3ra-887/20 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea furnizării informației

Dosarul nr.3ra-887/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Chiselița Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru ÎNCHEIERE 16 septembrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva judecătorii Victor Burduh Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea furnizării informației, împotriva deciziei din data de 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a menținut hotărârea din data de 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, constată: La 12 iunie 2019 Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vin” (în continuare SA „Orhei- Vin”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 135 din 16 mai 2019 emisă pe marginea contestației împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției Generale Administrare Fiscală Centru, care a refuzat în eliberarea informației solicitate,

obligarea eliberării actelor de inventariere anexate la actele de control nr. 5-658260 și nr. 5- 663842 din 25 iunie 2013. În argumentarea acțiunii SA „Orhei-Vin” a indicat că la 19 martie 2019 a solicitat Serviciului Fiscal de Stat să-i fie eliberate actele de inventariere efectuate în cadrul controlului fiscal, în baza căruia au fost întocmite actul de control nr. 5-658260 din 25 iunie 2013 și actul de control fiscal total nr. 5-663549 din 23 octombrie 2014. Prin scrisoarea nr. 26-/4-09/1-1480 din 09 aprilie 2019, Direcția generală administrare fiscală Centru a refuzat în satisfacerea cererii, motivând că Serviciul Fiscal de Stat nu este în drept și obligat să prezinte informația solicitată.

La 12 aprilie 2019 societatea reclamantă a formulat o contestație împotriva refuzului privind eliberarea actelor solicitate. Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 135 din 16 mai 2019 a fost respinsă contestația formulată, argumentând că odată ce actul de inventariere solicitat a fost semnat de reprezentanții societății, se conchide că l-au obținut la finele procedurii de inventariere. În opinia societății reclamante decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 135 din 16 mai 2019 pe marginea contestației depuse privind refuzul serviciului fiscal în eliberarea 1 informației solicitate, este ilegală, fapt pentru care urmează a fi anulată cu obligarea eliberării actelor de inventariere, deoarece se încalcă un drept al societății privind accesul la informațiile care o vizează, ori la 25 iunie 2013 în privința SA „Orhei -Vin” au fost întocmite actele de control nr. 5-658260 și 5-663842, în cadrul cărora au fost efectuate inventarieri ale patrimoniului întreprinderii.

SA „Orhei -Vin” a mai indicat că argumentul serviciului fiscal precum că actele de control au fost semnate de administratorul societății și contabil, care nu au făcut careva mențiuni sau dezacord, constituie o modalitate de eschivare în satisfacerea cererii. Ori, acest fapt nu constituie un impediment legal în luarea de cunoștință cu materialele dosarului sau actelor întocmite în cadrul controlului fiscal care vizează societatea. Prin hotărârea din data de 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Orhei Vin”, s-a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 135 din 16 mai 2019 pe marginea contestației împotriva acțiunii funcționarului fiscal din cadrul Direcției generale administrare fiscală Centru.

S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat să furnizeze informația solicitată de SA „Orhei-Vin” în cererea din 19 martie 2019 înregistrată cu nr. 1026 și anume actele de inventariere ale întreprinderii anexe ale actelor de control nr. 5-658260 și nr. 5-663842 din 25 februarie 2013 (f.d.35, 44-50). La 17 decembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a declarat, în termen, apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.38-39, 56- 59) Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 15 iulie 2020 a respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a menținut hotărârea din data de 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

(f.d.106,107-118) În consolidarea soluțiilor sale instanțele de judecată, în baza Legii nr. 982 din 11 mai 2000 cu privire la accesul la informații, raportate la circumstanțele cauzei, au concluzionat că SA „Orhei-Vin” este subiect al sesizării și are un drept constituțional de acces la informație, iar Serviciul Fiscal de Stat are calitate de furnizor al informației și are obligația de a asigura accesul solicitantului la informația solicitată. La caz, Serviciul Fiscal de Stat nu a avut nici un temei legal de a refuza în eliberarea actelor de inventariere, iar prezentarea unor răspunsuri evazive și necomunicarea informației concrete solicitate, demonstrează informarea neadecvată a SA „Orhei-Vin”.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Serviciul Fiscal de Stat, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d. 119-120,134-138) În motivarea recursului Serviciul Fiscal de Stat a menționat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat eronat normele de drept material, ceea ce a dus nemijlocit la emiterea unor hotărâri care vin în contradicție cu circumstanțele cauzei. Autoritatea recurentă a susținut că nu poate fi furnizor de informații în sensul legii cu privire la informații dat fiind faptul că SA „Orhei-Vin” cere să i se elibereze actele de inventariere pe care le are în posesie, or inventarierea a fost efectuată de comisia constituită în cadrul SA „Orhei-Vin”, iar exemplarul 2 al actului de inventariere este gestionat de SA „Orhei-Vin”.

2 În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2020, notificată Serviciului Fiscal de Stat, la 05 august 2020. (f.d.130) Serviciul Fiscal de Stat s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul administrativ și a depus, în termen, recurs nemotivat la 21 iulie 2020 și recurs motivat la 13 august 2020. Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive. Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în 3 contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Serviciul Fiscal de Stat este inadmisibilă. Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul, depus de către Serviciul Fiscal de Stat, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva judecătorii Victor Burduh Maria Ghervas 4