2ra-690/20 — repararea prejudiciului material, moral si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-690/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Madan,

reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Veaceslav Madan împotriva lui Valerii Corobovțev și Biroului Asociat de Avocați

„Înțelepciune” cu privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Veaceslav Madan și s-a menținut hotărârea din 16

ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 07 octombrie 2016, Veaceslav Madan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valerii Corobovțev și BAA „Înțelepciune” cu privire la repararea

prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 10 septembrie 2013 a încheiat

cu BAA „Înțelepciune”, în persoana avocatului Valerii Corobovțev, contractul de

prestarea serviciilor juridice în instanțele de judecată a Republicii Moldova, întocmind

și o anexă a mărimii taxelor care urmau a fi achitate.

Veaceslav Madan a relatat că în aceeași zi a achitat un avans în sumă de 3800

lei, conform bonului de plată EZ nr. 174361, semnat de el și de Valerii Corobovțev, iar

la 11 septembrie 2013 a plecat la locul de trai în Rusia, având înțelegerea că acțiunea

v-a fi înaintată până la 20 septembrie 2013. Ulterior, a fost anunțat că acțiunea în

judecată este imposibil de înaintat, deoarece el nu a semnat împuternicirile în mandat,

de a semna cererea și înainta cererea de chemare în judecată. Astfel, a fost nevoit să

expedieze avocatului procura nr. 34AA0646471 din 15 octombrie 2013, pe numele

fiului său Evghenii Madan, care a și semnat mandatul avocatului nr. 0316277, însă nici

după această dată avocatul Valerii Corobovțev nu a început lucrul, dar solicita bani și

la 11 noiembrie 2013, i-a mai expediat 100 euro.

Reclamantul a mai specificat că în noiembrie 2013, Valerii Corobovțev 1-a

impus pe fiul său să achite taxa de stat în sumă de 1490 lei pentru acțiunea în judecată,

iar la 25 noiembrie 2013 a depus acțiunea în instanță. După aceasta, Valerii Corobovțev

1

nu a lucrat, deoarece la ședința de judecată din 14 ianuarie 2014 a amânat examinarea

cauzei pentru 2 luni, iar la 21 mai 2014 a amânat-o pentru 9 luni, însă ședința de

judecată a avut loc la 02 iunie 2014, fără Valerii Corobovțev și amânată pentru 22

octombrie 2014, dar ultimul oricum solicita remunerație, fiind efectuate transferuri

bancare la 11 decembrie 2013, 16 ianuarie 2014, 10 februarie 2014, 11 martie 2014 și

30 mai 2014.

Veaceslav Madan a relata că studiind materialele cauzei a constatat că pârâtul

solicita și primea bani, dar nu a lucrat pe dosar, nu cunoștea și nici nu cunoaște

circumstanțele cauzei, nu cunoaște demersurile părților, obiectele expertizei și

rezultatul acesteia. Mai mult, nu știa sau a uitat cine a semnat mandatul din numele său,

iar partea opusă a înaintat demers de a fi efectuată expertiza semnăturii de pe mandat.

Reclamantul a menționat că, prin încheierea din 01 octombrie 2015 a

Judecătoriei Strășeni, cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, deoarece

avocatul Valerii Corobovțev nu a putut demonstra poziția sa.

Veaceslav Madan a indicat că la 10 august 2016 a expediat pârâtului solicitarea

de a rezolva cauza pe cale amiabilă, însă acesta a citit-o, dar a refuzat să semneze

primirea ei.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a

prejudiciului material în sumă de 69241 lei sau 3499,37 dolari SUA 3146,01 euro,

230690 ruble rusești și a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei.

La 27 februarie 2017, Veaceslav Madan a depus o cerere, prin care și-a modificat

cerințele, solicitând încasarea din contul pârâtului a prejudiciului material în sumă de

69241 lei și a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei.

Ulterior, la 15 decembrie 2018, reclamantul a depus cerere de micșorare a

cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă

de 13036, care urmează a fi încasat în mod solidar din contul pârâților suma de 3800

lei, iar de la Valerii Corobovțev suma de 9236 lei, a prejudiciului moral în sumă de

30000 lei, care urmează a fi încasat în mod solidar din contul pârâților suma de 10000

lei, iar de la Valerii Corobovțev suma de 20000 lei, încasarea în mod solidar din contul

pârâților a taxei de stat în sumă de 2077 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 3500 lei.

Prin hotărârea din 16 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Madan (vol. II, f.d. 101,

107-112).

La 06 februarie 2019, Veaceslav Madan a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de încasare din contul pârâților a prejudiciului material

în sumă de 13036 lei, a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Veaceslav Madan și s-a menținut hotărârea din 16 ianuarie 2019 a

Judecătorie Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 165-170).

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a adoptat o

hotărâre bazată pe fundament temeinic și materialul probator administrat, a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, a dat o apreciere completă, obiectivă și

2

sub toate aspectele probelor prezentate, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată

cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Totodată, Colegiul civil a menționat că instanța de fond just a concluzionat

asupra faptului că avocatul Valerii Corobovțev, conștiincios și-a executat obligațiunile

contractuale și temei de returnare a sumelor achitate pentru efectuarea asistenței

juridice în cauza civilă la acțiunea înaintată de Madan Veaceslav împotriva lui Oleg

Tonu și alții privind declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare, nu este.

Instanța de apel a mai relatat că vinovăția pârâtului nu este dovedită, din care

motiv instanța de fond în mod just a respins acest capăt de cerere, or, potrivit art. 118

alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe

care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

La 31 ianuarie 2020, Veaceslav Madan, reprezentat de avocatul Veaceslav

Roșca, prin intermediul oficiului poștal a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii din 16 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel eronat a

interpretat raporturile de ordin juridic dintre recurent și intimat. Totodată, nu a aplicat

legea care trebuia aplicată, fapt ce cade sub incidența art. 432 alin. (2), lit. a) Cod de

procedură civilă.

Mi mult, Veaceslav Madan a relatat că Valerii Corobovțev a cunoscut cu

exactitate că mandatul nu este semnat de clientul Veaceslav Madan, însă intenționat

s-a prezentat în fața instanței de judecată cu un act care nu corespunde cerințelor legale.

Astfel, consecințele survenite urmare a prestării unor servicii necorespunzătoare sunt

pe seama prestatorului, iar rolul beneficiarului constă în achitarea serviciilor și a se

bucura de prestația serviciilor calitative.

La 12 martie 2020, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Veaceslav Madan, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol. II, f.d.

182).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 26 noiembrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele cauzei(vol. II, f.d. 171), însă date despre recepționarea

deciziei de către Veaceslav Madan, la materialele dosarului lipsesc. Totodată, în

cererea de recurs se menționează că avocatul Veaceslav Roșca a recepționat decizia

instanței de apel la 05 decembrie 2019.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Veaceslav Madan, reprezentat de

avocatul Veaceslav Roșca, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

3

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Veaceslav Madan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

4

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de

recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,

10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).

În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Veaceslav Madan, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca urmează a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Veaceslav Madan, reprezentat

de avocatul Veaceslav Roșca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5