2r-397/20 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- restituirea cererii de apel
2r-397/20 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2r-397/20
Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: P. Cocitov)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)
D E C I Z I E
16 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând recursul declarat de Tîron Leonid,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată ”Laguardia Agrobusiness” împotriva lui Tîron Leonid cu privire
la încasarea datoriei,
împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2020, prin care s-a restituit
apelul declarat de Tîron Leonid din motivul neînlăturării a neajunsurilor,
c o n s t a t ă :
La 3 august 2018, S.R.L. „Laguardia Agrobusiness” s-a adresat în instanța de
judecată, cu cererea de chemare în judecată împotriva lui Tîron Leonid Sergiu
solicitând încasarea sumei de 181 617,14 lei cu titlu de datorie și suma de 5448,52 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 5 iunie 2019, cererea de
chemare în judecată depusă de S.R.L. „Laguardia Agrobusiness”, s-a admis.
S-a încasat de la Tîron Leonid în beneficiul S.R.L. „Laguardia Agrobusiness”
suma de 181 617,14 lei cu titlu de datorie și suma de 5448,52 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată.
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond la 4 iulie 2019 Tîron Leonid, a
declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central din 5
iunie 2019, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi decizii
de respingere a acțiunii.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2020, nu s-a dat curs cererii
de apel înaintate de Tîron Leonid, fiind acordat termen apelantului Tîron Leonid până
la 12 februarie 2020, ora 1600, pentru prezentarea cererii de apel motivată și dovada
achitării taxei de stat în ordine de apel în sumă de 4086,36 lei.
S-a explicat apelantului că, în cazul neînlăturării neajunsurilor, cererea de apel
va fi restituită.
1
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2020, a fost restituită
cererea de apel depusă de Tîron Leonid din motivul neînlăturării în termen a
neajunsurilor indicate în încheierea din 20 ianuarie 2019.
La 12 martie 2020, Tîron Leonid a declarat recurs împotriva încheierii Curții
de Apel Bălți din 13 februarie 2020 solicitând admiterea cererii de recurs, casarea
încheierilor recurate și restituirea cauzei în instanța de apel pentru examinarea
apelului.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 mai 2020 s-a admis recursul
declarat de Tîron Leonid. S-a casat încheierea Curții de Apel Bălți din 13 februarie
2020, adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea
cu Răspundere Limitată ”Laguardia Agrobusiness” împotriva lui Tîron Leonid cu
privire la încasarea datoriei. Cauza civilă, s-a trimis la Curtea de Apel Bălți, spre
rejudecare la etapa punerii pe rol a cererii de apel.
Prin încheierea din 25 mai 2020 a Curții de Apel Bălți s-a acordat apelantului
termen suplimentar până la 29 iunie 2020 pentru înlăturarea neajunsurilor indicate în
încheierea din 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălți.
Prin încheierea din 03 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a restituit cererea de
apel declarată de Tîron Leonid.
La 17 iulie 2020 Tîron Leonid a declarat recurs împotriva înceierii din 03 iulie
2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii
recurate, cu dispunerea încetării procesului civil, or, emiterea unei noi decizii cu
privire la prelungirea termenului de prezentare a apelului motivat și achitarea taxei de
stat.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea contestată,
fiind nefondată și emisă cu aplicarea eronată a normele de drept procedural.
Recurentul a menționat că, la 29 mai 2020 în adresa instanței de apel a parvenit
tranzacția de împăcare din 26 mai 2020 încheiată între apelantul Leonid Tîron și SRL
„Laguardia Agrobusiness”(f.d.113-122), cu solicitarea de a dispune încetarea
procesului în legătură cu semnarea acestei tranzacții (f.d.113).
Astfel, consideră recurentul că prin tranzacția de împăcare este certă voința
părților de încetare a procesului civil, însă, în cazul rămânerii în vigoare a hotărârii
instanței de fond va surveni paradoxal că hotărârea instanței de judecată contravine
voinței părților.
Recurentul a indicat că solicită prelungirea termenului acordat pentru
depunerea apelului motivat și achitării taxei de stat pentru depunerea apelului, întru
asigurarea securității raporturilor juridice și respectării dreptului recurentului la
protecția proprietății, care eventual poate fi garantat doar prin adoptarea unei soluții
de încetare a procesului civil.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Astfel, recursul declarat la 17 iulie 2020 este în termen.
La 27 iulie 2020, instanța de recurs a comunicat intimatului copia recursului (f.
d.132).
Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.
În conformitate cu art.426 alin. (2) și (3) din Codul de procedura civilă,
recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
2
Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,
după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și
să mențină încheierea.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care
urmează a fi respins din următoarele considerente.
Materialele dosarului atestă că la 4 iulie 2019, Tîron Leonid a declarat apel
împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central din 5 iunie 2019.
Instanța de apel soluționând chestiunea punerii pe rol a apelului a constatat că
cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și astfel, prin
încheierea din 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălți nu s-a dat curs cererii de apel și
s-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel motivată și a
dovezii achitării taxei de stat în mărime de 4086,36 lei, până la 12 februarie 2020, ora
1600.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți, din 13 februarie 2020, a fost restituită
cererea de apel depusă de Tîron Leonid din motivul neînlăturării în termen a
neajunsurilor indicate în încheierea din 20 ianuarie 2019.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție, din 08 mai 2020, s-a admis recursul
declarat de Tîron Leonid, casând încheierea Curții de Apel Bălți, din 13 februarie
2020, adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea
cu Răspundere Limitată „Laguardia Agrobusiness” împotriva lui Tîron Leonid cu
privire la încasarea datoriei, restituind cauza civilă la Curtea de Apel Bălți, spre
rejudecare, la etapa punerii pe rol a cererii de apel.
Prin încheierea din 25 mai 2020 s-a acordat apelantului termen suplimentar
până la 29 iunie 2020 pentru lichidarea omisiunilor reținute în încheierea Curții de
Apel Bălți, din 20 ianuarie 2020 (f.d.110). Prezenta încheiere fiind expediată la
adresa apelantului: or. Florești, str. Mihai Eminescu,63 (f.d.65) a fost returnată
instanței cu mențiunea că destinatarul și-a schimbat locul de trai (f.d. 113)
La 29 mai 2020 în adresa instanței de apel a parvenit tranzacția de împăcare din
26 mai 2020 încheiată între apelantul Leonid Tîron și SRL „Laguardia Agrobusiness”
(f.d.113-122), cu mențiunea solicitării Curții de Apel Bălți privind dispunerea
încetării procesului în legătură cu semnarea acestei tranzacții (f.d. 113).
Drept urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție conchide că, având în vedere faptul că pricina civilă nu a fost
primită pe rol, instanța de apel just a lăsat fără examinare tranzacția dată, totodată,
verificând actele pricinii, a considerat necesar să restituie cererea de apel depusă de
Leonid Tîron pentru neînlăturarea omisiunilor reținute în încheierea Curții de Apel
Bălți din 20 ianuarie 2020.
În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură
este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța
(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței
trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de
acte.
3
Conform art. 111 alin. (1) –(4) din Codul de procedură civilă, actele de
procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit
prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.
Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment
viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în
decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un
eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de
comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a
momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii
termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.
Conform prevederilor art. 112 alin.4) Cod de procedură civilă, dacă actul de
procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă
organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la
care încetează operațiunile respective.
Potrivit art. 113 din Codul de procedură civil, dreptul de a efectua actul de
procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de
instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul
de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție menționează că anterior instanța de apel a oferit posibilitate recurentului de a
înlătura neajunsurile cererii de apel și de a prezenta apel motivat și dovada achitării
taxei de stat, fiindu-i acordat termen pentru achitarea acesteia prin încheierile din 20
ianuarie 2020, 25 mai 2020, apelul fiind restituit abia la 03 iulie 2020.
Prin urmare, de la data depunerii apelului –4 iulie 2019 și până la restituirea
acestuia, Leonid Tîron a avut timp suficient pentru a înlătura neajunsurile menționate
și anume necesitatea prezentării cererii de apel motivată și a dovezii achitării taxei de
stat impusă de lege.
În acest sens, instanța de recurs reține prevederile art. 56 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, potrivit cărora participanții la proces sunt obligați să se folosească
cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi
sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de
legislația procedurală civilă.
CEDO prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul
de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder vs United Kingdom din
21februarie 1975), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor
contractante.
În circumstanțele descrise instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța
de apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel în rezultatul
nelichidării neajunsurilor, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces
echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor
procedurale cu bună credință și în termen (Cauza Van Harn vs Germania nr. 7557/03
din 11 septembrie 2007).
Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate în
4
recurs poartă un caracter declarativ și sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul
urmează a fi respins cu menținerea încheierii din 03 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți.
În conformitate cu art. 427, lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Tîron Leonid.
Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2020, adoptată în cauza
civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
”Laguardia Agrobusiness” împotriva lui Tîron Leonid cu privire la încasarea datoriei.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5