2ra-1248/20 — repararea prejudiciului material

2ra-1248/20 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1248/20

Prima instanță - (Judecătoria Anenii Noi, sediul central) N. Ghedrovici

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, V. Cototobai, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Pavel Croitoru în

numele și interesele lui Mihail Ciorchină,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail

Ciorchină împotriva lui Andrei Cebotari cu privire la repararea prejudiciului

material cauzat prin îmbogățirea nejustificată și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 3 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 iunie 2019, avocatul Pavel Croitoru, acționând în numele și interesele

lui Mihail Ciorchină, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei

Cebotari, solicitând încasarea datoriei în mărime de 130 000 lei, drept compensație

pentru îmbogățirea nejustificată și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamantului a indicat că la 4 noiembrie

2013 Andrei Cebotari a scris o recipisă, în care a indicat că este dator lui Mihai

Ciorchină cu suma de 130 000 lei.

La 1 ianuarie 2015 Mihail Ciorchină a expediat lui Andrei Cebotari o

reclamație, prin care a solicitat rambursarea împrumutul în termen de 30 de zile.

În pofida faptului că cererea prealabilă a fost recepționată, suma datorată nu a

fost restituită. Urmare acestui fapt, Mihail Ciorchină a fost nevoit să înainteze o

cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Cebotari cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea nr. 2-39/16 din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi,

cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Ciorchina împotriva pârâtului

privind încasarea datoriei s-a admis parțial și s-a încasat de la Andrei Cebotari în

beneficiul lui Mihai Ciorchina datoria în sumă de 130 000 lei.

Prin decizia nr. 2a-2055/18 din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi s-a casat integral și s-a

emis o hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail

1

Ciorchină împotriva lui Andrei Cebotari cu privire la încasarea datoriei, s-a respins

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău s-a constatat faptul că raportul juridic

dintre Mihail Ciorchina și Andrei Cebotari nu a fost unul de împrumut, întrucât

Andrei Cebotari și-a asumat obligația de a achita suma de 130 000 lei ca echivalare

a investițiilor făcute de asociații SRL „Angro Fruct” - Cebotari Andrei și Ciorchina

Mihail, în magazinul care aparține SRL „Angro Fruct”, situat în r. Anenii Noi, s.

Chetrosu.

Mai mult ca atât, în ședința de judecată, dosarul nr. 2-39/16 examinat de

Judecătoria Anenii Noi, Andrei Cebotari a recunoscut că el a scris textul cu

colorant albastru, și anume: „Eu Cebotari Andrei îs dator 130 000 lei lu Ciorchină

Mihai, semnătura și numele”.

A menționat că prin Raportul de expertiză judiciară nr. 1104-1105 din 17

octombrie 2016 executat de CNEJ, s-a constatat că întregul text manuscris al

Recipisei scris din numele lui Cebotari Andrei, atât textul executat cu colorant

albastru cât și cu colorant negru, a fost scris de Cebotari Andrei.

Totodată, în ședința de judecată, dosarul nr. 2-39/16 examinat de Judecătoria

Anenii Noi, Cebotari Andrei a declarat că s-a obligat să achite lui Ciorchină Mihail

suma în mărime de 130 000 lei, însă nu ca împrumut dar ca echivalare a

investițiilor făcute în magazinul deținut de SRL „Angro Fruct”, din care

considerent Ciorchină Mihail și Cebotari Andrei, fiind asociații SRL „Angro

Fruct”, au repartizat capitalul social în două cote egale cu 50 %.

Totodată, Cebotari Andrei a declarat că ar fi achitat lui Ciorchină Mihail suma

de 130 000 lei, fapt, care a fost negat și combătut de către Ciorchina Mihail,

inclusiv prin constatările Raportului de expertiză judiciară nr. 561-562 din

12.09.2017 executat de CNEJ.

Prin Raportul de expertiză judiciară nr. 561-562 din 12 decembrie 2017

executat de CNEJ, s-a constatat că scrisul manuscris „întoarcerea datoriei” executat

pe fila 22 din agenda de culoare verde nu a fost executat de către Mihai Ciorchină

dar de către o altă persoană. De asemenea, semnăturile în litigiu nr. 6 și nr. 7

executate pe fila 22 din agendă cel mai probabil nu au fost executate de Mihai

Ciorchină, dar de o altă persoană prin procedeul de imitare.

Deși nu a fost posibil de stabilit cu certitudine dacă înscrisurile „10000”,

„10000”.. „20000 10-2-2014” cât și semnătura nr. 3 din grupa nr. 6, au fost

executate de către Mihai Ciorchina sau de către o altă persoană, din cauza

volumului redus de material grafic care se conține în scrisul cercetat, ce rezultă din

volumul redus și construcția simplă a acestuia, menține poziția că înscrisurile

respective nu au fost executată de către Mihail Ciorchină, dar de către o altă

persoană.

Totodată, având în vedere că agenda îi aparține lui Cebotari Andrei și se află

în posesia acestuia, consideră că Cebotari Andrei personal sau prin alte persoane au

efectuat înscrierea „întoarcerea datoriei” precum și semnăturile în nr. 6 și nr. 7, cu

scopul de a dovedi că datoria a fost întoarsă.

Mai mult ca atât, conform regulii generale, stingerea obligației se legalizează

prin aceleași modalități ca și adoptarea ei. La caz, dacă Andrei Cebotari ar fi

restituit suma datorată, acesta urma să solicite de la Mihail Ciorchină semnarea

unei recipise prin care să confirme executarea întocmai a obligațiilor.

2

Având în vedere lipsa unei astfel de recipise cu privire la executarea

obligațiilor pecuniare și echivalarea investițiilor, conform pct. 41 din Hotărârea

plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 8 din 24 decembrie

2010, debitorul care nu a profitat de dreptul, ce i-a fost acordat, de a cere ca

primirea executării să aibă loc în forma sus-indicată își asumă riscul efectelor

nerespectării formei scrise a actului juridic.

Reieșind din cele expuse mai sus, și având în vedere faptul că Andrei

Cebotari, fiind asociatul SRL „Angro Fruct” este proprietarul a 50 % din

companie, fără a echivala investițiile făcute de Mihail Ciorchină cu 130 000 lei mai

mult pentru construirea magazinul deținut de SRL „Angro Fruct” situat în r. Anenii

Noi, s. Chetrosu, dar și faptul că Andrei Cebotari s-a obligat să achite echivalentul

în așa fel ca să fie 50 %, reprezentantul reclamantului consideră că sunt în prezența

unui raport obligațional a unei îmbogățiri fără justă cauză, avândul ca subiect pe

dobânditorul patrimoniului în suma de 130 000 lei Andrei Cebotari, care fără temei

legal și-a majorat activul patrimoniului său din contul lui Mihai Ciorchină.

Consideră că Andrei Cebotari s-a îmbogățit nejustificat cu sumă de 130 000

lei și acești bani, neachitați lui Mihail Ciorchina de către Andrei Cebotari,

reprezintă o îmbogățire nejustificată.

La 12 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, către Andrei Cebotari

a fost expediată o cerere prealabilă, prin care s-a solicitat repararea în termen de 20

de zile a prejudiciului cauzat prin îmbogățire nejustificată, prin achitarea sumei de

130 000 lei în calitate de compensație pentru îmbogățirea nejustificată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în baza art. 1979

alin. (1), art. 1980 alin. (2), art. 1981 alin. (1), (4), art. 1984-1986 alin. (1) lit. c),

art. 1990, art. 1993 din Codul civil.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

central, s-a respins integral ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Mihail Ciorchină împotriva lui Andrei Cebotari cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat prin îmbogățirea nejustificată și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 16 septembrie 2019, avocatul Pavel Croitoru, în interesele lui Mihail

Ciorchină, a declarat apel împotriva hotărârii din 10 septembrie 2019 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul central, solicitând casarea ei și emiterea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 3 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins, din lipsă

de temei, apelul declarat de avocatul Pavel Croitoru în interesele lui Mihail

Ciorchină și s-a menținut hotărârea din 10 septembrie 2019 a Judecătoriei Anenii

Noi, sediul central.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor au fost

apreciate complet, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

În acest sens, instanța de apel a reținut că pârâtului Andrei Cebotari nu-i poate

fi imputată obligația de a restitui suma de bani solicitată de reclamantul Mihail

Ciorchină, prin prisma prevederilor art. 1389 din Codul civil, care reglementează

3

relațiile cu privire la îmbogățirea fără justă cauză, întrucât părțile sunt asociați ai

SRL „Angro-Fruct” și au făcut investiții în construcția unui complex, respectiv,

raportului juridic litigios, sunt aplicabile alte norme de drept material, decât cele

invocate de către reprezentantul apelantului.

Pretenția de încasare a sumei de 130 000 lei mu are nici un temei legal

deoarece nu a fost confirmată transmiterea sumei cu titlu de împrumut.

La 15 iulie 2020, prin intermediul poștei, avocatul Pavel Croitoru acționând în

numele și interesele lui Mihail Ciorchină, a declarat recurs împotriva deciziei din 3

martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a exprimat dezacordul cu

decizia contestată, invocând că este neîntemeiată și ilegală, deoarece instanța de

apel a încălcat normele de drept material întrucât nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a interpretat eronat legea.

În acest sens, consideră că instanța de apel nu a aplicat prevederile legale cu

privire la îmbogățirea nejustificată, și anume, art. 1979 alin. (1), 1981 alin. (1), (4),

art. 1984, art. 1985, art. 1986 alin. (1), art. 1990 alin. (1) din Codul civil.

Astfel, consideră drept neîntemeiat argumentul instanței de apel precum că la

caz sunt aplicabile alte norme materiale decât cele cu privire la îmbogățirea

nejustificată.

Mai mult ca atât, nici prim a instanță, nici instanța de apel nu a precizat care

anume norme sunt aplicabile speței.

Instanța de apel greșit a constatat că prima instanță a determinat corect

raportul juridic litigios, or, prim a instanță nu a stabilit care este raportul părților.

În concluzie, consideră că instanța de apel a examinat superficial cauza, fără a

intra în esență, iar în final a încălcat dreptul recurentului la recuperarea investițiilor

făcute.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces, prin intermediul poștei, la 8 mai 2020 (f.d. 128),

însă dovada legală de recepționare a acesteia de către recurent și/sau reprezentantul

lui, lipsește.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul depus la 14 iulie

2020, este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

4

Însă până la data examinării admisibilității recursului, intimatul nu a depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

5

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Pavel Croitoru în numele și interesele lui Mihail Ciorchină nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Pavel Croitoru în numele

și interesele lui Mihail Ciorchină.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

6