3ra-887/20 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea furnizării informației

Dosarul nr.3ra-887/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Chiselița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

ÎNCHEIERE

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea furnizării informației,

împotriva deciziei din data de 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a menținut hotărârea din

data de 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 12 iunie 2019 Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” (în continuare SA „Orhei-

Vin”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin

care a solicitat anularea deciziei nr. 135 din 16 mai 2019 emisă pe marginea contestației

împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției Generale Administrare

Fiscală Centru, care a refuzat în eliberarea informației solicitate, obligarea eliberării

actelor de inventariere anexate la actele de control nr. 5-658260 și nr. 5- 663842 din 25

iunie 2013.

În argumentarea acțiunii SA „Orhei-Vin” a indicat că la 19 martie 2019 a solicitat

Serviciului Fiscal de Stat să-i fie eliberate actele de inventariere efectuate în cadrul

controlului fiscal, în baza căruia au fost întocmite actul de control nr. 5-658260 din 25

iunie 2013 și actul de control fiscal total nr. 5-663549 din 23 octombrie 2014.

Prin scrisoarea nr. 26-/4-09/1-1480 din 09 aprilie 2019, Direcția generală

administrare fiscală Centru a refuzat în satisfacerea cererii, motivând că Serviciul

Fiscal de Stat nu este în drept și obligat să prezinte informația solicitată.

La 12 aprilie 2019 societatea reclamantă a formulat o contestație împotriva

refuzului privind eliberarea actelor solicitate. Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.

135 din 16 mai 2019 a fost respinsă contestația formulată, argumentând că odată ce

actul de inventariere solicitat a fost semnat de reprezentanții societății, se conchide că

l-au obținut la finele procedurii de inventariere.

În opinia societății reclamante decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 135 din 16

mai 2019 pe marginea contestației depuse privind refuzul serviciului fiscal în eliberarea

1

informației solicitate, este ilegală, fapt pentru care urmează a fi anulată cu obligarea

eliberării actelor de inventariere, deoarece se încalcă un drept al societății privind

accesul la informațiile care o vizează, ori la 25 iunie 2013 în privința SA „Orhei -Vin”

au fost întocmite actele de control nr. 5-658260 și 5-663842, în cadrul cărora au fost

efectuate inventarieri ale patrimoniului întreprinderii.

SA „Orhei -Vin” a mai indicat că argumentul serviciului fiscal precum că actele

de control au fost semnate de administratorul societății și contabil, care nu au făcut

careva mențiuni sau dezacord, constituie o modalitate de eschivare în satisfacerea

cererii. Ori, acest fapt nu constituie un impediment legal în luarea de cunoștință cu

materialele dosarului sau actelor întocmite în cadrul controlului fiscal care vizează

societatea.

Prin hotărârea din data de 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Orhei Vin”, s-a

anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 135 din 16 mai 2019 pe marginea

contestației împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției generale

administrare fiscală Centru. S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat să furnizeze informația

solicitată de SA „Orhei-Vin” în cererea din 19 martie 2019 înregistrată cu nr. 1026 și

anume actele de inventariere ale întreprinderii anexe ale actelor de control nr. 5-658260

și nr. 5-663842 din 25 februarie 2013 (f.d.35, 44-50).

La 17 decembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a declarat, în termen, apel împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.38-39, 56-

59)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 15 iulie 2020 a respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a menținut hotărârea din data de 12 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.106,107-118)

În consolidarea soluțiilor sale instanțele de judecată, în baza Legii nr. 982 din 11

mai 2000 cu privire la accesul la informații, raportate la circumstanțele cauzei, au

concluzionat că SA „Orhei-Vin” este subiect al sesizării și are un drept constituțional

de acces la informație, iar Serviciul Fiscal de Stat are calitate de furnizor al informației

și are obligația de a asigura accesul solicitantului la informația solicitată. La caz,

Serviciul Fiscal de Stat nu a avut nici un temei legal de a refuza în eliberarea actelor

de inventariere, iar prezentarea unor răspunsuri evazive și necomunicarea informației

concrete solicitate, demonstrează informarea neadecvată a SA „Orhei-Vin”.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Serviciul Fiscal de Stat, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei

noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d. 119-120,134-138)

În motivarea recursului Serviciul Fiscal de Stat a menționat că atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au interpretat eronat normele de drept material, ceea ce a

dus nemijlocit la emiterea unor hotărâri care vin în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

Autoritatea recurentă a susținut că nu poate fi furnizor de informații în sensul legii

cu privire la informații dat fiind faptul că SA „Orhei-Vin” cere să i se elibereze actele

de inventariere pe care le are în posesie, or inventarierea a fost efectuată de comisia

constituită în cadrul SA „Orhei-Vin”, iar exemplarul 2 al actului de inventariere este

gestionat de SA „Orhei-Vin”.

2

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2020, notificată Serviciului

Fiscal de Stat, la 05 august 2020. (f.d.130)

Serviciul Fiscal de Stat s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul

administrativ și a depus, în termen, recurs nemotivat la 21 iulie 2020 și recurs motivat

la 13 august 2020.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

3

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Serviciul Fiscal de Stat este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Serviciul Fiscal de Stat, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4