu se constată că
Gorun Gheorghe, în calitate de judecător, ar fi emis vreo hotărâre, sentință, decizie
sau încheiere contrare legii, iar aceste circumstanțe exacte dovedesc că nu sunt
întrunite condițiile pentru începerea urmăririi penale. Cu toate acestea, nici în
privința ordonanțelor emise de judecătorul Gorun Gheorghe, nu există bănuiala
rezonabilă privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul
penal, din motiv că acestea sunt legale, valabile, nefiind casate de nici o instanță
ierarhic superioară.
45
O altă garanție care a fost încălcată la emiterea hotărârii contestate, constituie
obligația de motivare a hotărârii adoptate de către Consiliul Superior al
Magistraturii, această obligație reprezentând o garanție a respectării legalității și
transparenței decizionale a autorității publice, totodată și pentru garantarea
drepturilor reclamantului la apărare și la un recurs efectiv. Pe lângă nemotivarea
hotărârilor contestate, reieșind din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii,
se constată că în acesta nu a fost menționată informația privind deliberarea și
voturile exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea
hotărârii, fapt ce constituie încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii (f.d. 76-79, vol.V).
La 19 octombrie 2016 Garri Bivol a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
la pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-judecători, și anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 la
sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen prin care s-a decis
eliberarea la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Garri Bivol, din
cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău (f.d.91-93, vol.V).
În motivarea acțiunii depuse, reclamantul Garri Bivol a indicat că, prin
hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 29 septembrie 2016,
s-a dispus examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în
privința unor judecători și ex-judecători. Prin hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, s-a admis sesizarea Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen și s-a eliberat acordul pentru urmărirea penală
în privința unor judecători și ex-judecători în baza infracțiunii prevăzute de art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, inclusiv în privința judecătorului Judecătoriei Centru,
mun. Chișinău, Garri Bivol.
Consideră că examinarea sesizării Procurorului General interimar a fost
contrară unui proces echitabil, fiind afectată legalitatea procedurii, or, potrivit
jurisprudenței CEDO, procedurile anterioare desfășurării anchetei, cad sub
protecția garanțiilor oferite de art. 6 și art. 13 CEDO.
A arătat că, Consiliul Superior al Magistraturii în mod nejustificat a examinat
sesizările Procurorului General interimar în ședință închisă, sau, ședința închisă se
referă la terțele persoane și la publicul larg, însă nu și la persoanele în privința
cărora s-au adoptat hotărârile contestate, în vederea excluderii oricărui element
arbitrar și abuziv ale drepturilor judecătorilor vizați în sesizare.
A invocat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar sub aspectul respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a principiilor
statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea judecătorilor, și a
garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO. A susținut că, la examinarea
sesizărilor Procurorului General interimar, Consiliul Superior al Magistraturii nu a
verificat respectarea condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de
procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, ci a dat formal
46
acordul pentru urmărirea penală în baza unor ordonanțe judecătorești emise în
cauze civile.
Reclamantul a menționat că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii
sunt nemotivate, iar pe lângă nemotivarea acestora, în actele eliberate
reclamantului nu a fost menționată informația privind deliberarea și voturile
exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea hotărârilor
(f.d.91-93, vol.V).
La 17 octombrie 2016, Iurie Hîrbu a depus în Curtea Supremă de Justiție
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 28
septembrie 2016 cu privire la examinarea în ședință închisă a sesizărilor
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen referitor la eliberarea acordului
pentru pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-judecători, și
anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016 la sesizările Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
prin care s-au admis sesizările Procurorului General interimar referitor la eliberarea
acordului la pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-judecători și
s-a decis eliberarea acordului la urmărirea penală în privința judecătorului Hîrbu
Iurie în baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal (f.d. 111-
113, vol.V).
În motivarea acțiunii depuse s-a indicat că hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, este ilegală, așa cum, Consiliul
Superior al Magistraturii urma să examineze sesizarea Procurorului General
interimar sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de
Codul de procedură penală, dar și a principiilor statuate în documentele
internaționale cu privire la răspunderea judecătorilor, a garanțiilor procedurale
prevăzute de art. 6 CEDO.
A susținut că, prin hotărârea Curții Constituționale din 02 iulie 2013 privind
controlul constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, s-a stabilit că, examinarea în drept a hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii înseamnă verificarea deplină a respectării de
către Consiliul Superior al Magistraturii, în procesul examinării pe fond a
contestărilor și de adoptare a deciziilor, a tuturor garanțiilor procedurale prevăzute
de art. 6 CEDO.
A relatat că, din conținutul hotărârilor contestate și a extrasului din procesul-
verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 29 septembrie 2016,
rezultă doar eliberarea formală a acordului, dar nu reiese și verificarea condițiilor
sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, ceea ce duce la
nulitatea hotărârilor contestate. Reclamantul a invocat că, hotărârile Consiliului
Superior al Magistraturii sunt nemotivate, iar pe lângă nemotivarea acestora, în
actele eliberate reclamantului nu a fost menționată informația privind deliberarea și
voturile exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea
hotărârilor (f.d. 111-113, vol.V).
La 18 octombrie 2016 Liliana Andriaș a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, concretizată ulterior prin cerere la
03 noiembrie 2016, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 „Cu privire la examinarea în
47
ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard Harunjen
referitor la eliberarea acordului la urmărirea penală în privința unor judecători și
ex-judecători”, inclusiv în privința ex-judecătorului Judecătoriei Comerciale de
Circumscripție, Liliana Andriaș, în baza infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2)
lit.c) Cod penal și anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016 prin care s-a admis sesizarea Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen, și s-a eliberat acordul pentru urmărire penală în baza
infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit.c) Cod penal, în privința ex-
judecătorului Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, Liliana Andriaș (f.d.125-
127, vol.V; f.d. 61-72, vol. VII).
În motivarea acțiunii depuse reclamanta a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 29 septembrie 2016, s-a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în privința unor
judecători și ex-judecători. Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016, s-a admis sesizarea Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen și s-a eliberat acordul pentru urmărirea penală în
privința unor judecători și ex-judecători în baza infracțiunii prevăzute de art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, inclusiv în privința ex-judecătorului Judecătoriei
Comerciale de Circumscripție, Andriaș Liliana.
Reclamanta a considerat că examinarea sesizării Procurorului General
interimar a fost contrară unui proces echitabil, fiind afectată legalitatea procedurii,
or, potrivit jurisprudenței CEDO, procedurile anterioare desfășurării anchetei, cad
sub protecția garanțiilor oferite de art. 6 și art. 13 CEDO. În acest sens, s-a făcut
trimitere la Recomandarea Comisiei de la Veneția din 18-19 decembrie 2015, care
a recomandat să nu fie oferită o marjă largă de apreciere la o procedură disciplinară
în public, în numele urgenței sau a confidențialității, sau de a respecta demnitatea
și reputația de magistrat, aceste condiții fiind aplicabile oricărei audieri
disciplinare. Interesul publicului de a fi informat în mod corespunzător cu privire la
evoluția procedurilor disciplinare trebuie să prevaleze asupra interesului personal
al magistratului de a păstra confidențialitatea.
A arătat că, în hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din
28 septembrie 2016, nu a fost indicat nici un motiv concludent pentru a decide
examinarea sesizărilor Procurorului General interimar în ședință închisă, or,
ordonanțele judecătorești enumerate în hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, nu constituie materiale secrete ale
urmăririi penale, dar sunt acte judecătorești publice.
A invocat că, Consiliul Superior al Magistraturii urma să examineze
propunerea Procurorului General interimar sub aspectul respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală, dar și a principiilor
statuate în documentele internaționale cu privire la răspunderea judecătorilor, și a
garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 CEDO.
A susținut că, la examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Consiliul Superior al Magistraturii nu a verificat respectarea condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii
urmăririi penale, ci a dat formal acordul pentru urmărirea penală în baza unor
ordonanțe judecătorești emise în cauze civile. Reclamanta a menționat că,
48
hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt nemotivate, iar pe lângă
nemotivarea acestora, în acte nu a fost menționată informația privind deliberarea și
voturile exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea
hotărârilor (f.d. 125-127, vol.V; f.d. 61-72, vol. VII).
La 02 noiembrie 2016 Victor Orîndaș, prin intermediul avocatului Ana Leșan,
a depus în Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016, în partea cel vizează pe ex-
judecătorul Orîndaș Victor, și anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, în partea cel vizează pe ex-
judecătorul Orîndaș Victor (f.d.280-282, vol.V).
În motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, prin hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 622/26 din 29 septembrie 2016, a dispus
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru urmărirea penală în privința unor
judecători și ex-judecători. Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016, s-a admis sesizarea Procurorului General
interimar, Eduard Harunjen și s-a eliberat acordul pentru urmărirea penală în
privința unor judecători și ex-judecători în baza infracțiunii prevăzute de art. 307
alin. (2) lit. c) Codul penal, inclusiv în privința ex-judecătorului Orîndaș Victor.
Reclamantul a invocat că, hotărârile contestate au fost adoptate cu încălcarea
procedurii de emitere/adoptare, dar și cu încălcarea procedurii, fiind în mod
intenționat favorizat Procurorul General interimar la examinarea sesizărilor
înaintate. Astfel, actele contestate emise în privința sa, sunt viciate, or procedura de
emitere a fost desfășurată contrar procedurii și contrar legii, fiindu-i prejudiciate
drepturile și interesele sale (f.d. 280-282, vol.V).
Prin încheierea din 22 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-au
conexat cauzele civile la cererile de chemare în judecată a lui Gheorghe Marchitan,
Sergiu Lebediuc și Serghei Gubenco împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauzele civile la cererile de chemare în judecată depuse de către Valeriu Gîscă,
Gheorghe Gorun, Aurica Us, Ștefan Niță, Iurie Hîrbu, Mihail Moraru, Garri Bivol,
Igor Vornicescu, Liliana Andriaș, Iurie Țurcan, Victor Orîndaș, Ghenadie Bîrnaz,
Serghei Popovici, Mihail Moraru, Ghenadie Bîrnaz, Sergiu Lebediuc, Aurica Us,
Serghei Gubenco, Ștefan Niță, Gheorghe Marchitan, Igor Vornicescu, Gheorghe
Gorun, Garri Bivol, Valeriu Gîscă, Iurie Hîrbu, Liliana Andriaș, Serghei Popovici
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, nr. 608/25
din 20 septembrie 2016, nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29
septembrie 2016, într-o singură procedură, atribuindu-i-se numărul 3-13/16 (3-
1/17) (f.d. 228-235, vol.I).
Prin încheierea din 03 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a
conexat cauza civilă la cererile de chemare în judecată a lui Gheorghe Marchitan,
Sergiu Lebediuc, Serghei Gubenco, Valeriu Gîscă, Aurica Us, Ștefan Niță, Iurie
Hîrbu, Mihail Moraru, Garri Bivol, Igor Vornicescu, Liliana Andriaș, Iurie Țurcan,
Victor Orîndaș, Ghenadie Bîrnaz, Gheorghe Gorun și Serghei Popovici împotriva
49
Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii nr.607/25 din 20 septembrie 2016, nr. 6098/25 din 20
septembrie 2016, nr.622/26 din 28 septembrie 2016 și nr.623/26 din 29 septembrie
2016 cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Orîndaș
prin intermediul reprezentantului, avocatul Ana Leșan împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii privind anularea hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29 septembrie
2016, într-o singură procedură, atribuindu-i-se numărul 3-13/16 (f.d. 285-290,
vol.V).
Prin încheierea protocolară din 03 noiembrie 2016 a Curții Supreme de
Justiție, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura
Generală a Republicii Moldova (f.d. 101, vol.VII).
Prin încheierea din 28 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, procesul
civil intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Țurcan împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii nr.607/25 și nr.608/25 din 20 septembrie 2016, a fost încetat în
temeiul art.265 lit.f) Cod de procedură civilă (f.d. 205-206, vol.VII).
Prin încheierea din 22 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-au
conexat cauzele civile la cererile de chemare în judecată a lui Gheorghe Marchitan,
Sergiu Lebediuc și Serghei Gubenco împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii
cu cauzele civile la cererile de chemare în judecată depuse de către Valeriu Gîscă,
Gheorghe Gorun, Aurica Us, Ștefan Niță, Iurie Hîrbu, Mihail Moraru, Garri Bivol,
Igor Vornicescu, Liliana Andriaș, Iurie Țurcan, Victor Orîndaș, Ghenadie Bîrnaz,
Serghei Popovici, Mihail Moraru, Ghenadie Bîrnaz, Sergiu Lebediuc, Aurica Us,
Serghei Gubenco, Ștefan Niță, Gheorghe Marchitan, Igor Vornicescu, Gheorghe
Gorun, Garri Bivol, Valeriu Gîscă, Iurie Hîrbu, Liliana Andriaș, Serghei Popovici
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, nr. 608/25
din 20 septembrie 2016, nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29
septembrie 2016, într-o singură procedură, atribuindu-i-se numărul 3-13/16 (3-
1/17) (f.d. 228-235, Vol.I).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 aprilie 2019, cauza de
contencios administrativ la cererile de chemare în judecată depuse de Gheorghe
Marchitan, Sergiu Lebediuc, Serghei Gubenco, Valeriu Gîscă, Aurica Us, Ștefan
Niță, Iurie Hîrbu, Mihail Moraru, Garri Bivol, Igor Vornicescu, Liliana Andriaș,
Victor Orîndaș, Ghenadie Bîrnaz, Gheorghe Gorun și Serghei Popovici împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016,
nr.622/26 din 28 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, s-a
transmis pentru examinare conform competenței Curții de Apel Chișinău (f.d. 176-
183, vol.XI).
După transmiterea cauzei pentru examinare conform competenței, în cadrul
Curții de Apel Chișinău au fost depuse mai multe cereri de concretizare a
temeiurilor de fapt și de drept în susținerea acțiunii.
50
Astfel, la 30 iulie 2019 Sergiu Lebediuc a depus cerere de concretizare a
temeiurilor acțiunii (f.d. 50-55, vol.XII); la 13 august 2019, Marchitan Gheorghe a
depus cerere de completare a temeiului și a circumstanțelor cauzei (f.d. 68-75,
vol.XII); la 02 septembrie 2019, Popovici Serghei a depus cerere de modificare a
temeiurilor acțiunii inițiale (f.d. 100-110, vol.XII); la 02 septembrie 2019,
Gubenco Serghei a depus cerere de modificare a temeiurilor acțiunii civile (f.d.
131-141, vol.XII); la 02 septembrie 2019, Ghenadie Bîrnaz a depus cerere privind
completarea temeiului acțiunii (f.d. 162-167, vol.XII); la 06 septembrie 2019,
Orîndaș Victor a depus amendament la acțiunea formulată împotriva hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie
2016, nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29 septembrie 2016 (f.d.
191-199, vol.XII); la 06 septembrie 2019, Us Aurica a depus cerere de completare
a temeiului și circumstanțelor acțiunii (f.d. 217-230, vol.XII); la 06 septembrie
2019, Gorun Gheorghe a depus cerere de completare a temeiului și circumstanțelor
acțiunii (f.d. 231-244, vol.XII); la 09 septembrie 2019, Igor Vornicescu a depus
cerere de completare a acțiunii și circumstanțelor depusă în temeiul survenirii
modificărilor la art. 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii survenite prin hotărârea Curții Constituționale din 14 mai 2018 (f.d.
11-23, vol.XIII); la 09 septembrie 2019, Hîrbu Iurie a depus cerere de completare a
acțiunii și circumstanțelor depusă în temeiul survenirii modificărilor la art. 25 alin.
(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii survenite prin
hotărârea Curții Constituționale din 14 mai 2018 (f.d. 24-48, vol.XIII); la 09
septembrie 2019, Niță Ștefan a depus cerere suplimentară prin care au fost
completate temeiurile acțiunii și circumstanțele de fapt expuse în susținerea
acțiunii (f.d. 49-55, vol.XIII); la 09 septembrie 2019 Gîscă Valeriu a depus cerere
de modificare a temeiurilor acțiunii civile (f.d. 56-67, vol.XIII); la 19 septembrie
2019, Andriaș Liliana a depus cerere de completare a temeiurilor și circumstanțelor
acțiunii (f.d. 116-128, vol.XIII).
Temeiurile indicate în cererile de completare indicate sunt în esență aceleași
la toți reclamanții. Astfel, în cererile de completare a temeiurilor și circumstanțelor
de fapt, suplimentar argumentelor indicate în acțiunile inițiale, reclamanții au
indicat următoarele argumente esențiale fondului cauzei.
Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 23 din 27 iunie 2017 privind excepția
de neconstituționalitate a articolului 23 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996
cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (ridicarea imunității judecătorului),
Curtea a declarat neconstituțional textul „fără a da apreciere calității și veridicității
materialelor prezentate” din art. 23 alineatul (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie
1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Prin hotărârea Curții
Constituționale nr. 13 din 14 mai 2018, a fost recunoscut neconstituțional textul
„doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25
alineatul (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, și a obligat Curtea Supremă de Justiție ca până la modificarea
textelor de lege declarate neconstituționale, să efectueze un control deplin, în fapt
și în drept, în privința hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii care au fost
contestate în fața Curții Supreme de Justiție.
S-a indicat că, devenind nule textele de lege declarate neconstituționale prin
hotărârile Curții Constituționale, instanța de judecată investită cu examinarea
51
cererilor de chemare în judecată depuse de reclamanți, urmează să efectueze un
control deplin, în fapt și în drept, în privința hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29 septembrie
2016.
Au indicat reclamanții că, potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție
dezvoltată pe cauze similare, respectarea termenului de maxim 5 zile lucrătoare de
către Consiliul Superior al Magistraturii pentru examinarea sesizării Procurorului
General cu privire la eliberarea acordului pentru pornirea urmăririi penale, este o
condiție procedurală care are legătură cu adoptarea hotărârii și poate fi supusă
controlului instanței de judecată conform art. 25 alin. (1) al Legii cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii. La caz, sesizările Procurorului General adjunct,
Eduard Harunjen cu privire la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale în
privința reclamanților, au fost înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii la
20 septembrie 2016, însă, acestea au fost examinate la 28 septembrie 2016, adică
cu omiterea termenului de 5 zile lucrătoare stabilit de Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii.
Ca urmare, s-a susținut că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 28 septembrie 2016, conform art. 230 alin. (2) Codul de procedură
penală și art. 113 alin. (1) Codul de procedură civilă, este nulă, urmând a fi anulată
din motivul că ea a fost emisă și adoptată cu încălcarea termenului de examinare a
sesizărilor stabilit expres de art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii. Au susținut reclamanții că, la emiterea și adoptarea
hotărârilor nr. 608/25 din 20 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29 septembrie
2016, Consiliul Superior al Magistraturii nu a respectat cerințele procedurale ce
asigură drepturile reclamanților prevăzute de art. 15, 17, 18 din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii și garantate de art. 6 § 1 CEDO.
Procurorul General interimar solicitând acordul la reținerea, arestarea,
aducerea silită și percheziționarea reclamanților, nu a respectat cerințele prevăzute
de art. 19 alin. (5) al Legii cu privire la statutul judecătorului, art. 166, 175-176 din
Codul de procedură penală, art. 25 alin. (1), (2) din Constituție și art. 5 § 1 CEDO.
Or, Procurorul General interimar în sesizările depuse, a solicitat acordul la
reținerea, aducerea silită, arestarea sau percheziționarea reclamanților, din motivul
că ordonanțele judecătorești emise de reclamanți, în opinia lui sunt ilegale, iar
acest fapt confirmă o bănuială rezonabilă privind complicitatea reclamanților la
săvârșirea de către persoane neidentificate a acțiunii de spălare de bani prevăzută
de art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. c) Codul Penal. Aceste constatări ale
Procurorului General interimar din sesizare, referitoare la existența unei bănuieli
rezonabile privind săvârșirea de către reclamanți a infracțiunii imputate și existența
riscurilor de obstrucționare a urmăririi penale în cauză, nu se bazează pe probe
concrete ce se conțin în materialele dosarului penal, dar se bazează în exclusivitate
pe presupunerile procurorului referitoare la ilegalitatea ordonanțelor judecătorești,
făcute de el în baza opiniilor sale personale, cu încălcarea flagrantă a prevederilor
Constituției și CEDO, legii de procedură civilă și legii de procedură penală, ce
garantează drepturile reclamanților la inviolabilitatea personală la înfăptuirea
justiției, asigurate prin principiile privind înfăptuirea justiției numai de către
instanțele judecătorești, caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești
52
irevocabile, independenței și imparțialității judecătorului la înfăptuirea justiției și,
în special, la adoptarea hotărârilor judecătorești irevocabile.
Au invocat reclamanții că, Procurorul General interimar cu încălcarea
flagrantă a cerințelor art. 114, 116, 120 și 124 din Constituția Republicii Moldova,
art. 16 alin. (1), 19 alin. (2) Codul de procedură civilă, art. 7 alin. (1) și art. 9 alin.
(2) Codul de procedură penală, ilegal a recunoscut ordonanțele judecătorești
irevocabile, contrar prevederilor Codului de procedură civilă și a recunoscut-o
drept probă care în opinia lui confirmă existența bănuielii rezonabile privind
săvârșirea de către reclamanți a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 243
alin. (3) lit. b) Codul Penal.
Mai mult, s-a indicat că, în sesizările înaintate Consiliului Superior al
Magistraturii, Procurorul General interimar a indicat precum că, reclamanții, prin
ordonanțele judecătorești irevocabile enunțate, ar fi acordat ajutor prin înlăturarea
obstacolelor la realizarea infracțiunii de spălare de bani de către persoane care știau
sau trebuiau să știe că acești bani constituie venituri ilicite, realizând o etapă
componentă a procesului complex de spălare de bani, care implică mai mulți actori
din diferite state. Însă, și aceste afirmații din sesizări se bazează în exclusivitate pe
presupunerile Procurorului General interimar, deoarece din sesizări rezultă că, în
cauză, procurorul nu a stabilit concret cine este autorul sau autorii spălării de bani,
dar nici nu există probe care direct sau indirect ar confirma faptul spălării de bani
și că banii încasați prin ordonanțele judecătorești irevocabile, constituiau venituri
ilicite.
Reclamanții au remarcat că, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor
Omului din 01 februarie 2005, cauza Ziliberberg contra Moldovei, Curtea a stabilit
că, articolul 6 din Convenție, analizat în întregime garantează dreptul învinuitului
să participe efectiv la examinarea procesului său penal. Acest lucru include, printre
altele, dreptul nu numai de a fi prezent, dar și de a urma toate procedurile în fața
instanței. Stabilind în acest caz că reclamantul nu a fost citat în instanță pentru a
participa la examinarea cauzei sale, Curtea a recunoscut încălcat dreptul
reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO. Sub acest aspect,
au invocat că, Colegiul Curții Supreme de Justiție la examinarea cauzei Domnica
Manole împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind contestarea
hotărârii din 31 mai 2016, a reținut că garanțiile art. 6 CEDO sunt aplicabile și în
cauza acordului Consiliului Superior al Magistraturii pentru începerea urmăririi
penale a reclamantei, care de fapt constituie o notificare că aceasta va fi urmărită
penal.
Cu toate acestea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea
hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, nu a respectat drepturile reclamanților
la un proces echitabil, examinând sesizările Procurorului General interimar al
Republicii Moldova în lipsa judecătorilor și ex-judecătorilor vizați în sesizări, și
fără a le respecta dreptul la apărare. O altă încălcare admisă de Consiliul Superior
al Magistraturii la emiterea hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, o
constituie și faptul că, doi membri ai Consiliului aveau opinii prestabilite.
Astfel, din conținutul procesului-verbal al ședinței Consiliului rezultă că,
membrul Consiliului, Teodor Cârnaț s-a expus în ședință că el „din anul 2014, era
revoltat că nu se fac acțiuni concrete în privința acestor judecători, ca prin acțiunile
Procuraturii imaginea sistemului judecătoresc a degradat din cauza că o parte din
53
judecători nu au fost sancționați”, iar membrul Consiliului, Mihai Poalelungi a
adus la cunoștință în ședință că, „se discuta că continuă spălarea de bani prin
instanțele de judecată”, „a făcut o adunare cu toți președinții de instanță și că a
atenționat la toate chestiile acestea”, „că după aceea nimeni nu a mai făcut”.
Prin urmare, în opinia reclamanților, doi membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii avea deja opinii prestabilite asupra cazului supus examinării, și ca
urmare, aceștia nu putea să participe la examinarea sesizării, fiind obligați să se
abțină de la examinarea cazului. În aceste împrejurări, Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii în completul care a examinat sesizările Procurorului General
interimar și a adoptat hotărârea nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, nu întrunește
criteriul de instanță instituită de lege, în sensul atribuit acesteia de către Curtea
Constituțională în interpretarea art. 20 și art. 115 alin. (4) din Constituție și CEDO
la interpretarea art. 6 § 1 CEDO. Consiliul Superior al Magistraturii în hotărârea sa
nu a indicat care sunt acele condiții și circumstanțe prevăzute de Codul de
procedură penală, care ar permite dispunerea reținerii, aducerii silite, arestării sau
percheziționării reclamanților, prin ce a admis încălcarea prevederilor art. 23 alin.
(2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, or, acesta a examinat
pur formal sesizările Procurorului General interimar, și a eliberat în mod automat,
fără a intra în esența sesizărilor, acordul la reținerea, aducerea silită, arestarea sau
percheziționarea celor 16 judecători și ex-judecători vizați în sesizări, fără a
verifica calitatea și veridicitatea materialelor prezentate de autorul sesizării.
Ca temeiuri de anulare a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr.
607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, și a hotărârilor Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și nr. 623/26 din 29 septembrie
2016 au fost invocate următoarele: - Consiliul Superior al Magistraturii
neîntemeiat a dispus examinarea sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen în ședință închisă; - judecătorii și ex-judecătorii în privința cărora au fost
înaintate sesizările, nu au fost înștiințați despre ședința din 20 septembrie 2016, nu
le-au fost aduse la cunoștințe sesizările înaintate, fiind privați de dreptul la un
proces echitabil; - doi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, și-au expus
opinia preconcepută asupra sesizărilor Procurorului General interimar, în cadrul
ședinței din 20 septembrie 2016; - Consiliul Superior al Magistraturii a eliberat
acordul pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală formal, fără a verifica
condițiile sau circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală; - hotărârile
contestate sânt nemotivate; - în procesul-verbal al ședinței Consiliului Superior al
Magistraturii nu au fost indicate rezultatele votării; - a fost încălcat termenul de 5
zile lucrătoare pentru examinarea sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen; - doi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu au
participat la examinarea în fond a sesizărilor Procurorului General interimar,
Eduard Harunjen, care a avut loc în ședința din 28 septembrie 2016; - Procurorul
General interimar nu a indicat nici un temei care ar fi justificat necesitatea
eliberării acordului pentru reținerea, aducerea silită, arestarea și perchiziționarea
judecătorilor și ex-judecătorilor vizați în sesizări.
Prin încheierea din 04 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins
ca neîntemeiate declarațiile de abținere a judecătorilor Curții de Apel Chișinău –
Clima Vladislav și Palanciuc Ecaterina, de la examinarea în ordine de apel a
prezentei cauze civile (f.d. 155-156, vol.XIII).
54
Prin hotărârea din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în
contencios administrativ, la cererile de chemare în judecată depuse de Gheorghe
Marchitan, Valeriu Gîscă, Gheorghe Gorun, Sergiu Lebediuc, Serghei Gubenco,
Aurica Us, Ștefan Niță, Iurie Hîrbu, Mihail Moraru, Garri Bivol, Ghenadie Bîrnaz,
Serghei Popovici, Igor Vornicescu, Liliana Andriaș și Victor Orîndaș împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și terțului Procuratura Generală a Republicii
Moldova cu privire la anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr.
607/25 și nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, nr. 622/26 din 28 septembrie 2016 și
nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, constatarea încălcării art. 6 &1 CEDO s-a
respins ca neîntemeiată (f.d.1, 2-79, vol. XIV).
Pentru a decide astfel instanța a reținut că, prin prisma prevederilor art. 25 din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (în vigoare la data emiterii
hotărârilor contestate), legislatorul a stabilit competența instanței judecătorești de a
verifica doar procedura de emitere/adoptare a hotărârii. Etapa adoptării sau emiterii
hotărârilor de către Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă momentul în care
voința se manifestă în scopul producerii efectelor juridice. Ea se realizează prin
adoptarea sau emiterea hotărârii în cadrul ședinței deliberative, prin mecanismul
votului. Etapa adoptării sau emiterii hotărârii de către Consiliul Superior al
Magistraturii este guvernată de importante formalități procedurale cum ar fi
cvorumul, dezbaterea, deliberarea și votarea.
Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a constatat că, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii în mod justificat a examinat sesizările Procurorului
General interimar, Eduard Harunjen în ședința din 20 septembrie 2016, în ședință
închisă, or această necesitate derivă din specificul obiectului sesizărilor înaintate,
în care se conțin informații care ar putea prejudicia mersul anchetei, în cazul
ședințelor publice.
Referitor la argumentele reclamanților privind privarea de dreptul de a depune
explicații referitor la sesizările înaintate, nefiind înștiințați preliminar despre
ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, instanța a menționat că
sesizările Procurorului General interimar urmau a fi examinate de urgență și
prioritar, astfel că omiterea audierii nu poate fi apreciată ca o garanție obstacol.
Instanța a reținut că în privința reclamanților Bivol Garri, Niță Ștefan, Orîndaș
Victor, Gubenco Serghei, Lebediuc Sergiu, Popovici Serghei, Bîrnaz Ghenadie,
Hîrbu Iurie, Marchitan Gheorghe, Andriaș Liliana, Gîscă Valeriu, Gorun
Gheorghe, Us Aurica, Vornicescu Igor și Moraru Mihail, la 15 septembrie 2016, au
fost emise ordonanțe de începere a urmăririi penale, iar pentru buna desfășurare a
procesului penal, acumularea probelor și evitarea unor situații de distrugere a
probelor, înștiințarea persoanelor în privința cărora au fost înaintate sesizările, nu
era necesară.
Colegiul a evidențiat că, comunicarea sesizării Procurorului General se
impune a fi necesară doar în condițiile în care se solicită acordul la pornirea
urmăririi penale, iar în condițiile în care se solicită doar acordul la efectuarea unor
acțiuni de urmărire penală, comunicarea sesizării și înștiințarea judecătorului nu
este necesară.
Colegiul a conchis că, examinarea sesizărilor Procurorului General interimar
cu privire la eliberarea acordului la efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, în
lipsa persoanelor vizate, reprezintă o limitare proporțională a unei garanții
55
fundamentale de natură să afecteze legalitatea hotărârii prin care s-a eliberat
acordul pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală.
Prin urmare, instanța a concluzionat că hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 607/25 din 20 septembrie 2016, este legală și
întemeiată, iar argumentele expuse în acțiune au un caracter declarativ și rezultă
din interpretarea defectuoasă a normelor de drept pertinente cauzei.
Referitor la temeinicia și legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, prin care a fost eliberat acordul
pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unor judecători și ex-
judecători, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de
Apel Chișinău a relevat că, Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,
în vigoare la data emiterii hotărârilor contestate, stabilea că, Consiliul Superior al
Magistraturii examinează sesizarea Procurorului General privind eliberarea
acordului la efectuarea urmăririi penale, doar sub aspectul respectării condițiilor
sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea
pornirii urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției
judecătorului, fără a da apreciere calității și veridicității materialelor prezentate.
Astfel, din conținutul hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, rezultă că,
Consiliul Superior al Magistraturii a examinat sesizările Procurorului General
interimar doar sub aspectul respectării condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute
de Codul de procedură penală pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală
solicitate, în strictă conformitate cu spiritul și sensul legii, în vigoare la data
examinării sesizărilor.
Totodată instanța a specificat că legislația națională nu incumbă expres în
sarcina Consiliului Superior al Magistraturii obligația de a identifica expres în
hotărâre condițiile și circumstanțele prevăzute de Codul de procedură penală, și
aplicabilitatea lor față de fiecare judecător. În context și până la intrarea în vigoare
a Codului administrativ, Colegiul a menționat că art. 24 din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii stabilea doar procedura de examinare a
demersului Procurorului General, fără a pune în sarcina Consiliului Superior al
Magistraturii și obligația de a raporta aceste condiții și circumstanțe situației
examinate, dar și obligația de a le detalia în hotărârea ce va fi adoptată în rezultat.
Instanța a constatat că în ședința din 20 septembrie 2016, Consiliul Superior
al Magistraturii nu a putut pune în discuție legalitatea și temeinicia ordonanțelor de
pornire a urmăririi penale din 15 septembrie 2016, or, potrivit dispozițiilor Codului
de procedură penală, ordonanțele respective se contestă doar în fața judecătorului
de instrucție, care este abilitat cu competența de a verifica legalitatea ordonanțelor
de pornire a urmăririi penale. Prin urmare, în condițiile în care legalitatea și
temeinicia ordonanței Procurorului General interimar de pornire a urmăririi penale,
nu putea fi pusă în discuție în ședința Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, membrii Consiliului just nu s-au expus referitor la existența unei
bănuieli rezonabile referitor la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5),
art. 243 alin. (3) lit. b) Codul Penal și nici nu au concretizat acest aspect. Or,
potrivit legislației în vigoare, pentru pornirea urmăririi penale în privința
judecătorului bănuit de comiterea prin complicitate a infracțiunii de spălare a
banilor, prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Codul Penal, nu este
necesar acordul Consiliului Superior al Magistraturii, acordul fiind necesar doar
56
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală pentru stabilirea adevărului obiectiv
în cauză.
Colegiul a considerat că la caz nu pot fi aplicate considerentele hotărârii
Curții Constituționale nr. 23 din 27 iunie 2017, prin care a fost declarat
neconstituțional textul „fără a da apreciere calității și veridicității materialelor
prezentate”, așa cum, potrivit art. 26 alin. (7) al Legii cu privire la Curtea
Constituțională, hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor,
nefiind aplicabile hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii legalitatea cărora
constituie obiect de examinare în prezentul litigiu, dar urmează a fi aplicate doar
pentru situațiile ce se vor consuma după pronunțarea hotărârii respective.
Instanța analizând hotărârea contestată, prin raportare la sesizările depuse de
Procurorul General interimar, la motivele invocate în cererile de chemare în
judecată, și apărările formulate de reclamanți în fața instanței de judecată, a
concluzionat că hotărârea contestată îndeplinește în aparență legală exigența de a fi
motivată.
Colegiul a considerat că este întemeiată și hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016, în partea ce se referă
la suspendarea din funcția de judecător, a următorilor judecători: Bivol Garri, de la
Judecătoria Centru, mun. Chișinău; Niță Ștefan, de la Curtea de Apel Chișinău;
Orîndaș Victor, de la Judecătoria Comercială de Circumscripție; Gubenco Serghei,
de la Curtea de Apel Comrat; Lebediuc Sergiu, de la Judecătoria Militară; Popovici
Serghei, de la Judecătoria Comrat; Bîrnaz Ghenadie, de la Judecătoria Rîșcani
mun. Chișinău; Hîrbu Iurie, de la Judecătoria Telenești, și sistarea demisiei
judecătorilor: Marchitan Gheorghe, Judecătoria Căușeni; Andriaș Liliana,
Judecătoria Comercială de Circumscripție; Gîscă Valeriu, Judecătoria Rîșcani
mun. Chișinău; Gorun Gheorghe, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău; Us Aurica,
Judecătoria Comercială de Circumscripție; Țurcanu Iurie, Judecătoria Comercială
de Circumscripție; Vornicescu Igor, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău; Moraru
Mihail, Judecătoria Ungheni, or conform art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire
statutul judecătorului, judecătorul poate fi suspendat din funcție, la cerere sau din
oficiu, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă în privința lui se
începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza
respectivă. Totodată, potrivit art. 26 alin. (7) din Legea cu privire la statutul
judecătorului, în cazul în care constată că judecătorul demisionat nu îndeplinește
condițiile prevăzute de prezenta lege, Consiliul Superior al Magistraturii sistează
demisia judecătorului, acesta fiind în drept să atace hotărârea de sistare în instanța
judecătorească într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei de pe hotărâre.
Referitor la temeinicia și legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016, cu privire la propunerea
Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu, privind
examinarea în ședință închisă a sesizărilor Procurorului General interimar, Eduard
Harunjen, referitor la acordul la pornirea urmăririi penale în privința unor
judecători și ex-judecători, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții de Apel Chișinău, a considerat că, hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 622/26 din 28 septembrie 2016, este legală și întemeiată,
neexistând temeiuri pentru anularea acesteia. După cum urmează din înscrisurile
cauzei, anterior ședinței Consiliului, la 27 septembrie 2016, Consiliul Superior al
57
Magistraturii a expediat în adresa judecătorilor și ex-judecătorilor sesizările
Procurorului General interimar, Eduard Harunjen privind eliberarea acordului la
pornirea urmăririi penale în privința unor judecători și ex-judecători, precum și
notele informative ale Inspecției Judiciare întocmite pe marginea sesizărilor
depuse, fiind informați că chestiunea cu privire la examinarea sesizării și a notei
informative, va fi pusă în discuție la ședința din 28 septembrie 2016, începând cu
ora 09:00, comunicând persoanelor vizate în sesizări, că interesele lor pot fi
reprezentate de către avocat în baza unui mandat. Făcând uz de drepturile lor,
reclamanții au delegat împuterniciri de reprezentare mai multor avocați. Prin
urmare, Consiliul Superior al Magistraturii a respectat pentru judecătorii și ex-
judecătorii vizați în sesizări dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, iar
argumentele expuse în acțiuni referitor la pretinsele încălcări admise de Consiliul,
au fost apreciate ca fiind declarative, situație ce denotă că hotărârea nr. 622/26 din
28 septembrie 2018, este legală.
Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a constatat că, hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, este legală și
întemeiată, nefiind stabilite temeiuri ce ar afecta legalitatea acesteia.
În acest sens, Colegiul a menționat că, în ședințele Consiliului Superior al
Magistraturii din 28 și 29 septembrie 2016, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a examinat în detaliu condițiile și circumstanțele prevăzute de Codul
de procedură penală pentru pornirea urmăririi penale, și anume, a fost stabilit dacă
anterior nu a fost refuzat în pornirea urmăririi penale pe baza acelorași
circumstanțe, a fost verificat dacă faptele expuse în sesizări se încadrează în norma
art. 307 alin. (2) lit. c) Codul penal, fiind pusă în discuție inclusiv și poziția
reprezentanților judecătorilor și ex-judecătorilor cu privire la faptul dacă ordonanța
judecătorească cade sub incidența normei invocate de procuror, fiind verificat dacă
nu există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale.
Colegiul a considerat că, la caz nu pot fi aplicate considerentele hotărârii
Curții Constituționale nr. 23 din 27 iunie 2017, în acest sens fiind reiterată norma
art. 26 alin. (7) din Legea cu privire la Curtea Constituțională.
Colegiul a considerat că legalitatea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 623/26 din 29 septembrie 2016, nu este afectată nici de faptul că,
la ședința din 28 septembrie 2016, la care au fost examinate în fond sesizările
Procurorului General interimar, nu au participat doi membri care au participat la
deliberare. Aici, instanța a evidențiat că la ședința din 28 septembrie 2016, nu a
fost finisată examinarea sesizărilor în fond, Plenul anunțând întrerupere în
examinarea chestiunii respective până la 29 septembrie 2016, ora 09:00. Prin
urmare, participarea membrilor Consiliului, Gheorghe Avornic și Vladimir
Cebotari la ședința din 29 septembrie 2016, și la deliberare, în nici un mod nu a
afectat legalitatea hotărârii contestate, or, la ședința din 29 septembrie 2016, s-a
continuat examinarea sesizărilor în fond, fiind acordate mai multe întrebări
Procurorului General interimar referitor la faptele expuse în ședința din 28
septembrie 2016.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ a concluzionat că
argumentele invocate de reclamanți în susținerea ilegalității actelor administrative
contestate sunt unele neîntemeiate, și în consecință, a respins acțiunea
reclamanților integral.
58
La 12 noiembrie 2019 Serghei Popovici a depus recurs nemotivat împotriva
hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
hotărârii instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a
acțiunii (f.d. 80, vol.XIV).
La 12 noiembrie 2019 Igor Vornicescu a depus recurs nemotivat împotriva
hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
hotărârii instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a
acțiunii (f.d. 82, 83-84, 86-87, vol.XIV).
La 12 noiembrie 2019 (data de pe plicul poștal) Iurie Hîrbu a depus recurs
nemotivat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea hotărârii instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi de
admitere a acțiunii (f.d. 91, 92-93, 93A, vol.XIV).
La 13 noiembrie 2019 Gheorghe Marchitan, reprezentat de avocatul Vadim
Marchitan, a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a hotărârii instanței de apel cu
emiterea unei decizii noi în sensul admiterii acțiunii depuse (f.d. 88, vol.XIV).
La 15 noiembrie 2019 (data de pe plicul poștal) Serghei Gubenco a depus
recurs nemotivat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea hotărârii instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi
de admitere a acțiunii (f.d. 94-94A, vol.XIV).
La 27 noiembrie 2019 Liliana Andriaș a depus recurs nemotivat împotriva
hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
hotărârii instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii (f.d.
95, vol.XIV).
La 02 decembrie 2019 Sergiu Lebediuc, Valeriu Gîscă, Aurica Us, Ștefan
Niță, Mihail Moraru, Liliana Andriaș, Ghenadie Bîrnaz și Gheorghe Gorun au
depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea hotărârii instanței de apel cu emiterea unei hotărâri noi
de admitere a acțiunii (f.d. 97-98, vol.XIV).
La 03 decembrie 2019 Garri Bivol, reprezentat de avocatul Valentin Mardari,
a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii instanței de apel, cu emiterea unei
hotărâri noi de admitere a acțiunii (f.d. 99-100, vol.XIV).
La 06 decembrie 2019 Victor Orândaș, reprezentat de avocatul Ana Leșan, a
depus recurs împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de apel cu emiterea unei
noi hotărâri de admitere a pretențiilor din acțiune înaintate de către Victor Orândaș
(f.d. 102-109, vol.XIV).
La 25 februarie 2020 Serghei Popovici a depus recurs motivat împotriva
hotărârii din 11 noiembrie 2019 și încheierii din 04 octombrie 2019 a Curții de
Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea încheierii și hotărârii instanței de apel
cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii (f.d. 132-164, vol.XIV).
Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor faptice
ale cauzei, suplimentar fiind invocat că, instanța de fond judecând cauza nu a
elucidat pe deplin, precum și a dat o apreciere greșită unor circumstanțe importante
ale cauzei, concluziile formulate fiind în contradicție cu aspectele de fapt și de
drept ale cauzei, a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională, și cauza a
59
fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei, ce
constituie temei de declarare a recursului și casarea actului de dispoziție contestat.
Referitor la verificarea legalității hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr.608/25 din 20 septembrie 2016, instanța de apel a concluzionat că
aceasta ar fi legală și întemeiată. Instanța a stabilit că sesizarea Procurorului
General interimar urma a fi examinată de urgență și prioritar, astfel omiterea
audierii nu poate fi apreciată ca o garanție obstacol, iar pentru acumularea probelor
și evitarea unei situații de distrugere a probelor, înștiințarea persoanelor în privința
cărora au fost înaintate sesizările, nu era necesară. La fel instanța de apel a
concluzionat că în condițiile în care se solicită doar acordul la efectuarea unor
acțiuni de urmărire penală, comunicarea sesizării și înștiințarea judecătorului nu
este necesară, examinarea sesizării în lipsa persoanei vizate reprezentând o limitare
proporțională a unei garanții fundamentale.
Consideră recurentul că aceste concluzii sunt în contradicție cu aspectele de
fapt și de drept ale cauzei, în urma interpretării în mod eronat a legilor aplicabile
cauzei, or capitolul 9 al Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea
Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr.668/26 din 15 septembrie 2015 reglementează procedura de
examinare a demersului Procurorului general cu privire la eliberarea acordului la
pornirea urmăririi penale și efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința
judecătorilor. Astfel reieșind din prevederile pct.9.1–9.3 din Regulament stabilește
că sesizarea Procurorului General se examinează nu mai târziu de 5 zile lucrătoare
din momentul înregistrării acesteia la Consiliu, iar Inspecția Judiciară în termenul
stabilit va întocmi nota informativă pe marginea verificării sesizării. Pct. 9.6.
determină faptul că despre data examinării sesizării Procurorului General va fi
informat judecătorul vizat, însă neprezentarea acestuia nu împiedică examinarea
sesizării. Totodată și reieșind din art. 15 alin. (4) din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii nr.97 din 19 iulie 1996, prevede că pentru a emite și a
adopta hotărârea sa, Consiliul Superior al Magistraturii este obligat să citeze
persoanele al căror probleme le examinează. La examinarea problemelor ce
urmează a fi soluționate în ședința Consiliului Superior al Magistraturii sunt
ascultate persoanele în privința cărora problemele se examinează, persoanele au
dreptul să participe la cercetarea documentelor și a altor materiale necesare,
precum și dreptul de a recuza unul sau mai mulți membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii.
A indicat că potrivit hotărârii Curții Constituționale cu nr.13 din 14 mai 2018,
Curtea Supremă de Justiție a fost obligată, ulterior după intrarea în vigoare a
Codului administrativ, Curtea de Apel Chișinău era obligată să efectueze un
control deplin în fapt și în drept, la caz de a verifica hotărârile Consiliului Superior
al Magistraturii, conform art. 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior
al Magistraturii, în raport cu respectarea de către intimat a cerințelor procedurale
prevăzute de capitolul 9 din Regulament și a cerințelor prevăzute în art. 15, 17 și
18 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 6 CEDO,
hotărârii Curții Constituționale nr. 23 din 27.06.2017.
Contrar normelor citate mai sus, la 20 septembrie 2016 Consiliul Superior al
Magistraturii a examinat în plen sesizarea Procurorului General interimar, privind
eliberarea acordului la reținerea, arestarea, aducerea silită și percheziționarea sa,
60
fără a fi citat, fără a i se aduce la cunoștință nota informativă, care nici nu a fost
întocmită pe marginea sesizării, după ce și hotărârea nr.608/25 din 20 septembrie
2016 a fost emisă și adoptată de către Consiliul Superior al Magistraturii cu
nerespectarea cerințelor procedurale prevăzute de capitolul 9 din Regulament,
cerințelor procedurale prevăzute de art. 15, 17, 18 din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii.
A menționat că este eronată concluzia Colegiului Curții de Apel Chișinău din
hotărâre, precum că comunicarea sesizării a Procurorului General și înștiințarea
persoanei în privința căreia au fost înaintată sesizarea spre examinare, se impune a
fi necesară doar în condițiile în care se solicită doar acordul la efectuarea unor
acțiuni de urmărire penală, or pct. 9 din Regulament nu stabilește nici o delimitare
normativă cu privire la comunicarea sesizării în condițiile în care se solicită doar
acordul la pornirea urmăririi penale și în condițiile în care se solicită doar acordul
la efectuarea unor acțiuni de urmărire penală. Astfel, instanța a inventat excepții de
la principiul obligativității citării legale, care nu sunt prevăzute de lege, de aceea
este absurdă pretinsa proporționalitate a limitării unui drept fundamental.
A invocat că concluziile instanței de apel asupra argumentelor invocate în
ceea ce privește nerespectarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a
cerințelor prevăzute de art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, referitor la ilegalitatea hotărârii nr. 608/25 din 20 septembrie 2016,
sunt în contradicție cu aspectele de fapt și de drept ale cauzei în urma interpretării
în mod eronat a legilor aplicabile speței și aplicării unei legi care a fost declarată
neconstituțională. Astfel prin hotărârea Curții Constituționale nr. 23 din 27 iunie
2017, a fost declarat neconstituțional textul „fără a da apreciere calității și
veridicității materialelor prezentate” din art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii. La fel Procurorul General interimar solicitând
acordul la reținerea arestarea, aducerea silită și percheziționarea sa, nu a respectat
cerințele prevăzute de art. 19 alin. (5) al Legii cu privire la statutul judecătorului,
art. 166, 175-176 din Codul de procedură penală, art. 25 alin. (1)-(2) din
Constituție și art. 5 alin. 1 al CEDO. Accentuează că afirmațiile din sesizare se
bazează în exclusivitate nu pe probe, ci pe presupunerile Procurorului General
interimar, în lipsa unei bănuieli rezonabile, deoarece din sesizare rezultă că în
cauză procurorul nu a stabilit concret cine este autorul sau autorii spălării de bani,
or în lipsa autorului spălării de bani și înțelegerii lui cu complicele, conform art. 41
și art. 42 alin. (5) Cod penal se exclude complicitatea sa la spălarea de bani; în
cauză în general nu există nici o probă, care direct sau indirect ar confirma faptul
spălării de bani și cu banii încasați la cererile creditorilor de la debitori prin
ordonanțele judecătorești irevocabile din 21 noiembrie 2011 și 30 august 2013
constituiau venituri ilicite.
A remarcat că Consiliul Superior al Magistraturii a examinat toate 16 sesizări
împreună, adoptând hotărâre în privința a 16 judecători și ex-judecători vizați în
sesizări, la general în exclusivitate în baza expunerii rezumative a sesizărilor
Procurorului General-interimar, fără a se expune asupra fiecărei sesizări în parte,
fără a indica nici cel puțin care sunt condițiile și circumstanțele prevăzute de Codul
de procedură penală, care ar dreptul Procurorului General să dispună reținerea,
aducerea silită, arestarea sau percheziționarea sa. Prin urmare omisiunile și erorile
menționate admise de Consiliul Superior al Magistraturii prin aplicarea unui text
61
neconstituțional, la adoptarea hotărârii contestate, trebuie să servească în
beneficiul, dar nu în detrimentul său.
Consideră totalmente eronată concluzia primei instanțe, precum că în cazul
dat nu pot fi aplicate considerentele hotărârii Curții Constituționale nr. 23 din 27
iunie 2017, prin care a fost declarat neconstituțional textul „fără a da apreciere
calității și veridicității materialelor prezentate” din art. 23 alin. (2) din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece art. 26 alin. (7) al Legii cu
privire la Curtea Constituțională, hotărârile Curții Constituționale produc efect
numai pentru viitor. Or, conform hotărârii Curții Constituționale nr. 23 din 27 iunie
2017, s-a indicat expres că prevederile contestate urmează a fi aplicate la
soluționarea cauzei, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice,
care continuă să producă efecte și sunt determinante pentru soluționarea litigiului
privind anularea actului administrativ prin care a fost dat acordul pentru pornirea
urmăririi penale în privința judecătorului, precum și percheziționarea, aducerea
silită, reținerea și arestarea judecătorului, însă instanța de apel a ignorat
considerente hotărârii Curții Constituționale.
A susținut că hotărârile adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt
motivate suficient, iar concluziile formulate de prima instanță sunt în contradicție
cu aspectele de fapt și de drept. Astfel instanța justificându-și concluzia s-a limitat
la interpretarea hotărârii pe cauza Ruiz Torija vs Spania din jurisprudența CEDO,
prin care a reiterat importanța motivării deciziilor ca o garanție a respectării
dreptului la un proces echitabil, menționând că Consiliul Superior al Magistraturii
era obligat să motiveze fiecare capăt de cerere, dar nu să răspundă separat
diferitelor argumente ale părților cu care se sprijină solicitările lor, ceea ce s-a
respectat la caz.
Consideră eronată această constatare a Curții de Apel Chișinău or, Consiliul
Superior al Magistraturii nu a respectat cerințele prevăzute de principiul de
motivare a hotărârilor adoptate, prevăzute de legislația națională și internațională.
Mai mult, sub acest aspect Curtea Constituțională în hotărârea cu nr. 23 din2 7
iunie 2017 a reținut că în situația în care Consiliul Superior al Magistraturii i se
cere să își dea acordul pentru pornirea urmăririi penale, aplicarea măsurilor
procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale în privința judecătorului, acesta are
obligația să motiveze hotărârea sa, ținând cont de circumstanțele particulare ale
fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări generale și abstracte.
Referitor la ilegalitatea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.
623/26 din 29 septembrie 2016 a specificat că reieșind din art. 15 alin. (4) din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, era în obligația Consiliului
Superior al Magistraturii de a cita persoanele a căror probleme se examinează, iar
în cazul persoanelor arestate preventiv, se impune obligația nu numai de a cita, ci
conform art. 176 alin. (2) Cod de procedură penală și de a asigura real dreptul
acestor persoane de a participa la examinarea sesizărilor în privința lor. Astfel prin
refuzul de a asigura prezența sa în ședințele din 28–29 septembrie 2016, Consiliul
Superior al Magistraturii nu a respectat cerințele procedurale ce asigură drepturile
prevăzute de capitolul 9 al Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea
Consiliului Superior al Magistraturii, art. 15, 17, și 18 din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii și garantate de art. 6 alin. 1 CEDO. Mai mult,
62
solicitarea sa referitor la asigurarea prezenței în ședință la examinarea sesizării,
nici nu a fost reflectată în hotărârea adoptată de Consiliu.
A remarcat că în acțiunea înaintată a invocat că Consiliul Superior al
Magistraturii, contrar prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, a examinat sesizarea Procurorului General interimar
înregistrat la 20 septembrie 2016, peste termenul prevăzut de lege de 5 zile
lucrătoare, însă instanța în hotărârea sa nici nu s-a expus asupra acestui argument.
Totodată a precizat că la emiterea și adoptarea hotărârii nr. 623/26 din 29
septembrie 2016 contestată, Consiliul Superior al Magistraturii nu a respectat
cerințele procedurale prevăzute de art. 15 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii, ce asigură dreptul său la o instanță
instituită de lege garantat de art. 20 și art. 115 alin. (4) din Constituție și art. 6 alin.
1 din CEDO, or componența membrilor Consiliului la ședința din 28 septembrie
2016 și 29 septembrie 2016 diferă, reluarea examinării sesizărilor nu a fost
dispusă, astfel că membrii Gh. Avornic și V. Cebotari au deliberat și adoptat
hotărârea asupra unei chestiuni la a cărei examinare dânșii nu au participat. Prin
urmare consideră că i-a fost încălcat dreptul a avea acces la o instanță instituită de
lege.
Referitor la ilegalitatea încheierii din 04 octombrie 2019 a Curții de Apel
Chișinău, recurentul a invocat că prin încheierea contestată a fost respinsă
declarația de abținere a judecătorului Clima Vladislav și Palanciuc Ecaterina. Deși
judecătorul Clima Vladislav a indicat că la baza notei informative întocmite de
Inspecția Judiciară și în urma căreia a fost eliberat acordul la pornirea urmăririi
penale și tragerea la răspundere a judecătorului Popovici Serghei, a stat nota
informativă întocmită de către judecătorii-coordonatori ai Curții Supreme de
Justiție Mardari Dumitru și Clima Nicolae, care este tatăl său, completul desemnat
pentru examinarea declarației de abținere nu a considerat această împrejurare că ar
pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorului Clima Vladislav la
examinarea prezentei cauze.
Accentuează că la examinarea declarației de abținere a fost încălcată legea
procedurală, or art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că instanța
care examinează abținerea judecătorului, este obligată să asculte opinia
participanților la proces și să cerceteze probele pertinente anexate de către ei, ceea
ce la caz nu s-a respectat.
Prin urmare, consideră că prin încheierea din 04 octombrie 2019 a Curții de
Apel Chișinău i-a fost încălcat dreptul de a avea acces la o instanță competentă,
care ar fi judecat contestațiile în mod echitabil conform legii (f.d. 132-164,
vol.XIV).
La 25 februarie 2020 Gheorghe Marchitan, Gheorghe Gorun, Ștefan Niță,
Igor Vornicescu, Liliana Andriaș, Iurie Hârbu, Sergiu Lebediuc, Garri Bivol,
Ghenadie Bîrnaz, Valeriu Gîscă, Mihail Moraru, Aurica Us și Victor Orîndaș
reprezentat de avocatul Ana Leșan au depus recurs motivat împotriva hotărârii din
11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea încheierii
și hotărârii instanței de apel cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii
(f.d. 177-191, vol.XIV).
63
În motivarea recursului au indicat că consideră soluția instanței de apel ilegală
și nemotivată, emisă arbitrar, la emiterea acesteia au fost interpretate eronat
normele de drept material, temei de casare integrală a acesteia.
Argumentele din cererea de recurs la general sunt identice cu argumentele
recursului depus de Serghei Popovici, din care considerent nu vor fi expuse repetat.
Totodată suplimentar au invocat faptul că în cererile de chemare în judecată
au specificat mai multe încălcări de procedură și de fond, admise la pronunțarea
hotărârilor contestate, cele mai evidente și mai grave dintre acestea rezumându-se
la faptul că, Consiliul Superior al Magistraturii a examinat și admis sesizările
Procurorului General interimar, fără a verifica respectarea condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii
urmăririi penale, reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziției judecătorului și
fără a da apreciere calității și veridicității materialelor prezentate, bazându-se pe o
normă legală declarată neconstituțională; a examinat și admis sesizările
Procurorului General interimar fără înștiințarea judecătorilor vizați; Consiliul
Superior al Magistraturii a dispus prin hotărârile nr. 607/25 din 20 septembrie
29016 și nr. 622/26 din 28 septembrie 2016, examinarea sesizărilor în ședințe
închise; a examinat sesizările Procurorului General interimar în lipsa notei
informative a Inspecției Judiciare și cu încălcarea procedurii stabilite la art. 17 din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii; a adopta hotărârea nr.
623/26 din 29 septembrie 2016 fără a dispune reluarea examinării în fond a
sesizărilor și cu votul a doi membri a Consiliului Superior al Magistraturii
Gheorghe Avornic și Vladimir Cebotari, care nu au participat la examinarea în
fond a sesizărilor în ședința din 28 septembrie 2016; hotărârile contestate emise de
Consiliul Superior al Magistraturii nu au fost motivate, fără a fi reflectate în
procesele-verbale rezultatele votării; prin hotărârea nr. 608/25 din 20 septembrie
2016, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcție a
reclamanților-recurenți cu încălcarea normelor legale.
Au subliniat că urmare a constatărilor Curții Constituționale din hotărârea nr.
23 din 27 iunie 2017, este evident că actele administrative contestate, fiind
adoptate în baza unei norme neconstituționale, urmau a fi anulate de către prima
instanță, însă instanța a dat dovadă de altruism excepțional în materie de drept,
indicând că în speță nu pot fi aplicate considerentele hotărârii Curții
Constituționale nr. 23 din 27 iunie 2017, prin care a fost declarat neconstituțional
textul „fără a da apreciere calității și veridicității materialelor prezentate”, așa cum
potrivit art. 26 alin. (7) al Legii cu privire la Curtea Constituțională, hotărârea
Curții Constituționale produc efecte numai pe viitor. Deci este cert că,
considerentele hotărârii Curții Constituționale nu sunt aplicabile hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii, legalitatea cărora constituie obiect de
examinare în prezentul litigiu, dar urmează a fi aplicate doar pentru situațiile ce se
vor consuma după pronunțarea hotărârii respective.
Consideră această concluzie a instanței de fond ca fiind fără sens, or este
evident că hotărârea Curții Constituționale pronunțate pe marginea excepției de
neconstituționalitate, ridicate într-un caz pendinte, se aplică în primul rând la
soluționarea acestui caz.
Au susținut că instanța de fond a respins cererile de chemare în judecată,
interpretând eronat prevederile legale, inventând excepții de la principiul
64
obligativității citării legale, care nu este prevăzută de lege, a făcut concluzii eronate
referitor la circumstanțele de fapt și de drept referitoare la cazul dat, a dat apreciere
arbitrară materialelor cauzei.
La fel instanța de fond reieșind din limitele judecării cauzei, din specificul
acțiunii a manifestat pe alocuri un formalism excesiv, a trecut cu vederea
circumstanțe importante ale cauzei, fie probele prezentate instanței nu au fost
apreciate corespunzător în raport cu regulile stabilite de lege, ceea ce a dus la
emiterea unei hotărâri ilegale și nemotivate. Prin o asemenea examinare a cauzei,
recurenților le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6
CEDO (f.d. 177-191, vol. XIV).
La 27 februarie 2020 (data de pe plicul poștal) Serghei Gubenco a depus
recurs motivat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2019 și încheierii din 04
octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea încheierii și
hotărârii instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii
(f.d. 195-227, 238, vol.XIV).
Recursul depus de către Serghei Gubenco în esență se rezumă la reiterarea
temeiurilor faptice ale cauzei. Totodată argumentele din prezentul recurs sunt
identice cu argumentele indicate în recursul depus de Serghei Popovici, care au
fost detaliat expuse mai sus.
La 23 martie 2020 Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință,
solicitând de a declara inadmisibile recursurile depuse. Alegațiile recurenților se
referă la dezacordul acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, însă nu se
referă la greșelile procedurale și/sau aplicarea incorectă a dreptului material,
respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate.
A accentuat că motivele de fapt și de drept invocate în cererea de recurs sunt
similare celor din acțiune, iar instanța de judecată s-a expus asupra acestora
detaliat, fapt ce conduce la inoportunitatea reiterării argumentelor din referințele
anexate la dosar.
A menționat că pentru a trece admisibilitatea recursului, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile legii or, la
caz se atestă că în cererile de recurs se regăsesc aceleași argumente ca și în
acțiunea depusă în instanța de judecată.
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al
Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a intrat
în vigoare la 01 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedural. Respectiv, procedura
de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță urmează a fi
judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii Moldova,
aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
65
Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de
apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea
nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții
Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de
zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu
cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Completul de admisibilitate consideră că, la demararea căii de atac, recurenții
au respectat termenul prevăzut de art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ.
Astfel, hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 11 noiembrie
2019, recursul nemotivat fiind depus de Serghei Popovici la 12 noiembrie 2019;
de Igor Vornicescu la 12 noiembrie 2019; de Iurie Hîrbu la 12 noiembrie 2019; de
Gheorghe Marchitan, reprezentat de avocatul Vadim Marchitan la 13 noiembrie
2019; de Serghei Gubenco la 15 noiembrie 2019; de Liliana Andriaș la 27
noiembrie 2019, de Sergiu Lebediuc, Valeriu Gîscă, Aurica Us, Sștefan Niță,
Mihail Moraru, Liliana Andriaș, Ghenadie Bîrnaz, Gheorghe Gorun la 02
decembrie 2019, de Garri Bivol, reprezentat de avocatul Valentin Mardari, la 03
decembrie 2019, de Victor Orândaș, reprezentat de avocatul Ana Leșan, la 06
decembrie 2019.
Prin urmare toți recurenții au depus recursurile nemotivate cu respectarea
termenului stabilit de art. 245 alin. (1) Cod administrativ.
Referitor la respectarea termenului la depunerea recursului motivat, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că:
– Serghei Popovici a recepționat hotărârea integrală din 11 noiembrie 2019 a
Curții de Apel Chișinău la 29 ianuarie 2020 (f.d. 110, vol. XIV), iar recursul
motivat l-a depus în termen la 25 februarie 2020 (f.d. 132-164, vol.XIV);
– Serghei Gubenco a recepționat hotărârea integrală din 11 noiembrie 2019 a
Curții de Apel Chișinău la 05 februarie 2020 (f.d. 126, vol. XIV), iar recursul
motivat l-a depus în termen la 27 februarie 2020 (f.d. 135-227, 238, vol.XIV);
– Gheorghe Marchitan a recepționat hotărârea integrală din 11 noiembrie 2019 a
Curții de Apel Chișinău la 05 februarie 2020 (f.d. 123, vol. XIV), Gheorghe Gorun
la 31 ianuarie 2020 (f.d. 111, vol.XIV); Ștefan Niță la 29 ianuarie 2020 (f.d. 110,
vol.XIV); Igor Vornicescu la 31 ianuarie 2020 (f.d. 111, vol.XIV); Liliana Andriaș
la 05 februarie 2020 (f.d. 124, vol.XIV); Iurie Hîrbu la 05 februarie 2020 (f.d. 120,
vol.XIV); Sergiu Lebediuc la 31 ianuarie 2020 (f.d. 111, vol.XIV); avocatul
recurentului Garri Bivol, Valentin Mardari la 05 februarie 2020 (f.d. 122,
vol.XIV); Ghenadie Bîrnaz la 05 februarie 2020 (f.d. 121, vol.XIV); Valeriu Gîscă
la 29 ianuarie 2020 (f.d. 110, vol.XIV); Mihail Moraru la 29 ianuarie 2020 (f.d.
110, vol.XIV); Aurica Us la 29 ianuarie 2020 (f.d. 110, vol.XIV); avocatul
recurentului Victor Orîndaș, Ana Leșan la 31 ianuarie 2020 (f.d. 111, vol.XIV), iar
recursul motivat a fost depus de recurenți la 25 februarie 2020 (f.d. 177-191,
vol.XIV), cu respectarea termenului prevăzut de art. 245 alin. (2) Cod
administrativ.
Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.
66
Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din
art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea
efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și
serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”
denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși
un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ
dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a
cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,
într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de
recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile
nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea
recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. Prin urmare, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie
să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde
de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
67
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile
cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni
de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție conchide că cererile de recurs depuse de către recurenți sunt inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursurile depuse de Gheorghe Marchitan, Igor Vornicescu, Iurie Hârbu,
Serghei Gubenco, Liliana Andriaș, Sergiu Lebediuc, Valeriu Gîscă, Aurica Us,
Ștefan Niță, Mihail Moraru, Ghenadie Bîrnaz, Serghei Popovici, Gheorghe Gorun,
Garri Bivol, Victor Orîndaș, se declară inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Ala Cobăneanu
Victor Burduh
68